Dup o via lung trit cu eroi, un samurai de soi ajunse dincolo i a fost trimis n rai.

Cum ns era un om foarte curios, ceru s i se ngduie s arunce mai nti o privire i n iad. Acolo se pomeni ntr-un salon imens, care avea la mijloc o mas plin de farfurii umplute, care mai de care cu bucate sioase i bunti de nenchipuit. Mesenii care edeau de jur mprejur erau ns slabi, palizi i cu oasele ieite n afar, de-i era mai mare mila cnd i vedeai. - Cum este cu putin aceasta?, isi ntreba samuraiul, cluza. Cum pot fi aa slabi cu toate buntile ce le au n fa? - Vezi tu, atunci cnd ajung aici, cu toii primesc cte dou beigae, din acelea folosite ndeobte la mncare, cu singura deosebire c sunt mai lungi de un metru i neaprat trebuie tinute de la capt. Numai aa pot s duc mncarea la gur. Samuraiul nostru se cutremur. Pedeapsa acelor nefericiri era ngrozitoare, deoarece, orict s-ar fi straduit, ei nuizbuteau s vre n gur nici mcar o frmi. Nu mai vru s vad altceva i ceru s fie dus de ndat n rai. Aici avu parte de o surpriz. Raiul era un salon absolut identic cu iadul. i acolo era o uria mas cu o mulime de oameni mprejur i la fel de multe delicioase feluri de mncare nirate pe ea. Ba, mai mult, toi mesenii aveau n mn aceleai beigae lungi, de mai bine de un metru, pe care le ineau de la capt, pentru a duce mncarea la gur. O singur deosebire era ns: aici, lumea din jurul mesei era plin de veselie, bine hrnit i strlucind de bucurie. - Dar cum e cu putin asta?, ntreb samuraiul nostru. ngerul rspunse surznd: - n iad, fiecare se chinuie s apuce mncarea i s i-o duc la propria gur, aa cum a fcut mereu n timpul vieii. Aici ns, fiecare apuc mncarea cu beigaele i se strduie s o duc la gura celui de lng el. (Bruno Ferrero)

mi place Distribuie 303 acum aproximat

Puterea cuvintelor de dragoste. El era un barbat robust, cu o voce puternica si cam dur in modul lui de a fi. Ea era o femeie dulce si delicata. S-au casatorit. El se ingrijea de casa si de educatia copiilor. Copiii au crescut, s-au casatorit, au plecat. O poveste ca multe altele Dar, pe cand toti copiii s-au aranjat, femeia si-a pierdut zambetul, deveni din ce in ce mai slabita si mai palida. Nu mai reusea sa manance si in scurt timp nu s-a mai ridicat din pat. Preocupat, sotul o duse la spital pentru investigatii medicale.

Au venit la capataiul ei medici si apoi specialisti faimosi. Nici unul nu reusea sa descopere de ce boala suferea. Clatinau din cap. Ultimul specialist il lua deoparte pe om si ii spuse: As spune cat se poate de simpluca sotia dvs nu mai are nicio tragere de inima ca sa traiasca. Fara sa spuna nimic, omul s-a asezat langa patul sotiei si o lua de mana. O mana fina care se pierdea in imensa palma a omului. Apoi, cu o voce rasunatoare, spuse raspicat: Tu nu vei muri!. De ce? il intreba ea, cu un glas stins. Pentru ca eu am nevoie de tine!. Si de ce nu mi-ai spus-o mai repede?. Din acel moment, femeia incepu sa se simta mai bine si din ce in ce mai bine. Iar astazi este bine. Pe cand medicii si specialistii continua sa se intrebe ce fel de boala a avut si care medicament extraordinar a facut-o sa se insanatoseasca asa repede. Nu astepta niciodata ziua de maine pentru a-i spune cuiva ca il iubesti. Fa-o imediat. Nu te gandi: Dar mama mea, copilul meu, sotia mea stiu deja" Poate ca o stiu. Dar pe tine te-ar obosi daca ai auzi-o de mai multe ori? Nu te uita la ceas, ridica telefonul: Sunt eu. Vreau sa iti spun ca tin la tine. Ia-o de mana pe persoana pe care o iubesti si reaminteste-i: Am nevoie de tine. Tin la tine, tin la tine, tin la tine. Iubirea este viata. Aici este un pamant al mortilor si altul al viilor. Ceea ce face diferenta intre ele este iubirea. Autor necunoscut.

Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat. Obinuia s i cumpere cele necesare de la un magazin al crui patron l cunotea bine. ntr -una din zile, domnul Ninger i-a pltit cumprturile cu o bancnot de 20 Usd. Patronul magazinului i-a acceptat banii i i-a pus n sertarul casei de marcat. Totui acesta a remarcat c s -a murdrit pe degete cu cerneal. A

devenit suspicios i a anunat poliia. Poliitii au obinut un mandat de percheziie a casei lui Emmanuel Ninger. n podul acesteia au gsit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 Usd. Au gsit i 3 portrete pictate de d -l Ninger. Erau deosebite. De fapt, dac stai s te gndeti, trebuia s aib talent ca s poat reproduce bancnotele. A reuit s pcleasc o mulime de persoane pn n ziua ghinionist n care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete. Dup arestarea sa, cele 3 tablouri s-au vndut la o licitaie public cu 5.000 usd fiecare. Culmea e c practic i-a luat aproximativ aceeai perioad de timp pentru a picta bancnota de 20 usd ct i -a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 usd. Morala De multe ori nu avem o prere bun despre noi. Nu realizm care ne sunt talentele i aptitudinile sau nu tim s le valorificm n folosul nostru i al altora. Ajungem s ne furm pe noi nine ncercnd s gsim scurtturi care s ne duc mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, nelm. S -ar putea ca pe termen scurt s ne mearg bine, dar cu siguran pe termen lung se va ntoarce mpotriva noastr.

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari la unele stia sa le raspunda, la altele nu Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. -Ce vei face? o intreba sora ei. -O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela! Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand. -Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: -Depinde de tine fiindca e in mainile tale! Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si

fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata.

Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: Pa, tati, iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: Indreapta-ti umerii! Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuieste-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cind mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. Ce vrei? m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, topaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa asta era rasplata pe care o primeai findca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!

http://1.bp.blogspot.com/k9qUJp8qZzo/URcJuytQKDI/AAAAAAAADVM/4d92jlFrlZU/s1600/380227_465732586795432_79298166
Un barbat tanar a invatat ceeace este cel mai important lucru in viata de la un vecin al sau. Trecuse ceva vreme de cand Andrei nu il mai vazuse pe batran. Au trecut valurile vietii peste el, liceul, fetele, intalnirile, cariera si viata insasi. De fapt, Andrei se si mutase din oras ca sa isi implineasca visele. Acolo, in valtoarea vietii agitate de zi cu zi, Andrei nu a mai avut deloc timp sa se mai gandeasca la trecut si aproape deloc nu mai avea timp sa si-l petreaca cu sotia si fiul lui. Lucra pentru viitorul lui si nimic nu il putea opri. La telefon, mama lui i-a spus intr-o buna zi: Domnul Teodorescu a murit noaptea trecuta. Inmormantarea este Miercuri. Amintirile i s-au inghesuit navalnic in minte ca un film in timp ce statea in liniste gandindu-se la zilele copilariei lui. Andrei, ai auzit ce am spus? zise mama lui. Oh, da, mama, sigur, scuza-ma. Da, te-am auzit. A trecut asa de mult timp de cand nu m-am mai gandit la el. Imi pare rau, dar sincer sa fiu credeam ca a murit cu ceva ani in urma spuse Andrei. Sa stii ca el nu te-a uitat. De fiecare data cand il vedeam, ma intreba ce mai faci, cum o mai duci. Mereu isi amintea de zilele numeroase pe care le-ai petrecut la el, de partea lui de gard, asistandu-l in timp ce il repara sau muncea in gradina, ii spuse mama. Iubeam mult casa aceea a lui zise Andrei. Stii, Andrei, dupa ce tatal tau a murit, vecinul nostru a stat destul de mult pe langa tine ca sa fie sigur ca

primeai influenta unui barbat in viata ta, zise ea. El e cel care m-a invatat tamplaritul zise Andrei. Nu as fi fost in aceasta afacere daca nu era el. Si -a pierdut mult timp ca sa ma invete lucrurile pe care el le considera importante. Mama, voi fi acolo pentru inmormantare a spus el. Desi era foarte ocupat, si-a tinut cuvantul. Andrei a luat urmatorul avion pana acasa. Dupa inmormantare, cu o zi inainte sa plece inapoi acasa, Andrei si mama lui au trecut pe langa casa vecinului inca o data. Stand in dreptul pragului, Andrei s-a oprit o clipa. Era ca si cum patrundea in alta dimensiune, parca se deschidea o fanta si putea calatori inapoi in timp. Casa era exact asa cum si-o imagina. Fiecare coltisor de casa si gradina isi pastrase vii amintirile. Deodata Andrei a ramas impietrit. Ce s-a intamplat, Andrei? il intreba mama sa. Cutia. Cutia a disparut.. Care cutie?? zise mama. Aici era o cutie mica aurie pe care o tinea incuiata pe birou. Cred ca l -am intrebat de mii de ori ce era inauntru. Si singurul lucru pe care mi l-a zis drept raspuns a fost aici se gaseste ce e mai important pentru mine pe acest pamant, zise Andrei. Iar acum cutia nu mai era. Totul in casa si in jur era exact cum isi amintea Andrei, mai putin cutia. Si-a imaginat ca o fi luat-o vreo ruda a domnului Teodorescu. Acum nu o sa mai stiu niciodata ce era asa de valoros pentru el in aceasta viata zise Andrei. Offf, mai bine sa mergem la culcare. Am un zbor foarte devreme maine, mama. Au trecut doua saptamani de cand Andrei s-a intors acasa dupa inmormantarea vecinului mamei sale care isi lasase amprente asa de puternice asupra lui. Venind acasa de la munca intr-o zi, a vazut in cutia postala un biletel. Pe el scria Ati primit un pachet pentru care era nevoie de semnatura de primire. Nu era nimeni acasa. Treceti pe la oficiul postal in urmatoarele 3 zile. A doua zi dimineata devreme, Andrei s-a dus la posta sa isi ridice pachetul. Acesta arata batranicios si parca ar fi fost expediat acum 100 de ani. Scrisul era de mana si se descifra greu dar adresa expeditorului i-a captat atentia. A putut descifra Ion Teodorescu. Andrei a luat cutia in masina si a rupt ambalajul. Inauntru, sub ochii lui, era cutia aurie a batranului vecin impreuna cu un plic. Mainile lui Andrei tremurau in timp ce citea biletul dinauntru. Dupa moartea mea, va rog sa trimiteti aceasta cutie la A ndrei Popescu. Aici se gaseste ceeace a contat cel mai mult in viata mea. O cheie mica era pusa in plic langa aceste randuri. Cu inima batandu -i tare si cu lacrimi in ochi, Andrei a deschis incet si cu emotie cutia aurie. Acolo, inauntru, se afla un ceas de buzunar. Trecandu-si degetele incet, fin, peste fata ceasului, ii dadu capacul la o parte. Inauntru a gasit aceste cuvinte incrustate pe spatele ceasului: Andrei, iti multumesc pentru timpul tau! Ion Teodorescu. Lucrul pe care el l-a pretuit cel mai mult era timpul meu acordat lui Andrei a tinut ceasul in mana pentru cateva clipe, apoi a sunat la birou si si-a anulat toate intalnirile pentru saptamana urmatoare. De ce?? l-a intrebat asistenta lui. Am nevoie de timp ca sa il petrec cu fiul meu spuse el. A, si, apropos, Alina iti multumesc pentru timpul tau!. Preluare:http://sfatulparintilor.ro

3_n.jpg

http://3.bp.blogspot.com/wH65kaVXfwk/URbiokWXDbI/AAAAAAAADUA/uU4drtSwihc/s1600/484894_557929007565355_107813

Una din cele mai frumoase pilde pline de inspiratie pentru noi toti este scrisa de Alfred D Souza. El a spus: "Pentru multa vreme, eu am crezut ca viata este despre a incepe ca asta inseamna adevarata viata. Dar mereu a fost cate un obstacol pe drum, ceva care trebuia facut inainte, ceva neterminat de care trebuia sa ma ocup sau o datorie de platit. Si ca apoi, dupa ce le voi fi rezolvat pe toate acestea, viata adevarata va incepe pentru mine. Intr-un final am realizat ca toate aceste obstacole insirate unele dupa altele reprezinta de fapt viata mea. Aceasta perspectiva m-a ajutat sa vad ca nu exista o cale anume catre fericire. Fericirea este insasi calea vietii asa ca pretuieste fiecare moment pe care il traiesti acum. Si fa-l sa fie mai valoros pentru ca l-ai impartit cu cineva special, suficient de special incat sa iti petreci timpul cu el si tine minte ca timpul nu asteapta pe nimeni. Asa ca opreste-te sa tot astepti pana cand termini scoala, pana cand te intorci din nou la scoala, pana cand slabesti 5 kilograme, pana cand te ingrasi 4 kilograme, pana cand vei avea copii, pana cand copiii pleaca de acasa, pana cand incepi serviciul, pana cand renunti la serviciu, pana cand te casatoresti, pana cand divortezi, pana vineri seara, pana duminica dimineata, pana cand iti cumperi o casa sau o masina noua, pana cand termini ratele la acea casa sau masina noua, pana la primavara, pana la vara, pana la toamna, pana la iarna, pana cand ai implinit 16 ani, pana cand reusesti sa bei bautura preferata, pana cand te trezesti din betie, pana cand mori, pana cand te nasti din nou, Pana cand te decizi ca nu exista un alt moment mai potrivit ca sa fii fericit de cat acum Fericirea este calatoria, nu destinatia. Asa ca. Munceste ca si cum nu ai nevoie de bani. Iubeste ca si cum nu ai fost ranit niciodata . Si danseaza ca si cum nimeni nu se uita la tine.

3375_n.jpg

Poveste

Pierdusera indicatoarele. Stiau directia pe care o aveau de urmat, dar ceata le ingreuna orientarea. Sperau sa gaseasca un loc unde sa inopteze. Erau obositi dupa doua zile de mers. Erau doi barbati cu desage in spate, imbracati in culori inchise sa se piarda in peisajul de toamna tarzie, sa nu fie descoperiti chiar daca li s-ar fi luat urma. Singura comoara pe care o aveau de dus nu era materiala. Era un mesaj. De-asta erau doi. Daca unul pierea, celalalt avea sanse sa ajunga. Erau pe creasta si incercau sa-si dea seama incotro sa se indrepte. In stanga era un lac care nu aparea pe harta lor. Se ratacisera? Dar daca era lac, puteau sa pescuiasca si sa isi domoleasca foamea. Coborau incet, fara sa spuna un cuvant, se intelegeau prin semne si priviri, atenti la orice zgomot. Au ocolit o stanca si in fata lor a aparut o casuta modesta din lemn in care ardea incet un foc. S-au apropiat cu grija si au privit pe ferastruica aburinda. Au asteptat cateva clipe, nu au auzit nici o miscare si au intrat cu grija. Focul ardea incet in soba si pe masa erau pregatite doua castroane si tacamuri. Ciorba parea rece. Au privit imprejur. Pe un pat au vazut-o pe femeie dormind cu pruncul in brate.Mergeau incet tinandu-se de mana prin padurea care renastea. Stiau ca nu se pot opri orice ar fi, pana nu vor ajunge dincolo de granita. Acolo ar fi fost in siguranta. Se tineau de mana cand drumul le permitea. Se opreau din cand in cand sa isi fure un sarut unul celuilalt. El ducea un sac mare in spate. Ea avea o bocceluta cu cateva lucruri pe care le-a putut lua in graba. Plecasera de cu noapte, cu grija sa nu atraga atentia garzilor pe care tatal ei le dublase in jurul proprietatii. Era un om dur. O crescuse singur dupa ce sotia sa murise de o boala lunga. Prosperase cu afacerile cu animale si lapte. Era atent la bani pana la marginea avaritiei. Dona constant bisericii, dar nu saracilor. Pe acestia ii punea la munca pe pamanturile sale. Considera ca hrana, acoperisul de deasupra capului si cativa gologani acolo le era de-ajuns. Oamenii il respectau, dar le era teama de el. Nu incercau sa se revolte pentru ca nu aveau ce sa ii reproseze. Il vedeau rar. Avea oameni, dintre cei devotati, pe care ii punea sa supravegheze munca. El facea afaceri. Tot ce ii lipsea era un titlu nobiliar. Vroia sa ajunga la curte. Si a reusit. Regina si regele ii apreciau branza si o cereau in permanenta. Dar vroia mai mult de atat. Insa sansele de a primi un titlu erau mici. Niciodata curtea nu a dat un titlu unui furnizor. Singura lui varianta era sa-si marite fata cu un nobil. Dar si asta era destul de greu. Cei tineri erau constransi de parinti sa se casatoreasca cu cele de seama lor. Intr-o zi la poarta lui poposi o trasura care trada un grad inalt. Argatul cobora si intreba daca Ducele poate innopta aici. Auzise de tatal ei la curte. Era in drum spre Spania si il prinsese seara pe drum. Pana la granita nu mai avea vreun loc de innoptat. Negustorul ii primi. Ducele era batran si vaduv. Seara la masa lucrurile s-au precipitat si Ducele o ceru pe fata in casatorie. Negustorul atat astepta. Fata nu stia nimic. Isi petrecea seara in camera ei cu ochii pierduti pe fereastra. Astepta sa se intunece. Se ruga in liniste. Gandurile ii zburau intre mama ei si tanarul gradinar pe care tatal ei il angajase de curand. Era atat de tanar si atat de frumos. Se simtea vinovata pentru ce simtea si ii cerea mereu sfaturi mamei sale cum sa procedeze. O visa in fiecare noapte. Si in fiecare noapte ii arata, ca o mama, arta croitoriei, aranjatului florilor, gospodariei. Ii povestea in vis cat de frumoasa i-a fost viata, chiar daca scurta, si ii spunea de fiecare data , inainte de trezire, sa iubeasca fiecare zi.Pe gradinar il vazuse nu cu mult timp in urma. Isi facea de lucru pe-afara doar-doar o intra in vorba. Si el dadea semne ca o place, dar se vedea ca era stanjenit de situatie si ii marturisea adesea nelinistea ca tatal ei ii va prinde intr-o zi si ii va desparti. Gandul acesta nastea in ea o teama careia mama ei nu-I dadea alt raspuns decat acela de a iubi.A doua zi aflase de la tatal ei ca o promisese de nevasta Ducelui. Ca se pregateau de nunta. Ducele se intorcea peste doua luni si pana atunci totul trebuia pregatit. Fata se inspaimanta. Se arunca la picioarele lui si ii ceru sa nu faca asta. Il ameninta ca moare. Ii amintise cat de mult s-au iubit el si mama. Ochii barbatului se subtiasera. Ai fi zis ca plange. Dar ii dadu o palma si ii spuse sa mearga in camera ei. A hotarat ca o casatoreste si asa va ramane. El e om de cuvant si stie mai bine decat ea ce este viata.Socul de pe fata fetei nu il impresiona. Iesi trantind usa. Ea ramase in genunchi iar hohotele de plans ii zguduiau trupul firav. Simtea ca se sufoca in corsetul rochiei pe care abia o terminase. Fugi in camera ei si se aseza in genunchi in fata icoanei si ii ceru mamei sa se arate. Cazu intr-un somn asa cum nu mai avu. Era cu capul sprijinit de masa pe care era aprinsa o candela si cu mainile deznadajduite cazute peste genunchi. Si aparu mama ei. Pentru prima data era imbracata in negru si trista. Nu ii spuse prea multe, dar ii arata un munte si un lac. Ii arata boceluta pe care ea o folosea atunci cand pleca in padure sa culeaga plante.Spre seara, sfarsita de puteri, fata se ridica in picioare si asculta zgomotele casei. Tatal ei nu se intorsese inca, iar servitorii trebaluiau prin bucatarie. Afara era liniste.

Doar Luna se cocota incet pe cer. Iesi incet din casa si fugi la casa gradinarului. Ii povesti ce se intamplase peste zi, cu nunta aranjata, cu palma tatalui, cu tristetea mamei si muntele si lacul. Ii spuse ca ea pleaca. El simti cum o durere ii frange inima. Si atunci, in acea ora de seara tarzie, protejati de luna, stabilira fuga.A doua zi nu-si intalni tatal. Nu stia daca a plecat devreme sau daca s-a intors. Credincioasa ei doica ii aduse, ca de fiecare data cand era bolnava, mancarea in camera. Ii planse in brate si ii povesti de mama. Intrebarile curgeau in cascada in timp ce doica o tinea in brate si o mangaia. Durerea era prea mare sa mai poata spune ceva. Incet, din varful buzelor, incepu sa ii cante ca atunci cand era o copila. Fata se atinse de mancare doar cat sa nu-si piarda puterile. Cand doica parasi camera, puse restul merindelor in traista. Mai ceru de la bucatarie paine si fructe si astepta seara.Asta a fost acum trei zile. Acum erau aproape de varf. De primul varf. Mai aveau trei creste si ajungeau dincolo de granita. Ziua se iubeau prin locuri ascunse. Deja nu se mai uitau in urma cu aceeasi graba si teama ca in prima seara. Noaptea calatoreau incet tinandu-se de mana. Nici animalele nu ii deranjau.Au ajuns la muntele si lacul pe care mama ei i le aratase. Au cautat un loc ascuns, dupa o stanca, ferit de privirile oricui ar fi trecut prin varfuri. Lacul era de o frumusete nemaivazuta. In zi senina puteau sa priveasca pana in inima lui. Plantele si pestii le incantau privirea, in timp ce soarele se oglindea schimband culoarea apei din albastru in azuriu. Noaptea tot cerul instelat cobora in el. Era locul lor fericit. El incepu sa construiasca casa, nici prea mare, nici prea mica. Ea culegea plante si gatea. El pleca uneori cate o zi doua sa caute sate la poalele de dincolo ale muntelui. In primele dati ea statea cu inima stransa si se ruga. Mama ei venea si o linistea. Visele erau limpezi ca zielele de primavara.Au trecut vreo trei ani. Mica lor gospodarie era infloritoare. Aveau acum cateva oi si el dobandea mestesugul branzei si a laptelui, iar ea invata sa toarca lana. Dupa un alt an ea stiu ca iubirea lor e perfecta. Si ii spuse ca vor avea un copil. El tremura si cazu la picioarele ei plangand. Poate de asta mama ei nu-i mai aparea in vise. Ii facea loc copilului sa vina. El de fericire in fiecare zi construia cate ceva: un leagan, un calut, un dulapior. Mergea mai rar in sat si se intorcea cu lucrusoare pentru cel mic. Parca si oile au intrat in vrie si dadeau mai mult lapte si mai multa lana.Dupa socoteala ei mai avea doua luni pana sa-i vina sorocul. De cand plecase el ultima oara trecusera doua saptamani. Refuza sa se gandeasca la ce-i mai rau si continua sa se roage. Intr-o noapte il visa. Era langa mama ei. Atunci a inteles si a plans. Cand se trezi cazu intr-o crunta deznadejde. Copilul ii misca in pantec si ea il mangaia. Dar nu se putea opri din plans. Nici nu manca. Oile se agitau in tarc. Nu-ntelegea de ce? Intr-o alta noapte ii aratara totul. Iubitul si cu mama ei. Erau oamenii tatalui sau. Aflasera ca din munti cobora periodic un barbat cu lapte, lana si branza la vanzare. De curand cumpara haine pentru copii. Il gasira si il urmarira. In intunericul padurii il ucisesera ca pe un animal. I-au lasat trupul acolo. Nu era in drumul nici unui calator asa ca putea harni padurea cu carnea sa.Doua luni plansese sarmana fata. Si intr-o seara ii veni sorocul. Era slabita si fierbinte. Se gandea la mama ei care murise fierbinte. Atat de fierbinte incat pielea ei era rosie si brazdata de sudoare. Se gandea sa nu moara. Pentru copilul ei. Pentru copilul lor. Printre dureri apuca sa fiarba o ciorba. Puse pe masa aceleasi doua tacamuri asteptand parca intoarcerea lui. Mancarea fu gata si apuca sa puna intr-o farfurie, cand simti copilul cum iese. Se aseza in pat si stranse cu putere marginile de lemn. Ii simti. Ba nu. Ii vedea pe sotul ei si mama ei langa ea. O mangaiau si ii alinau durerea. Si apoi vazu copilul. Era viu in bratele sotului ei. Dar mort in bratele sale. Planse si ceru sa plece. Asa o gasira cei doi drumeti care duceau un secret la curtea Spaniei. Ii multumira pentru ciorba. Ii spusera rugaciuni , o ingropara in mica gradinita din spate si ii pusera o cruce la cap. Nu stiau cum o cheama, pentru ca nu scrisese asta in hartiile ei. Copilul i-l pusesera in brate langa inima. Si au scris: Mama si pruncul.
Sursa : http://www.andreeatalmazan.ro

Ori de cate ori copiii tai iti scapa de sub control si din mana, te poti consola cu gandul ca insasi puterea nemarginita a l ui Dumnezeu nu s-a putut aplica asupra copiilor Lui.
Se spune ca, dupa de Dumnezeu a creat Pamantul si Raiul, El a creat pe Adam si pe Eva. Si primul lucru pe care l-a spus catre ei a fost: Nu aveti voie. Nu avem voie sa ce?, a replicat Adam. Nu aveti voie sa mancati acel fruct interzis, a raspuns Dumnezeu. "Fruct interzis? Avem un fruct interzis? Hei, Eva avem aici un fruct interzis! Sigur ca nu il mancam! Ba sigur ca da!! Nu manca din acel fruct! a spus Dumnezeu. De ce? Pentru ca eu sunt Creatorul si asa spun eu! a spus Dumnezeu, intrebandu-se de ce nu sa oprit cu creatia sa dupa ce a facut elefantii si a mai continuat si cu acesti doi oameni. Cateva minute ma i tarziu, Dumnezeu si-a vazut copiii mancand mar si s-a enervat. Nu v-am spus sa nu mancati din acel fruct? a spus Parintele. Mmmm, pai, ba da a replicat Adam. Atunci de ce ati facut-o?. Eu nu sunt de vina! a spus Eva. Ba da, ea a inceput, ea m-a provocat!! a spus Adam. Ba nuuu!, Ba da!!, BA NUU!. Satul de cearta, nerecunostinta si indisciplina celor doi, pedeapsa lui Dumnezeu a fost ca Adam si Eva trebuie sa aiba proprii lor copii. Si astfel sablonul a mers mai departe si nu sa schimbat niciodata de atunci incoace. Dar exista si o parte buna pentru noi din aceasta istorisire: Daca ai incercat in mod constant si iubitor si perseverent sa dai intelepciune si educatie copiilor tai si nu sa lipit de ei asa cum ai fi vrut tu, nu te judeca si nu fi aspru cu tine. Daca Dumnezeu a avut probleme in asi stapani proprii copii, ce te face sa crezi ca va fi floare la ureche pentru tine? (pilda americana) A fost odat ca niciodat un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj att de minunat nct toat lumea era profund emoionat n faa cuvintelor sale pline de iubire. n mulime se afla un om care a ascultat fiecare cuvnt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inim foarte mare. El a fost att de emoionat de cuvintele maestrului nct s-a simit obligat s-l invite pe acesta n casa lui. De aceea, cnd maestrul a terminat de vorbit, el a ieit n faa mulimii, l-a privit pe maestru direct n ochi i i-a spus: - tiu c eti foarte ocupat i c toat lumea dorete s-i cucereasc atenia. tiu c nu ai timp nici mcar s m asculi, dar inima mea este att de deschis i simt atta iubire pentru tine nct a dori s te invit la mine acas. Doresc s pregtesc cea mai bun mas pentru tine. Nu m atept s accepi invitaia mea, dar am simit nevoia s i-o adresez. Maestrul l-a privit n ochi pe omul nostru, i cu un zmbet fermector, i-a rspuns: - Pregtete totul. Voi veni. Dup care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fr limite. Aproape c nu mai avea rbdare s-i atepte maestrul i s-l serveasc cu inima plin de iubire. Aceasta era cea mai important zi din viaa lui: ziua cnd maestrul urma s fie alturi de el. A cumprat aadar cele mai bune alimente i cel mai bun vin, precum i cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofrand maestrului. A ale rgat apoi acas s pregteasc totul n vederea vizitei maestrului su. A fcut o curenie general n cas, a pregtit o gustare excelent i a aranjat masa cum a tiut mai bine. Inima lui era plin de bucurie, cci maestrul urma s vin n curnd. n timp ce atepta cu nerbdare, cineva a btut la u. S-a repezit s o deschid, dar n locul maestrului a vzut o btrn. Aceasta l-a privit direct n ochi i i-a spus: - Sunt rupt de foame. Poi s-mi dai o bucat de pine?

Omul nostru se simea puin dezamgit, dar i-a rspuns femeii: - Te rog, intr n cas. A aezat-o apoi pe locul pe care l pregtise pentru maestrul su i i-a dat mncarea pe care o preparase pentru acesta. Era ns nerbdtor i abia atepta ca ea s termine de mncat. Btrna a fost micat de atta generozitate. Ea i-a mulumit omului i a plecat. Atunci, omul nostru a pregtit din nou, n toat viteza, masa pentru maestrul su. Nici nu a terminat bine, c cineva a btut la u. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strin care cltorise prin deert. Strinul l-a privit n ochi i i-a spus: - Mi-e foarte sete. Poi s-mi dai ceva de but? Omul s-a simit din nou dezamgit c nu era maestrul su, dar l-a invitat pe strin n cas, l-a pus la masa pe care o pregtise pentru maestru i l-a servit cu vinul pe care inteniona s-l druiasc maestrului su. Cnd strinul a plecat, omul a nceput din nou s pregteasc totul pentru venirea maestrului. Cineva a btut din nou la u. Cnd omul nostru a deschis ua, n prag sttea un copila. A cesta l-a privit n ochi i i-a spus: - Mi-e frig. Poi s-mi dai o ptur s mi acopr corpul? Omul nostru s-a simit din nou dezamgit c nu era maestrul su, dar l-a privit n ochi pe copil i a simit cum inima i se nclzete de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregtise pentru maestrul su i i le-a druit copilului. Acesta i-a mulumit i a plecat. Omul nostru a pregtit din nou ntreaga cas pentru venirea maestrului su, dup care l -a ateptat pn foarte trziu. Cnd i-a dat seama c acesta nu va mai veni, s-a simit foarte dezamgit, dar dispus totui s-l ierte. El i-a spus: tiam foarte bine c nu trebuia s m atept ca maestrul s vin n acest cmin att de umil. Dei el mi-a spus c va veni, probabil c ceva mult mai important l-a reinut n alt parte. Maestrul nu a venit, dar cel puin mi-a spus c o va face, i acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire. A pus mncarea i vinul la rece i s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat c maestrul su a venit acas la el. Omul era fericit s-l vad, dei nu-i ddea seama c viseaz. Doamne, ai venit! i-ai inut cuvntul! Maestrul i-a rspuns: Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Cnd mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Cnd mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Cnd mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine s m acopr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci. Omul s-a trezit cu inima plin de fericire, cci a neles ce l-a nvat maestrul su. Acesta l iubea att de mult nct i-a trimis trei oameni ca s-l nvee marea lecie, potrivit creia maestrul triete n toate fiinele vii. Oricnd i druii mncare unui om nfometat, ori de cte ori i druii ap unui om nsetat, ori de cte ori mbrcai pe cineva cruia i este frig, voi i druii iubirea voastr Maestrului universal. (DON MIGUEL RUIZ)

O btrn, pe patul de spital, vorbea senin cu preotul care venise s -o viziteze. Domnul mi-a dat o via foarte frumoas. Sunt gata de plecare. Dar a avea o ultim dorin: cnd va fi nmormntarea mea, vreau s mi se pun n mn o linguri. O linguri?, se art surprins preotul. Dar de ce vrei s fii nmormntat cu o linguri? ntotdeauna mi-a fcut plcere, atunci cnd eram tnr, s iau parte la nuni, iar acum, mai n vrst, s particip la agapele organizate la biseric de hram sau alte srbtori. i de fiecare dat cnd ajungeam la locul meu, m uitam s vd dac lng farfurie era aezat linguria. tii ce nsemna aceasta?

Nu, rspunse preotul. Asta nsemna c la final trebuia s vin prjitura i ngheata. Adic, ceea ce este mai bun vine la sfrit. Tocmai aceasta vreau s spun la nmormntarea mea. Cnd va trece pe lng sicriul meu, lumea se va ntreba: Pentru ce aici o linguri? Vreau ca dumneavoastr s le rspundei c am linguria n mn pentru c ceea ce este bun, de-abia de acum urmeaz. (Adaptare de Augustin Punoiu dup o povestire din volumul Istorioare pentru suflet, Bruno Ferrero, Galaxia Gutenberg, 2007).

Povestea vorbeste despre doi prieteni care mergeau prin desert. Intr-un punct al calatoriei ei s-au certat, iar unul dintre ei i-a dat o palma celuilalt. Cel lovit s-a simtit ranit si fara sa spuna nimic a scris pe nisip:PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A DAT O PALMA. Au continuat sa mearga si au gasit o oaza si s-au hotarat sa faca o baie. Cel care a fost palmuit s-a blocat in noroi si a inceput sa se scufunde, dar prietenul sau l-a salvat. Dupa ce si-a revenit din starea de soc,el a scris pe o piatra: PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA. Atunci prietenul sau l-a intrebat: - De ce dupa ce te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ca ti-am salvat viata inscriptionezi pe piatra? Celalalt prieten i-a raspuns: - Cand cineva ne raneste, ar trebui sa scriem pe nisip ca vantul uitarii si al iertarii sa poata sterge aceasta rana. Dar cand cineva face ceva bun pentru noi ar trebui sa inscriptionam aceasta pe piatra pentru ca sa nu fie sters de vant. INVATA SA ITI SCRII DURERILE PE NISIP SI BUCURIILE PE STANCA.

O fetita traia intr-o casa micuta, simpla, pe un varf de munte si obisnuia sa se joace in curte. Dupa ce a mai crescut mai mare fetita reusea sa vada dincolo de gardul viu al curtii. Ii placea sa contempleze o casa frumoasa situata chiar pe varful dealului si aceasta casa avea ferestre galbene, atat de galbene si stralucitoare incat fetita visa la ce frumos ar fi fost sa locuiasca intr-o astfel de casa. Chiar daca isi iubea parintii si casuta ei, ea tanjea atat de mult la casuta galbena si visa toata ziua cat de minunat si incantator ar fi sa traiesti intr-o asemenea casa. Cand a crescut mai mare si i s-a permis sa iese in afara curtii, i-a cerut mamei permisiunea sa faca o plimbare cu bicicleta pe cararea de munte. Dupa ce a insistat indelung ca mama sa o lase, a primit acordul cu conditia sa nu se indeparteze prea tare de casa. Era o zi frumoasa, iar fetita stia bine unde vroia sa ajunga! La casuta din deal.

Ajunsa in varful dealului, fetita s-a dat jos de pe bicibleta si a legat-o de gardul casei, si-a continuat drumul spre casa si a ramas foarte dezamagita sa vada ca toate ferestrele erau fade si murdare, reflectand nimic mai mult decat o casa lasata in paragina. Astfel, fetita dezamagita de cele vazute nu mai dori sa mearga in plimbare nicaieri. Se indrepta spre bicicleta sa o dezlege si sa plece acasa. Cand ridica privirea inspre vale zari, spre surprinderea ei, o casuta mica cu ferestre aurii si stralucitoare. Soarele lumina casuta ei Atunci fetita a realizat ca locuise toata viata intr-o casuta de aur si toata iubirea si grija pe care o primise de la cei dragi facuse ca acea casa sa fie stralucitoare. Tot ce visase se afla in fata ochilor sai!

Aceasta poveste este despre doua broscute. O broscuta era mai grasuta si una mai slaba. Intr-o zi, cautand mancare, din neatentie broscutele au sarit intr-un borcan cu lapte. Ele nu mai reuseau sa iese afara, deoarece interiorul borcanului era lunecos, astfel ca ele innotau in gol. Broscuta mai grasuta i-a spus broscutei slabe: - Broscuta draga, nu isi mai are rost sa dam din picioruse. Ne vom duce la fund indiferent de cat de mult ne-am lupta, asa ca ar trebui sa renuntam. Broscuta slaba i-a raspuns celeilalte broscute: - Continua, continua sa dai din picioruse. Cineva ne va scoate de aici. Si ele au continuat sa de-a din picioruse ore intregi. Dupa un timp, broscuta mai grasuta spuse iar: - Broscuta draga, totul este in zadar. Sunt foarte obosita. O sa ma opresc si o sa ma inec. Este duminica si nimeni nu lucreaza. Suntem terminate. Nu mai este nici o scapare. Broscuta slaba ii raspunse astfel: - Continua, continua sa dai din picioruse. Ceva se va intampla pana la urma, asa ca nu renunta. Si alte cateva ore trecura fara vreo salvare. Din nou broscuta mai grasuta i se adresa celei mai slabute: - Eu nu mai pot. Degeaba ne luptam ca tot o sa ne inecam. La ce folos? Si broscuta se opri. Renunta in a mai depune efort si se ineca in lapte. Dar broscuta slaba continua sa dea din picioruse. Zece minute mai tarziu, broscuta simti ceva solid sub picioruse. Datorita miscarilor de picioare laptele se transformase in unt, astfel ca broscuta reusi sa sara din borcan.

Intr-o zi un barbat se plimba de-a lungul tarmului oceanului. Observa ca in timpul noptii multe scoici si stele de mare au ajuns pe tarm. Bucurandu-se din plin de dimineata insorita si de aerul proaspat de mare, barbatul isi continua mersul prin nisip. Observa in departare o figurina mica dansand. Se bucura sa vada ca cineva celebra viata intr-un mod atat de frumos. Pe masura ce se apropia, era din ce ince mai clar ca figurina nu dansa, ci facea mereu aceleasi miscari. Apropiindu-se de micuta figurina, barbatul isi dadu seama ca de fapt era un copil. Fata culegea cu grija cate o stea de mare de pe tarm si o reintroducea in circuitul marin. Barbatul se opri pentru un moment uimit de acest gest, apoi o intreba: - De ce arunci stelele de mare inapoi in mare? Fata ii raspunse: - Daca lasi aceste stele de mare pe plaja, soarele le va usca si vor muri. Le arunc inapoi in mare pentru ca doresc ca ele sa traiasca. Barbatul, impresionat de cuvintele copilului, ramase pe ganduri. Apoi observa ca de-a lungul plajei erau mii de stele de mare si se adresa fetitei: - Probabil ca sunt sute de mii de stele de mare! Cum poti sa crezi ca vei face mare lucru? Fetita medita pentru cateva momente la cuvintele barbatului, apoi se apleca si cu grija culese inca o stea de mare din nisip si o arunca in apa oceanului. Apoi se intoarse catre barbat, ii zambi si ii spuse astfel: - Da, poate ca aveti dreptate. Pentru ocean nu inseamna mare lucru insa pentru aceasta stea pe care tocmai am aruncat-o, e o mare diferenta.
O familie a plecat ntr-o excursie n Orient s cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichiti, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la cstorie. Amndurora le plceau antichitile i produsele din argil, ceramice, n special cetile de ceai. Au observat o ceac excepional i au ntrebat: - Putem s vedem cecua aceea? Nu am vzut niciodat ceva att de frumos. n timp ce doamna le oferea ceea ce ceruser, cecua de ceai a nceput s vorbeasc: - Voi nu putei s nelegei. Nu am fost de la nceput o cecu de ceai. Cndva am fost doar un bulgre de argila roie Stpnul m-a luat i m-a rulat, m-a btut tare, m-a frmntat n repetate rnduri, iar eu am strigat: Nu face asta! Nu-mi place! Las-m n pace, dar el a zmbit doar i a spus cu blndee: nc nu! Apoi, ah! Am fost aezat pe o roat i am fost nvrtit, nvrtit, vrtit. Oprete! Ameesc! O s-mi fie ru! am strigat. Dar stpnul doar a dat din cap i a spus, linitit: nc nu. M-a nvrtit, m-a frmntat i m-a lovit i m-a modelat pn a obinut forma care i-a convenit i apoi m-a bgat n cuptor. Niciodat nu am simit atta cldur. Am strigat, am btut i am izbit ua . Ajutor! Scoate-m de aici! Puteam s-l vd printr-o deschiztur i puteam citi pe buzele sale n timp ce cltina din cap dintr -o parte n alta: nc nu. Cnd m gndeam c nu voi mai rezista nc un minut, ua s-a deschis. Cu atenie, m-a scos afar i m-a pus pe raft am nceput s m rcoresc. O, m simeam att de bine! Ei, aa este mult mai bine m -am gndit. Dar, dup ce m-am rcorit, m-a luat, m-a periat i m-a colorat peste tot mirosurile erau oribile. Am crezut c m sufoc. O, te rog, nceteaz, nceteaz, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: nc nu! Apoi, deodat, m-a pus din nou n cuptor. Numai c acum nu a mai fost ca prima dat. Era de dou ori mai fierbinte i simeam c m voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convins c nu voi scpa. Eram gata s renun. Chiar atunci, ua s-a deschis i EL m-a scos afara i, din nou, m-a aezat pe raft, unde mam rcorit i am ateptat, i am ateptat ntrebndu-m: Oare ce are de gnd s-mi mai fac? O or mai trziu mi-a dat o oglind i a spus: Uit-te la tine. i m-am uitat. Aceea nu sunt eu, aceea nu pot fi eu .. Este frumoas. Sunt frumoas!!! El a vorbit blnd: Vreau s ii minte, tiu c a durut cnd ai fost rulat, frmntat, lovit, nvrtit, dar, dac te-a fi lsat singur, te-ai fi uscat. tiu c ai ameit cnd te-am nvrtit pe roat, dar, dac m-a fi oprit, te-ai fi desfcut bucele, te-ai fi frmiat. tiu c a durut i c a fost foarte cald n cuptor i neplcut, dar a trebuit s te pun acolo, altfel te-ai fi crpat. tiu c mirosurile nu i-au fcut bine cnd te-am periat i te-am colorat peste tot, dar, dac nu a fi fcut asta, niciodat nu te-ai fi clit cu adevarat.. Nu ai fi avut strlucire n via. Dac nu te-a fi bgat pentru a doua oar n cuptor, nu ai fi supravieuit prea mult fiindc acea ntrire nu ar fi inut. Acum eti un produs finit. Acum eti ceea ce am avut n minte prima dat cnd am nceput s lucrez cu tine

Era odat un brbat care i ducea viaa la marginea unei oaze, la intrarea unei ceti din Orientul Mijlociu. Un tnr care trecea ntr-o zi pe acolo se apropie de btrn i zise:

Nu

am Cum

mai

fost i erau

niciodat

pe

aici.

Cum cetii

sunt

locuitorii de

acestei unde

ceti? ntrebare: vii?

Batrnul Egoiti Aa Abia am Cum Aa sunt i ri. sunt

rspunse locuitorii aceea m bucur acestei inut. cu locuitorii locuitorii cetii acestei Cum locuitorii acest De i n c am

printr-o putut pleca rspunse locuitorii aceeai de ceti, unde raspunse acestei de

acolo! btrnul. ceti? ntrebare: vii? btrnul.

ceti, sunt

Puin dup aceea, un alt tnr se apropie de omul nostru i i puse aceeai ntrebare: sosit erau i Btrnul rspunse

- Erau buni, marinimoi, primitori, cinstii. Aveam muli prieteni acolo i cu greu i -am prsit. Un negutor care i aducea pe acolo cmilele la adpat auzise rspunsurile date de btrn. Atept ca ultimul tnr s se deprteze, apoi se apropie de btrn i i zise cu mirare i repro: - Cum poi s dai dou rspunsuri cu totul diferite la una i aceeai ntrebare pe care i -o adreseaz dou persoane? i se pare cinstit? - Fiule, fiecare poart lumea sa n propria-i inim. Acela care nu a gsit nimic bun n trecut, nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriv, acela care a avut i n alt ora prieteni va gasi i aici tovari credincioi i de ncredere. Pentru c, vezi tu, oamenii nu sunt altceva dect ceea ce tim noi s gsim n ei.
Un tnr s-a dus la un btrn nelept pentru a-l ajuta cu un sfat. neleptule, am venit la tine pentru c m simt att de mic, de nensemnat, nimeni nu d doi bani pe mine i simt c nu mai am for s fac ceva bun Ajut-m, nva-m cum s fac s fiu mai bun? Cum s le schimb oamenilor prerea despre mine? Fr ca mcar s se uite la el, btrnul i spuse: mi pare ru, biete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personal. Poate dup aceea Apoi, dup o mic pauz, adug: Dac ns m-ai ajuta tu pe mine, atunci poate c a rezolva problema mea mai repede i a putea s m ocup i de tine. Aaa ncntat s v ajut bigui tnrul cam cu jumtate de gur, simind c iari e neluat n seam i amnat. Bine ncuviin btrnul nvat. i scoase din degetul mic un inel i-l ntinse bietanului, adugnd: Ia calul pe care-l gseti afar i du-te degrab la trg. Trebuie s vnd inelul acesta pentru c am de pltit o datorie. E nevoie ns ca tu s iei pe el ct se va putea de muli bani, dar ai grij ca nici n ruptul capului s nu -l dai pe mai puin de un bnu de aur. Pleac i vino cu banii ct mai repede. Tnrul lu inelul, nclec i plec. Odat ajuns n trg, ncepu s arate inelul n stnga i-n dreapta, doar-doar va gsi cumprtorul potrivit. Cu toii manifestau interes pentru mica bijuterie, pn cnd le spunea ct cere pe ea. Doar se apuca s le zic de bnuul de aur, unii rdeau, alii se ncruntau sau i ntorceau imediat spatele. Un moneag i-a explicat ct de scump este un ban de aur i c nu poat s obin un asemenea pre pe inel. A ltcineva s-a oferit s-i dea doi bani, unul de argint i unul de cupru, dar tnrul tia c nu poate vinde inelul pe mai puin de un bnu de aur, aa c refuz oferta. Dup ce btu trgul n lung i-n lat, rpus nu att de oboseal, ct mai ales de nereuit, lu calul i se ntoarse la btrnul nelept. Flcul i-ar fi dorit s aib el o moned de aur pe care s-o poat da n schimbul inelului, ca s-l poat scpa pe nvat de griji i, astfel, acesta s se poat ocupa i de el. Intr cu capul plecat.

 mi pare ru ncepu el dar n-am reuit s fac ceea ce mi-ai cerut. De-abia dac a fi putut lua doi sau trei bnui de argint pe inel, dar nu cred s pot pcli pe cineva cu privire la adevrata valoare a inelului. Nici nu-i imaginezi ct adevr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zmbitor neleptul. Ar fi trebuit ca mai nti s cunoatem adevrata valoare a inelului. ncalec i alearg la bijutier. Nimeni altul n -ar putea spune mai bine ct face. Spune-i c ai vrea s vinzi inelul i ntreab-l ct i-ar da pentru el. Dar, orict i-ar oferi, nu-l vinde. ntoarce-te cu inelul! Flcul nclec i plec n goan Bijutierul examin atent micul inel, l privi atent prin lentila prins cu ochiul, l rsuci i apoi zise: Spune-i nvtorului c dac ar vrea s-l vnd acum, nu-i pot oferi dect 58 de bani de aur pentru acest inel. Cuuum, 58 de bani de aur?!? exclam nucit tnrul. Da, rspunse bijutierul. tiu c-n alte vremuri ar merita i 70, dar dac vrea s-l vnd degrab, nu-i pot oferi dect 58. Tnrul mulumi i se ntoarse degrab la nvat, povestindu-i pe nersuflate cele ntmplate. Ia loc, te rog i spuse acesta dup ce-l ascult. Tu eti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroas i unic. i, ca n cazul lui, doar un expert poate spune ct de mare este valoarea ta. Spunnd acestea, lu inelul i i-l puse pe degetul mic. Cu toii suntem asemenea lui, valoroi i unici, perindndu-ne prin trgurile vieii i ateptnd ca muli oameni care nu se pricep s ne evalueze Povestea aceasta este dedicat acelora care zi de zi se strduiesc, lustruind cu migal, s adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezint i s realizeze valoarea pe care o au. Amintii -v mereu ct de mare este valoarea voastr, chiar dac muli din jur v ignora sau par s nu-i dea seama ct suntei de preioi

Publicat de Caietul Cu Articole la mari, februarie 05, 2013 Negustorul plec cugetnd adnc la vorbele btrnului i gsi c acesta avea dreptate.

De la Apenini pana la Anzi, de Edmomdo de Amicis

Sunt mai muli ani de atunci! Un biat genovez de vreo treisprezece ani, fiul unui lucrtor, pleac din Genova n America singur singurel, ca s o caute pe mama sa. Aceasta plecase cu doi ani nainte la Buenos -Aires, capitala republicii Argentina, cu scopul de a intra n serviciu, ntr-o cas avut, ca s ctige astfel n scurt timp, att ct i trebuia ca s-i scoat familia din datorii i din srcia n care czuse din cauza mai multor nenorociri ce o loviser.Sunt multe femei de inim, care fac aceast ndelungat cltorie cu un asemenea scop i care, mulumit salariilor mari ce primesc acolo, se ntorc dup civa ani n ar cu cteva mii de lire. Srmana mam plnsese lacrimi de snge, cnd se desprise de copiii si, unul de optsprezece ani, cellalt de unsprezece; dar plec totui cu brbie i plin de ndejde. Cltoria i fu cu noroc. ndat ce ajunse la Buenos Aires, gsi numaidect, prin mijlocirea unui negustor genovez, vr cu soul ei i stabilit acolo de mult timp, o bun familie argentinian, care o pltea mult i se purta bine cu ea. Ctva timp urm o coresponden periodic cu familia ei. Se nvoir astfel: femeia adresa scrisorile vrului brbatului su, i el le trimitea la Genova, adugnd i el cteva rnduri din partea sa. Ctignd optzeci de lire pe lun i necheltuind nimic pentru dnsa, putea s trimit acas brbatului, pe fiecare trimestru o sum frumuic, sum cu care el, om cinstit, pltea cu ncetul datoriile mai urgente i -i redobndea astfel buna sa reputaie. n acelai timp, el muncea, era mulumit de felul cum i mergeau treburile i tria cu ndejdea c nevasta i se va ntoarce ct de curnd, deoarece casa prea goal fr dnsa i biatul cel mic, care iubea foarte mult pe mama sa, era mereu trist i nu se putea obinui culipsa ei. Dar un an dup plecarea ei, n urma unei scrisori scurte n care spunea c e cam bolnav, nu mai primir nici o tire. Scriser de dou ori vrului; vrul lui nu rspunse nimic. Scriser familiei argentiniene , unde femeia slujea; dar navur nici un rspuns, pentru c scriseser ru adresa. Temndu-se de vreo nenorocire, scriser consulatului italian din Buenos-Aires, ca s fac cercetri, i dup trei luni primir rspunsul de la consul c, dei dduse o ntiinare prin jurnale, totui nu se nfiase nimeni, nici cel puin ca s dea vreo desluire. i nici nu se putea ntmpla altfel, cci srmana femeie, de team s nu -i njoseasc familia, nu dduse adevratul ei nume familiei argentiniene. Mai trecuser multe luni tot fr nici o veste.

Tatl i fiii erau disperai. Mai cu seam cel mic era cuprins de un dor pe care nu -l putea nvinge. Ce era de fcut? La ce mijloc s alerge? Cel dinti gnd al tatlui fusese s plece i el n America, pentru a -i cuta nevasta. Dar cine era s munceasc s ntrein pe copii? Nici biatul cel mare n-ar fi putut s plece, cci tocmai atunci ncepea i el s ctige tcere. ntr-o M sear, duc Marco, eu, n biatul cel America, s mai o mic, caut zise pe hotrt: mama! cte ceva, familia avea nevoie de el. Triau n chinurile acestea, schimbnd n fiecare zi aceleai convorbiri dureroase, sau uitndu-se unul la altul n

Tatl cltin din cap cu ntristare i nu rspunse. Era un gnd bun, dar un lucru cu neputin. La tre isprezece ani, singur s cltoreasc pn n America, un drum de o lun de zile pn s ajung acolo? Biatul ns, strui iari a doua zi, Zicea: Nu s-au mai dus si alii si mai mici dect mine? Cnd voi fi pe vapor nu o s ajung i eu ca oricare altul? Sosind acolo, m duc drept la prvlia vrului. Sunt atia italieni n America; n -o s se gseasc doar vreunul, care s m cluzeasc? i ndat ce voi gsi pe vrul nostru, gsesc i pe mama. Dac n-a gsi-o, m-a duce la consul, ca s cerceteze despre familia argentinian, i, la orice ntmplare, acolo cine muncete nu piere; o s muncesc i eu ca ceilali, ca s-mi ctig cu ce s m ntorc n ar. n acest timp, izbuti ncetul cu ncetul, s nduplece pe tatl su. Tatl su l preuia, tia c e copil cuminte, plin de rvn i c toate aceste daruri s-ar ntri n inima lui cu gndul sfnt de a-i regsi mama, pe iubita lui mam. n aceste mprejurri, un cpitan de corabie, prieten cu un cunoscut al lui, auzind despre aceasta, propuse s dea gratis lui Marco un bilet de clasa a III-a pe vaporul su pn n Republica Argentina. Atunci, mbarcar. Copile! Marco drag, i zise tatl, dndu-i ultima srutare cu lacrimile n ochi. Fii brbat! Pleci cu o hotrre sfnt. Dumnezeu o s te ajute! Bietul Marco! ntr-adevr, el avea o inim plin de brbie i se pregtise pentru cele mai grele ncercri n acea cltorie; totui, cnd vzu c dispare de pe orizont frumoasa lui Genova, cnd se vzu pe ntinsul mrii i necunoscut pe acel vapor nesat de rani emigrani, cu mica lui traist drept toat avuia, i se strnse inima. Dou zile de-a rndul sttu nemicat la prora corbiei, mncnd mai nimic i necat n plns. Tot felul de gnduri triste i treceau prin minte, i cel mai trist, cel care i se nfia cu mai mult struin, era acela c poate s fi murit mama sa.Cnd adormea, vedea totdeauna n visurile sale, rele i ntrerupte, pe un necunoscut care-l prinse privea cu Mama comptimire ta puin i-i optea a la ureche: murit! inim dup cteva rzgndiri, tatl se nvoi i cltoria fu hotrt. a treia i aa mereu, zi dup zi, cu hotrre i cu judecat rece ca un om mare.

i umplur o traist cu veminte, i ddur ceva de cheltuial, adresa vrului, i ntr-o frumoas sear de aprile l

Atunci se detepta, nbuind un ipt. Totui, dup ce trecu strmtoarea de la Gibraltar, i zri oceanul Atlantic, i un pic de speran. Dar fu o scurt mngiere. Marea aceea nemrginit, totdeauna egal, cldura care mergea crescnd, ntristarea care se observa n ochii tuturor celor care-l nconjurau, simmntul singurtii n care se afla: toate acestea i provocar o mhnire i mai adnc. Zilele treceau unele dup altele: triste i monotone; ele i se ncurcau n minte, aa cum se ntmpl bolna vilor. I se prea c e pe mare de un an, i, cu toate acestea, n fiecare diminea cnd se scula, era cuprins de o nou mirare, vzndu-se aici, singur n mijlocul nemrginitului ocean, cltorind spre America. Frumoii peti zburtori, care cdeau din cnd n cnd pe corabie, minunatele apusuri de soare ale tropicelor, cu norii aceia uriai, roii ca jraticul i ca sngele; acele fosforescene nocturne, care fac din Atlantic o mare lav: nu -i preau c sunt aievea, ci ca nite minuni vzute n visuri.

Se ivir i zile de vreme rea, n care el rmnea mereu n dormitor, unde toate lucrurile se izbeau i se rsturnau, mrind zgomotul blestemelor i al vaietelor de tot felul. Atunci, bietul biat credea c-i sunase ceasul din urm. Erau ns i zile frumoase, n care marea era linitit i glbuie, dar de o cldur nesuferit i de o plictiseal ngrozitoare! Ceasuri negre i nesfrite, n timpul crora cltorii obosii, lungii i nemicai pe scnduri, preau mori cu toii. Cltoria nu se mai sfrea: mare i cer, cer i mare; azi ca ieri i mine ca azi; mereu, totdeauna, venic. Marco rmnea ceasuri ntregi proptit de parapet, uitndu-se la acea mare nemrginit, ameit, gndindu-se ca ntr-un vis la mama sa, pn ce i se nchideau ochii de somn i capul i cdea pe umeri; atunci revedea iari chipul acela necunoscut, neschimbat Cltoria inu douzeci i apte de zile. Dar cele din urm fur cele mai frumoase. Timpul era senin i aerul rcoros, el se mprietenise cu un moneag lombard, care mergea n America, la fiul su, plugar n inutul de lng Rosario. Mario i spusese toate mprejurrile prin care trecuse, i btrnul i spunea mereu, btndu -l cu mna pe umr: Fii brbat, biete! O s gseti pe mama ta sntoas i fericit! Prietenia aceea l ncuraja pe bietul Marco; presimirile sale cele rele devenir bune. Stnd la pror, lng btrnul ran, care trgea din lulea, sub un cer frumos, nstelat n mijlocul cetelor de emigrani, care cntau, el nchipuia de sute de ori n gndul su cum are s fie sosirea lui la Buenos-Aires. Se i vedea n strada n care locuia vrul su, i gsea prvlia i alerga la dnsul, ntrebndu-l: Ce face mama? Unde e? Haidem numaidect la ea. Alergau amndoi, urcau o scar, se deschidea o u i aici monologul su se oprea, nchipuirea lui se pierdea ntr-un simmnt de nduioare nespus, care l fcea s scoat pe ascuns o mic iconi pe care o purta la gt i ncetinel s rosteasc, srutnd-o, rugciunea sa. Ajunser, n sfrit, la Buenos-Aires, a douzeci i aptea zi de la plecare. Era un frumos rsrit de zi de mai, cnd corabia i arunc ancora n rul uria, La Plata, pe rmul cruia se ntinde mreaa capital a republicii Argentina. Timpul acela minunat pru de bun augur lui Marco. Era ca ameit de bucurie i de neastmpr. Mama sa era abia la cteva mile de el. n cteva ceasuri avea s-o vad! i el se afla n America, n Lumea-nou, avusese ndrzneala s vin singur! Atunci i se pru c lunga lui cltorie trecuse ca nimica. I se pru c se visase zburnd i c se deteptase aici. Marco era att de fericit, nct nici nu se ntrist, nici nu se mir cnd, cutndu-se n buzunar, gsi numai o punguli din cele dou n care i mprise averea, ca s fie mai sigur de a nu pierde totul. I se furase punga, i rmneau numai cteva lire, dar lui ce-i psa acum, cnd era n apropiere de mama sa?Se cobor cu traista n spinare, mpreun cu ali muli italieni, ntr -un vapora carei duse pn aproape de rm. Din vapor sri ntr-o luntre care purta numele Andreea Doria, debarc la chei, i lu ziua bun de la btrnul su prieten lombard i apuc apoi cu pai mari ctre ora. Cum intr pe cea dinti strad, opri pe un om care trecea i-l ntreb ce drum s apuce ca s ajung la strada Los Artes. Trectorul se ntmpl s fie tocmai un italian. Acesta se uit cu mirare la dnsul i-l ntreb dac tie s citeasc. Marco rspunse c da. Atunci, zise trectorul, artndu-i strada din care venea el, mergi drept, tot drept naintea ta, citind numele strzilor la fiecare rspntie, pn ce vei gsi pe aceea pe care o caui.Biatul mulumi i apuc nainte pe strad. Era o strad lung, dreapt, nesfrit, dar ngust avnd pe amndou prile case scunde i albe, care preau nite csue de ar. Strada era plin de trectori, de trsuri, de crue ce fceau un zgomot asurzitor. Ici i colo flfiau steaguri de diferite culori cu inscripiuni n litere mari, vestind plecarea vapoarelor spre orae necunoscute. Din cnd n cnd, ntorcndu-i privirea n dreapta i n stnga, el vedea alte strzi, care se ntindeau i ele fr sfrit, tot cu case mici i albe, tot nesate de lume i de crue i tiate n fund de linia dreapt a nemrginitei cmpii americane, uniform ca orizontul mrii. Oraul i se prea fr sfrit. Se uita cu bgare de seam la numele strzilor: nite n ume ciudate pe care abia le putea citi. La fiecare capt de strad i se btea inima, creznd c e strada ce o caut. care l privea cu omptimire i-i optea la ureche: Mama ta a murit! La glasul acela, Marco se detepta tresrind, ca s-i urme-ze visul cu ochii deschii i s priveasc orizontul

Se uita la toate femeile, spernd c o s-o vad pe mama sa. Vzu pe una mergnd naintea lui, care-l fcu s tresar, o ajunse, se uit la ea: era o negres.Mergea, mergea, iuind mereu pasul. Ajungnd la o rspntie citi i rmase nmrmurit pe trotuar: era strada Los Artes. Apuc pe acolo, vzu numrul 117, prvlia vrului era la numrul 175, fu silit s se opreasc nemaiputnd s respire, i i zise n sine: Mam, drag mam, e oare ade-vrat c o s te vd peste cteva minute? Alerg nainte i ajunse la o mic prvlie de mruniuri. Era aceea. Se opri n pragul uii, vzu o femeie crunt, cu ochelari. Biatului foarte Biatul departe de Nu Ce e i aici, se De aici, i c a Francisco vrei, zise biatul pru Merelli biete, cu a c-l glasul murit! lovete cnd murit, sosind Apoi acolo. ntreb nbuit, prvlia cineva a Prvlia zise o in eu rspunse femeia lui drept Francisco n femeia spaniolete. Merelli? italienete. piept. murit? acuma. repede:

De mult, rspunse femeia, de mai multe luni Treburile i-au mers ru i a fugit. Se zice c a plecat la Baia-Blanca, nglbeni.

Merelli cunotea pe mama. Ea era n serviciul domnului Mequinez. Numai el tia unde se afl mama. Am venit din Italia n America nadins, ca s o caut. Merelli i trimitea scrisorile noastre Trebuie s o gsesc pe mama! Bietul copil! rspunse femeia. Eu nu tiu nimic, dar pot s ntreb pe rndaul din curte, el cunotea pe biatul care fcea comisioanele lui Merelli; poate s tie s-i dea vreo desluire.Se duse n fundul prvliei i chem pe biat, care scrisori unei servitoare, care veni era bgat la nite ndat. localnici? Ia spune-mi, ntreb negustoreasa, i-aduci cumva aminte dac Merelli trimitea cteodat pe ucenicul su, s duc La domnul Mequinez, rspunse biatul, da, doamn, cteodat, tocmai la captul strzii LosArtes. i mulumesc, doamn! strig Marco. tii s-mi spui numrul? Dai-i voie, s vin cu mine nsoete-m, dac poi biete, mai am ceva gologani.El gri aceste cuvinte cu atta cldur, nct fr s atepte porunca stpnei, biatul i rspunse: Haidem! i plec nainte cu pai repezi. Alergnd aa fr s scoat un cuvnt mcar, ajunser la captul strzii, intrar n gangul unei case mici, albe i se oprir dinaintea unui grilaj de fier prin care se zrea o curticic Aici i plin cu ghivece familia mutat A de flori. Marco Nu e trase aa? ntreb clopoelul. ntreb Marco, la Veni biatul cruia i o cu domnioar. nerbdare. inima. Cordova. locuiete unde s-a Mequinez? familia

A stat aici! rspunse domnioara, pronunnd italienete cu un accent spaniol. Acum locuim noi! Mequinez? plecat btea

Cordova! Unde e Cordova? ntreb Marco. Dar femeia care era n serviciul lor? Mama? Servitoarea Domnioara era l mama mea! privi Au luat-o i-i cu ei? zise:

Nu tiu, drguule, poate s tie tata, care i-a vzut cnd au plecat. Ateapt puin! Plec repede i se ntoarse dup cteva minute cu tatl su, un domn nalt, cu barba crunt. Acesta se uit un moment la chipul drgla al micului marinar genovez, cu prul blai i cu nasul Afl dar, c femeia i La drept, Mama Da! genovez, care era n serviciul unde Cordova, i-l ntreb ta rspuse lor, a plecat s-au un cu dnii. tiu ntr-o e italieneasc stricat. genovez? Marco. sigur! dus? ora.

Biatul Dac e

suspin, aa, m

apoi duc i

zise eu la

hotrt: Cordova.

Srcuule! strig domnul, uitndu-se la el cu mil, Cordova e la o sut de pote deprtare de aici. Marco -Vino rmase Domnul se Mai duse la nglbeni nuntru ctva timp Bani am o msu, ca ceara puin, pe gnduri. n-ai, ceva scrise o foarte scrisoare, o pecetlui i s n fu silit vedem cele din nu puin, i o dete s ce urm i se sprijine e zise e zise biatului, de cu de grilaj. fcut. hotrre: aa? Marco. zicndu -i:

Ia s mai chibzuim puintel, zise domnul, micat de comptimire, i-i deschise ua, adugnd: i dete un scaun i-l puse s povesteasc repede cum de ajunsese acolo, l ascult cu mult buntate i dup aceea

Uite, italienaule, du-te cu scrisoarea aceasta la Boca, un orel aproape genovez, la dou ceasuri departe de aici. Oricine te poate ndruma. Cnd vei ajunge acolo, d scrisoarea aceasta domnului la care am adresat-o; o s-l gseti foarte urmare uor, pe mama pentru ta. c toi ine l cunosc astea, biete! ca i pe dete un cteva cal lire. breaz. El i va procura mijloacele, ca s-i urmezi drumul pn la Cordova, unde vei gsi pe familia Mequinez i prin Deocamdat Du-te cu Dumnezeu! Biatul i mulumi, fr s poat gsi un cuvnt mai mult. Iei cu traista sa i lundu -i ziua bun de la mica lui cluz, porni ncet pe drumul spre Boca, strbtnd oraul cel mare i plin de zgomot cu inima cuprins de o adnc mhnire.Tot ce i se ntmpl din minutul acela pn a doua zi seara, i rmase ncurcat n minte, ca un vis urt, att era de obosit i de disperat.Dup ce dormi noaptea ntr-o odi de crcium din Boca, alturi de un hamal de la port, i dup ce i petrecu mai toat ziua stnd pe o grmad de brne n faa portului, ameit la vederea attor vase, corbii i vaporae, se pomeni i el mbarcat pe o luntre cu pnze, ncrcat cu pometuri, mnuit de trei genovezi voinici i prlii de soare, i plutind spre oraul Rosario. Glasul lor i scumpul dialect ce -l vorbeau l nsufleir. Cltoria inu trei zile i patru nopi, pricinuind micului cltor uimire peste uimire.Trei zile i patru nopi pe minunatul ru Parana, care ntrece de patru ori Italia n lungime, i pe lng care marele Pad nu mai e dect un pria! Luntrea nainta ncet, luptnd cu acea nemrginit ntindere de ap. Trecea printre nite insule lungi, cuiburi de erpi i de tigri, nesate cu portocali i cu slcii, care semnau a pduri plutitoare; uneori intra n canale strmte de prea c n-o s mai poat iei de acolo, alteori se pomenea ntr-un vast spaiu de ap ce avea nfiarea unor lacuri mari i linitite; apoi iari printre insule, canale i boschete enorme, de o vegetaie ncnttoare. Domnea pretutindeni o adnc tcere. Cu ct naintau mai mult, cu att uriaul ru nspimnta mai tare pe bietul Marco. i inchipuia c mama sa se afla la izvorul su i c o s-i trebuiasc ani ntregi pn s ajung la ea. Mnca de dou ori pe zi pine i carne srat, mpreun cu luntraii care, vzndu-l mereu trist, nu-i mai vorbeau deloc.Noaptea dormea pe acoperiul luntrei i se detepta din cnd n cnd buimcit de strlucirea limpede a lunii, care se rsfrngea n undele argintii i nlbea rmurile deprtate. Atunci i se strngea inima. Cordova! rostea de mai multe ori acel nume: Cordova; ca numele unei ceti misterioase din basme. Dup aceea se gndea:i mama a trecut pe aici, a vzut i ea rmurile i insulele acestea. Atunci nu i se mai preau att de stranii i singuratice locurile acelea peste care trecuse privirea mamei sale. Noaptea, unul dintre luntrai cnta. Vocea lui i aminti cntecele pe care i le cnta mama sa, cnd era mic, ca s adoarm. Cnd l auzi, izbucni n plns. Luntraul i strig: Fii tare de nger, biete, ce naiba! S-a mai pomenit vreodat s plng un genovez, fiindc e departe de ai si? Genovezii cutreier pmntul, glorioi i biruitori.

La auzul acestor cuvinte, Marco tresri, simi glasul sngelui genovez i ridicnd fruntea cu mndrie, btu cu pumnul n crma brcii i strig: Da, chiar de-ar trebui s ocolesc Pmntul, cltorind ani dup ani, mergnd sute de pote pe jos, voi merge t ot nainte pn ce-o voi gsi pe mama! M-a mulumi o singur dat. nainte dar!i mbrbtndu-se astfel, sosi n zorii unei zile rcoroase i limpezi n faa oraului Rosario, zidit pe malul nalt al rului Parana, n undele cruia se oglindeau catarge, mpodobite cu steaguri, ale sutelor de corbii din toate rile. ndat ce debarcar, strbtu oraul cu traista la spinare, cutnd pe un domn argentinian, pentru care protectorul su din Boca i dduse o scrisoare de recomandare.Cum intr n Rosario, lui Marco i se pru c intr ntr-un ora cunoscut. Erau tot acele strzi nesfrite, drepte, cu casele mici i albe, ncruciate n toate direciile, cu mii de fire telegrafice i telefonice pe deasupra acoperiurilor, care preau mari pnze esute de pianjen; apoi un amestec i un zgomot de oameni, de cai i de crute. Mintea bietului biat se tulbur, mai c-i venea s cread c se afl iari la Buenos-Aires i c merge s-l caute pe vrul su. Se nvrti un ceas i mai bine i, ntrebnd ntruna, gsi n sfrit locuina noului su protector. Trase clopoelul. Iei n u un om gras i blond, cu nfiarea aspr, care prea a fi un ngrijitor, acesta l ntreb cu mojicie: Stpnul? Da Ce Dar vrei sunt Biatul ngrijitorul Ce rspunse rmase eu l s-i singur! fac Ce n-am lu, eu? s O m caui? ngrijitorul, pe a nimeni l s-i fac eu? dau nmrmurit, Biatul plecat asear ns aici citi biletul, Sunt fr sunt i-i cnd bani! s-o strig ntreb la Buenos-Aires singur. zise ntoarce, biatul i dup de cu toat ntinse cu peste cu glas o aceea stpn. familia. boloborosi: biletul. asprime: lun! rugtor.

Haide, car-te! zise omul, nu sunt destui vagabonzi ca tine n Rosario? Pleac de cerete n ara ta. i nchise ua n nas i bietul biat rmase mpietrit pe loc.

Pe urm i lu iar traista i plec, cu inima sfiat i cu mintea cuprins de mii de gnduri prpstioase.Ce s fac? ncotro s apuce? Trebuia s cltoreasc o zi ntreag pe drumul de fier, ca s ajung de la Rozario la Cordova, i nu mai avea la el dect vreo cteva lire. Unde s-i gseasc bani pentru ca s plteasc drumul? Putea s munceasc. Dar cum i la cine s cear de lucru? S cereasc! Ah! Nu! S fie gonit, ocrt, njosit, ca mai adineaori? Nu, niciodat, mai bine moartea! Frmntat de aceste gnduri i uitndu-se la oseaua ce se pierdea n nemrginita cmpie, fu cuprins iari de disperare. i arunc jos traista i, aezndu-se cu spatele rezemat de zid, plec uor capul si rmase cu totul nimicit.Oamenii care treceau puteau s dea peste el. Carele uruiau pe drum cu zgomot. Muli biei stteau pe loc i se uitau la el. Marco nu-i vedea, nu auzea nimic. Deodat fu smuls din nimicirea n care czuse de un glas care l ntreb pe italienete, cu un accent lombar d: Marco Era btrnul ran ridic ochii i Ce sri Cum, lombard, de cu care cnd se drept n picioare ai, scond dumneata mprietenise se n cltoria un strigt de biete? mirare: aici? lui.

Nici ranului nu i se prea mai puin ciudat dect lui. Biatul se apuc s-i povesteasc n grab tot ce i se ntmplase despriser. Iat-m acum fr nici o para. Trebuie s muncesc, gsete-mi dumneatata ceva de lucru, ca s pot strnge cteva lire. Fac orice: hamal, mturtor de strad, chiar i munc de ar; m mulumesc cu pine neagr, numai s pot pleca mai repede, ca s-o gsesc pe mama. F-i pomana aceasta cu mine, gsete-mi de lucru, pentru Dumnezeu, vedem, nu putem aduna cci treizeci de lire nu de pe la mai compatrioii ce se afl pot! aici? Ei drace, drace! Ce istorie mai e i asta! zise ranul, scrpinn -du-se n cap. S lucrezi, e uor de zis. Ia s

Biatul

se Vino Unde?

uit

la cu ntreb

el,

cuprins mine! biatul,

de i

o zise

nou

ndejde. ranul. sacul.

lundu-i

Vino cu mine! ranul porni. Marco se lu dup dnsul. Merser ct merser fr s vorbeasc. n sfrit, ranul se opri la ua unui han, care avea ca firm o stea, sub care era scris: Steaua Italiei.ranul se uit nuntru i ntorcndu -se spre biat, i zise Stm cu veselie: bine!

Intrar amndoi ntr-o sal, unde erau mese multe, la care stteau o mulime de oameni, bnd i vorbind tare.Btrnul lombard se apropie de cea dinti mas, i dup felul n care ur bun ziua celor ase oameni care stteau la ea, se vedea c fusese n tovria lor pn atunci.Erau aprini la fa i ciocneau paharele strignd i rznd. Prieteni, zise lombardul, stnd n picioare i artnd pe Marco, iat un biet biat de-al nostru, care a venit singur de la Genova, ca s caute pe mama sa la Buenos-Aires. Acolo i s-a spus c mama sa e la Cordova. El a venit cu barca pn la Rosario, avnd la sine o scrisoare de recomandare ctre un domn. Cnd a artat-o, a fost primit ca un milog. Srmanul biat n-are nici mcar un gologan n pung i e aici singur, ca un oropsit. E un biat de inim, v-o spun eu. Ia s vedem: nu putem s-i strngem att ct Cordova, i la trebuie mama lui? ca Cum s-i adic, o Fereasc cumpere s-l lsm un aici bilet ca pe pn un la cine?

Dumnezeu!

Cu nici un pre, strigar toi deodat, dnd cu pumnul n mas. S nu ajutm pe unul de-al nostru? Vino ncoace, mititelule. Nu suntem noi aici! Ia uitai-v ce frumos trengrel! Deschidei-v pungile, prieteni! Ai venit singur, foarte frumos! Eti un biat de inim! Na i ie un pahar, nchin, n-ai grij, o s-i ajutm noi, ca s-i gseti pe mama. i unul l lu de brbie, altul l btu pe umeri, un al treilea i lua traista. Ali trectori se ridicar de la mesele vecine i se apropiar. Istoria biatului trec u din gur n gur; aa c n mai puin de zece minute, ranul lombard strnse din adunare patruzeci i dou de lire. Vzui, biete? Iat cum curg banii n America! Ia mai bea! i strig un altul, ntinzndu-i un pahar cu vin; hai s nchinm cu toii n sntatea mamei tale! n sntatea mamei tale! strigar toi, ridicnd paharele. Marco vru i el s zic: n sntatea ma! dar l podidir lacrimile de bucurie.i puse paharul pe mas i se arunc la gtul btrnului su prieten.In ziua urmtoare, n zori, el i plecase spre Cordova plin de presimiri bune.Dar nici o veselie nu poate s in mult, cnd natura ne nfieaz o trist privelite.Timpul era ntunecat; trenul aproape gol, strbtea cu iueala fulgerului o cmpie nemrginit i pustie. El era singur ntr-un vagon lung, care prea un tren de ambulan.Se uita, i n dreapta, i n stnga, i nu vedea dect singurtate fr sfrit. Ici i colo, civa copaci strmbi, mici, o iarb neagr i rar, care ddea cmpiei nfiarea unui vast cimitir. Marco aipea puin, se detepta i aceeai privelite i izbea vzul. Staiile cii ferate erau singuratice ca nite locuine de pustnici i, cnd se oprea trenul, nu se auzea nici un cuvnt. Lui Marco i se prea c e singur n acel tren i prsit n mijlocul pustietii. Un vnt rece i pic obrazul. Plecase din Genova ctre sfritul lui aprilie, i tatl su, netiind c n America o s fie iarn, l mbrcase ca de var.Ptruns de frig i obosit de emoie i de nevoile zilelor trecute, adormi.Dormi mult i se detept nepenit. Simind c nu-i prea este bine, fu cuprins de groaz s nu se mbolnveasc, s moar pe drum i cadavrul s-i fie aruncat i s rmie prad corbilor i a cinilor, ca strvurile de cai i de vaci ce vzuse de -a lungul drumului i de la care i ntorsese privirea cu nfiorare.ntr-o stare sufleteasc aa de ngrijorat, n mijlocul tcerii ntunecate a firii, gndurile lui erau pornite tot nspre ru. Oare o s-o gseasc el, pe mama sa, n Cordova? i dac nu va fi? Dac domnul de la Buenos-Aires se va fi nelat? Dac ar fi murit! Adormi iari cu aceste gnduri, vis c ajunsese noaptea la Cordova i c lumea de pe la ui i de pe la ferestre i striga: Nu e aici! Nu e

aici! Se detept tresrind, ngrozit, dar vznd c fusese numai un vis, adormi iari, i cnd l deteptar, ajunsese la Cordova. Ce uurare, cu ce avnt sri din tren!ntreb pe un slujba de la gar, dac tie unde locuiete inginerul Mequinez. Omul l ndrept spre o biseric, lng care era casa.Biatul o lu la picior. Era noapte. Intr n oraul ntunecos i linitit, dar care, dup groaznicul pustiu ce l strbtuse, i se pru vesel.ntlni pe un preot. Acesta i art biserica i el gsi ndat casa. Sun clopoelul i mna i tremura, btile inimii i opreau rsuflarea.Veni s-i deschid o btrn cu Btrna o Pe Pe i lumnare cine ncrucia aprins caui? inginerul braele n mn. l Biatul ntreb Mequinez, cltinnd din nu ea, rspunse cap i putu s pe vorbeasc. spaniol. Marco. zise:

Dar ce Dumnezeu! i tu vii s caui pe inginerul Mequinez? Ar fi vremea s sfrim cu istoria asta. Iat trei luni de cnd ne plictisii. N-am publicat prin ziare? Nu cumva trebuie s scrie i pe colurile rspntiilor: Mequinez s-a mutat la Tucuman! Biatul i frnse minile de disperare; apoi strig plin de ciud: Ce blestem m urmrete, Doamne! Sunt eu oare ursit s mor pe drumuri, cutnd-o pe mama? nnebunesc! mi vine s m strng de gt! Dumnezeule, ce s m fac eu, Sttu puin pe gnduri, apoi ntreb: Ia mai spune-mi, te rog, cum se cheam ara aceea? Unde este? La ce deprtare? acum?

Nimica toat, o fug de cal, rspunse btrna, apoi nduiondu -se, adug: Ei, biete drag, afl c e la o deprtare de cel puin patru sau cinci sute de pote de aici.Pe biat l podidi plnsul i ntreb suspinnd: Dar Ce i vrei i numaidect acum, s-i trecu spun, prin ce zise minte s femeia, un m tiu gnd i i-i fac? eu? zise:

tii ce? Ia-o la dreapta pe strad i o s gseti la a treia cas o curte. Acolo locuiete un capataz, un negustor, care pleac mine la Tucuman cu carele cu boi. Du-te i roag-l s te ia i pe tine n schimul serviciului ce-i vei face. Alearg fuga. Biatul i lu traista, mulumi i n dou minute intr n curtea aceea luminat cu felinare, unde gsi oameni care ncrcau saci cu gru n nite care uriae. Un om nalt i brbos, infurat ntr -o manta lung, supraveghea lucrrile. Biatul se apropie de el i-l ntreb cu sfial, dac voia s-l ia i pe el cu dnsul, spunnd c venea din Italia i cuta pe Capatazul l msur N-am de mama sus loc pn jos i-i pentru zise sa. rstit: tine!

Am cincisprezece lire, rspunse biatul, cu glas rugtor, i le dau pe toate i pe drum o s-i muncesc. O s car ap i grune pentru boi, fac orice. mi ajunge o bucat de pine. Te rog, domnule, f -mi i mie un locor! Capatazul se uit iari la el i-i rspunse cu glas mai blnd: Nu-i spun c nu e loc? i apoi, vezi, noi nu mergem la Tucuman; ne ducem n alt ora, la S antiago del Estero. La un loc oarecare ar trebui s te las n drum i o s ai nc o lung bucat de fcut pe jos. A face i ndoit! strig Marco. S n-ai grij.Gsesc eu drumul. F-mi un loc, domnule fie-i mil, nu m lsa! Capatazul O apropie s felinarul de faa Drumul Voi trebuiasc lui i, dup s ce se uit Gndete-te, e o cltorie de Nu-mi e rbda cltoreti puin la el, i douzeci de zile! adug captazul. pas! greu! toate! singur. zise:

Nu mi-e fric de nimic, numai s o gsesc pe mama. Fie -i mil de mine, domnule, ia-m!

 Biatul noches (noapte bun). i srut

Bine! mna.

Noaptea asta culc-te aici, pe un car, i zise capatazul, mine diminea, n zori de zi , o s te detept. Buenas

La patru de diminea, dup cum spusese negustorul, carele pornir cu mare zgomot.Fiecare car era tras de ase boi i urmat de ali patru boi de schimb. Biatul, deteptat i vrt ntr-un alt car, se lungi pe saci i adormi iari greu.Cnd se detept, convoiul se oprise ntr-un loc singuratic, la soare, i toi oamenii stteau n cerc n jurul unui foc aat de vnt, la care frigeau ntr-o frigare lung un sfert de viel. Mncar cu toii, se odihnir i pornir iari. Drumul continu astfel ca un mar soldesc. n fiecare diminea porneau la cinci, se opreau la nou, plecau iari la cinci seara i se opreau la zece noaptea. Cruii mergeau clare i mboldeau boii la mers, mpungndu-i cu nite prjini lungi.Biatul aprindea focul pentru friptur, ddea nutre vitelor i le adpa, cura felinarele, aducea ap de but. inuturile i treceau pe dinainte ca nite vedenii nelmurite: pduri intinse de copaci mici i negri; ctune srccioase cu cteva case roii, rspndite ici i colo. Spaii nemrginite acoperite cu sare, care fuseser probabil odinioar albiile vreunor lacuri srate, se ntindeau albind n deprtare, pn unde putea s cuprind ochiul. Pretutindeni: numai cmpie, singurtate i linite adnc. ntlneau foarte rar doi sau trei cltori clri, urmai de o herghelie de cai, care treceau n goan, ca fulgerul.Timpul era frumos, dar cruii se fceau din zi n zi mai pretenioi, ca i cum biatul ar fi fost servitorul lor. Unii din ei l ocrau, alii l ameninau, l puneau s le care legturi mari de nutre, l trimiteau departe dup ap, i bietul copil, prpdit, obosit, nu putea nici mcar s doarm noaptea din cauza zguduiturilor cruei i a scritului roilor. Pe lng acestea, se mai isc i un vnt puternic, care ridic o pulbere groas i roiatic, ce acoperea totul, ptrundea n car, i umplea ochii i gura, tindu-i rsuflarea. Sleit de oboseal i de nedormire, cu hainele rupte i murdrite, ocrt de di -minea pn seara, bietul biat era topit i s-ar fi descurajat cu totul, dac totui capatazul nu i-ar fi vorbit din cnd n cnd cu blndee. Adesea plngea pe furi ntr-un col al carului cu faa vrt n traista lui, care nu mai coninea dect zdrene. n fiecare zi se trezea mai slab i mai descurajat, i uitndu-se la cmpia cea nemrginit i grozav, care prea un ocean de pmnt, i zicea n sine: Nu o s-o m mai duc pn disear, o s mor pe drum! Oboseala i ocrile creteau pe fiecare zi. ntr -o diminea, pentru c ntrziase cu apa, un cru, folosindu-se de lipsa capatazului, l btu. Atunci, ceilali crui ncepur i ei s-i porunc; dea cte i-i o palm, ziceau de n cte ori btaie i de ddeau o joc:

Na i p-asta! Mai d-o i pe asta, m-ti, derbedeule! Bietul biat nu mai putu suporta i se mbolnvi.Sttu trei zile n car, zcnd de friguri. Numai capatazul venea la el s-i aduc ap i s vad ce mai face.Marco crezu c i moare atunci. n disperarea lui chem de o mie de ori pe mama sa: Mam, mam, ajut-m! Vino la mine, c mor! N-o s te mai vd, mam drag! Biata mam o s m gseasc mort n mijlocul drumului! i se ruga de Dumnezeu, s aib mil de el.n sfrit se fcu bine. Dar odat cu nsntoirea sosi i ziua cea mai teribil, ziua n care trebuia s -i urmeze calea singur.Cltoreau de mai bine de dou sptmni, cnd ajunser la locul unde se ntretiau drumurile: unul spre Tucuman i cellalt spre Santiago del Estro. Capatazul l vesti c trebuie s se despart. i dete cteva lmuriri asupra drumului ce trebuia s urmeze. i leg traista n spinare, ca s-i uureze mersul i i lu ziua bun de la el, repede, ca s nu se nduioeze. Biatul abia apuc s-i srute mna. Chiar ceilali, care l trataser aa de ru, artar oarecare mil, vzndu -l cum rmne singur i-i fcur un semn de rmas bun cu mna. Marco rspunse scondu-i plria i sttu ctva timp pe loc, uitndu-se lung la convoiul care se deprta ridicnd n urm pulberea, o pulbere roiatic.Dup aceea i urm i el calea, oftnd din greu.Un singur lucru i nviora sufletul. Dup attea zile de cltorie prin acea nemrginit

cmpie, vedea n sfrit, n zarea deprtat, un lan de muni foarte nali i albatri, cu vrfurile albe de zpad, care-i aduceau aminte de Alpi i i ddeau impresia, c se apropie de ara lui. Erau Anzii, ira spinr ii continentului american, lanul nesfrit, care se ntindea de la ara de Foc pn la Marea ngheat. Iar ceea ce -l nvia i mai mult, era c aerul devenea din ce n ce mai cald, din cauz c mergnd ctre miaznoapte, se apropia de tropice.Gsea la mari deprtri cte o csu ori vreo dughean, unde i cumpra ceva de mncare. ntlnea oameni clri, din cnd n cnd, femei i copilai eznd nemicai pe pmnt; chipuri cu totul noi pentru dnsul, cu ochii tiai piezi, care se uitau la el i ntorceau capul ncet, ca nite automate. Erau indieni. n ziua dinti merse ct l inur picioarele i noaptea dormi sub un copac. A doua zi umbl mai Incet i cu mai puin speran. I se rupser cizmele i picioarele i sngerau, iar stomacul i se slbise din cauza hranei proaste. Spre sear i se fcu fric. Auzise n Italia c n ara aceasta erau erpi muli. I se prea c i aude uiernd, se oprea o clip i iari o lu la fug; i ngheau oasele de fric.Uneori l apuca o mil grozav de el nsui. Mer gnd, plngea amarnic i i zicea: Cum ar plnge biata mam, dac ar ti c mi-e aa de fric! Gndul acesta l mbrbta i, ca s-i uite frica, i aducea aminte de o mulime de lucruri despre mama sa; ultimele ei vorbe cnd plecase din Genova, cum l nvelea cu plapuma Atunci pn la brbie, cnd i se trezea, cum l lua zicea n brae, cnd era mititel! nsufleit:

Da, mam drag, ntr-o zi te voi vedea! Doar o da Dumnezeu, s sfresc acest drum lung. i mergea, mergea mereu printre copaci cu frunze minunate, printre plantaiile nesfrite, de trestie de zahr, avnd totdeauna dinaintea ochilor atingeau cerul. Patru, cinci zile, o sptmn ntreag trecu. Puterile i slbeau din zi n zi i picioarele insngerate i se umflaser. n sfrit, ntr-o sear, ctre apusul soarelui, i se spuse c Tucuman era la cinci mile de acolo. Marco scoase un ipt de bucurie i i iui paii, ca i cum ar fi redobndit puterea pierdut. Dar fu o scurt nchipuire. Puterile l prsir deodat i czu istovit pe marginea unui an. Totui, inima i btea de bucurie. Cerul, plin de stele scnteietoare, nu i se pruse niciodat att de frumos. Lungit pe iarb, se uita la ele, le admira i se gndea c poate atunci i mama sa le privete.i zicea: Drag mam, unde eti? Ce vei fi fcnd tu acum? Te gndeti la bieelul tu? i nchipui c e aa aproape de tine? Bietul Marco! Dac ar fi putut s vad n ce stare se afla mama lui n minutul acela, s-ar fi silit din toate puterile s umble mereu nainte, ca s ajung la ea cu cteva ore mai curnd. Era bolnav n pat, ntr -o odaie din etajul de jos al unei case frumoase, unde locuia toat familia Mequinez, care o iubea foarte mult i o ajuta din toate puterile. Biata femeie era cam suferind, cnd inginerul Mequinez fusese silit s plece pe neateptate de la Buenos Aires i nu se nsntoise deloc, cu tot aerul curat din Cordova. Pe lng acestea, faptul c nu mai primea nici un rspus de la scrisorile sale, nici de la brbatul su, nici de la vrul su, presimirea unei mari nenorociri, grija continu n care tria stnd la ndoial dac trebuie s plece sau s rmn, ateptnd n fiecare zi o veste trist, toate acestea o slbiser foarte mult, i n cele din urm se mbolnvi ru. De cincisprezece zile nu se ridicase din pat. Trebuia s -i fac o mic operaie, ca s-i mntuie viaa. i tocmai n momentul n care Marco se gndea cu mai mare dor la ea, n jurul patului su stteau stpnul i stpna ei, silindu-se cu mult blndee s-o nduplece ca s se lase operat, iar dnsa nu voia cu nici un chip i plngea. Un doctor bun din Tucuman venise deja cu o sptmn mai nainte; dar degeaba. munii albatri, ale cror vrfuri nalte

Nu, dragii mei stpni, spunea ea, nu mai am putere, simt c a muri sub cuitul doctorului. Mai bine lsi-m s mor aa. Nu-mi mai trebuie viaa de aici nainte. Totul s-a sfrit pentru mine. Mai bine s mor nainte de a ti ce s-a ntmplat cu ai mei. i la aceste cuvinte izbucnea in plns. Bieii mei! Bieii mei! striga ea, frngnd u-i minile, cine tie dac mai triesc. Nu e mai bine s mor i eu? V mulumesc din tot sufletul, bunii mei stpni! Mai bine s

mor. tiu c n-o s m fac bine nici cu operaia. V mulumesc de atta grij. Nu trebuie s mai vin doctorul, poimine. Vreau s mor! Soarta a vrut s mor aici. Sunt hotrt s nu m las s m opereze! Vreau s mor! Stpnii stteau i priveau cu mil pe mama ceea adorabil, care, ca s-i mntuiasc familia, venise s moar la ase mii de pote, departe de ara ei. S moar dup ce rbdase attea! Biata femeie, aa de cinstit, aa de bun, aa de nenorocit! A doua zi de diminea, cu traista la spinare, obosit i, chioptnd, dar cu ndejdea n suflet, Marco intra n oraul Tucuman, unul din cele mai noi i mai nfloritoare orae din republica Argentina. Oraele acestea ale Americii, fondate de puin timp, seamn att de mult unele cu altele, nct, lui Marco i se pru iari c intr n Buenos-Aires, n Rosario ori n Cordova.Erau aceleai strzi drepte i lungi, aceleai case mici i albe, dar pretutindeni o verdea vesel i ncnttoare, un aer mblsmat, un cer limpede i azuriu, cum nu mai vzuse niciodat, nici mcar n Italia. Strbtnd oraul, fu cuprins din nou de aceeai nelinite care l apucase la Buenos Aires. Se uita la toate ferestrele, i la toate uile, se uita la toate femeile ce treceau, cu sperana nerbdtoare de a ntlni pe mama sa. Ar fi voit s ntrebe pe toi ci ntlnea n cale, dar nu ndrznea s opreasc pe nimeni. Se uita s vad un chip mai blnd, ca s-l ntrebe, cnd deodat i czur ochii pe o firm scris n limba italian. n prvlie sttea un om cu ochelari i dou femei. Se Un Nu apropie tii Da, Familia strigt i Familia Unde? de fost se Ai Pe Dar e eu uit vzut unde cale de o acolo la Familia domnule! Mequinez, sfietor, femeile Mequinez ca srir nu Unde zahr. acum el pe s-o zi! de de seam, i o cu lun, ochii servitoarea apuc? spuser hotrt, s vei cnd cu al zise unui deodat. locuiete aici, e? Oricine zise un mari tnr, i domnului repede obosit, se pzeasc! prin cu dumneata, sfial domnule, inginerului rspunse negustorul, rnit Civa dar nu e de de s-mi u spui Mequinez? biatul nu moarte, vecini departe, i unde prinznd locuiete ntreb du locuiete rspunse s alergar e n glas n acestor vad inim, familia ntreb: Mequinez? negustorul. sfrit. Tucuman. cuvin te. ce e.

Negustorul Dumnezeu! fabric Am Marco

Ce e! Ce ai, biete? i zise negustorul, bgndu-l n prvlie i aezndu-l pe un scaun. Nu dispera aa, ce mprejurimile Tucumanului. nsufleindu-se. ndrepta! lui Marco. italianca? ndat! mine! nimeni: cu te toii. rtceti. nglbenind: strig te care l alergase ntreb Mequinez, drumul, odihnete-te, mai i s pdure, o Marco, poate la strigtul repede, pe plec s pleci

Cam la vreo dou pote de aici, adug negustorul, pe rmul rului Saladillo, ntr -un loc unde se cldete o mare

Genoveza? Da, am vzut-o! Marco izbucni totdeodat n plns i n rs. Pe urm deodat ntreb hotrt: Artai-mi toii. nu te trece Eti

Nu se poate! Nu se poate! rspunse biatul. Artai-mi calea, plec ndat, chiar de-a ti c mor pe drum! Vzndu-l Du-te S bagi att copile, mpotrivi spuser nu Dumnezeu

Cltorie bun, italienaule! Un om l nsoi pn afar din ora, i art drumul, i dete cteva povee i rmase puin privindu -l cum se ndeprteaz. Peste cteva minute, biatul se fcu nevzut n dosul copacilor stufoi de pe marginea oselei. *** Noaptea aceea fusese nfiortoare pentru srmana bolnav Avea nite dureri groaznice, care o fceau s ipe sfietor i s aiureze. Femeile care o ngrijeau, i pierduser capul. Stpna intra din cnd n cnd ngrijorat. La toi le era team c nu va scpa, chiar de s -ar lsa s

fie operat, s nu fie prea trziu, medicul venind tocmai a doua zi. Suferina ei cea mai adnc, era cea moral. Prpdit, zdrobit, schimbat la fa; i smulgea prul cu disperare i striga: Doamne, Doamne! S mor aa de departe, fr s-mi mai vd copiii! S-i las fr mam! Pe micul meu Marco, aa de bun, aa de iubitor! Dumneavoastr nu tii ce biat este! S-l fi vzut cum plngea cnd am plecat; nu se mai putea smulge din braele mele. Parc nelegea mititelul, c n-o s m mai vad. De ce n-am murit atunci? Nu, nu, s nu rmn fr mam. Nu m lsai s mor! Alergai dup doctor, s vin, s m taie, dar s -mi scape viaa. Vreau s m vindec, vreau s triesc! Doctorul! Doctorul! Ajutor! Ajutor! Femeile care o ngrijeau o luau de mn, i vorbeau de Dumnezeu i o ncurajau. Atunci, biata bolnav plngea ca un copil srcuul! *** Era miezul nopii i srmanul ei Marco, dup ce petrecuse ceasuri ntregi pe marginea unui an, sleit de puteri, trecea prin mijlocul unei pduri ntinse, umbrit de copaci uriai, ale cror vrfuri argintate de razele lunii, preau nite turnuri de biseric. El zrea n umbr, mii de trunchiuri de toate formele: drepte, culcate, nclcite, cu o nfiare stranie i amenintoare; o mreie maiestuoas, o dezordine a firii de o rar frumusee, privelitea cea mai grozav i cea mai mrea, pe care vegetaia pmntului o poate nfia vreodat ochilor. Uneori, Marco era cuprins de spaim, dar ndat ce se gndea la mama sa, inima i se mbrbta.Zdrobit de oboseal, cu picioarele sngernde, singur n mijlocul acelei pduri uriae, unde foarte rar se vedeau numai nite mici coli be omeneti, care, pe lng arborii aceia monstruoi preau nite muuroaie de furnici, sau vreun bivol dormind pe marginea drumului; Marco, dei zdrobit, nu mai simea oboseala; era singur i nu -i mai era fric. Mreia pdurii i mbrbta sufletul. Apropierea de mama sa i ddea puterea i ndrzneala unui om mare. Amintirile oceanului strbtut, neajunsurile, durerile suferite i biruite, ostenelile rbdate l fceau s ridice fruntea sus, i chipul mamei sale, pe care l pierduse din minte dup atia ani de deprtare, i se arta n acele minute, lmurit. El vedea pn i clipitul ochilor, micarea buzelor, n sfrit toate gesturile ei. Aceste amintiri l fceau s grbeasc pasul. Mergnd, nu bgase de seam c de pe vrful copacilor lumina argintie a lunii se mprtiase n revrsarea zorilor. *** n aceeai diminea, pe la orele opt, doctorul din Tucuman, un tnr argentinian, era la patul bolnavei, mpreun cu un ajutor al su. Ei se sileau s-o nduplece s-i fac operaia. Domnul i doamna Menquinez, care se aflau de fa, struiau i ei. Dar totul era zadarnic; femeia, vzndu-se att de slab de puteri, nu mai avea ncredere n operaie. Doctorul o ncredin c reuita operaiei era sigur, precum era de sigur i moartea, dac nu se lsa. Struiau cu toii n zadar. Nu, doctore, spunea bolnava, mi rmne numai curajul de a muri, dar nu i acela de a mai suferi i operaia zadarnic; i mulumesc, doctore, dar las-m s mor linitit! Doctorul, descurajat, nu mai strui. Atunci, femeia se ntoarse ctre stpna sa i cu glasul sfrit i fcu ultimele sale rugciuni: -Buna mea stpn, zise ea cu greutate, te rog s trimii prin consulat economiile i lucrurile ce le am aici familiei mele. Am ndejde c se afl toi n via. Presimirile mi sunt bune n aceste momente din urm. Te rog, f-i buntate i scrie-le c m-am gndit totdeauna la ei. c am muncit totdeauna pentru copiii mei i singura mea durere este c mor fr s-i vd. Spune-le c mor binecuvntndu-i pe toi ncredinez brbatului meu i fiului meu celui mare pe micul Marco S aib grij de el! i ncrucind minile, strig cu disperare: Mititelul mamei, sufletul meu! Pe urm, ntorcnd ochii plini de lacrimi, vzu c stpna sa nu mai era acolo. Venise cineva i o chemase pe furi. Plecase i domnul Mequinez, rmsese numai asistentul i dou femei. Se auzea n odaia de alturi un zgomot obinuit, oapte i strigte nbuite. Bolnava i ndrept spre u ochii i optea din cnd n cnd: O! Frumoasa mea Genova! Casa mea! Marea cea ntins! i Marco, scumpul meu Marco, ce-o fi fcnd el acuma,

mpienjenii, ateptnd. Dup cteva minute, intr medicul, cu o privire ciudat, apoi domnul i doamn Mequinez i ei tot cu faa schimbat. Toi se uitau la bolnav ntr-un fel neobinuit i opteau ncet ntre dnii. I se pru c doctorul zicea stpnei sale: Mai bine ndat! Ea nu nelegea nimic. Iulia! i zise stpna sa, cu vocea tremurnd, am s-i aduc o tire bun. Pregtete-i inima pentru o veste bun. Iulia se uit drept n ochii ei. Pregtete-te! i zise doamna, s vezi pe cineva la care ii foarte mult! Iulia ridic brusc capul cu o micare rapid i ncepu s se uite cnd la doamna, cnd la u, cu ochii nflcrai. Cineva care a sosit acum pe neateptate! Spunei, cine e? strig bolnava, cu glasul nbuit. Deodat scoase un strigt grozav, se ridic n sus, rmase nemicat cu ochii holbai i cu minile la cap, ca naintea unei apariii supranaturale. Marco, zdrenros i prfuit, sttea n pragul uii. Doctorul l inea de mnu. Femeia strig de trei ori: Doamne, Doamne, Doamne! Marco se repezi nainte; ea i ntinse braele ei slabe i, strngndu-l la piept cu o putere de tigru, izbucni ntr-un rs groaznic, ntrerupt de suspine adnci, fr lacrimi i czu nbuit pe pern. Dar ndat, i reveni n fire i strig repede, eti, Pe -Nu, taci, nebun Marco? urm, ateapt! de Nu bucurie, e strig acoperind un ea.i cu vis? glasul ntorcndu-se srutri Ia, capul copilului: vorbete-mi! deodat: repede: Tu eti? Cum ai ajuns aici? De ce? Dar mare te-ai mai fcut. Cine te-a adus? Ai venit singur? Nu eti bolnav? Tu schimbndu-i

-Iute, doctore, vreau s m fac bine, scap-m, sunt gata, nu mai pierde un minut. Luai de aici pe Marco, s nu aud. Nu te speria, Marco drag, nu e nimica. Mai d-mi o srutare du-te! Sunt gata, doctore! Marco iei cu stpnul i cu stpna. Rmase numai doctorul i asistentul, care ncuiar ua. Domnul Mequinez vru s-l duc pe Marco ntr-o odaie mai deprtat, dar fu cu neputin. Parc era pironit de scnduri: Inginerul toat Biatul Doctorui Copilul Dar se uit o clip la Dumnezeu s-i doctorul iei Nu! el, pe urm l se arunc doctor, ridic rsplteasc, domnule rspunse A n i el cu murit prag E la picioarele c ai sale i-i plngnd pe scpat-o i i alt ipt Nu, vreau Ce e? se s rmn ntreb el. silea aici, Ce are s-l rspunse biatul, mama? Ce-i deprteze spune-mi aici ce face doctorul? binior: are. casa. sfietor: mama! zise: scpat! zise: mama! zise:

Vino cu mine, o s-i spun totul! Mama ta e bolnav, are nevoie de o mic operaie. Vino cu mine s te desluesc. Inginerul se silea s-i dea curaj. Biatul ncepea s se team i s tremure, cnd deodat un ipt ngrozitor rsun n

Scoal-te, srmane i inimos biat; nu eu, ci tu ai scpat-o pe mama ta!

Povestire despre Narcis, de Oscar Wilde "Cand a murit Narcis, au venit naiadele (zeitele izvoarelor si ale padurii) si au vazut lacul in care Narcis cazuse, transformat dintr-unul cu apa dulce, intr-un ulcior cu lacrimi sarate. -De ce plangi? au intrebat naiadele. -Plang pentru Narcis, raspunse lacul. -Ah, nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor, desi noi am alergat mereu

dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea. -Dar Narcis era frumos? intreba lacul. -Cine altul poate sti mai bine decat tine? raspunsera surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi. Lacul ramase tacut o vreme. Intr-un tarziu, zise: -Il plang pe Narcis, dar niciodata n-am stiu ca el era frumos. Il plang pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectat, in fundul ochilor lui, propria-mi frumusete." Motto: "Daca un om este orb, nu este si invizibil" - Francis Bacon Povestioara: Un orb, dintr-un oras mare, a fost gasit stand la coltul unei strazi. Tinea alaturi un felinar aprins. Un trecator curios s-a oprit si, dupa ce i-a oferit o moneda, l-a intrebat pentru ce tine langa el felinarul si de ce acesta mai este si aprins din moment ce el nu il vede si nici nu-si poate lumina cararea, lumina fiind pentru el la fel ca intunericul. A fost o data.... Un om foarte srac locuia cu soia lui. ntr-o zi, soia sa, care avea parul foarte lung i-a cerut s-i cumpere un pieptene pentru ca prul s creasc bine i s fie bine ngrijit. Omul a refuzat-o i i-a a explicat c nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de la ceas. Ea nu a insistat, in cerere ei. Omul a mers la munc i a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut ceasul deteriorat la un pre sczut i a mers s cumpere un pieptene pentru soia sa. A venit acas, seara, cu pieptenele n mn, gata s-l dea soiei sale. El a fost surprins cnd a vzut-o pe soia sa, cu o tunsoare foarte scurta. i vnduse prul i cumprase un ceas nou. Lacrimile curgeau din ochii lor, n acelai timp, pentru inutilitatea aciunilor lor, si pentru reciprocitatea iubirii lor.

Morala: A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care l iubeti, este TOTUL. Publicat de Caietul Cu Articole la mari, februarie 05, 2013 Raspunsul orbului a fost unul foarte simplu: "Pentru ca nimeni sa nu se poticneasca de mine."

Micua nimf ceruse tatlui su, rul, dreptul de-a sta nemritat, dei muli regi i mari eroi i-ar fi dorit-o de soie. Ba, chiar un prin, pe care dnsa l izgonise deseori, era att de-ndrgostit, nct i-a lsat prul lung, s-a mbrcat n straie de fat i, izbutind s se apropie de-ncnttoarea Dafne, se mulumea s-o vad zilnic. Apolo ns a aflat, i-a hotrt s l ademeneasc ntr-o zi la scald pe-acest prin, i-n acest fel s dea-n vileag c e un tnr, nu o fat. Prinul cu plete lungi, de aur, a fost silit s se dezbrace, s intre-n apa rului. nelciunea prinului a fost pe loc dezvluit. Dafne, speriat, a fugit, plngnd amar, s se ascund. Iar nimfele ce o-nsoeau au srit la srmanul prin, l-au dobort cu lncile i i-au zvrlit trupul n ru. Apolo s-a veselit stranic, vznd c prinul a pierit, i-a plecat n cutarea nimfei. N-a cutat mult, i-a aflat-o ntr-un desi umbros de fagi. Dafne, zrindu-l, a fugit s se ascund i mai bine, n timp ce zeul o urma, strignd mereu n urma ei:

 Fiic frumoas-a lui Peneu, oprete-te... oprete-te... Nu-i un duman brbatul care alearg azi pe urma ta... Ci sunt ndrgostit de tine, eu, zeul care-mi logodesc adeseori glasul cu lira i i desft pe-olimpieni... Dar nimfa nu-i asculta vorba, nici jurmintele fierbini. Fugea, ca-n zbor, peste coline. Prea o biat ciocrlie, care cntase pn-atunci i se rotise n vzduh, dar oimul cel mereu flmnd i auzise cntecul, i-acum vroia s-o sfie pe cntreaa cerului... Vlul czuse de pe fat... Doar pletele o mai fereau de ochii zeului Apolo, pletele lungi pn-n pmnt. Teama i da puteri s-alerge copilei rului Peneu; dar zeul i nteea fuga i era gata s-o ajung... Simind n ceaf rsuflarea aceluia ce-o urmrea, i fiind sleit de puteri, dup o goan-att de lung, fata i strig rului: Ajut-m acum, o, tat! Deschide-i apa s m-nghit, sau schimb-aceast frumusee, care-mi aduce nenoroc... Abia-i sfrete fata ruga, c-o toropeal o ptrunde, i-o scoar rece i se-ntinde pe sn, pe trupul delicat. Prul i se preschimb-n frunze. Braele iau nfiarea de ramuri lungi, tremurtoare. Picioarele prind rdcini pe malul nisipos al apei. Din toat frumuseea nimfei rmne numai frunza verde i sclipitoare n lumin. Apolo o cuprinde-n brae pe Dafne, prefcut-n trunchi. Sub nveliul nou se simte cum bate nc inima nfricoat a copilei. Zeul srut trunchiul rece. Dar nici aa, schimbat-n arbore, pe malul rului Peneu, ea nu-i primete srutarea i i rnete buzele, cu scoara aspr de copac. Chiar dac tu nu vrei, Dafne, rostete zeul, vei fi de azi copacul meu. Frunzele tale au s-mi fie podoab pletelor i lirei i tolbei mele cu sgei. Copacul parc l ascult i-i clatin frunziul proaspt, sub adierea linitit a vntului de miazzi. Iar zeul nc mai srut scoara cea aspr i rostete: Pentru nvingtorii-n lupte, semnul de cinste o s fie cununi din frunzele de laur!
Repovestire de Alexandru Mitru

ahneea Intr-o legend veche se spune c tria cndva, ntr-un ora, un vopsitor de ln cu numele Idmon. i el avea o fat pe nume Arahneea, creia-i plcea lucrul cu iglia i fusul, mai mult dect orice. tia copila asta s eas i s brodeze pnze ca nimeni alta. n Lidia, ara de batin a lui Idmon, ca i peste hotare, se rspndise faima acestei miestrii. Regii de prin orae veneau s-i cear fetei pnze de pre i stofe. Dar ce spun eu c regii!... Veneau i zeiti. Nimfele de pe munte, din vi, din apa mrii, se grmdeau n casa micu-a lui Idmon, s-o vad pe copil brodnd sau esnd pnza, i nu se sturau privind graia, arta pe care le punea n lucrul miglos, fecioara lidian.
Cnd ea depna lna sau ncepea s trag fire lungi i subiri, albe, moi i uoare ca norii din vzduhuri, cnd i rsucea fusul, nimfele se mirau i ncepeau s spun:

Atena te ajut n estura asta, altminteri nu se poate, copil-a lui Idmon!... Ea, zeia miastr, care-a esut i Herei vlul su de mireas, e ngduitoare i-i druiete har. S-ar cuveni acuma s-i mulumeti i tu n templul de pe coast. Du-i jertfe i te pleac pe lespedea de piatr, dup ce-aprinzi miresme n vasele de lut. Nu, nimfelor!... Greeal!... Pe mine nu Atena m-a nvat esutul, ci tatl meu, Idmon. Lui i dau mulumire, le rspundea copila. La drept vorbind, zeiei nu-i datorez nimic. Taci, taci c te ajunge blestemul ei! Zeia nu poate s ierte, de mai vorbeti aa, strigau nimfele-n cor. Chiar dac tu nu tii, tot dnsa te ajut. Cci straiele purtate de preamreul Zeus numai ea le croiete, i toi nemuritorii socotesc cinste mare c le e dat s poarte haine de mna ei i tu o-nfruni? Nebuno! Nu mnia pe zei! i mai ales pe-Atena. Ea a zdrobit cu mna-i

divin pe-un gigant, Encelade, i-a rsturnat un munte de piatr peste el. Pe Ares, zeul luptei i-al rzbunrii crude, l-a-nfrnt i l-a rnit. Tu ce gndeti? C-Atena i va crua trufia? Taci!... i te umilete n faa-i, fr glas. Fata nu s-a lsat, i le-a rspuns astfel: O fi aa cum spunei. O fi esut veminte; dar eu lucrez la fel, de nu cumva mai bine... Voi niv-ai vzut. i... am doar o dorin: s-o-ntrec chiar pe Atena n meteugul ei! Cum a rostit copila i vorbele acestea, nimfele au fugit, strignd n gura mare: Vai!... Vai!... Vai, ce blestem!... Atena auzise sfidarea Arahneei i-a simit c o taie mnia, ca o lam de sabie, n piept. A vrut s-arunce lancea spre fat, s-o ucid. Dar cum Palas-Atena era mult chibzuit, a socotit c-i bine s se rzbune altfel. A luat nfiarea unei biete btrne, cu prul alb ca neaua, uscat, grbovit, fr un dinte-n gur. Aa s-a cobort ca un nor pe pmnt, chiar n oraul unde locuia Arahneea. A ciocnit la u i, cu o voce slab, i-a cerut adpost. Copila a primit-o. i-apoi, din vorb-n vorb, zeia a-ntrebat-o de meteugul ei. i ea, fr de team, i-a povestit btrnei ce-i spuneau nimfele. Zeia prefcut n bab i-a rspuns: Nimfele au dreptate. Ascult-m ce-i spun!... Tu eti o estoare cum nu mai e niciuna n Lidia mnoas, chiar i-n ntreaga lume... Eti printre muritoare ntia la brodat. Dar, n Olimp, nu tii c e Palas-Atena? Nu cuteza s-o-nfruni. Arunc-te mai bine cu capul n rn i cere-i ndurare c ai grit aa. Zeia-i milostiv i poate s te ierte... De ce s-i cer iertare, cnd tiu c n-am greit? C pot lucra i eu nu-i crim, mi se pare! i dac se-ndoiete Atena de iscusina mea, eu o atept s vie... Oricnd ar vrea, sunt gata s m ntrec cu dnsa... Eti gata?... Am venit!... a spus rstit Atena, lundu-i dintr-odat chipul su olimpian. Se spune c atuncea nimfele s-au ntors s-o preamreasc-n imnuri pe zeia Atena. Doar fata, Arahneea, nu a fost prea micat c-o vedea pe Atena. O vag-mpurpurare i-a luminat obrajii, ca raza aurorei n faptul dimineii, dar, sigur de sine, a struit s -nceap ntrecerea pe loc. * Se-aaz fiecare din ele-n cte-un col i-ncep cu grab lucrul. Cu degetele iui es stof strvezie i fin ca o cea. Amestec n vase vopsele preparate de meterii din Tir i coloreaz stofa n sute de nuane, cum numai curcubeul mai are, uneori. Aurul i argintul sclipesc mai pretutindeni, dnd stofei scnteteri! Nimeni n-a vzut nc asemeni esturi i astfel de culori. Zeia-ntruchipeaz, pe stofa ei, o stnc. Este Areopagul, unde s-au ntrunit zeii odinioar, s judece glceava dintre ea i Poseidon. i tot pe-aceast stof, nconjurnd pe Zeus, cei doisprezece zei se vd eznd pe jiluri, i fiecare poart nsemnele prin care e cunoscut de oameni. Iar Zeus se desprinde dintre dnii, seme, atotputernic, ca un stpn al lumii. Poseidon, drept n fa, lovete cu tridentul o stnc, i dintr-nsa sare un cal cu coama i nrile n vnt. Alturi e Atena. Cu lancea doar atinge pmntul, i din el rsare viu mslinul, cu fructele verzui. Astfel s-arat stofa esut de zei. Dar ca s-i prevesteasc fecioarei lidiene cele ce vor urma, pentru c-a ndrznit cu ea s se msoare, Atena-nfieaz i alte ntmplri, n cele patru coluri. ntr-un ungher ea ese pe Hemus i Rodope, odinioar oameni, care s -au luat la har i-ntrecere cu-Olimpul, i-s transformai n muni. n alt col se arat pania reginei pigmeilor, schimbat de Hera ntr-un cocor. n altu-i Antigona, creia pletele-i s-au prefcut n erpi, fiindc a cutezat s spun, ntr-o zi, c are pr mai mndru dect soia lui Zeus. i, n sfrit, n colul al patrulea, zeia arat pe Cinira, o mam urgisit, cznd pe nite trepte dintr-un templu al Herei.

Din ochii ei curg lacrimi pe treptele acelea, n care-s preschimbate frumoasele ei fete. Mama a fost lovit pentru c-a ndrznit s-i nfrunte pe zei cu vorbe de ocar. Zeia Atena mai brodeaz, cu fire colorate, jur mprejurul stofei, i nite rmurele vinete de mslin. n acest timp copila, isteaa Arahneea, i ese miestrit, n stof, alte lucruri, cu mult mai gritoare, un ir de nedrepti svrite de zei. Ba chiar pe Zeus nsui l arat rpind -o pe fecioara Europa. El e schimbat n taur. i marea parc-i mare ntr-adevr pe stof. S juri c-i simi mireasma srat i amar. Talazurile parc se zbucium ntr-una i se izbesc de rmuri, zdrobindu-se aievea n cioburi lucitoare, cu licriri de stele, smaralde i safire. Taurul fuge-n tropot. Suratele Europei o strig, o jelesc. Iar fata, tremurnd, abia se poate ine de coarnele de aur i plnge disperat. l mai arat, apoi, pe Zeus, ca satir, ademenind-o pe blnda copil Antiopa; ca flacr, furnd-o pe sora ei, Egina; ca pstor, nelnd-o pe mndra Mnemosina; ca vultur i ca arpe, rpind neprihnite fecioare, pretutindeni. La fel nfieaz i pe zeul Poseidon: cnd taur, cnd berbece, ori cal, ori oim, ori pete, nelnd alte fete. Nici Dionisos Bachus i nici zeul Apolo nu sunt cruai defel. Sunt artai i ei, cnd prefcui n struguri ispititori, pe coarde de vi-neltoare, cnd n pstori, sau fiine ce zboar prin vzduh. n jurul esturii, copila zugrvete un chenar nverzit de ieder n floare. Aa minunie nu mai vzuse nimeni i nici mcar Atena... Zeia cerceteaz amarnic ort lucrarea svrit de fata lui Idmon. i e cu neputin s -i gseasc cusururi. Talentul Arahneei ntrecuse cu mult pe-acela al zeiei. i-Atena, ndrjit, uitndu-i chibzuina i toat-nelepciunea, n-a mai putut s-ndure drzenia copilei i cum inea suveica n mn a lovit-o i i-a spus vorbe grele. Apoi i-a deirat ntreaga estur. ndurerat, fata a luat iute un nur i-a vrut s se anine de grind, s-i ia viaa. Atta c zeiei, prndu-i prea uoar aceast ispire, a azvrlit spre ea un suc nveninat. Aa vei sta, n veacuri, pe grind spnzurat, esndu-i fr preget afurisita pnz. Iar oamenii-i vor rupe aceast estur, copil-a lui Idmon!... Copila osndit de zeia Atena s-a preschimbat pe dat ntr-o fiin mic pianjenul care i ese venic pnza sa subiric din fire argintii i toi i-o rup. Iar ea i-o ese iar... i iar... i totui, pe Atena, chiar dac svrise asemenea isprav, elinii au cinstit-o mai mult dect pe-ali zei. Credeau c ea inspir poeii, muzicienii, i le arat calea spre piscurile artei. Credeau c ea-i nva pe poeii Eladei s-i drmuiasc-n versuri belugul de imagini, cu mult chibzuin. Poezia, ce-i lipsit cumva de-nelepciune, e rostit-n zadar. Mintea nu o culege. Inima n-o pstreaz. E ca un fum n vnt. i tot dnsa, Atena, era zeia care mai ocrotea cu grij, pe lng arte, tiina. Aa cntau aezii, n antica Elad, pe Atena. Nu pe-Atena!... Cntau nelepciunea, gndul ptrunztor ca lancea ascuit, ce o purta zeia. Cntau destoinicia, arta i meteugul ce ea le-ntruchipa...
Repovestire de Alexandru Mitru

Fntna Castaliei

ncununat apoi cu laur, Apolo a plecat prin lume. N-a trecut ns vreme lung i a-ndrgit pe alte fete. Dar, ca un demn fiu al lui Zeus, le-a prsit, la rnd, pe toate. Fiii lor au ntemeiat multe orae, n Elada. Numai c vestea necredinei zeului fa de soii se rspndise pretutindeni i fetele fugeau de dnsul, ctnd s scape de ruinea de-a fi i ele amgite i prsite rnd pe rnd.

Era ns pe acea vreme o tnr, Castalia, fiic a regelui din Delfi. Fata avea un har: cnta, cum nu putea s cnte alta. Cnta i se juca pe munte cu fetele de vrsta ei. Zeul, vznd-o, a-ndrgit-o i a cerut-o de soie.
Castalia iubea pe altul, pe un pstor care-i mna cirezile acolo-n munte. i ei se ntlneau ades i i juraser credin, pn la moarte, amndoi. Zeul Apolo tia totul, ura pe tnrul pstor i ntr -o zi l-a-ntmpinat cu ochii-n flcri i i-a spus:

Te chem la lupt, feciora!... Eu trag cu arcul, tu cu lancea. Am auzit cum te -ai ludat c poi inti la fel ca mine... i mai-nainte ca flcul s fi putut ridica lancea, zeul a i tras o sgeat. Pstorul a czut n brnci, apoi pe spate, i-a murit. Zeul Apolo a chemat un crd de corbi s-l ciugule i a plecat s caute fata. Castalia tocmai venise s ia ap dintr-o fntn. Zeul s-a apropiat de dnsa, spunndu-i n acelai timp: Iubitul tu piere pe munte. L-am izbit cu sgeata-n piept. Acum poi fi soia mea. Eti liber... Vei fi a mea... i-a vrut s-o i cuprind-n brae. Dar ea n-a stat s se gndeasc. A srit n adncul apei. Zeul n-a mai putut s-o scape; dar a rostit ndurerat: Apa n care te-ai zvrlit, Castalia, va cpta numele tu. Pitia nsi n-o s poat afla viitorul nimnui, de nu i va spla-nainte trupul n apa limpede... Iar poeii, de vor vrea s spun stihuri miestrite, s cnte imnuri zeilor, vor trebui s se adape nti de-aici, i-apoi s pun mna pe lir, ca s dea glas strunelor, n viers vrjit ... El nsui, zeul, a rmas acolo timp ndelungat, rostind n amintirea fetei cntri bogate-n armonii, i alinndu-i astfel dorul de fata regelui din Delfi.
Publicat de Caietul Cu Articole la luni, februarie 04, 2013

Legenda crtiei A fost odat un pop care avea un lan de gru. El era vecin cu un ran srac, dar cinstit. Acest pop, voind s fure o parte din pmntul ranului, a mutat hotarul, fapt ce l-a necjit ru pe bietul ran, care i-a cerut pmntul napoi. Popa s-a artat tare amabil i i-a zis vecinului s pun hotarul acolo unde va zice pmntul, cnd l va ntreba. ranul nu pricepea cum poate pmntul s vorbeasc, netiind c popa plnuise si ngroape fiica ntr-un loc care-i convenea lui, iar atunci cnd el o va ntreba: Pmntule, aici e hotarul?" ea s zic: Da, aici e!". Vzndu-se nedreptit de vocea pmntului, omul a plecat suprat acas. Atunci, popa vru s-i scoat fata din pmnt, dar nu o mai gsi. Sp i n alte locuri, dar fata nu era de gsit nicieri. Ea se fcuse crti i umbla pe sub pmnt, spunnd mereu: Aici e hotarul, tat!" De atunci, crtia face muuroaie prin locuri cultivate, n amintirea tatlui su. Aa l-a pedepsit Dumnezeu pe acel preot, a crui fat se chema chiar Crtia.

Migdalul

Un migdal crescuse drept i privea cu mndrie la crengile sale. ntr-o zi, o ciocnitoare poposi pe ramurile acestui migdal. i puse urechea la coaja copacului i auzi zgomotele multor viermiori. Cu ciocul su ascuit fcu numaidect o gaur n tulpin, scoase viermiorii afar i -i rpuse. Migdalul se supr. Lui i plcea ca n ramurile sale s se aeze i s se odihneasc numai papagali multicolori i alte psri ncnttoare la vedere i la auz. Vizita ciocnitoarei deloc nu l -a ncntat. Pe lng faptul c era prea sobr la vedere, pe deasupra l mai i nepa i-i fcu o gaur n tulpin. De aceea nu putea s-o suporte i-a tot ocrt-o, pn cnd ciocnitoarea zbur n alt parte. Viermiorii creteau din ce n ce mai mult, se nmulir i treptat -treptat distruser miezul tulpinii. Dar migdalul nu simi nimic. ntr-o zi veni vntul i-l trnti la pmnt, iar sfritul i-a fost ntr-un cuptor ncins, prsit de toi papagalii. Aa sunt i unii oameni, precum migdalul. Nu le place s fie nepai, ci doar ludai. Ei se simt bine n compania papagalilor. Sursa : Net

omerul se prezint la Microsoft pentru a ocupa un post de curitor de wc-uri.Directorul de departament l cheam la un interviu. La final spune: - Suntei angajat, v rog s-mi dai adresa de e-mail, ca s v trimitem contractul de munc. omerul cu jen n glas recunoate, c nu are nici calculator acas, dar-mi-te adres de e-mail. Tipul i rspunde: - Dac n-ai adres de e-mail, atunci virtual dumneata nu exiti. Dac nu exiti, nu poi lucra la noi. Omul pleac amrt. Cu ultimii 10 dolari cumpr 1 kg de cpuni, i merge s vnd cu poria din u n u. n 2 ore recupereaz investiia, are un profit de 40 de dolari, i repet figura de nc 3 ori n acea zi. i d seama c afacerea nici nu este aa de rea, a doua zi se scoal mai devreme i cumpr cpuni de de 4 ori. La puin timp i cumpr un scuter, apoi o camionet, n final i face o firm serioas.Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA. ncepe s fie preocupat de viitor, i vrea s ncheie o asigurare cu rent viager . Gsete oferte atractive, discut cu agentul de asigurri, care n finalul discuiei i cere adresa de e -mail. - Din pcate eu nu am adres de e-mail! - E incredibil! se mir agentul. Ai construit un asemenea imperiu n 5 ani i nu avei adres de e mail Acum nchipuii-v ce-ar fi fost dac aveai! La care omul: A cura WC-urile la MICROSOFT ! Prima concluzie: Se poate tri i fr internet! A doua concluzie: Dac n-ai calculator i munceti mult, poi fi i tu milionar! A treia concluzie: Acest poveste ai primit-o i tu prin e-mail! Deci, eti mai aproape de curatul wcurilor dact de milioane!

Drumul ctre noi...

Drumul catre noi insine este lung si anevoios. Uneori, e nevoie sa ne ratacim ca sa revenim pe drumul bun, alteori este nevoie sa ne intoarcem din locul unde am plecat. Tot acest drum pe care il parcurgem de-a lungul vietii ne arata ceva. Ne arata cum sa ne descoperim, cum sa ne iubim, cum sa vedem dincolo de aparente. Ne invata cum sa ne regasim linistea, cum sa ne vindecam sufletul, cum sa ne recuperam increderea . Din diverse motive, ne subapreciem, fie intelectual, fizic sau spiritual. Ne subestimam calitatile , corpul, jobul , relatia. Si astfel, ajungem la un moment dat intr-un punct in care nu ne mai recunoastem, nu mai stim cine suntem. Ne pierdem identitatea, conceptiile, convingerile, iar greutatile prin care trecem nu fac decat sa amplifice starea noastra. Drumul devine din ce in ce mai dificil, obositor. Suntem atat de departe de capatul destinatiei. Privim in urma noastra si constatam surprinsi ca am parcurs o distanta impresionanta, ca ne-am schimbat, ca am evoluat de-a lungul acestei calatorii. Am invatat ca suntem puternici, ca meritam respect, ca suntem unici, ca dincolo de invelisul exterior e adevarata frumusete, ca stim sa iubim, ca suntem iubiti si apreciati, ca suntem valorosi in ochii celor dragi. Si, daca am invatat toate acestea inseamna ca a meritat totul. Preluare net.

O NTMPLARE DE DEMULT Acum douzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca s m ntrein. ntr -o noapte, cnd am ajuns la o comand, la 2:30 AM , cldirea era n ntuneric, cu excepia unei singure lumini, la o fereastr de la partern asemenea circumstane, muli taximetriti ar claxona o dat sau de dou ori, ar atepta un minut i apoi ar pleca. Dar am vzut prea muli oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dac nu mi se prea un pericol, ntotdeauna mergeam la u. Deci, am mers i -am btut la u .. - Doar un minut, rspunse o voce firav, a unei persoane mai n vrst. Auzeam ceva tras de -a

lungul pardoselii. Dup o pauz lung, ua s-a deschis. O femeie mic de statur, n jur de vreo 80 de ani sttea n faa mea. Purta o rochie colorat i o plrie mare cu o panglic de catifea prins pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii 40. Lng ea era o valiz mic de plastic. Apartamentul arta ca i cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearafuri. Nu gseai niciun ceas pe perei, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. ntr-un col era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticl. - Ai putea s mi ducei bagajul pn la main? zise ea. Am dus valiza la main i apoi m-am ntors s o ajut pe femeie. Ea m-a luat de bra i am mers ncet spre main. A continuat s-mi mulumeasc pentru amabilitate. - Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar ncerc s-mi tratez pasagerii n felul n care a vrea ca mama mea s fie tratat. - Oh, suntei un biat att de bun! zise ea. Cnd am intrat n main, mi-a dat o adres i apoi m-a ntrebat : - Ai putea s conduci prin centrul oraului? - Nu este calea cea mai scurt, am rspuns eu rapid. - O, nu contez, spuse ea. Nu m grbesc. Eu acum merg spre azil M-am uitat n oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scnteitori. - Nu mi-a mai rmas nimeni din familie a continuat ea. Doctorul spune c nu mai am mult timp. n tcere, am cutat ceasul de taxare i l-am oprit. - Pe ce rut ai vrea s merg?, am ntrebat. Pentru urmatoarele dou ore am condus prin ora. Mi-a artat cldirea unde, odat, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea i soul ei au locuit cnd erau proaspt cstorii. M -a dus n faa unui magazin cu mobil, care odat fusese o sala de bal, unde obinuia s mearg la dans, pe vremea cnd era fat. Cteodat m ruga s opresc n faa unor cldiri sau coluri de strad i s stau cu ea acolo n ntuneric, contemplnd n tcere. Cum prima raz de soare s-a artat la orizont, mi-a spus dintr-o dat: - Sunt obosit Hai s mergem. Am condus n tcere, spre adresa pe care mi-o dduse. Era o cladire ieftin, o cas mic, cu un drum de parcare care trecea pe sub o porti. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau ateni i concentrai aspura fiecrei micri pe care o fcea femeia. Am deschis portbagajul i am dus micua valiz pn la u. Femeia fusese deja aezat ntr -un scaun cu rotile. - Ct v datorez?, a ntrebat ea, n timp ce-i cuta portmoneul. - Nimic, am zis eu. - Dar trebuie i tu s te ntreii. - Nu v facei grijisunt i ali pasageri, am rspuns eu.. Aproape fr s m gndesc, m -am aplecat i iam dat o mbriare. Ea m-a strns cu putere. - I-ai fcut unei femei n vrst un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulumesc. I-am strns mna i apoi am plecat n lumina dimineii. n spatele meu, o u se nchisese Era sunetul de ncheiere al unei viei. Nu am mai luat ali pasageri, n tura aceea de lucru. Am condus, pierdut n gnduri Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dac femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mnios sau unul care ar fi fost nerbdtor s-i termine tura? Ce-ar fi fost dac a fi refuzat s iau comanda, sau doar s claxonez o dat i apoi s plec?.. Uitndu-m n urm nu cred ca am facut ceva mai important n ntreaga mea via. Suntem tentai s credem c vieile noastre se nvart n jurul unor momente mree. Dar adesea aceste momente mree ne iau prin surprindere frumos mpachetate n ceea ce alii ar considera ceva nensemnat. Viaa aceasta s-ar putea s nu fie petrecerea pe care o speram, dar ct timp suntem aici, putem s dansm. n fiecare diminea cnd deschid ochii, mi spun: Ziua de azi este o zi special! Amintii-v asta, prietenii mei: nu ne mai putem ntoarce niciodat napoi, acesta e singurul Show pe care l jucm. Trateaz oamenii n felul n care ai vrea TU s fii tratat !!!

E sear, e frig i mai sunt cteva ore pn cnd se schimb anul. Lumea se pregtete de Revelion. Doamnele i scot din dulapuri rochiile decoltate, i ncal sandalele cu toc cui i pun n obraji ultima

urm de fard menit s le nvpieze obrajii. Domnii i potrivesc papionul, i nchid butonii argintai i, mbrcai n haine de srbtoare, merg mpreun cu doamnele s petreac n noaptea de Revelion. Undeva, pe o strad ntunecoas, pe nite cartoane prpdite, stau, zgribulii doi copii. Sunt slabi i palizi i nici nu-i aduc aminte cnd au mncat bine ultima dat. Le e frig i au nepenit de cnd stau pe strzi ar vrea s se adposteasc undeva la cldur, ns toi i-au alungat atunci cnd au ncercat s se apropie. Aa c i-au fcut culcu sub o vitrin luminat unde parc i manechinele de plastic au o via mai bun dect a lor. Se gndesc c dincolo de lumea lor trist i cenuie, exist o lume plin de strlucire din care ei nu fac parte i-i doresc, cu sufletele lor pure i nevinovate, ca ntr-o zi s aib i ei mcar un strop din fericirea de care se bucur ceilali oameni n noapte a magic a Revelionului. Zgribulii de frig, adorm mbriai. i lumea cenuie se topete ntr-un vis plin de lumin i culoare, pasiune i strlucire. Fata viseaz un grandios spectacol de cabaret unde artiti renumii cnt i danseaz, femeile sunt elegante i surztoare i timpul parc i-a oprit curgerea ireversibil. i poart i ea rochia la care a tnjit mereu, prul ei lung i nclcit este pieptnat cu grij, pn i unghiile-i sunt lungi i lcuite i rde rde din tot sufletul, rde din toi porii, pn i vzduhul este strbtut de ecoul rsului ei Dei i e frig i s-a trezit nepenit, un zmbet i-a rmas agat n colul gurii e parfumul visului care o face s spere Biatului i-au plcut dintotdeauna povetile cu haiduci. I le spunea mama nainte de culcare. i nainte s ajung la orfelinat. Cel puin de asta i mai amintete. Acum, numai de haiducie nu -i arde se chinuie n fiecare zi s gseasc ceva de mncare pentru el i pentru sora lui ntru nefericire, i eventual, un adpost deasupra capului ns tare i-ar mai fi plcut s aib cal i costum dintr-acela cu fireturi, s cutreiere pdurile i s fac dreptate. Obosit i nfometat adoarme pe cartoanele umede. Era odat o hangi frumoas, frumoas, care avea grij de o crciumioar mpreun cu o mulime de slugi i haiducul nostru, ajunge din ntmplare la hanul cu pricina. Vznd-o, i cade cu tronc hangia. ns fata are deja un peitor care se strduiete s-i fure inima el, haiducul, ce sa fac? Cum s o ctige, mai ales cnd ea nu d prea multe semne c l-ar bga n seam? Se chinuie s-i fie pe plac, s-i fac toate poftele i totui parc nu e de ajuns i totui s-a ndrgostit de ea. Simte c viaa nu i-ar fi complet dac nu i-ar mpri-o cu frumoasa fat i-atunci se hotarte: o va lua de nevast! i pleac haiducul nostru la peit. Parc vede aievea momentul cnd i strecoar inelul pe deget, inelul n care a ascuns toat dragostea lui i zmbetul ei fericit cnd i mrturisete c i ea l poart-n suflet. Fr s tie, zmbete n somn. E fericit. O siren se aude undeva, pe strad. i artificii. Multe artificii. A venit Anul Nou. Vremea se primenete acum printr-un nou nceput. Cteva acorduri muzicale strbat aerul ngheat. Fetia se trezete speriat, nenelegnd ce se petrece n jurul ei. i este frig, i este foame i parc plutete n visul nedesprins nc de gene. Deschide pumnul mic, cu degetele ngheate. n palma ei, scnteiaz inelul din vis.

Au fost odata doi tineri ce isi traiau iubirea si visau la viitor.Erau fericiti si radiuau prin toti porii. Inca de la inceputul relatiei lor, familia fetei a avut tot timpul cate ceva de obiectat fata de iubitul ei: ca are un background nepotrivit, ca o va face sa sufere daca raman impreuna si multe altele. Sub presiunea vorbelor familiei ei, fata era tot timpul pusa pe cearta si avea tot timpul cate ceva sa-i reproseze iubitului ei. Cu toate astea, ea il iubea. Si pentru ca el nu se pricepea la cuvinte, nu stia niciodata cum sa-i raspunda la intrebarea Cat de mult ma iubesti si tu?, ea se supara si se certau din nou. Insa el o iubea si nu se putea supara pe ea, indura in tacere. Peste cativa ani, dupa absolvirea facultatii, baiatul a decis sa plece in strainatate sa-si continue studiile. Insa inainte de a pleca a cerut-o pe fata in casatorie: Stiu ca nu sunt priceput la vorbe, dar stiu la fel de bine ca te iubesc foarte mult. Daca imi dai voie voi avea grija de tine pentru tot restul zilelor mele. Iar in ceea ce priveste familia ta imi voi da toata silinta sa-i conving ca pot avea incredere in mine. Vrei sa te mariti cu mine?. Fata a acceptat si, in cele din urma, si familia ei a fost de acord. Cei doi s -au logodit si apoi baiatul a plecat sa-si continue studiile. Si-au continuat povestea de dragoste la distanta, cu telefoane si e-mail-uri. Desi era greu, n-au renuntat la iubirea lor

 Intr-o zi, cand fata se ducea la serviciu, a fost lovita de o masina scapata de sub control. Cand s-a trezit era inconjurata de familie. Si-a dat seama ca era grav ranita, isi vedea mamica plangand. A vrut sa o consoleze dar Sunetele nu puteau iesi din gura ei. Medicii i-au spus ca lovitura i-a afectat un nerv si ca nu va mai putea vorbi niciodata. Isi pierduse vocea. Cand si-a revenit a plecat acasa. Toate pareau la fel, dar nimic nu mai era la fel. Iar de fiecare data cand telefonul suna, inima i se facea cat un purice. Nu dorea ca baiatul sa afle. Nu dorea sa fie o povara pentru el. I-a trimis o scrisoare in care l-a anuntat ca nu mai dorea sa-l astepte, iar in plic i-a pus si inelul de logodna. Baiatul era disperat, i-a trimis mesaje peste mesaje, a sunat-o de milioane de ori. Iar de partea cealalta, fata plangea in continuu pentru faptul ca nu-i putea raspunde. Vazand-o cat de mult sufera, parintii au hotarat sa se mute, sperand ca va reusi sa-l uite incepand o noua viata, intr-un alt loc. Fata a acceptat. S-au mutat, a invatat limbajul semnelor, ii era bine. Dar nu-l uitase. Intr-o zi o prietena i-a scris ca el s-a intors acasa. Fata a rugat-o sa nu-i spuna ce s-a intamplat cu ea. De atunci, n-a mai primit nici o veste de la el Pana cand, dupa un an, prietena ei a venit cu un plic care continea o invitatie la nunta. La nunta lui. Fata era socata. Dar socul i-a fost si mai mare cand a vazut ca in dreptul miresei era numele ei. Apoi a aparut el, spunandu-i in limbajul semnelor Mi-a luat un an sa invat asta, ca sa pot sa-ti spun ca nu miam uitat promisiunea. Lasa-ma sa fiu vocea ta. Te iubesc, a spus baiatul asezandu-i apoi inelul pe deget. Iar fata a zambit din nou, dupa multi ani in care a plans incontinuu. Cine crede ca dragostea are bariere se insala Cine spera ca fiul sau fiica sa vor intalni dragostea adevarata, aceia sunt oameni cu adevarat bogati, caci au inima plina de iubire si speranta. Autor necunoscut. "Intr-o zi, intr-un cocon a aparut o mica gaura. Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau. Omul a continuat sa observe, crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura. Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATA! Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata." Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati. Nu am putea fi atat de puternici cum suntem. Nu am putea zbura NICIODATA!"

Un mar copt care sta pe creanga. Ce mai asteapta acest mar copt de la existenta lui? Decat sa se desprinda de pe ram si sa cada. Nu-l mai poate surpinde nimic, pentru ca a trecut prin tot. Nu mai poate invata nimic, pentru ca le stie pe toate doar s-a copt pana la capat, nu? Nu mai poate trai nimic. Insa cu celalalt mar, cel verde, lucrurile stau altfel. Un mar verde poarta in el inocenta tuturor posibilitatilor, duce cu el o atitudine (pe care eu o numesc verde) care ii permite sa invete lucruri mereu noi despre el, despre creanga de care e prins, despre florile de sub el, despre celelalte mere care il inconjoara, despre cerul de deasupra, despre pasarile ce i se aseaza alaturi. Un mar verde poate invata si se poate lasa surprins, traindu-si viata fara asteptari proiectate, fara sa tina cu dintii de iluziile personale. Un mar verde poate chiar sa isi propuna sa fie verde atat cat vrea el, si la ce varsta vrea el. Desigur, se vor gasi multe mere coapte, voluntare din fire, care sa isi propuna sa ii bage mintile in cap, sa faca bine si sa se coaca, pentru ca aceasta este menirea lui, ii sta scris in ADN si nu are ce sa faca in privinta acestui fapt. Insa un mar verde, tocmai prin faptul ca traieste verde, dezvolta in interiorul lui intelepciunea, ritmul si firescul

vietii. Si isi implineste viata in fiecare clipa, tocmai bucurandu-se de calatorie si nu asteptand cu nerabdare destinatia ei. Pentru ca un mar verde invata sa se lase surprins. Alo Centrala ?! Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". - "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. - "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea. - "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit. - "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.. - "Nu " - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..." - "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot. - "Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel " - spuse vocea. Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sami spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? " Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta." Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix? " - am intrebat-o. Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala " ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni ... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala." Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? " ... O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum." Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea." "Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally." M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally. "Sinteti un prieten?" - m-a intrebat. "Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..." "Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci

saptamani in urma." Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." - i-am raspuns. "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . . Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. A cui viata ai atins-o astazi? "

Acelasi lucru n alte cuvinte Pe o strad din Paris sttea un orb cu o plrie la picioare i o plcu de lemn pe care scria cu cret alb: "V rog, ajutai-m, sunt orb!". Un ziarist trecu prin zon i vzu foarte puini bani n plria orbului. Fr s cear ncuviinarea, lu plcua de lemn, o ntoarse, pe dos, scrisese altceva, o puse din nou la picioarele orbului i plec. Spre sear, jurnalistul respectiv se ntoarse pe acelai drum, trecnd din nou pe lng orbul care cerea. Acum, plria lui era plin de bani. i monede, i bacnote. Cu simurile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu paii ziaristului. l ntreb dac el cel care i-a rescris mesajul de pe plcu i, dac da, ce anume scrisese. Ziaristul rspunse: - Nu am scris nimic din ce ar putea fi n neconcordan cu anunul dumitale, doar c am exprimat totul n alte cuvinte. i plec linitit mai departe. Orbul a aflat foarte trziu ce scrisese ziaristul pe plcua de lemn. Mesajul era urmtorul: "i astzi e primvar n Paris, i eu tot nu o pot vedea..." MORALA De multe ori, cnd lucrurile nu ne mai reuesc aa cum am dori, e o idee bun s schimbm strategia.

Gabriel Garca Mrquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata. Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator. Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema

inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubescsi nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. "Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri. Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim. Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat. Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri... ....dar fara intoarcere. Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei... Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.

Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi. Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren..... Da, cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sai las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren. Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora. Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Calatorie placuta ! Publicat de Caietul Cu Articole la vineri, ianuarie 25, 2013

Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri. Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde... insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic. Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca! Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul. In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari. Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$. Este o poveste reala - Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor. Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?

Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi: Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata... cat de multe alte lucruri ratam in viata? Asa ca: "Bucura-te de viata, admira lucrurile simple si zambeste.." Publicat de Caietul Cu Articole la vineri, ianuarie 25, 2013

Curcubeu - poarta cromatic a lui Dumnezeu prin care ne invit s trecem, n tcere, prin ea, pentru a-i auzi mesajul de Dragoste...
Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita. Verdele spuse: Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot. Albastrul l-a intrerupt si exclama: Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic! Galbenul rase: Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit. Portocaliul incepu sa se laude: Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire. Ei bine, rosul incepu sa strige: Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii. Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii. La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara. Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta. Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certa ti care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma! Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. De acum incolo, zise ploaia, cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei. Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului. Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special. Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur!

De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza?

Acum gandeste-te bine. Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari:

1. 2. 3. 4.

Spune Spune Spune Spune

care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume. care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Univers. 10 castigatori ai premiului Nobel. care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar cel mai bun actor sau actrita.

Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste care erau cei mai buni ieri. Iar aplauzele se duc! Si trofeele se umplu de praf! Castigatorii se uita!

Acum raspunde la urmatoarele: 1 Spune 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta 2 Spune 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile 3 Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special 4 Spune numele a 5 persoane cu care iti petreci timpul.

Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt cele cu cele mai bune rezultate, cu multi bani sau multe premii Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care stau oricum cu tine.Chiar daca nu esti asa cum sunt ei sau chiar daca nu esti intr-o perioada buna financiara. Gandeste-te o clipa viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti? Nu stii? Afla! Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei la care m-am gandit ca vor citi aceste randuri.

Aceast povestioar te va ajuta s reflectezi. Continu s citeti, merit efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soiei sale i a ridicat un pachet nvelit n hrtie de mtase: - Acesta , a spus, nu este un simplu pachet, e lenjerie. A aruncat hrtia de mpachetat i a observat mtasea rafinat i dantela. - Ea a cumparat aceast lenjerie prima dat cnd am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit -o niciodat. A pstrat-o pentru o ocazie deosebit. Bine cred c aceasta este ocazia. S-a apropiat de pat i a aezat lejeria lng celelalte haine pe care urma s le duc la pompele funebre. Soia lui tocmai murise. ntorcndu-se spre mine mi spuse: - Nu pstra nimic pentru o ocazie deosebit, fiecare zi trit este o ocazie deosebit. nc m mai gndesc la aceste cuvinte deja mi-au schimbat viaa.Acum citesc mai mult i fac curat mai puin. M aez pe teras i admir privelitea fr s observ buruienile grdinii. Petrec mai mult timp cu familia i prietenii i mai puin la servici. Am ineles c viaa trebuie s fie un cumul de experiene de care s te bucuri, nu o lupt pentru a supravieui.Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. m i pun paltonul nou pentru a merge la cumprturi, dac aa decid i aa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci l folosesc oricnd am chef. Frazele ntr-o bun zi i Una din zilele acestea ncep s dispar din vocabul arul meu. Dac ceva merit vzut, auzit sau fcut, vreau s vd, s aud sau s fac acum. Nu sunt sigur ce ar fi fcut soia prietenului meu dac ar fi tiut c nu va mai apuca ziua de mine, zi pe care noi toi o ignorm ntr-o msur destul de mare. Cred c ar fi telefonat celor din familie i prietenilor apropiai. Poate c i-ar fi sunat civa din vechii prieteni pentru a-i cere scuze pentru eventuale suprri din trecut i s se mpace cu ei. Aceste lucruri nefcute sunt cele care m-ar supra dac a ti c am orele limitate. A fi suparat c nu mi-am vzut prieteni buni, pentru c urma s i contactez ntr -una din zilele astea. Suprat c nu am scris anumite scrisori pe care m gndeam s le scriu ntr -o bun zi. Suprat i trist pentru c nu le spusesem frailor i copiilor mei ce mult i iubesc. Acum ncerc s nu ntrzii, s nu rein i s nu pstrez pentru mine nimic din ce, mprtit, ar aduce rsete i veselie vieilor noastre. i n fiecare zi imi spun c este o zi deosebit, fiecare or, fiecare minut este deosebit. Publicat de Caietul Cu Articole la luni, ianuarie 14, 2013

Un negustor a venit intr-o zi la un prieten si i-a spus:

- Iti propun un targ pe cinste. Imprumuta-mi cincizeci de dinari, din care eu am sa fac saptezeci. Castig curat: douazeci de dinari. Zece pentru tine, zece pentru mine. Ce zici? - Intr-adevar, n-ar fi de lepadat, a spus omul , dupa ce s-a gandit cateva clipe. Eu insa iti propun un alt targ, mai bun pentru amandoi. - Cum asa? - Ei bine, iata: iti dau cei zece dinari. Tine. Castigul il dobandesti pe loc, fara sa fi scos nimic din buzunar. Iar eu castig patruzeci. Pe deasupra, vezi bine ca asta ne scuteste de toate certurile care insotesc de obicei un asemenea targ. Publicat de Caietul Cu Articole la luni, ianuarie 14, 2013

A fost o data o femeie ce traia in mijlocul unei paduri de care oamenii se fereau. Pana si cei mai curajosi barbati ai urbei din apropiere se temeau sa intre in ea de unii singuri. Se spunea ca e plina de spirite ce ii fura pe cei care nu sunt atenti. Exista printre batrani legende despre copii care au intrat la joaca in padure si nu s-au mai intors, barbati care dispareau in drum spre casa sau femei care daca paseau in interiorul ei se intorceau lipsite de puterea de a mai avea urmasi. Aceasta femeie, nici tanara dar nici batrana, isi avea locuinta intr-o poienita inconjurata de flori si de iarba deasa. In fiecare dimineata se trezea cu zambetul spre Soare. Apoi, toata ziua batea padurea in lung si in lat ocrotind animalele, punandu-le mancare si ingrijindu-le cand erau in suferinta. Intreaga padure ii era casa si toate vietuitoarele din ea ii erau familia. Nu mai stia de unde a venit si care ii erau parintii. De cand se stie era acolo in padure. Si isi proteja familia cum stia mai bine, speriind adesea oamenii care incercau sa intre in casa ei si in familia ei cu intentii rele. De cand traia ea in padure, nici un copac nu a mai fost taiat si nici un animal nu a mai fost vanat. Si i s-a spus Femeia Fantoma, pentru ca nimeni nu o zarise cu adevarat, dar toti ii simteau prezenta. Intr-o dimineata de vara, pe malul paraului care trecea prin padure, si pe care il includea in traseul zilnic, a vazut un cos, nici prea mare, nici prea mic. In timp ce se indrepta sa vada ce-i cu ciudatul obiect isi punea intrebari despre cum ar fi putut aparea acolo, si nici un animal sa nu-i fi dat de veste ca exista un musafir nepoftit.. Cand a ajuns in dreptul lui, a observat ca in interior era un pui de om, infasurat intr-o paturica calduroasa, care dormea linistit, leganat usor de apa ce trecea vartos peste pietre. Ridicand cosul de pe jos, a observat sub mica fiinta o bucata de hartie. A scos-o si a citit uimita: Ana este o comoara pe care Dumnezeu mi-a oferit-o dar, pe care, aceasta lume nu-mi permite sa o pastrez. Viata ei este in pericol, datorita naturii ei nobile. Ana este fiica Soarelui si mostenitoarea lumii Lui. Dar forte necurate nu o vor prin preajma si ar vrea sa dispara. Asa ca Draga Doamna a padurii, ti-o incredintez tie spre crestere. Stiu ca la tine e ocrotita si nimeni nu o poate atinge. Intr-o buna zi va ajunge acolo unde ii este locul. Exista o singura cale prin care ea se poate intoarce: este rochia magica a puritatii naturale, tesuta din fir de intelepciune, pe care sa o imbrace la varsta noilor inceputuri. Ai grija de ea si invat-o te rog, tainele tale. Cu adanca recunostinta, Mama Anei

Femeia s-a uitat lung la bilet si l-a citit de cateva ori. Apoi se uita la prunca care dormea linsitita in cosuletul ei. Nu mai vazuse copil atat de mic; nu stia de unde sa o apuce si ce are de facut. Ar fi vrut sa o duca inapoi la parinti, dar nu stia care este calea spre Imparatia Soarelui. Si apoi nici nu avea timp sa caute. Padurea avea nevoie de ea. In timp ce gandurile ei navaleau ca o avalansa de iarna, cum vazuse ea intr-o iarna in care nici o pasare si nici un animal nu-si aratase figura de zile intregi, se indrepta pe carare spre poienita sa.

In pragul casei, micuta deschise ochii si se uita cu ochi mirati, dar zambitori, spre femeie. Acea privire profunda o fascina si isi spuse pot sa o fac! Am sa cresc aceasta fata si am sa ii spun cand va veni vremea povestea ei. Asa ca puse scrisoarea intr-un loc sigur in casa, o dezbraca pe fata, cautase prin padure o capra si o ruga sa ii dea niste lapte. Apoi isi rupse niste haine mai vechi, le puse la fiert in apa curata de rau si ii confectiona fetei hainute. Si zielele ei erau acum si mai pline. Si in fiecare zi intreba animalele si pasarile cum isi cresteau ele puii. Si in fiecare zi invata cum sa o hraneasca, cum sa o spele, cum sa se joace cu ea. Cu plantele era mai simplu ca stia ce sa foloseasca cand o durea capul, sau stomacul, sau cand era prea obosita sau prea agitata. Stia fiecare frunza cand sa o culeaga, cat sa o lase sa se scalde in razele de soare si cat sa le lase scufundate in apa. Iar cea mica crestea asa de repede, si cu fiecare zi, si cu fiecare an care trecea, stia pe dinafara padurea, animalele, plantele. Se descurca de minune sa ceara ajutorul in padure si sa primeasca ceea ce ii oferea aceasta. Dar Femeia Padurii simtea ca se apropia ziua in care trebuia sa ii spuna adevarul despre ea. Si cu cat se apropia acel moment, cu atat devenea mai trista si mai inchisa. Si fata o vedea ca sufera si facea orice sa ii readuca zambetul pe buze. Ii strangea buchete de flori, ii construia obiecte din ramurile cazute ale copacilor. Sau confectiona hainute din iarba si frunzele ce le gasea in plimbarile ei pe carari ascunse. Uneori chiar si animalele, in special cele batrane, ii cereau sa foloseasca blanita lor pentru haine si altele trebuincioase. Fiecare animalut spunandu-i ca prefera sa ramana langa ea, cat timp ele pleaca dincolo. Intr-o zi, batrana femeie simtea ca nu mai poate sa taca mult si ca, pentru ca o iubea pe fata ca pe ochii din cap, nu i-ar fi vrut raul, asa ca ii arata scrisoarea de la mama ei, pastrata pana atunci cu mare atentie. Ana a citit cu infrigurare si isi retinea cu greu lacrimile ce porneau sa ii curga. Fara succes insa. Sufletul ei era macinat de durere, dar si de bucurie. Toata viata ei s-a invartit in jurul acestei femei blande si bune, care pazea cu sufletul si trupul ei padurea. Dar acum stia ca ceea ce simtea in interiorul ei era adevarat: mama ei era in alta parte. Si acum isi explica ochii blanzi si calzi care ii cantau in fiecare noapte in vis. Batrana i-a marturisit ca nu stie unde este Imparatia Soarelui, pentru ca ea, de cand se stie, nu a plecat niciodata mai departe de marginea padurii. Si ca nu stie ce inseamna acea rochie pe care trebuie sa o imbrace. Dar daca e din puritatea naturii sa intrebe animalele cu care vorbeste in fiecare zi. Femeia se apuca sa ii pregateasca un bagajel pentru drum, si cu fiecare lacrima care-i curgea din sufletul sau mare pe lucrusosaele pe care le punea in mica bocceluta, acestea prindeau a straluci intr-un fel aparte. Si batrana femeie a inceput sa simta cum sufletul sau se umple de linistea si pacea implinirii. A stiut ca o va revedea pe fata, altundeva, departe de acea padure izolata. Si, cu acest gand inaltator in suflet, a doua zi de dimineata i-a oferit copilei binecuvantarea, amintindu-i: de fiecare data cand vei fi in impas, gandeste-te ce ar face natura si animalele in acea situatie. Se imbratisara cu caldura promitandu-si sa se gandeasca cu dor una la cealalta. Batrana ramase in pragul casei uitandu-se zambind in urma fetii, bucurandu-se pentru ceea ce urma sa se intample. Daca ar fi privit in urma, copila ar fi vazut cum o lumina puternica o cuprinde pe femeia ce i-a fost mama atata vreme. Fata porni pe carare, prin padure, spre Imparatia Soarelui, in cautarea parintilor sai regali. Si o porni spre Rasarit de unde Soarele se ridica pe cer, spunand ca intr-acolo ar trebui sa fie si Imparatia. La un moment dat, in calea sa, intalni un sarpe de o frumusete rara. Nu mai vazuse asa ceva, desi mai intalnise reptile la viata ei si le cunoastea traiul si le intelegea pasurile si cum sa faca sa ii transforme in aliati.

Dar asa un exemplar nu mai vazuse. Insa frumoasa aratare parea prinsa sub un copac daramat, ca intr-o capcana. Se uita lung la el si usor usor se apropie de el si il intreba daca ar vrea sa il scoata de-acolo. Sarpele ii spuse ca i-ar fi recunoscator pentru acest gest. Fata se casni sa ridice copacul cazut, sprijinindu-l pe un ciot din apropiere. Frumosul sarpe, stralucitor ca aurul in lumina soarelui, ii multumi si drept recompensa renunta la una dintre pieile sale si i -o dadu fetii spunand: cand vei intalni oameni cu ochii sclipitori, pune-ti aceasta pe tine, si toata sclipirea lor nu te va atinge. Si ii spuse sa ia o frunza de castan proaspata pe care sarpele o musca imbibandu-o cu veninul sau si adauga: cand vei intalni cea mai alba fiinta din cate s-au zarit, pune-i frunza in fata si ia ce ai nevoie. Apoi pleca. Fata isi luase darurile, le puse in bocceluta si pleca mai departe. Spre seara isi aranja culcusul la radacina unui copac mare si se lasa purtata in vis spre ochii aceia blanzi care i-au ocrotit somnul inca din pruncie. Si visa cum ajunse la castelul parintilor sai, care era extrem de mare, dar foarte intunecat. Si-a vazut parintii tristi, ascunsi intr-o camera intunecata, inghesuiti unul in celalalt oferindu-si caldura, si rugandu-se pentru sufletul ei. Se trezi cu lacrimi in ochi, dar si mai hotarata sa gaseasca drumul spre casa parinteasca. Isi continua drumul pe carare, spre marginea padurii. Aprope cand zarea campia dincolo de copaci, auzi un zumzet in apropiere. Se opri, schimba putin directia, luand calea zarvei. Si ajunse intr-un loc unde vazu un stup de albine prabusit la pamant si toata familia agitandu-se in jurul sau. Ana se uita atent si cand descoperi Regina o intreba daca ii putea fi de ajutor. Albina ii spuse ca ar aprecia daca i-ar pune stupul inapoi in copac si daca l-ar curata. Fata nu statuse mult pe ganduri si ridica stupul, il curata pe interior si pe exterior, ii aranja interiorul, ii lega partile desprinse cu sfoara facuta din lianele si iarba dimprejur. Si puse stupul la loc in copac spre bucuria harnicelor albine. Regina ii multumi si ii spuse: primeste te rog ca dar pentru fapta ta aceasta bucata de fagure pe care sa o folosesti cand iti faci rochia ult visata, si ia aceasta miere si sa gusti din ea atunci cand vorbele oamenilor iti vor rani sufletul. Ana ii multumi Reginei albinelor si pleca mai departe. Strabatuse campia in acea zi si, spre seara, ajunse la poalele unui deal. In timp ce isi aranja asternutul de frunze si iarba la umbra unui copac castan salbatic, auzi un strigat de disperare a unui animal pe care nu il cunoastea. Si porni sa il caute. La o mica distanta de locul unde se pregatea sa inopteze, gasi o mioara alba ca neaua. Si isi aminti de vorbele sarpelui si ii puse in fata frunza. Mioara se opri din tipetele de disperare si se uita fermecata la frunza cea mare, ale carei culori se schimbau. Fata isi dadu seama ca mesajul sarpelui era sa tunda oita si sa se foloseasca de lana ei cea alba, cea mai alba din cate crease Dumnezeu pana atunci. Scoase din bocceluta un cutit si cu mare grija se apuca sa tunda mica creatura. Apoi toata noaptea, cu oita dormind la picioarele ei se apuca sa transforme blana intr-un fir lung si curat. Cand termina se intinse si ea pe pamant cu ochii lipiti de cerul senin si plin de stele. Si in timp ce somnul se perinda pe la genele ei, vedea cum stelele se intetesc intr-un dans bland, si se asezau dupa un ritual dinainte stabilit, aratandu-i Anei cum sa foloseasca firul pentru a-si crea rochia noilor inceputuri. Se trezi cand soarele deja era sus pe cer. Speriata se uita in jur dupa mioara. Aceasta se uita de la mica distanta la ea si incepu sa ii vorbeasca: Da-mi voie sa te insotesc. Poate iti voi fi de ajutor, iar eu nu ma voi mai simti atat de singura. Anei nu-i trebui prea mult sa se gandeasca. Isi confectiona un baston dintr-o creanga a copacului sub care dormise, si porni, insotita de mioara, in cautarea Imparatiei Soarelui, a casei parintilor sai, deghizata intr-o pastorita cu o mia. Spre seara respectivei zile, a treia din calatoria sa, vazu in zare turnurile unui castel intunecat. Il recunoscu ca fiind cel din visul sau. Suvoiul de lacrimi de fericire, ingemanate cu lacrimi amare, se porni sa curga din ochii sai frumosi. Ar fi vrut sa fuga spre castel in cautarea parintilor, insa

mioara parca ii citise gandul si ii spuse. Frumoasa stapana, eu zic sa inoptam aici pe undeva, sa iti refaci puterile si sa cumpanim cum intram acolo. Fata isi invinse cu greu dorinta de a ajunge la castel si ii dadu dreptate mioarei. Gasi un loc retras unde aranja un culcus pentru somn. Dar se puse sa-si faureasca rochia din firul alb si stralucitor din lana mioarei, pe care o inchega cu fagurele de la albine si pe care prinse usor pielea stralucitoare a sarpelui. La lumina Lunii ce parea a fi ca un glob stralucitor pe cerul instelat, fata isi admira lucrarea si simti cum linistea si puterea naturii se unesc in ea, rascolind cele mai ascunse unghere ale sufletului. Somnul i-a fost scurt, si soarele inca mijea de dupa turnurile castelului, cand fata si mioara pornira spre portile imparatesti. Cu cat se apropia cu atat simtea in interior o durere ce nu si-o putea explica. Negrul zidurilor parca amenintau sa o striveasca. Vedea umbre de oameni care se miscau in interiorul castelului, dar parca erau lipsite de viata si putere. Isi aminti de ce ii spuse sarpele si Regina albinelor si isi puse rochia pe ea si manca mierea. Trecu fara probleme prin curtea intunecata a castelului si pasi in interiorul casei parintesti. Un frig puternic incerca sa patrunda dincolo de rochia sa ocrotitoare. Intalni o fiinta intunecata cu ochi stralucitori si sfredelitori. Dar aceasta nu o observa, pentru ca lumina ochilor sai se lovi de pielea de sarpe si se intoarse. Fata urma aceasta aratare prin coridoarele si pe scarile palatului pana ajunse intr-o camaruta. Creatura urla si tuna la cineva din interior cerandu-le secretul vietii. Pentru ca nu primea nici un raspuns, ameninta cu moartea odraslelor, si pleca trantind usa. Fata intra tiptil in urma sa si vazu langa o fereastra doua persoane tinandu-se in brate si ruganduse cu putere la un mic tablou aflat in fata lor. I-a recunoscut pe cei doi din visul sau, parintii care iau dat viata si care se rugau pentru sufletul ei. I-a salutat plina de emotie, s-a inchinat in fata lor si apoi, vazand cum fetele lor se luminasera si isi deschisera bratele larg sa o primeasca in mijlocul lor, fata fugi inspre ei cu lacrimi in ochi de bucurie. Si au stat asa imbratisati toti trei, o lunga bucata de vreme. Pana cand mioara, aflata in spatele fetii, parca a se scuza, isi drese glasul ei bland si spuse: cine era aratarea aceea? Parintii Anei au inceput sa povesteasca cum, in urma cu multi ani, pe cand tatal sau era tanar print, pregatit de insuratoare, batranul sau tata a organizat o petrecere la care a invitat toate printesele din tarile invecinate, dar si din locuri indepartate, si alti printi, regi si imparati. Batranul imparat spera ca fiul sau sa-si gaseasca astfel o soata cu care sa domneasca peste Imparatia Soarelui, dupa ce el va pleca in eternitate. Cand s-a dus vestea despre print ca isi cauta sotie, toate fetele de pe pamant au inceput pregatirile pentru bal. Nu exista una care sa nu fie aranjata sau frumoasa, si care sa nu exerseze, sa impresioneze pe print cu arta cantatului, cu arta pictatului sau cu arta povestirii sau a dansului. Cand veni vremea balului, curtea castelului si castelul intreg fremata de zumzet, de muzica si de fericire. Printre invitati era si Regina de la Miazanoapte cu fiica sa. Se stia ca este cea mai frumoasa fata din lume, ca este mostenitoarea celei mai mari si mai puternice si mai bogate tinuturi de pe pamant. Si toata lumea banuia ca printul o va alege pe ea. Balul incepuse si printul saluta fiecare invitat in parte. Dansa cu fiecare invitata. Se distra cu prietenii sai indemnandu-i sa-si caute si ei sotie printre frumoasele fete stranse la castel din intreaga lume. A venit vremea sa danseze si cu fiica Reginei de la Miazanoapte. Printul o invita curtenitor la dans, si se uita ca vrajit la frumusetea ei si la podoabele ce le purta. Dar, vrajit cum era de aceasta fata, se impiedica, si din greseala isi pierduse un pantof. Stanjenit de situatie, isi ceru scuze in fata printesei si se apleca sa-si puna pantoful. Lumea invitata la bal se opri si fara sa rasufle se uita la ce face printul. Acesta, vizibil stanjenit, facu o gluma pe seama stangaciei lui, isi puse pantoful si cand ridica privirea sa spuna muzicantilor sa cante, iar invitatilor sa continue voia buna, privirea ia cazut pe o fata frumoasa, cu o rochie de culoarea soarelui la Rasarit, care inca nu-si aratase fata

pamantenilor, cu gesturi blande si calde, care a rosit cand printul isi prelungi privirea asupra ei, dar in ai carei ochi tanarul se pierdu scufundat ca intr-un lac transparent si binecuvantat. O invita la dans. Si printul simti cum fiecare pas pe care el il face este urmat cu gratie de al fetii, si fiecare zambet pe care il ofera, este rasplatit cu un suras, si fiecare rotire este perfecta. Nimeni nu stia ca printul isi spuse: Am sa o iau de sotie pe cea cu care dansul va fi ca o adiere de vant, ca un parau curat, si ca soarele din diminetile de primavara. Si se parea ca tocmai o gasise pe cea care avea sa-i fie soata. La finalul balului, se duse la tatal sau si ii spuse cum inima sa prinse sa zboare dupa acel dans si ca ea este cea ce urma sa ii fie soata. Fata era fiica Reginei din Taramul Apelor de Munte. Nunta avu loc intr-o zi de vara frumoasa, la care din nou au fost invitate toate vlastarele regale din apropiere si din taramuri indepartate. Dar veni si fiica Reginei de Miazanapoate. Veni imbracata intr-o rochie de un rosu inchis, si toata seara a tacut cu demnitate. Dupa ce ceremonia se incheiase, si petrecerea incepu, printesa cea rea, caci acest rol si l-a ales in povestea noastra, astepta miezul noptii sa-si implineasca planul, Pentru ca la miezul noptii, soarele e ascuns de partea cealalta a lumii, iar intunericul este spatiul ei de viata. Asadar la miezul noptii, sufla cu putere si toate felinarele incepura sa palpaie, muzica se opri brusc, parca inghetata, iar invitatii, simtind raceala fricii cum ii cuprinde, incremenisera cu ochii la ea. Iar fiica Reginei de la Miazanoapte le spuse tinerilor miri: pentru ca nu m -ati onorat cu atentia voastra, pentru ca ai ales-o pe ea, o simpla fata, si nu m-ai ales pe mine, care cu forta mea te-as fi ajutat sa stapanesti peste intreaga lume, fie ca fericirea voastra sa fie umbrita de lipsa de urmasi. Pentru ca nu se vor naste, iar de se vor naste vii, ii voi lua si ii voi manca. Asa ca, o data cu voi si cu ceea ce numiti iubire, va disparea si neamul din Imparatia Soarelui. Apoi disparu prin hatisurile castelului cu un raset si un ranjet inspaimantatoare. Batranii incheiasera spunand: ea este cea pe care ai vazut-o mai devreme. Nu s-a mai intors la mama ei. A stat aici bantuindu-ne zilele si noptile. Fiecare copil ce l-am avut, sase la numar, i-a luat si nu stim ce-a facut cu ei. Tu ai fost a saptea, si ca prin minune, te-am salvat. Amandoi am avut un vis in care o femeie frumoasa si blanda, ne-a spus ce sa facem, cum sa te ascundem intai in pantece, apoi in cosulet si in padure. Draga noastra tu esti rodul iubirii noastre, si doar tu o poti invinge. Nu terminara bine povestea, ca usa se dadu de perete cu zgomot si in incapere intra urata creatura, care, cand vazu pe Ana, intelesese ca a fost pacalita atatia ani, si ca turbata sari sa o prinda de gat sa o manance. Insa mioara se puse in fata stapanei sale si din ochii sai iesea o lumina atat de blanda incat o orbi pe umbra femeii celei rele. Atunci Ana isi lua toiagul ce si-l confectionase si il infipse in pieptul creaturii, acolo unde ar fi fost inima, si spuse: Fie ca prin acest loc lumina soarelui sa patrunda in tine! Fie ca prin acest loc, puritatea apei sa te cuprinda! Fie ca prin acest loc, puterea de renastere a pamantului sa te patrunda! Fie ca prin acest loc, nesfarsitul cerului sa te curpinda!. Creatura se transforma intr-o fata frumoasa, ce-i drept si istovita de toata lupta ce-o purtase in ultimii ani. Ana isi scoase toiagul si si-l puse langa ea si se aseza langa proaspata intoarsa printre cei vii, si incepu sa-i oblojeasca ranile, sa ii ofere apa si alinturi. Ceru permisiunea parintilor sa aibe grija de ea. In urmatoarea luna, Ana o vindeca pe fata cu toata tainele naturii ce le invatase in padure, o puse pe picioare si devenira cele mai bune prietene. Parintii sai fura de acord sa o infiieze. In acest rastimp castelul isi reveni la culorile vesele ce le avea dintotdeauna. Bucuria si voia buna se intorsesera in Imparatie. Toata lumea era in sarbatoare.

Atunci Ana observa ca mioara nu mai era langa ea. Si incepu sa o caute prin tot castelul, si prin curtea interioara Peste tot. Dar mioara era de negasit. Pana intr-o seara cand, stand in iatacul sau si multumind Cerului pentru bucuriile ce le traia alaturi de parintii sai si noua sa sora, pe geam veni o scrisoare. O deschise si citi: Draga mea Ana, Te-am crescut ca pe propria mea fiica, te-am invatat toate secretele ce le stiam din padure. Ti-am oferit tot ce am stiut sa iti ofer. Apoi a venit vremea sa pleci. Dar nu am putut sta departe de tine, pentru ca stiam ca vei avea nevoie de ajutor. Asa ca m-am transformat intr-o mioara si ti-am ocrotit pasii si visele, si noptile. Si am facut-o pentru tine si pentru a-mi implini rostul. Oricand vei avea nevoie de mine, e indeajuns sa te gandesti la casuta din padure, iar eu iti voi prinde gandul si voi veni. Sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc! A ta Nasa, Femeia din Padurea Fermecata Anei i se umplura ochii de lacrimi si de bucurie. Stia acum ca are un sprijin oricand. Cand ii veni vremea, Imparatul Soarelui incepu sa primeasca petitori pentru fata sa. Dar el ei daduse binecuvantare Anei sa isi ia de sot pe cel pe care inima i-l va cere. Si Ana chiar asa si facu. Isi lua de sot un tanar frumos, intelept, puternic. Era cel mai vajnic flacau din toata lumea. Puternic ca un munte, demn ca un brad, si iubitor precum animalutele copilariei sale. Si mai presus de toate o iubea si o fascina.

de Andreea Talmazan

Publicat de Caietul Cu Articole la miercuri, ianuarie 23, 2013

Era urt i srac, n schimb lene i ghinionist. De asta nu se ndoia nimeni, dar s le iau pe rnd.Avea o urenie particular, care izbea, i, din acest punct devedere, devenea remarcabil, era imposibil s treac neobservat. nalt epoc, ar fi putut trece drept interesant, ns n anii aceia, cndtriumfau frumuseile drglae cu gropie i nuri de ppu la NicoleCourcel sau foarte tnra, pe atunci, Liz Taylor, se prea c Danielan-are nici o ans. oca, nainte de toate, pielea extrem de ntunecat,destul de rar ntlnit chiar printre romi. Cu alte trsturi, ar fi putut ficonfundat cu o mulatr. Aa, era confundat cu un chip desprins de peo fresc bisericeasc, nnegurat de funinginea veacurilor. Avea toatecaracteristicile picturilor de odinioar, cu figuri prelungi, lipsite decarnalitate, ochi bulbucai, accentuat sprncenai, i buze zgrcite, toatefigurile semnnd ntre ele, ctitori, sfini i sfinte, pn la neidentificabil.Un nas prea lung i prul cre, lnos, lipsit de strlucire, nu adugaufarmec obrazului tuciuriu. n ansamblu, putea fi definit drept o urenie,dar, incontestabil, original. n ce o privete, Daniela avea propria eioglind, care glsuia altfel. Se considera o frumusee (a rmas la aceeaiprere pn n ziua de azi), o frumusee de tip special, se simea i secomporta ca atare. Singurul minus pe care i-l cina era lipsa "oalelor",considernd, ca cele mai multe tinere de altfel, c o garderob ic imodern i-ar desvri look-ul i i-ar asigura succesul.Eram cu toii foarte sraci pe atunci, adevrai bogtai, ns, fade mizeria familiei Zega, amndoi soii provenind din gospodrii completnruite de evenimente, de marile rsturnri social-economice de duprzboi. Taic-su, Iurie Zega, i lsase tot avutul n Basarabia, mama,refugiat din Polonia, adusese cu ea o caset de argint cu amintiri:cteva fotografii, documente, scrisori i un ceas medalion. Sraci ca doi oareci de biseric, n -aveau dou ceti de acelai fel n cas imi-amintesc c la ei am vzut, cu stupoare, pentru prima oar n via,un dulap chiop sprijinit pe o crmid nvelit n ziar...D-i ncolo, c i prea se puseser pe plodit, patru copii, Danielafiind cea mai mare, cnd cele mai multe cupluri se ncumetau la unulsingur, cel mult doi! Probabil tot incontiena care caracteriza ntreagafamilie operase i aici, pentru c n epoc raclajele erau libere, nu ineaude cultul baptist nici unul dintre ei, iar veniturile pe care se puteau bizui,aleatorii, abia le asigurau masa zilnic, i aceea pe sponci. Practic,doamna Zega esea covoare la domiciliu pentru diverse cooperative, nvreme ce brbatu-su, mai mult omer, fcea pe paznicul de noapte. inminte c ntr-o var gsise un post de morar, undeva pe la Dunre; cup-torul duduia non stop, iar mirosul de pine cald ajungea pn n strad.Incontiena de care pomeneam ns, le permitea s treac prinvia cu pai dezinvoli, aproape nepstori i fr mhniciuni. Nu susinc la ei n cas era atmosfer de carnaval, dar se putea vorbi despre ovenic duminic nsorit. Nu i-am auzit niciodat certnduse,plngndu-se, copiii nu primiser n viaa lor o singur palm, n ciudarezultatelor colare dezastruoase. Domnul Zega prea definitiv instalatdeasupra evenimentelor, nimic nu-l atingea; cu judecata de azi, a fi nclinat s cred c ceea ce-l salva era contiina propriei sale valori. nce o fi constat aceasta, habar nu am, tiu doar de la alii cposedase n Basarabia moii ntinse, aducnd a latifundii. Mama munceaenorm i era fericit cnd putea oferi familiei o mas gustoas i ndes -tulat. i adora brbatul i toate acestea se prea c-i sunt de-ajunspentru a se simi mulumit. Ct i privete pe copii, nu le cerea nimicaltceva dect s fie sntoi, iar necazurile Danielei le percepea curbdare i nelepciune:"Va veni i rndul tu, aa se ntmpl n via, cine ncepe preabine termin ru, uit -te la taic-tu, cine ncepe mai prost, e fericit maitrziu."Nu cred s fi cunoscut persoan mai ghinionist dect Daniela! Erasuficient s pun mna pe ceva ca s se sparg, perechea de Kapronpstrat pentru ocazii se aga de la primul purtat, nimnui nu i se furabuletinul mai des, la examene i cdeau ntotdeauna subiecte dinmateria necitit, iar n iarna care urmase operaiei estetice fcute la nasalunecase pe ghea i czuse... tot n nas. n ceea ce privete dantura,bunul ei cel mai de pre, incredibil de alb (funciona i contrastul cu faaoache), de frumoas i de strlucitoare, care ar fi fericit i un star decinema, la abia treizeci de ani era ameninat de paradontoz. Asta se ntmpla prin ultimii ani de facultate, cci Daniela ddea impresia c nuse grbete s-i termine studiile. Constituia un exemplu tipic destudent ntrziat, cu zeci de restane la activ i vreo trei repetenii. Lavremea respectiv, se putea luda c -i cea mai btrn student de lacursurile de zi ale Facultii de Filologie din Bucureti, iar eu nu ncetams m minunez de gigantica iresponsabilitate pe care o vehicula.Mi-amintesc, de pild, c, la finele anului IV, la sesiunea din var, aveapatru restane din iarn, mai adunase acum cinci (dintr -un condei, nouboabe pentru toamn) i, cum ar fi mine, trebuie s se prezinte laultimul examen. Am trecut pe la ea s iau o carte, decis s nu zbovescmai mult de cteva minute. Eram convins c o gsesc cu compres udpe frunte, lng o stacan de cafea, trgnd cu disperare pe ultima sutde metri. Am gsit -o, dar nu lund cu asalt materia n cea mai mareparte virgin (nu se pregtea pentru seminarii sau, i mai simplu,lipsea), ci gata s ias pe u. Am simit c m ia cu ameeal: Unde naiba te duci?! La trand. E o zi superb. M, tu ai nnebunit? Rmi cu zece restane la toamn? Mcar pesta sl fi luat! Ce mi-s nou, ce mi-s zece! Oricum, am parcurs o jumtate dematerie. La noapte fac fiuici pentru restul... Degeaba te chiorti lamine, nu m pot concentra pe o zi ca asta, cnd tiu ce bine e acum latrand...Cam n aceeai perioad, avea s ia plas alt ghinion! i de laDorin. Nu mai trec n revist celelalte aventuri, toate penibil euate, mopresc la cea mai spectaculoas.Dorin era medic, cu civa ani mai n vrst, i fcea o navetuoar la Titu. Legtura depise un cincinal ca vechime i, dupprerea mea, se ajunsese la stadiul acela n care ncepuse s seautodizolve. Din constatri

personale i statistici, dac o relaieamoroas nu se concretizeaz ntr -un an i jumtate, cel mult doi dinclipa n care partenerii tiu cum le st n acelai pat i fr pijamale,anevoie se mai ajunge la Primrie.Daniela, pe de alt parte, se ndrepta spre treizeci i unu de ani, in-trase n panica de vrst a fetelor btrne, inea la Dorin de altfel, i opartid i dorea s se cazeze. Refuzul lui Dorin rmnea ns ferm. nafar de faptul c mama lui i visa altfel de nor frumoas, defamilie, doctori sau arhitect i bogat , Dorin nutrea un singur vis:s emigreze n Canada. i depusese de ani de zile actele n NicolaeIorga, scrisese i la Europa liber, dar n ciuda demersurilor, a memoriilori audienelor, autoritile refuzau s-i dea un rspuns concret. Eu aici nu rmn! S tiu c trec Marea Neagr not i tot mcar! Sunt gata s te urmez n orice condiii, l asigura Daniela. Legalesau clandestine. Trebuie s m ntrebi i pe mine dac sunt de acord. Plec nnecunoscut, n aventur, fr bani, fr relaii. Crezi c am nevoie de opovar n plus, de responsabilitatea unei familii? Nu tiu cum m voidescurca eu singur, n cazuri din astea, la nevoie faci un compromis, ocstorie din interes, sau pe gigolo-ul, obligatoriu e s fiu liber!Anii treceau ns, rbdarea lui Dorin ncepuse s se toceasc, iarDaniela devenea tot mai convingtoare. n sfrit, pe la mijlocul uneitoamne "mizerabile", precoce i deprimant, dup o pneumonie care-lintuise la pat ase sptmni, stul de ateptare i vlguit de boal,Dorin accept s se fac nunta...Povestea, n epoc, Daniela: ...Eram n culmea fericirii! mi comandasem un deux-pices galben pai pentru cununia civil i m zgiam prin vitrine dup o rochiealb, elegant, pentru sear, ceva care s pot folosi i ulterior. Toate searanjau de minune, lucrurile curgeau de la sine, maic-sa crtea maipuin i aveam promisiuni ferme pentru obinerea unui apartament... Nu pot s uit seara aceea! Ne aflam n garsoniera lui i leneveam n pat,ascultnd ploaia i nu tiu ce concert parc de fierstraie, aveadamblaua lui cu muzica de camer. Dar eu n -o auzeam, n cap mizornia obsesiv "ia-i, mireas, ziua bun, de la frai, de la surori",bucata aia a lui Constantinescu. A doua zi, dimineaa, urma s mergem mpreun s ne facem analizele la Witting, unde Dorin avea o ust iputea grbi lucrurile. Cnd s-a terminat concertul...Dorin trase halatul de cas peste pijama i se opri n faa oglinzii,trecndu-i degetele prin pr. Daniela se ntinse somnoroas: Nu ne culcm? Mine avem o zi ncrcat. Cobor numai o secund, s vd dac nu am ceva la cutia potal.Cnd am venit de la serviciu, am uitat... Dac nu i-e lene, rse Daniela, du-te. Eu n-a cobor din pat pen-tru nimic n lume!Se ntorsese cu un plic n mn, desfigurat, dnd senzaia c ntreaga lui fptur a arde, c -i gata s se prbueasc: E de la Paapoarte. Mi-au admis plecarea.Daniela suferi mult. Se ataase de Dorin, l iubea din toat inima,edificase perspective, se obinuise cu gndul c face parte definitiv dinviaa ei i c, n general, a reuit n sfrit s se aranjeze, c s-a orientatpe prtia cea bun. Mai grav ns era credina c, o dat cu Dorin, pier-duse unica i ultima ans de a fi fericit, iar ghinionul, bine cunoscutulei ghinion, ieea deja din sfera umoristicului, urmrind-o cu fidelitate;dovedit i rzdovedit, se constituia n dominanta existenei sale.n acele zile, bilanul i se prea dezastruos. mplinise treizeci i unude ani, contemporanii ei se cazaser toi, rmseser liberi doar putiisub douzeci i cinci, i primea din ce n ce mai des oferte de"clandestinitate" din partea moilor de patruzeci cu burticic, nevast icopii. n rest, srcia cea de toate zilele, groaza nsoind fiecareschimbare de anotimp care presupune obligatoriu i cea avestimentaiei, mai cu seam acum, n prag de primvar "scoipaltonul i ce te faci, c se vede totul?" , mai avea n fa un an ntregde facultate, urma repartiia... De aici ncolo nici nu ndrznea s segndeasc! Cu palmaresul ei de restane, repetenii i note la limit, oatepta o bomboan de stuc nfundat n cel col de ar unde nu scoi"cauciucurile" din picioare tot anul, un WC cu faian de brad i mutegrase, verzi, inevitabila relaie jalnic, promiscu, cu agronomul,zootehnicianul sau preedintele CAP... A fost o vreme, povestea ulterior Daniela, cnd m gndeamserios la sinucidere. Mai mult dect lipsa de soluie a momentului, mpanica ideea c lucrurile nu se vor schimba niciodat, c suntiremediabil nscut sub o constelaie blestemat; nimeni nu -i poate ndrepta destinul cu umrul, iar cnd acesta i-e potrivnic, nu-i rmnemare lucru de fcut. M simeam condamnat pe nedrept la perpetunefericire, era n dreptul meu s renun la calvar. Mai aveam dinainteaochilor i soarta maic-mii, doar mizerie i munc de condamnat lagalere, o singur pereche de chiloi buni pentru doctor, un palton maibtrn ca mine i un caiet gros cu reete economice i-mi spuneam c,dect o astfel de via, mai bine m spnzur n clipa urmtoare, deprimul pom ieit n cale.A urmat un an greu. N -ar fi fost mai greu ca alii, dar starea dedeprimare a Danielei ddea relief i amplifica necazurile ct de mrunte,care alt dat treceau neobservate. Familia atepta nerbdtoare s-itermine studiile, tria cu sentimentul nelmurit i nemrturisit cdiploma universitar a Danielei, ca un soi de talisman magic, le vaschimba cursul existenei, va aduce n sfrit soarele i pe ulia lor. Dar,pn la miracole, diploma presupunea avantaje concrete i imediate.Dinti, un suflet mai puin n grija i la masa familiei, un ajutor financiarct de modest. i pe urm, Daniela avea suflet bun, o s-i trag i fraiidup ea. Cnd se nal unul n neam, vin umbr i ceilali...De la Dorin primi o singur felicitare de Crciun. Convenional,laconic. Era bine i i dorea i ei tot bine. i telefon, n schimb,maic -sa. Exulta i, de atta fericire, ziceai c o s plesneasc la toate ncheieturile. Dorin i luase examenele pentru recunoaterea diplomei de medic, ntlnise o americanc foarte bine situat, se cstoriser ise stabiliser n California.Peste civa ani, Daniela avea s-i viziteze, exultnd ea de dataaceasta. Alt poveste...Ultimul an de facultate, ultimul examen dintre cele de absolvire. Mai urma, desigur, diploma, dar

hopul cel mare aproape c fusese trecut.Danielei nu-i venea s cread. Pentru prima oar n cariera ei destudent, era integralist, n fine, aproape, nu mai conta un examen, isimea, ca un fel de premoniie, c lucrurile sunt pe cale s se ndrepte.Oricum, privea la ce se petrece n jurul ei dintr -o perspectiv mailuminoas.Un necaz, valabil pentru toi studenii, de altfel, interveni chiar nprezi ua examenului. Titularul catedrei de "Universal" fusese chemat lao conferin la Praga i i inea locul asistentul lui, Petrescu, figur detrist amintire pentru multe generaii. Din relatrile Danielei, am recunoscut imediat genul. Nu exist promoie, indiferent de profilulfacultii, care s nu numere printre dasclii si i cte un dobitocsinistru, de obicei incompetent, proletar incult ("blio", "sanvi", "plovr")cu o excelent prere despre sine nsui i totdeauna sadic. Tipul de examinator care ateapt cu sufletul la gur ca studentul s-o ncurce, radiaz cnd aceasta se ntmpl i trntete cu satisfacie pervers.Daniela rspunse modest, de apte. Un profesor mai pretenios ar finotat -o cu ase, n nici un caz mai puin. Bref, Petrescu a trntit-o. La treizeci i doi de ani, n anul V, la ultimul examen dinaintea celui de diplom. Deci, la toamn, din nou student. Ce conteaz!Nu ndrzni s spun nimic acas. Nici vorb de admonestri sausanciuni, aa ceva nu se pomenise la ei n familie, dar simea c pur isimplu nu poate face fa cumplitei decepii, dezamgirii din privirile lor,suferinei nearticulate de pe figura de martir gras, urt i venicsacrifi-cat a mamei. De luni de zile eseau ndejdi, sperau, vedeau nsfrit rmul, uite -l colea, la un ntins de bra... Daniela se czni s parvesel, acuznd n acelai timp o oboseal grea, vecin cu surmenajul.Simea nevoia unei mici vacane, i pe bun dreptate, toat lumea erade acord. Plec chiar a doua zi dimineaa la Constana, unde aveau neamuri, pe sora domnului Zega i o verioar. ...Sufeream ca un cine, i amintea Daniela. De ast dat chiarnu mai vedeam dinaintea ochilor dect bezn, iar perspectiva nc unuian petrecut n facultate m scotea din mini. mi venea s urlu de durerei furie i, dei obinuit cu ghinioanele, sta din urm mi se prea deneconceput, cel mai nedrept! Ca i cum Dumnezeu nsui vroia s-ibat joc de mine! S fii att de aproape de liman, iar tu s euezi, i ncsingura din peste o sut cincizeci de studeni! n zilele acelea, dac l-afi ntlnit pe Petrescu, jur pe ce am mai scump c l-a fi ucis!Petrecea zile ntregi plngnd i, pentru c nu ndrznise svorbeasc nici cu mtu-sa, aceasta, vznd-o deprimat i tot cu ochiiroii, i nchipuia c sufer din cauza vreunui "derbedeu". Chagrind'amour... Informat era doar verioara Norica, o ftu de paisprezeceani, dezgheat i sufletist, care ncerca s -o consoleze dup puterile ei: Dac tot ai fcut facultatea n nou ani, ce mai conteaz nc u-nul? Anul viitor o s fie o joac pentru tine, tii toat materia, te ducidoar ca s ai prezen...O implora s mearg la plaj sau la plimbare, mcar la un film, darDanielei nu-i ardea de nimic. Zcea, lncezea, plngea i dormea. nsemn de solidaritate, nici Norica nu mai ieea, pendulndu-se ntrecamera Da-nielei i grdin. Dup vreo sptmn, a reuit s m scoat totui din cas.Atta a insistat i m -a rugat plngnd, c pn la urm am cedat. Amtras nite blugi pe mine, un tricou i espadrilele, mi-am strns prul ntr-o coad de cal; obrazul ca vai de lume, umflat de plns inemachiat. Artam nfiortor, nu m puteam uita n oglind, dar puin mi psa...Hm, gndeam noi, "fetele", dac Daniela, care nici n duminicaPatelui nu-i roz zambilic, spune c arta nfiortor, nseamn c eraceva de vise rele! Am ieit pe bulevardul Tomis i am luat-o la deal, spre Mamaia.Nu vedeam nimic n jur, vitrinele i aa cccioase pe timpul luiCeauescu "treceau" pe lng mine, nu nregistram nimic dintoaletele strzii. ncepuse sezonul, veniser primii turiti strini,arbornd ultimele modele de var din Vest se purta n draci galbencanar cu bleumarin, tocurile evazate i earfe cochete nfurate pecocuri nalte dar astea aveam s le descopr mai trziu, pentru catunci efectiv nu le vedeam. Roniam mainal dintr -o pung defloricele, Norica m urma ca un cel, fcnd eforturi disperate s mdistreze, mi fceam socoteala, trgnd cu ochiul la ceas, c plimbareatrebuie s dureze mcar o or, pentru a motiva ieirea i a pretextaoboseal...O main "opulent", Chevrolet, a oprit pe neateptate chiar ndreptul lor, la marginea trotuarului. Daniela nregistr, reflex, doi ini un ofer de cas mare, n uniform i cu apc, i nc unul n spate. Uncap rotund ca o bil, cu o pereche de ochi iscoditori, cobor geamulportierei, interesndu-se n limba francez: Scuzai-m, pe unde trebuie s-o lum ca s ajungem n port?Daniela l vedea prima oar pe Jules, viitorul ei so. I-am explicat pe unde s-o ia, nu era complicat, dar, tot aa, meca-nic, fr s-l vd, ca un robot. Nu-mi ardea de nimic, iar de gagicrealcel mai puin. Nici napucasem s schimbm dou fraze, cnd, din senin,a oprit lng noi un echipaj de miliie. Nu trebuie s v mai povestesccum stteau lucrurile cu strinii pe vremea Marelui Bul, cum vnau"japiele" care intrau n contact cu ei, ce aveai de tras dup o simplconversaie cu un "imperialist". Vajnicii notri paznici ai ordinii ne-au luatde umeri i ne-au dat brnci s-o crm, dac nu vrem s-o pim. Amfugit ca din puc, doar un conflict cu autoritile mi mai lipsea n zileleacelea! n spatele nostru, Jules se "rscula", fcea gur, adic de cesuntem bruscate pentru o simpl informaie oferit la solicitarea unorturiti cu paapoarte n regul, ceteni francezi, cazul va ajunge laambasad etc.Dup mai puin de cinci minute, n timp ce goneau spre cas,Daniela nervoas, n pragul lacrimilor din cauza incidentului, Norica plinde remucri, Chevroletul le iei din nou n cale. Jules le invit la o cafea.O dragoste la prima vedere. Un coup de foudre mai clasic nici nu se putea nchipui.Era avocat n Lyon, provenind dintr-o familie de comerciani bogai,celibatar la treizeci i apte de ani. Cel mai interesant ns, i amnuntul cpt a semnificaii speciale pentru Daniela, care vedea aici limpedemna destinului, era faptul c Jules,

structural anti-turist (zigzagurile peharta lumii avea s le fac ulterior, singur), prsind n acel 197... Frana pentru prima oar, decisese, ca prim obiectiv niciodat nu seva ti de ce , exact Romnia. Dup dou sptmni petrecute pe Litoral, veni la Bucureti, s-i cunoasc familia i s-o cear de nevast.Dup un an de formaliti complicate, zbucium, nerbdare i acatiste la Biserica Sfntul Anto n, scrisori nflcrate i telefoane zilnice din Lyon, adat Dumnezeu i s -au cstorit. Pn n ultima clip, Daniela a tremurats nu se ntmple ceva, s nu intervin ceva...... Peste civa ani, abtndu -m cu o bucl de la un itinerar care ducea spre sudul Franei, am vizitat-o la Lyon. Ei, da les copains! de data asta, se putea afirma c Daniela o izbise! Cas pricopsit, zi-i palat,slugi stilate, majordom "n dungi", i asta spune mai mult dect piscin, jeep Grand Cheroquee, cas de vacan n Baleare i alte simboluri,pentru noi, srntocii din Est, de opulen occidental. Daniela nsi seschimbase enorm, prezentnd rezultatul pe viu a va s zic baniiconjugai cu performanele industriei de frumusee aplicate la subiect.Se filase, izbutind un trup pe care, fr a fi perfect, toate hainele cdeaubine, se fcuse tot ce se putea cu prul lnos nu-i crescuse o coamslbatic la Brigitte Bardot, dar cel puin nu mai constituia un defect,trecea neobservat machiajul inspirat scotea n eviden aerul bizantinal trsturilor i, n primul rnd, cptase alura i acea inconfundabildezinvoltur a ceteanului avut din rile membre (fondatoare) NATO.n totul, devenise o persoan interesant, de o urenie fascinant,care putea s intrige i s ispiteasc. Pe lng ea, cu crpele melefcute la Arta Modei din Bucureti, m simeam provincial i leampt,ca o contabil de la IAS Drloagele...Se simea, desigur, fericit, dar nu prea copleit, prbuit subpovara norocului; n cele din urm, viaa i dduse ceea ce merita, nimiculuitor. Bineneles, i adusese i familia, i aranjase ct se poate debine, avea i o feti de doi ani, iar drguul de Jules era nebun dupamndou.Am stat trei zile la ea, timp n care nu nceta s m urmreascobsesiv crmida nvelit n jurnal de sub dulapul familiei Zega... La desprire mi-a spus c preconizeaz, pentru iarna ce vine, o vizit nRomnia.A venit, ntr -adevr, dup Anul Nou. Plin de cadouri fusese dintotdeauna o generoas, trind din plin bucuria de a drui ,triumftoare i ameitor de elegant. Mi-au luat piuitul mantoul de vizon croit modern, i nu "clasic, s cad n picioare i peste douzeci de ani"i poeta Chanel cu urechi i cataram de aur. Noi lucram pe atunci i duminicile, ne achitam datoriile externe, i luam pe toi la tone de oel pe cap de locuitor i ne avntam n zbor, pe frig i ntuneric, spre culmile cele mai nalte ale comunismului! Uite o ocazie pe care Daniela o ratase!N-avea prea mult timp la dispoziie, Bucuretiul constituind doar o escal n drum spre Grecia, aa c, n dimineaa urmtoare sosirii ei, s-adus la Universitate. Inteniona s-i echivaleze diploma n Frana i avea nevoie de anumite acte. Nu era singurul motiv i am rugat-o s m lases-o nsoesc. Pentru nimic n lume nu vroiam s scap momentul! Un moment unic!La secretariat, problema s -a rezolvat ici, un Kent, dincolo, un parfumel, o ocolat dnd din palme. Inutil s amintesc c apariia eia fcut senzaie, era dezbrcat, scotocit, evaluat din priviri. Marearentlnire, ns, abia urma motiv pentru care o i nsoisem i ne-am ndreptat spre cabinetul lui Petrescu.Doamne, cum mai seamn unii "umanoizi" ntre ei! Avusesem n facultate un imbecil de lector la Drept Internaional, tot aa, spaimalumii, bur icul pmntului, care pretindeau studenii "avea o plcere n trup" s rad la examene: n inventarul lui figurau mai mulirestanieri i repeteni dect duminici! sta din faa noastr i era frategeamn. Aceiai ochi mici, rutcioi i plini de nencredere, aceeaiexpresie silnic de parc ar fi avut sub nas un cotlet de pisic, acelaiglas de scapete, aceleai haine mototolite de individ care i-a petrecutnoaptea ntr-un compartiment de clasa a 2-a.Am trecut n plan secund, pregtindu-m pentru un spectacol dezile mari.La intrarea noastr, Petrescu a nlat o privire subiat. Aprioric,deranjat. A recunoscut -o pe Daniela, dar fr nici o surpriz. Pariez c nu-i observase "ambalajul", care fcea ct salariul lui pe o via.Bineneles c nu s-a ridicat, i-a sltat doar sprncenele: Tovara Zega? Se poate spune i aa, a surs Daniela. n ce problem? Nici una. Am venit doar s v mulumesc. inei minte? M-ai lsat repetent n anul V, ultimul examen nainte de absolvire...Petrescu i ncrei buzele i abord un ton superior: Nu mi-am fcut dect datoria. Dac... Dumnezeule! exclam mieros Daniela, dar nu v reproez nimic.Am venit doar s v mulumesc c ai fcut-o. Datorit dumneavoastr, n loc s-l predau azi pe T. Neculu, poetul cizm ar, n fundul Deltei, la Murighiol...De ce Murighiol, mi-a explicat-o ulterior. La repartiie, postul de profesor n respectivul sat de pescari rmsese singurul neocupat. i aparinea de drept Danielei, studenta cu rezultatele cele mai slabe. ... aa cum s-ar fi ntmplat dac terminam normal, o dat cu colegii mei, azi sunt cstorit, stabilit n Frana i m simt ct se poate de bine. Am venit doar s-mi exprim recunotina c m -ai trntit. Ai schimbat ntreg cursul existenei mele.Nu-l slbeam din ochi i, pe cuvnt, am avut ce vedea. Dup o clip de surpriz, s -a transfigurat i a srit n picioare, cu mna ntins spre Daniela: Tovar Zega! Nici nu tii ce bucurie mi-ai fcut! Suntei primul student, m rog, student, din cariera mea, care m -a neles i vine s-mi mulumeasc. N-am trit degeaba, mai exist recunotin pe lumea asta!i, jur, avea lacrimi n ochi! Daniela m -a privit consternat. Uite crui soi de dobitoc i datora totul! Cci, dac n-ar fi picat-o la examen,ea nu pleca la mare, dac n-ar fi plecat la mare, nu l-ar mai fi cunoscutpe Jules, dac nu l-ar fi cunoscut pe Jules, poate c ar fi ters la fund,acum, un crd de pui de lipoveni cu ochi albatri i murdari de dude...Dac, dac, dac... Am luat-o pe Edgar Quinet i am intrat direct la Capa ca s discutm, la un Cinzano, cum e mai bine: s ai de-a face cu ticloi sau cu cretini? Habar n-am, a conchis Daniela, i nici nu cred c are

importan.n ce m privete, i mulumesc lui Dumnezeu c mi la scos pe Petrescu n cale. mi pare ru c nu l-am invitat s ia masa cu noi.Pe urm, am discutat ce toalete s-i ia cu ea la Atena.

Ca orice mama buna, atunci cand Alina a aflat ca este insarcinata cu cel de-al doilea copil, a facut tot ce a putut ca sa isi ajute baietelul de 4 ani, Mihai, sa se pregateasca emotional si mental pentru venirea pe lume a fratelui sau surorii sale mai mici. Dupa cea de-a doua ecografie, familia a aflat ca bebelusul va fi o fetita si zi dupa zi, noapte dupa noapte, micutul Mihai a invatat sa ii cante surioarei lui un cantecel, cantand zilnic spre burtica mamei lui. El construia astfel, fara sa isi dea seama, o legatura de iubire cu sora lui mai mica, chiar fara sa o fi cunoscut inca. Sarcina a evoluat normal pentru Alina. Dupa un timp firesc, durerile nasterii au inceput sa se declanseze. La inceput contractiile erau la 5 minute, apoi la fiecare 3 minute, apoi din minut in minut. Dar complicatii serioase au aparut in timpul procesului nasterii si Alina a trebuit sa stea in travaliu ore intregi. Intr-un final, dupa un travaliu foarte lung, surioara cea mica a lui Mihai s-a nascut. Dar starea ei de sanatate nu era deloc buna, era chiar grava. Ambulanta gonind in noapte cu viteza mare a dus nou nascutul in alta unitate spitaliceasca decat cea in care s-a nascut, cu o sectie de neonatologie de terapie intensiva unde putea beneficia de ingrijire medicala speciala pentru problemele de sanatate pe care bebelusul le intampina. Zilele se scurgeau. Starea bebelusei se inrautatea. Medicii au fost nevoiti sa spuna parintilor faptul ca existe prea putine sperante de supravietuire pentru copilas. Alina si cu sotul ei, distrusi, au luat legatura cu cimitirul pentru detalii privind funeraliile celui de-al doilea copil al lor. Aveau deja aranjata o camera special pentru bebelusa acasa la ei, decorata si echipata cu toate cele necesare insa acum se aflau in tragica situatie de a se pregati pentru inmormantare.

Mihai, totusi, continua sa isi implore parintii sa il lase sa isi vada surioara mica. :Eu vreau sa ii cant! Vreau sa ii cant! insista copilul. A doua saptamana la terapie intensiva pentru bebelusa si lucrurile se indreptau spre tragicul final Mihai insista ca el trebuie sa ii cante surioarei sale, asa cum a facut tot timpul cat ea a stat in burta mamei, dar copiii nu sunt lasati sa intre la terapie intensiva. Intr-un final, Alina a decis sa il ia pe Mihai la surioara bebelusa, indiferent daca li se permitea sau nu. Oricum, nu mai aveau nimic de pierdut. Daca nu era lasat sa isi vada surioara atunci, existau sanse mari ca sa nu o mai vada niciodata. L-a imbracat intr-un costumas mai festiv, cam prea mare pentru el doar doar o parea mai mare decat varsta sa de 4 ani si s-au dus la sectia de terapie intensiva. Arata ca un cos de rufe mergator. Asistenta sefa a vazut ca e un copil mic acolo si a racnit: Scoateti copilul acela de acolo! Copiii nu au voie aici!!. Instinctul matern s-a trezit in Alina care altfel era extrem de manierata si respecta toate regulile si cu o voce ferma si buzele stranse, spuse: Nu va pleca de aici pana cand nu ii va canta surioarei sale. Apoi Alina il duse pe Mihai pana la locul unde era surioara sa. Mihai se uita la micul suflet ce se lupta sa traiasca si care era pe cale sa piarda batalia pentru viata. Dupa o vreme de tacere si de privit, el incepu sa cante, incet, soptit. Cu vocea inocenta si curata a varstei sale de 4 ani, se auzira cuvintele cantecelului pe care el i l-a cantat surioarei sale luni de zile aflata dincolo de burta mamei lor: Tu esti raza mea de soare; singura raza de soare; tu ma faci fericit cand afara e urat. Uluitor, imediat bebelusa a parut ca a avut o reactie. Aparatul de masurat pulsul ei a indicat o crestere puternica a pulsului dupa care din nou sa diminuat Continua sa ii canti, Mihai ii zise Alina, cu ochii plini de lacrimi. Nu vei sti, draga mea, cat de mult de iubesc, nu ii lasa sa imi ia raza de soare continua Mihai sa cante versurile melodiei sale invatate de la radio.Mihai continua sa cante si sa repete aceleasi versuri si aceeasi melodie si, pe masura ce ii canta, respiratia bebelusei a inceput sa se regleze si a devenit fina si usoara ca un tors de pisica. Continua sa canti, dragul meu Noaptea trecuta, draga mea, in timp ce dormeam, am visat ca te tineam in brate continua Mihai melodia Surioara lui Mihai a inceput sa aiba pulsul mai crescut, sa se relaxeze si vindecarea sa puna incet incet stapanire peste ea. Nu te opri din cantat, Mihai. Lacrimile acum pusera stapanire nu doar pe mama copiilor ci si pe asistentele de la terapie intensiva. Tu esti raza mea de soare, singura mea raza de soare, nu ii lasa sa imi ia raza de soare niciodata canta micul baietel cantecul lui preferat. A doua zi, chiar a doua zi, bebelusa a fost declarata apta de a parasi spitalul. Publicatia locala a denumit cazul Miracolul cantecului unui frate. Personalul medical l-a numit simplu un miracol. Iar Alina l-a numit miracolul iubirii lui Dumnezeu Nu renunta niciodata la oamenii pe care ii iubesti Iubirea este incredibil de puternica.

Autor necunoscut

Carnetul de Note!

Scoala, un loc de care cu totii ne aducem aminte. Unii de bine, altii de rau. Va prezentam mai jos o poveste impresionanta despre scoala apartinand lui Andy Szekely, antreprenor, trainer, autor si public speaker cu o experienta de peste 15 ani in educatia oamenilor maturi. Cand eram in clasa a doua am fost altoit cu rigla la palma pentru ca mi-am mazgalit carnetul de note. Nu voi uita niciodata acest moment, pentru ca a fost prima corectie fizica pe care am primit-o la scoala. Practic, atunci cand invatatoarea ne-a dat carnetele ne-a spus sa completam primele pagini acolo unde erau rubrici pentru Nume, Clasa, etc. Ce a completat Andy? Ei bine, mi-am trecut media 10 la toate materiile, inclusiv cele care se studiau in anii urmatori Mi s-a parut firesc! Era ceea ce consideram ca urma sa se intample! Cand invatatoarea ne-a cerut carnetele pentru verificare, a fost cel putin uimita sa vada carnetul meu plin de nota 10. *** Acum imi amintesc amuzat de momentul respectiv, pentru ca semnificatia lui este una foarte speciala: Scoala omoara creativitatea, chiar si atunci cand profesorii au cele mai bune intentii. Vinovatul? Carnetul de note, cu toate implicatiile lui simbolice. La scoala, nota 10 pe linie in carnetul de note inseamna ca elevul este premiant. Dar mai inseamna ceva, transmis in mod subtil: Inseamna ca mai bine de 10 nu se poate ! Despre asta vreau sa vorbesc aici: Despre faptul ca uitam ce inseamna de fapt nota 10. Nota 10 ESTE DOAR O MASURA a succesului unui elev. i atat. In esenta, ea se refera la inteligenta mintala a elevului la capacitatea lui de a memora i uneori la capacitatea lui de a intelege. Dar asta nu te ajuta pe strada decat foarte putin! Pe strada (in viata) te ajuta capacitatea de a comunica si empatia! Asta nu se trece in carnetul de note Pe strada (in viata) te ajuta capacitatea de a iti mentine un nivel ridicat de energie, motivare si optimism. Asta nu se trece in carnetul de note

Pe strada (in viata) te ajuta capacitatea de a conduce oameni si de a anticipa tendinte (viziunea). Asta nu se trece in carnetul de note Daca ar fi sa pastram carnetul de note in scoli ca instrument de evaluare. era sa zic tortura atunci ar trebui sa avem 4 astfel de carnete: Unul pentru memorie si intelegere (exista deja), Unul pentru empatie i relationare (inca nu exista), Unul pentru optimism, energie si motivare (inca nu exista), Unul pentru capacitatea de lider (inca nu exista). Cele 4 capacitati umane, armonizate, reprezinta potentialul de lider al copilului si ele ar trebui dezvoltate impreuna. La oricare dintre ele, nota 10 reprezinta doar o masura a succesului si nu o evaluare completa a potentialului de dezvoltare al copilului. Pe scurt: Carnetul de note NU reprezinta potentialul uman! Carnetul de note este doar o poza o masura a performantei obtinute la un moment dat. El te poate ajuta sa progresezi in ceea ce priveste capacitatea de memorare si intelegere (foarte importante), ceea ce nu este suficient pentru succes. Din pacate, copiii si parintii ajung sa CREADA ca nota 10 in carnet este garantia unui copil capabil (cam asta sugereaza sistemul educational). Nu este! Sau daca este, ea reprezinta doar o mica parte din ceea ce tinerii au nevoie ca educatie atunci cand vor sa reuseasca! Restul e necesar sa fie procurat din alta parte, iar aceasta alta parte cred ca poate fi identificata in cel putin 3 locuri: 1. Carti bune 2. Mentori buni 3. Colectivitati cu culturi sanatoase

n realitate, nu este aa de important cine eti, ci dac exist cineva gata s te preuiasc aa cum eti, cine te va primi pentru ceea ce prezini cu adevrat. Doar numai acela care vine la tine, cnd toat lumea te prsete i este prietenul tu adevrat. Iar n continuare a acestui adevr vreau s v prezint o mic istorioar, care cred c va fi de folos. Vnztorul unui mic magazin a ataat un anun la intrare "Sunt pisoi i vanzare." Aceast inscripie a atras atenia copiilor, i dup cteva minute a intrat n magazin un bieel. Salutnd vnztorul, el timid a ntrebat despre preul unui pisoi. - De la 10 la 30 de lei , - a spus vnztorul. Oftnd, copilul a scos din buzunar un mic portmoneu i a nceput s -i numere comoara! - Eu am doar 2 lei acum, - a spus el trist. -V rog, pot sa m uit doar la ei - a cerut el vnztorului. Vanzatorul i-a zmbit i a scos o cutie mare n care erau mai muli pisoi drgui. Odat ajuni n libertate pisoii meunnd s-au mprtiat n diferite pri. Doar unul dintre ei, dintr-un un motiv oarecare, rmase n urm. i ntr-un mod ciudat i trgea piciorul din spate. - Spunei-mi, ce este cu el? a ntrebat bieelul. Vnztorul i-a spus c acest defect l are din natere. - Asta e pentru toat viaa, aa a spus veterinarul. a adugat el. Biatul a devenit brusc mai agitat. - Anume pe acesta a vrea s-l procur. - Ce ai, rzi de mine? Acest animal din pcate nu e bun de nimic, este defect. La ce i trebuie aa? Cu toate acestea, dac eti att de plin de compasiune, apoi ia -l drept cadou, aa i-l dau - a spus vnztorul. Apoi, spre surprinderea vnztorului, expresia feei b iatului s-a schimbat. - Nu, nu vreau s-l iau aa cu o voce ncordat a spus copilul. - Acest pisoi cost la fel ca i ceilali. i eu sunt dispus s pltesc pentru el preul ntreg. Eu voi aduce banii - a spus el cu fermitate. Uimit privind copilul, inima vnztorului s-a nmuiat. - Fiule, tu nu nelegi totul. Aceast biet pisoi nicicnd nu va fi capabil s alerge, s se joace i s sar, ca i ali semeni ai si. La aceste cuvinte, biatul a nceput s-i ridice pantalonii la piciorul stng. i atunci vnztorul surprins a vzut piciorul mutilat al copilului, sprijinit n cercuri de metal. Copilul l-a privit pe vnztor. -Nici eu deasemenea, nu sunt capabil s fug i s sar. i acest pisoi are nevoie de cineva care s -l neleag, ct i este de greu, i s-l sprijine vocea biatului ncepu s tremure. Omul din spatele tejghelei ncepu s-i mute buzele. Lacrimile i-au umplut ochii ... Dup o pauz, el s-a forat s zmbeasc. - Fiule, eu m voi ruga ca toi aceti pisoi s aib aa stpni minunai ca tine.

P.S.Principalul este s fim sntoi spiritual, avnd un suflet i o inim bun, ca a acestui copil, i atunci un neajuns de ordin fizic nu te face mai ru, ci doar subliniaz sintatea i lumina sufletului tu. Iar cei cu handicapuri sufleteti cei cinici i brutali, obinuii s mearg peste capuri i s -i deteste pe cei slabi, indiferent de ct de mult vor vorbi despre tolerana lor pretins, vor rmne singuri pentru totdeauna persoane cu handicap. Publicat de Caietul Cu Articole la smbt, ianuarie 12, 2013

Oamenii se intalnesc din doua motive: sa se ajute reciproc la dezvoltarea individuala sau sa traiasca viata mai din plin decat ar fi putut-o trai separat. Andy Szekely Era o data un tanar ce pretindea ca are cea mai frumoasa si mai perfecta inima din tara. Tanarul mergea din oras in oras si din sat in sat, aratandu-le oamenilor inima lui minunata. Oamenii se adunau cu mic cu mare si se minunau de frumusetea si perfectiunea inimii lui. Inima tanarului era intr-o stare perfecta. Acesta nu avea nicio greseala si niciun semn pe ea. Toti privitorii erau de acord ca inima lui era cea mai frumoasa din cate vazusera ei pana atunci. Tanarul om era foarte mandru de el si de inima lui. Nimeni nu avea o inima la fel de frumoasa. El se bucura mult de aprobarile unanime ale privitorilor. Intr-o zi insa, ajungand intr-un sat, s-a apropiat de el un batran trecut de 70 de ani, cu par alb si cu o privire blajina, care i-a spus: Dragul meu, eu iti spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasa precum e a mea!. Atat multimea din sat, cat si tanaru l cu inima perfecta s-au uitat cu uimire la batran. Ce spui tu, batrane? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arata-ne-o atunci!. Batranul a inceput sa se dezbrace, ca sa le arate oamenilor inima lui. Oamenii au vazut o inima care batea puternic, dar care era plina de pete negre, de rani si cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi si mai ales gauri. Unele dintre aceste gauri erau acoperite cu bucati de invelis, dar aceste invelisuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui. Avea cateva locuri unde cateva piese ale inimii sale erau descompletate si completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. Mai mult, inima lui avea om cateva locuri gropi mari de unde mai lipseau mai multe bucati de inima.Oamenii se uitau unii la altii nedumeriti.Cum poate batranul sa spuna ca inima lui e mai frumoasa?? se intrebau acestia in sinea lor. Tanarul cu inima perfecta s-a uitat atunci la inima batranului si a inceput sa rada. Eu cred ca dumneata glumesti, mosule. Inima dumitale nu poate fi comparata cu a mea. Inima mea e perfecta, pe cand a dumitale e plina cu cicatrici si rupturi. Da! spuse batranul. A ta arata intr-adevar perfect, dar eu nu mi-as schimba inima mea cu a ta pentru nimic in lume. Sa stii ca fiecare gol pe care il vezi acolo reprezinta o persoana

careia eu i-am dat iubire. De fiecare data cand am iubit pe cineva, eu am rupt o bucata din inima mea si i-am dat-o persoanei respective. Adesea, persoanele carora le-am dat o bucata din inima mea mi-au dar inapoi o bucata din inima lor, iar eu am pus aceasta bucata pe locul gol care lipsea din inima mea. Dar fiindca bucatile de inima date si primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu cateva margini dure, de care ma bucur oricum, pentru ca ele imi amintesc de iubirea pe care am impartit-o cu aceste persoane. Uneori, eu am dat cateva bucati din inima mea unor persoane , iar acestea nu mi-au dat nimic inapoi. Acestea sunt locurile goale in inima mea. Nu uita: a da iubire cuiva inseamna a-ti asuma un risc. Cu toate ca aceste goluri sunt dureroase, ele raman deschise. Imi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totusi ca intr-o buna zi ei se vor intoarce si vor umple aceste locuri libere pe care eu inca le astept. Ei, acuma vezi ce inseamna adevarata frumusete? Tanarul statea linistit, insa lacrimile incepusera sa-i curga siroaie din ochi. El s-a indreptat atunci catre batran, a rupt o bucata din inima sa perfecta, tanara si frumoasa si i-a oferit aceasta bucata batranului. Avea lacrimi in ochi si mainile tremurande. Batranul a luat bucata de inima oferita, a pus-o in inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa batrana si sfasiata si a plasat-o in golul facut in inima tanarului. Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru ca au mai ramas niste margini afara. Tanarul om si-a privit inima, care nu mai era acum perfecta, dar care era acum cu mult mai frumoasa decat fusese vreodata, deoarece iubirea din inima batranului trecuse acum si in a lui. Relatiile cu ceilalti oameni ne pot produce rani si suferinta, uneori, dar tot ele reprezinta forma cea mai inalta de a-ti trai viata la potentialul ei maxim. Decide sa traiesti la maximum. Nu este intotdeauna confortabil, dar merita.
\

Un batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui, care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii ii erau incetosati, iar pasii impleticiti. Intreaga familie manca impreuna la masa, insa mainile nesigure ale batranului si vederea lui tot mai slabita il puneau mereu in incurcatura - boabele de mazare i se rostogoleau din lingura pe covor, cand intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa. Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana-ntr-o zi cand... "Trebuie sa facem ceva cu bunicu', a spus fiul. M-am saturat sa tot vad lapte varsat pe masa, sa tot calc pe boabe de mazare si sa tot aud cum plescaie si troscaie in farfurie!" Asa ca sotul si sotia au pus o masuta in coltul camerei, dupa usa. Acolo bunicu' manca singur, in timp ce intreaga familie se bucura in jurul mesei. Si pentru ca bunicu' reusise sa sparga vreo 2-3 farfurii, i-au cumparat un blid de lemn. Uneori, cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera in ochii lui slabiti si tristi - singur, dupa usa, bunicu' isi manca bucatica de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau cind se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu', cand la mamica si la taticu' lui, fara sa spuna un singur cuvant... Apoi, intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de lemn. "Ce faci tu acolo", l-a intrebat tatal duios. Baietelul si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: "O, am treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cind cresc eu mare..." A zambit si s-a intors la "treaba" lui. De data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera culoarea singelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut. In seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa mare din centrul camerei. Bunicu' urma sa manance la masa impreuna cu intreaga familie - in seara aceea si in fiecare seara deatunci inainte, pana la sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca mai cadea cate-o furculita pe covor. Copiii sunt ca niste radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasa nimic neobservat, urechile lor sunt intotdeauna pe receptie, iar mintea lor prelucreaza neobosita mesajele pe care le receptioneaza. Ce seamn omul, aceea va i secera.

Vecinii din curte o numeau pe Elena orfan, dei ea nu se considera aa. Pentru c tria cu bunica ei, Ana. Pe bunicua sa fat o iubea mult, ncerca s o ajute n toate i s nu o ntristeze prin nimic. Bunica Ana avea probleme cu inima. Elena studia la coala, din aproapierea casei, avnd doar note excelente. Cineva va spune mare minune, n clasa a treia se nv cu uurin, dar totui notele fetia le merita prin o munc i efort mare. Nefiind prea capabil la nvtur, era foarte muncitoare - i prin cas ajuta - i mtura, i de vesel se ngrija, toate le fcea ce-i sta n putere. Bunica i nepoata ei triau ntr-un mic apartament de la primul etaj. Triau foarte modest, doar din pensa bunicii, dar n centrul oraului. Toi banii i cheltuiau pe alimente, medicamente pentru inim, i plile pentru servcii. Haine primeau n dar de la cunoscui, uneori ntr -o stare destul de rea, totui bunica era bucuroas pentru orice ajutor. Bunica Ana era o femeie credincioas i adesea mergea la biseric. Acas ea avea trei icoane vechi a Mntuitorului, a Maicii Domnului i Sfntului Spiridon, cruia bunica i cerea ajutor pentru necesitile de zi cu zi, dei se sfia s-l deranjeze prea des cu rugminile sale. ntr-o zi bunica i-a relatat Elenei viaa Sf. Spiridon. Mai ales fata a fost uimit despre preschimbarea de ctre sfnt a unui arpe ntr-o grmad de aur. Fetia a observat i cere bunica Ana Sfntului Spiridon ajutor cu haine groase pentru nepoic - cineva a doua zi i aduce o scurt groas. i aa n toate. Bunica Ana i mulumea ntotdeauna lui Dumnezeu pentru toate, i mpreun cu ea i nepoica. "Rugciunea e o conversaie cu Dumnezeu," - spunea bunica. Iar Elenei i plcea s vorbeasc cu Dumnezeu. Ea i relata necazurile i bucuriile precum unui Tat Preaiubit. n acest an oraul a nceput s se pregteasc pentru serbrarea Anului Nou i Naterii Domnului mai devreme ca deobicei. Deja la sfritul lunii noiembrie pe strzile oraului au aprut ghirlande i brdui mpodobii. Iar vitrinile magazinelor erau decorate luminos, ispitind prin frumuseea cadourilor locuitorii oraului. Venind de la coal, Elena a obsevat n una din vitrine o earf de ln alb - exact una pe care bunica i-o dorea demult. Ea costa 150 de lei. Pe de o parte nu prea scump, dar fetia nu avea de unde lua i aa bani. Dac este ceva de care am nevoie att de mult, atunci eu pot s o cer Sfntului Spiridon, ca s m ajute s o procur. i seara ea a ngenuncheat n faa icoanei i l -a rugat n oapt c bunica s nu aud despre earf. Elena avea un arpe de jucrie, i ea era sigur c anume pe el l va transforma Sfntul Spiridon n bani. Ea a ascuns jucria sub pern ca bunica s nu gseasc banii mai nainte; Dar timpul a trecut, iar arpele arpe a rmas. "Probabil c Sfntul Spiridon nu m -a auzit. Nu voi putea s o bucur pe bunica. Cnd deodat fata a fost surprins de o discuie a colegilor: - Astzi, am trecut pe lng cldirea, unde oamenii se cstoresc, i am vzut o grmad de monede aruncate pe trotuar, - a spus o fat. - Dar cine are nevoie de ele. Sunt doar bnui. Doar ceretorii le strng, - a spus alta. "Eu am nevoie de aceste monede!" Inima Elenei ncepu a bate mai repede, de la vestea primit. "i cum nu mi-am dat seama c acolo se pot strnge bani? Doar am vzut cum la picioarele miresei se arunc bani! " Dup coal fata s-a grbit s colecteze monedele. Erau multe, dei desigur trebuiau nc adunate nu o dat pentru cadoul mult dorit. De fiecare dat, cnd fetia se apleca, ea spunea n sinea ei "Mulumesc, Doamne." Cu trei zile nainte de Naterea Domnului fetia a acumulat suma necesar. Seara, ea i-a cerut bunicuei s ias la o plimbare pentru scurt timp, i a alergat ctre magazin, innd n brae o pung grea de attea monede adunate. n vitrin vzuse din nou earfa alb, iar lng ea era expus o cciuli albastr cu fulgi de zpad brodate pe ea. Elena i -a dorit imediat s procure cciulia. i costa i ea exact o sut cincizeci de lei.

Fetiei i-a venit brusc ideea c bunici i poate strnge bani pentru earf i alt dat. La urma urmei bunica a trit fr ea i va mai tri, dar ct de drgu se va potrivi cciulia cu ochii albatri ai fetei. "Cumpr-i cciulia, cumpr", i optea fetei un glas intern. "Doamne, ajut -m. Ce trebuie s fac? i brusc vocea a disprut, mpreun cu gndurile despre cciuli. Fata cu ncredere a intrat n magazin i i-a zis vnztoarei: - Vreau s cumpr earfa alb din vitrin! - Va costa 1500 de lei, - a spus indiferent vnztoarea. Fata nu putea s cread auzitelor. - Acolo doar e scris o sut cincizeci de lei. Eu att i am. -Ar trebui s nvei mai bine, fetio. Sau nu tii cte zerouri are o mie? i ce earf poate costa o sut cincizeci de lei! Eti czut de pe lun. Nu tii preurile de azi? Vnztoarea tot i spunea ceva, dar fetia n-o mai auzea. Reinndu-i lacrimile, ea a ieit din magazin. Abea ajuns n strad a nceput a plnge. Trectorii ignorau fetia, grbindu -se n drumul lor. Dintr-o dat a aprut alturi de Elena un btrnel, mbrcat de parc a mo Crciun, dei totui puin mai ciudat. - Nu plnge, draga mea Elena. Lacrimile nu alung tristeea - a spus btrnul mngind-o uor pe cap. Lacrimile fetei de la afeciunea neateptat se uscar instantaneu i chiar durerea a disprut. - D-mi sculeul tu cu bani. Fata i l-a ntins fr a ovi. Chiar n ochii fetei acela brusc a devenit mult mai mare i brodat cu cruci i stele. - Aceasta e pentru tine i pentru bunica ta. Btrnul i le -a dat Elenei, a binecuvntat-o i a disprut. innd n brae cadoul, fetia a alergat spre cas, ncercnd s -i aminteasc unde l-a vzut pe acest btrnel n costum neobinuit. Bunica Ana dormea. Fetia a scos din scule o earf alb i cciulia albastr cu fulgi de zpad. "Slav lui Dumnezeu pentru toate", a spus ea, cum o nvase bunica, i s -a apropiat de icoane. De pe una dintre ele i zmbea, Sfntul Spiridon, btrnelul n costum neobinuit din strad. Pilda crestina.

Doi misionari crestini americani au rspuns invitaiei Ministerului Educaiei din Rusia de a preda morala cretin n cteva nchisori i orfelinate ruseti. Aa au ajuns acetia, plini de rvn, i n aezmntul cu peste o sut de copii abandonai (biei i fete) unde l -au ntlnit pe Mia, orfanul Domnului... Dar s-i lsm s-i depene singuri povestea... Era aproape de srbtoarea Crciunului, timp potrivit pentru orfani s aud muli dintre ei pentru prima oar tradiionala povestire despre Naterea Domnului. Le-am vorbit despre Maica Domnului i despre dreptul Iosif, cum au ajuns ei n Betleem i cum, negsind alt loc unde s trag, s -au dus s nnopteze ntr-un staul, unde n noaptea aceea s-a i nscut Pruncul Iisus, n ieslea vitelor. Copiii i educatorii stteau nemicai, sorbindu-ne cu emoie fiecare cuvnt. Dup terminarea povestirii, am dat fiecrui copil cte trei buci de carton, s fac din ele o iesle, orict de primitiv. Fiecare copil a mai primit i cte o bucat de hrtie galben, din nite erveele pe care le adusesem cu noi, cci n tot oraul nu se putea gsi nici un fel de hrtie colorat. Urmnd instruciunile noastre, copiii au fcut fii hrtia galben, nchipuind paiele din iesle. Cteva ptrele de stof din pijamaua pe care o americanc o azvrlise la gunoi, la plecarea din Rusia, au fost folosite drept scutece pentru Prunc. Ppui cu chip de copil au fost decupate cu rbdare de pe foile colora te aduse de noi din Statele Unite. Orfanii erau foarte absorbii de asamblarea ieslei, iar noi ne plimbam printre ei, gata s -i ajutm la nevoie. Aa am ajuns i la msua lui Mia, un copil cam de 6 aniori, care tocmai i terminase treaba. Uitndu-m la ieslea lui, am tresrit de mirare, cci n ea nu era unul, ci doi copii! Am chemat ndat translatorul, s-l ntrebe pe Mia de ce erau doi copii n iesle. Mia i -a pus minile la piept i a nceput s ne recite istoria naterii lui Iisus, cu mult seriozitate i acuratee. Acest copil, care tocmai auzise pentru prima dat povestirea biblic de Crciun, ne -a relatat foarte corect tot ceea ce auzise de la noi, pn n momentul n care Fecioara Maria a pus Pruncul n iesle. De aici ncolo, Mia a nceput s adauge de la el, fabricnd un sfrit propriu al povestirii! . .. Atunci, Fecioara Maria a pus pruncul n iesle. Iisus s-a uitat la mine i m-a ntrebat dac am o cas n care s dorm. I-am spus c nu am mam, nu am tat, i nici cas n care s stau. Atu nci Iisus mi-a spus c pot s stau cu El. Eu ns i-am rspuns c nu pot sta cu El, pentru c nu pot s -I dau nici un dar, aa cum I-au dat cei ce au venit s-L vad. Eu ns mi doream foarte mult s stau cu Iisus n iesle, i m-am gndit c I-a putea ine de cald i c sta ar fi fost un dar plcut pentru El. i L -am ntrebat: Dac i-a ine de cald, ar fi un dar bun pentru Tine? > i Iisus mi -a rspuns: Atunci m-am culcat n iesle, lng El, i Iisus m-a privit i mi-a spus c pot sta pentru totdeauna cu El. Cnd Mia i-a terminat povestea, lacrimile i iroiau pe obraji. i -a acoperit faa cu palmele, i-a pus capul pe msu i a tot hohotit de plns, zglindu -i umerii. Micul orfan gsise, n sfrit, pe cineva care-I promitea c nu-l va prsi i c va fi blnd cu el, pe cineva la care ar fi putut sta pentru totdeauna Pilda crestina. Publicat de Caietul Cu Articole la smbt, ianuarie 12, 2013

- Nu e drept! Nu e corect! Nu Te mai neleg! Se auzi de afar glasul nemulumit i posomort al lui

Matei. Bunica privi nedumerit spre ua de la intrare. Paii micuului se auzeau apropiindu -se de u.Se pare c e singur, gndi bunica. Dar atunci cu cine se ceart? Ua de la intrare se deschise uor. Puin mai trziu i fcu apariia un cpor blai de copil, cu priv irea ndreptat spre pmnt, cu ochiorii albatri scldai n lacrimi, abia potolindu -i un suspin prelung. Minile i atrnau pe lng corp ca i cum nu -i erau de nici un folos. Privind absent n jurul su, fr s bage de seam c bunica l privea nedumerit, izbucni nc o dat: - Nu Te mai neleg! Nu Te mai neleg, Doamne! Drama copilului prea fr margini. Matei simi o mn cald care i se aternu peste cretet, apoi a doua care i mngie obrjorii brzdai de priaele cristaline izvorte din ochiorii si. Chipul blnd al bunicii i se dezvlui dintr -o dat n faa ochilor i sesiz uimirea din privirea ei.

- Nu e corect bunico! Suspin el din nou. Dumnezeu nu m ascult. M -am rugat s m ajute dar nu m-a ajutat. De ce nu face ceea ce vreau eu? De ce nu-mi ascult rugciunea? De ce nu m nelege? Bunica l ridic pe Matei n brae, se aez pe fotoliul din faa micului altar de rugciune pe care ea mpreun cu nepoelul ei l amenajaser n sufragerie i, cu glasul ei blnd, l rug s -i spun ce s-a ntmplat. - tii, ncepu copilul printre suspine, ieri te-am rugat s-mi dai nite bani, bunico, cci vroiam s-mi cumpr o prjitur de la cofetria din col. De cte ori treceam pe acolo priveam cu poft la prjitura aceea cu fric i tare mult mi doream s gust i eu din ea. Diminea am fost fericit cnd mi -ai dat bani ca s-mi cumpr i eu. Pe cnd m ntorceam ns de la grdini, jucndu -m cu ceilali copii, am pierdut banii pe care mi-ai dat. Cred c mi-au czut din buzunar. Nu-i nimic, mi-am spus, m voi ruga lui Dumnezeu, aa cum m-ai nvat tu, i El m va ajuta s -mi regsesc banii. Mi-am adus aminte de ce mi-ai spus: c, dac m rog din suflet, Dumnezeu mi va mplini rugciunea. M -am ntors napoi de trei ori pe drumul pe care am venit de la grdini i m rugam ca Dumnezeu s m ajute. Dar Dumnezeu nu mi-a ascultat rugciunea. De ce, bunico? - Matei, spuse bunica, Dumnezeu ne mplinete ntotdeauna rugciunile, dar nu aa cum vrem noi, ci aa cum tie El c este mai bine pentru noi. S nu crezi c Dumnezeu nu te-a auzit, dar sigur a avut motive tiute de El pentru care nu i-a mplinit rugciunea acum. Dar, ca s nelegi mai bine, hai s -i spun o poveste: n apele oceanului s-a scufundat odat un vapor. A scpat cu via un singur cltor. Folosind o barc de salvare s-a lsat n voia valurilor, n voia lui Dumnezeu. Nu putea ti dac vslind se deprteaz sau se apropie de o posibil insul, pe care nu o vedea nicieri. ntr -un trziu, barca a ajuns la un rm. Era noapte. A tras barca la mal i a pornit cu grij spre interior. Nu tia ce era: o insul? Un continent? Cu locuitori? Fr? Cu animale slbatice? Fr via? Avea n buzunar doar o cutie de chibrituri. A fcut un foc de vreascuri i ierburi, l-a ntreinut mereu pn dimineaa, cnd la lumina zilei a constatat c era pe o insul nelocuit. i-a construit o colib i grija lui cea mai mare era s nu lase focul s i se sting nici ziua, nici noaptea. A locuit acolo ani n ir. Se ruga mereu lui Dumnezeu s -l descopere vreun vapor, dar se vedea c pe acolo nu treceau vapoare. ntr-o noapte, dup ce alergase s prind ceva vnat, a obosit i a adormit un somn greu. S -a strnit un vnt puternic i focul lui mic i-a aprins coliba, transformndu-o ntr-o vlvtaie. A srit ca ars. A ncercat s sting flcrile, dar coliba a ars toat ridicnd spre cer o lumin mare. Furtuna s -a dezlnuit cu putere. Spera s-i opreasc la urm atta foc din toat lemnria ce ardea, ct s -l ajute s-i fac mcar focul mai departe, deoarece chibrituri nu mai avea de mult. Se ruga lui Dumnezeu s -l

ajute s salveze mcar att. Dar, spre nenorocirea lui, vntul fu urmat de o ploaie torenial, care -i stinse pn i ultimul crbune aprins, lsndu -l n ntuneric i disperare. Totul era pierdut. Nu mai avea nimic. Rugciunile nu-i fuseser ascultate. Dup ce sttu ploaia, adormi pe un pat de vreascuri cu ochii n lacrimi. Dimineaa se petrecu ns un fapt cu totul neateptat. l trezir din somn voci de oameni care strigau: - E cineva aici? Se ridic i rspunse ct l ineau puterile: - Da, aici! Se ntlnir. Erau nite marinari. - Am vzut focul pe care l-ai aprins ast noapte. Ne-am imaginat c e cineva strig dup ajutor. Am luat o barc i am venit s vedem. Eti desigur un naufragiat. tiam c insula e nelocuit. Omul izbucni n lacrimi. El crezuse c focul i furtuna erau ultima nenorocire pe care i -o trimesese Dumnezeu... i iat c Domnul i aprinsese focul ca s poat fi vzut i salvat... Bunica nici nu sfri bine povestea cnd la ua camerei se auzi o mare hrmlaie. - Matei, vino repede! Se auzir glasuri de copii. Andrei, prietenul nostru este la spital. A mncat prjitur cu fric de la cofetria din col i i s-a fcut ru. Probabil era stricat. Matei sri iute de pe fotoliu. i uit ntr-o clip de necazul lui. Iei repede afar, n mijlocul prietenilor si ngrijorai de necazul lui Andrei. Se ndreptar cu toii spre spitalul de lng grdinia lor. Pe drum, Matei zri sub o tuf de trandafir bancnota pe care o pierduse... Abia acum nelegea de ce Dumnezeu refuzase atunci s-i mplineasc rugciunea. i purtase de grij ca s nu i se ntmple i lui ceva ru. i atunci strig, plin de bucurie, cu ochii ridicai spre cer, n faa copiilor uimii: - Acum Te neleg, Doamne! Dar mai am o rugminte! Ajut -l i pe Andrei, dar nu aa cum vreau eu, ci aa cum tii Tu s o faci!Acum l nelegea pe Dumnezeu. nvase lecia. Se ruga lui Dumnezeu altfel dect pn acum. Nu mai era important voia lui Matei, ci voia lui Dumnezeu. Un lucru tia ns: trebuie s se roage. Pilda crestina Publicat de Caietul Cu Articole la smbt, ianuarie 12, 20

Murind pentru fratele tu -nu vei muri niciodat

n urm cu mai muli ani, la un mare i important spital din ora, fu adus pentru tratament o feti numit Maria. Ea suferea de o ciudat i rar boal, al crei unic tratament era, dup cte se tia, o transfuzie de snge de la friorul ei de numai 5 ani. Acesta, la rndul lui, supravieuise n mod miraculos aceleiai boli, i dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Prin transfuzie, Maria se putea vindeca i salva. Medicul i explic situaia micuului ei frate Andrei, i l ntreb dac el ar fi de acord s -i doneze sngele sorei lui. Doar pentru un moment, Andrei pru c reflexioneaz profund, nainte de a suspina adnc i de a spune, ncet, dar hotrt: Da, o voi face, dac asta o salveaz pe Maria!. n timp ce transfuzia era n curs de desfurare, Andrei se afla ntins pe un alt pat, linitit i zmb itor, alturi de sora lui. Personalul medical i urmrea pe amndoi cu atenie, i observa cu bucurie cum Maria, ncet-ncet, redobndea o culoare sntoas i vie n obraji. n acea clip ns, chipul lui Andrei ncepu s se sting, apoi deveni palid, iar zmbetul i dispru de pe fa. l privi pe medic i, cu voce ntretiat, l ntreb: Iar eu cnd voi ncepe s mor?. Copil fiind, el nu l nelesese pe medic. El credea c urma s-i dea tot sngele su sorei lui jertfindu-i viaa. i, de fapt, el chiar i-l ddea. Cci cine nva s moar mereu pentru fratele lui, nu va muri niciodat! Pilda crestina Publicat de Caietul Cu Articole la smbt, ianuarie 12, 2013

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook fost odat ca niciodat un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj att de minunat nct toat lumea era profund emoionat n faa cuvintelor sale pline de iubire. n mulime se afla un om care a ascultat fiecare cuvnt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inim foarte mare. El a fost att de emoionat de cuvintele maestrului nct s-a simit obligat s-l invite pe acesta n casa lui.

De aceea, cnd maestrul a terminat de vorbit, el a ieit n faa mulimii, l-a privit pe maestru direct n ochi i i-a spus: - tiu c eti foarte ocupat i c toat lumea dorete s-i cucereasc atenia. tiu c nu ai timp nici mcar s m asculi, dar inima mea este att de deschis i simt atta iubire pentru tine nct a dori s te invit la mine acas. Doresc s pregtesc cea mai bun mas pentru tine. Nu m atept s accepi invitaia mea, dar am simit nevoia s i-o adresez. Maestrul l-a privit n ochi pe omul nostru, i cu un zmbet fermector, i -a rspuns: - Pregtete totul. Voi veni. Dup care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fr limite. Aproape c nu mai avea rbdare s -i atepte maestrul i s-l serveasc cu inima plin de iubire. Aceasta era cea mai important zi din viaa lui: ziua cnd maestrul urma s fie alturi de el. A cumprat aadar cele mai bune alimente i cel mai bun vin, precum i cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofrand maestrului. A alergat apoi acas s pregteasc totul n vederea vizitei maestrului su. A fcut o curenie general n cas, a pregtit o gustare excelent i a aranjat masa cum a tiut mai bine. Inima lui era plin de bucurie, cci maestrul urma s vin n curnd. n timp ce atepta cu nerbdare, cineva a btut la u. S-a repezit s o deschid, dar n locul maestrului a vzut o btrn. Aceasta l-a privit direct n ochi i i-a spus: - Sunt rupt de foame. Poi s-mi dai o bucat de pine? Omul nostru se simea puin dezamgit, dar i-a rspuns femeii: - Te rog, intr n cas. A aezat-o apoi pe locul pe care l pregtise pentru maestrul su i i-a dat mncarea pe care o preparase pentru acesta. Era ns nerbdtor i abia atepta ca ea s termine de mncat. Btrna a fost micat de atta generozitate. Ea i-a mulumit omului i a plecat. Atunci, omul nostru a pregtit din nou, n toat viteza, masa pentru maestrul su. Nici nu a terminat bine, c cineva a btut la u. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strin care cltorise prin deert. Strinul l-a privit n ochi i i-a spus: - Mi-e foarte sete. Poi s-mi dai ceva de but? Omul s-a simit din nou dezamgit c nu era maestrul su, dar l-a invitat pe strin n cas, l-a pus la masa pe care o pregtise pentru maestru i l-a servit cu vinul pe care inteniona s-l druiasc maestrului su. Cnd strinul a plecat, omul a nceput din nou s pregteasc totul pentru venirea maestrului. Cineva a btut din nou la u. Cnd omul nostru a deschis ua, n prag sttea un copila. Acesta l -a privit n ochi i ia spus: - Mi-e frig. Poi s-mi dai o ptur s mi acopr corpul? Omul nostru s-a simit din nou dezamgit c nu era maestrul su, dar l-a privit n ochi pe copil i a simit cum inima i se nclzete de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregtise pentru maestrul su i i le-a druit copilului. Acesta i-a mulumit i a plecat.

Omul nostru a pregtit din nou ntreaga cas pentru venirea maestrului su, dup care l -a ateptat pn foarte trziu. Cnd i-a dat seama c acesta nu va mai veni, s-a simit foarte dezamgit, dar dispus totui s-l ierte. El i-a spus: "tiam foarte bine c nu trebuia s m atept ca maestrul s vin n acest cmin att de umil. Dei el mi -a spus c va veni, probabil c ceva mult mai important l-a reinut n alt parte. Maestrul nu a venit, dar cel puin mi-a spus c o va face, i acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire". A pus mncarea i vinul la rece i s-a dus la culcare. Noaptea, el a visat c maestrul su a venit acas la el. Omul era fericit s-l vad, dei nu-i ddea seama c viseaz. "Doamne, ai venit! i-ai inut cuvntul!" Maestrul i-a rspuns: "Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Cnd mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Cnd mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Cnd mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine s m acopr. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci". Omul s-a trezit cu inima plin de fericire, cci a neles ce l-a nvat maestrul su. Acesta l iubea att de mult nct i-a trimis trei oameni ca s-l nvee marea lecie, potrivit creia maestrul triete n toate fiinele vii. Oricnd i druii mncare unui om nfometat, ori de cte ori i druii ap unui om nsetat, ori de cte ori mbrcai pe cineva cruia i este frig, voi i druii iubirea voastr Maestrului universa l.
ARTA DE A IUBI.

Publicat de Caietul Cu Articole la vineri, ianuarie 11, 2013

Un consultant de renume i-a nceput un seminar innd n mna o bancnot de 20 USD n faa a 200 de oameni. A ntrebat:Cine vrea aceasta bancnot de 20 $? Imediat au nceput s se ridice minile iar consultantul a adugat: Am s dau aceast bancnot unuia dintre voi, dar mai nti am s fac ceva cu ea. Nici nu a terminta bine de vorbit c a i nceput s mototoleasc bancnota. Apoi a ntrebat din nou: Cine o mai vrea? n aer mai erau ridicate mini. Bine, adug consultantul, dar dac fac asta? i a scpat bancnota pe podea dup care a nceput s o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolit i murdar. O mai vrea cineva?, ntreb el surznd. Normal c nc se mai vedeau mini ridicate. Dragii mei prieteni, tocmai ai nvat o lecie foarte valoroas. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-ai vrut fiindc acetia nu i-au pierdut valoarea. nc valoreaz 20 $! Morala De multe ori n viaa noastr suntem prsii, jignii, stropii cu noroi din cauza deciziilor pe care le lum i a circumstanelor de care avem parte n viaa noastr. Ajungem s credem c nu avem nicio valoare. Dar s tii c indiferent ce s-a ntamplat i ce se va ntmpla nu i vei pierde niciodat valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eti de nepreuit. Valoarea vieii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoatem ci din ceea ce suntem. Publicat de Caietul Cu Articole la mari, ianuarie 08, 2013

Un calator ostenit s-a pus la umbra unui copac fara sa stie ca era un copac fermecat, care putea indeplini orice dorinta. Cum statea el asa pe pamantul tare, s-a gandit deodata cat de placut ar fi sa se odihneasca intr-un pat moale. Pe data, patul a rasarit alaturi. Uluit, omul s-a intins pe pat, spunandu-si ca s-ar simti in culmea fericirii daca ar avea langa el o tanara care sa-i maseze picioarele intepenite. Tanara a aparut si a inceput sa-i maseze picioarele, intr-un chip nespus de placut. Mi-e foame, si-a spus omul, si ar fi strasnic sa mananc ceva chiar acum. S-a asternut pe data o masa incarcata cu tot soiul de bunatati. Omul s-a asezat la masa, a mancat si a baut pe saturate. Se cam ametise. I se inchideau ochii, de vin si de oboseala. S-a lungit, asadar, pe pat, gandindu-se la minunatele intamplari din ziua aceea. Am sa dorm doar un ceas-doua. Numai, daca trece pe aici vreun tigru, in timp ce dorm?! Tigrul a iesit ca din pamant si l-a sfartecat. Publicat de Caietul Cu Articole la mari, ianuarie 08, 2013

Asa sunt socotite fetele, femeile si mai nou baiateii - victime ale violurilor- de societatea evoluata sipiritual a anului 2013... Vom ajunge sa nu mai avem incredere nici in cei mai buni prieteni de familie..Vom ajunge sa nu ne mai lasam adolescenta sau mai nou fetita nici la cei mai buni prieteni, prietene ptr ca acolo le poate astepta cosmarul.. Vom ajunge sa nu ne mai urcam in lift cu nimeni, sa ne fie frica sa luam taxiul fara sa sunam la 3 cunostinte si sa le spunem in ce taxi ne-am urcat..Vom ajunge nu mai socializam sau sa nu mai mergem la o intalnire amoroasa , daca nu sunt implicate intr-o casnicie, de teama ca partenerul poate sa mai cheme cativa prieteni dornici de "senzatii tari"..Chiar asa de jos a ajuns societatea noastra?!!Rusine!

Definiia violului in "Codul Penal" din vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, in anul 1750: "Cel ce va fi prins cu tromeleagul nvrtoat primprejurul prilor fttoare ale muierii, i se va tia scrbavnicul mdular spre venica lui nefolosire" Articolul din Codul Penal din zilele noastre ar fi trebuit sa ramana la fel, cu modificarile lingvistice de rigoare. Violul este definit in prezent ca fiind obligarea unei femei la raporturi sexuale fara consimtamantul acesteia In noul format violul va fi definit ca orice tip de raport sexual cu alta persoana fara acordul victimei, netinandu-se cont de sex. Violatorii: sunt n general agresori brbai care foreaz sexual victima (brbat sau femeie ). Violatorii sunt de patru tipuri, funcie de motivaia pentru agresiunea sexual. Cele dou sub -tipuri sexuale sunt compensator i sadic, iar cele dou tipuri nesexuale sunt de putere /control i oportunist. Motivaia sexual pentru viol apare la brbaii aduli care nu pot avea o relaie sexual adecvat cu o partener, astfel nct pentru ndeplinirea nevoilor sexuale gsete victime potrivite pe care le violeaz. Motivaia nesexual apare la agresorii care doresc s subjuge i s umileasc victimele prin violare sexual. n 1990 Knight i Prentky au realizat un sistem de clasificare pe dou axe, axa I reprezentnd gradul de fixare al pedofilului, iar axa II felul n care agresorul definete interesul contactului cu copii.

Agresorii sexuali de sex feminin: sunt de trei feluri, cu motivaii i caracteristici diferite ale agresorilor
brbai.

Agresorii sexuali adolesceni: sunt eterogeni, avnd diverse tipuri de victime preferate, caracteristici
i preferine personale, victimele fiind de vrste diferite.

Agresorii virtuali: seamn ca tipologie cu pedofilii, diferena principal fiind aceea c i gsesc
victimele pe internet. O caracteristic a acestor agresori este aceea c agresorul s-ar putea s nu aib contact sexual cu victima. n total exist 20 de sub-tipuri de agresori sexuali (Vittie, 2008):

Violatorii sexuali compensatori: caracterizai de sentimente de inadecvare, lipsindu -le ablitile

sociale adecvate pentru a se angaja n relaii romantice i care nu doresc s i rneasc victimele. Utilizeaz fora pentru a obine compliana victimei, se retrag dac victima se retrage sau se lupt i de obicei nu interacioneaz cu victima, cu excepia actului sexual n sine.

Violatorii sexuali sadici: i reprim furia prin torturarea victimei, aceasta fiind singura modalitate prin
care agresorul poate fi excitat sexual. Violatorul din acest subtip folosete o multitudine de tehnici pentru a-i tortura victimele n mod repetat, putnd conduce la crime sexuale. Aceti violatori nu au n general remucri i frecvent prezint fantezii sexualeviolente.

Violatorii nesexuali pentru putere i control: folosesc fora, au impulsivitate crescut, adesea
consum alcool sau droguri nainte de viol i violeaz victima n ziua n care se ntlnesc. Sexul este folosit ca arm pentru a pedepsi femeile, n mod premeditat mpotriva unei anumite persoane sau n mod oportunist mpotriva unei persoane care i nfurie.

Violatorii oportuniti: au un slab control al impulsurilor, un stil de via aventuros, adesea violeaz n
cursul altei crime, de exemplu n cursul unei spargeri.

Pedofilii fixai: doresc s formeze o relaie cu copilul astfel nct copilul s accepte realia. Au abiliti
sociale slabe care fac s-i doreasc relaii cu minori pasivi i dependeni mai degrab dect cu persoane de aceeai vrst. Preferina sexual pentru copii se dezvolt n cursul adolescenei, cnd persoanei i se pune diagnosticul de pedofilie. Aceste persoane au o puritate psihosexual sczut, sentimente de inadecvare, experiene negative n relaiile sexuale cu persoane adulte, sentimente de singurtate i izolare.

Pedofilii regresai: pedofilii care acioneaz ca urmare a unui eveniment precipitant i nu ca urmare a
unei predispoziii sau preferine pentru minori. Stresorii din mediu le diminueaz ncrederea n sine astfel pedofilii din acest subtip ajung s i victimizeze pe aceia la care au acces cu uurin.

Agresorii sexuali de sex feminin de tip profesoar-iubit (Matthews, Matthews i Speltz, 1989):
femei care folosesc o poziie de putere (antrenoare sau profesoar) pentru a -i gsi victimele i care privesc aciunile proprii ca fiind acte de dragoste i nu aciuni criminale. Au tendina de a nega leziunile sau consecinele negative ale relaiilor lor cu vicimele lor ca fiind relaii serioase de dragoste. Femeile agresori sexuali din aceast categorie au de obicei un istoric de relaii sexuale n care au fost abuzate.

Agresorii sexuali de sex feminin constrni sau acompaniai de brbai (Syed i Williams, 1996):
sunt femei subordonate, cu stim de sine sczut, coeficient de inteligen redus i un sentiment general de neajutorare. Sunt situaii n care aceste femei i abuzeaz copii alturi de un partener de se x masculin care le-a abuzat pe ele. n violurile n grup exist uneori complici femei care gsesc sau racoleaz victimele poteniale, un numr mic dintre acestea participnd la violul n sine.

Agresorii predispui de sex feminin (Mattheus, 1993): sunt femei care i victimizeaz copii, au fost
la rndul lor abuzate sexual n copilrie i nu pot dezvolta relaii sexuale cu adulii. Adesea sufer de tulburri psihologice care duc la fantezii sadice, nivele crescute de agresivitate i sentimente suicidare cronice.

Agresorii sexuali adolesceni experimentatori naivi: sunt tineri crora le lipsesc abilitile sociale i
cunotinele sexuale, violul fiind adesea situaional.

Agresorii sexuali adolesceni copii exploratori sub-socializai: sunt adesea izolai social, din
familii disfuncionale, cu siguran de sine sczut imagine de sine deficitar i fr istoric de comportament delicvent. Au proaste abiliti de socializare, nu pot interaciona cu persoane de aceeai vrst i caut s i ameloreze insecuritile prin agresarea celor mai vulnerabili dect ei.

Agresorii sexuali adolesceni agresivi sexual: au impulsivitate crescut, folosesc fora i violena,
provin din familii violente sau disfuncionale, de multe ori au un istoric de comportamnet delicvent sau abuz de substane. Victimele lor sunt de obicei adolesceni sau aduli i adesea violul face parte dintr -un tipar delicvent cu spectru larg (Theriot, 2006).

Agresorii sexuali adolesceni compulsivi sexual: au fantezii sexuale compulsive deviante adesea
sunt tcui sau anxioi, provin din familii rigide i adesea au comportament parafiliac. Muli din ei sunt diagnosticai cu parafilie.

Agresorii sexuali adolesceni cu tulburri compulsive: sunt foarte impulsivi, adesea avnd o
tulburare psihologic concomitent, de exemplu tulburri developmentale, tulburri comportamentale sau ADHD.

Agresorii sexuali adolesceni influenai de grup: adesea agreseaz sexual doar atunci cnd sunt
ntr-un grup, ca mijloc de a-i impresiona prietenii. Unii dintre ei fac parte din benzi sau diverse grupuri informale.

Agresorii sexuali adolesceni pseudosocializai: sunt frecvent narcisiti, le lipsete intimitatea n

relaii i relaiile cu persoanele de aceeai vrst sunt superficiale. Pot avea un coeficient de inteligen ridicat. Au caracteristici asemntoare cu agresori sexuali aduli cu tulburare de personalitate de tip anti social.

Agresorii sexuali colecionari cibernetici: colecioneaz i comercializeaz online imagini cu anumite

carateristici (anumite posturi, tipuri de copii, haine, etc) . Adesea sunt persoane singure i izolate social cu slujbe care le asigur accesul la copii. De multe ori comportamentul lor se limiteaz la colecionarea de imagini i nu au contact fizic cu victimele lor.

Agresorii sexuali cltori cibernetici: pot fi colecionari cere se potrivesc unei anumite tipologii, dar
folosesc internetul pentru a cultiva i a discuta cu victimele, avnd intenia de a se ntlni cu ele n scopuri sexuale. Poart cu victimele conversaii pentru a le ctiga ncrederea, pentru a le determina s cread c sunt persoane bune care nu doresc s le rneasc i se ofer s fac aranjamentele necesare i s plteasc pentru a cltori mpreun cu victimele.

Agresorii sexuali manufacturieri cibernetici: sunt cei ce realizeaz pornografie cu copii pe care o
distrubuie pe internet, fac adesea fotografii sugestive cu proprii copii i le posteaz pe net. Muli au relaii sexuale cu copii.

Agresorii sexuali conversaionali cibernetici: adesea colecioneaz materiale erotice (nu pornografie
) i discut online cu victimele. Adesea ajung apoi s discute la telefon, ncercnd s i conving victemele c sunt persoane de ncredere i le sugereaz c pot s se ntlneasc personal. Acest subtip este un nivel de legtur ntre colecionari i cltori. Violul este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii sexuale si are o puternica semnificatie antisociala. Violul constituie cea mai brutala atingere adusa libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei, ntruct actul sexual de orice natura, savrsit prin constrngerea persoanei sau profitnd de imposibilitatea ei de ase apara ori de a-si exprima vointa, aduce semnificative atingeri inviolabilitatii sexuale, fizice, demnitatii si libertatii persoanei, avnd uneori drept consecinte vatamarea integritatii corporale, sanatatii sau chiar moartea persoanei, punnd n pericol dezvoltarea normala psihica si fizica a victimei. Pericolul social pe care l reprezinta aceasta infractiune consta n generarea unor consecinte deosebit de grave contra victimei dar si n plan social contra desfasurarii normale a vietii sexuale a oamenilor.

Dragi oameni, spuneti un Nu hotarat acestei crime pentru ca este o crima si nu judecati victimele pentru

Dragul meu, In ziua in care o sa ti se para ca am ajuns batran si eu poate nici nu o sa-mi dau seama, te rog sa ai rabdare cu mine si sa incerci sa ma intelegi. Daca am sa vars in timp ce mananc supa si daca nu o sa ma mai pot imbraca singur, ai rabdare cu mine si gandeste-te la cat timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te invata sa mananci si sa te imbraci singur. Daca atunci cand vorbesc cu tine iti voi repeta mereu aceleasi lucruri te rog nu ma intrerupe...cand tu ai fost mic a trebuit sa-ti spun aceeasi poveste de o mie de ori pana adormeai seara in pat. Daca o sa ma trimiti sa ma spal si eu nu vreau, nu te supara pe mine si nu ma repezi. Aminteste-ti cum fugeam dupa tine si cate motive am inventat pentru a te convinge sa faci baie. Cand o sa vezi ca nu ma pricep la tehnologia moderna...da-mi timp sa invat si sa ma obisnuiesc si nu te uita la mine cu dispret. Aminteste-ti ca eu te-am invatat atatea lucruri cu care te-ai confruntat in viata. Cand voi ajunge sa-mi pierd memoria sau sa uit ce-am vrut sa spun da-mi timp sa-mi reamintesc si daca nu-mi voi putea aminti nu te supara pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversatia ci sa petrec timp cu tine si sa ma asculti. Daca vreodata o sa refuz mancarea, nu ma forta sa mananc. Stiu eu bine cand mi-e foame si cand nu. Cand picioarele mele slabe si obosite nu o sa ma mai ajute sa merg tine-ma de mana asa cum si eu team tinut de mana cand tu ai invatat sa umbli. Si intr-o buna zi cand iti voi spune ca nu mai vreau sa traiesc, ca vreau sa plec la Domnul, nu te supara pe mine...va veni o zi in care ma vei intelege. Incearca sa intelegi ca batranetea nu este traita ci supravietuita. Intr-o zi vei descoperi ca, in ciuda greselilor mele, intotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine si am facut totul pentru tine sa-ti mearga mai bine decat mi-a mers mie. Cand ma vezi in preajma ta, sa nu fii trist, manios...te rog doar sa stai langa mine, sa ma intelegi si sa ma ajuti asa cum si eu am facut cand tu erai copil. Ajuta-ma sa umblu...ajuta-ma sa-mi inchei umblarea pe acest pamant cu dragoste si rabdare. Te voi rasplati doar cu un zambet si cu dragostea imensa ce am avut-o intotdeauna pentru tine. Te iubesc fiul meu!

Cu dragoste, Al tau tata ca in acel moment va identificati cu acei criminali-violatori.

Povestea cescutei

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos. In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: Nu face asta!,Nu-mi place! Lasa-ma in pace, dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: Inca nu! Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: Inca nu. M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: Inca nu. Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft am inceput sa ma racoresc. O, ma

simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! EL doar a dat din cap si a spus: Inca nu! Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL ma scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: Oare ce are de gand sa-mi mai faca? O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: Uita-te la tine. Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! EL a vorbit bland: Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine. Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL. Preot Arsenie Boca

Un copil i tatl su cltoreau cu trenul. Cltoria trebuia s dureze circa o or. Tatl se aez comod i se puse s citeasc o revist. La un moment dat copilul l ntrerupse, ntrebndu-l: - Tat, ce este cldirea aceea? Tatl se uit s vad ceea ce i-a artat copilul i rspunse : - Este o fabric. ncepu din nou s citeasc cnd copilul l ntreb din nou: - Tat, cnd sosim?

Tatl i-a spus c mai au nc de mers. A nceput din nou s citeasc, dar o alt ntrebare a copilului l ntrerupse, urmate apoi de alte i alte ntrebri. Tatl, disperat, cut a un mod pentru a-l face pe copil s se distreze. Vzu n revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse n mai multe buci i o ddu copilului, invitndu-l s reconstruiasc acele chipuri ntocmai ca la un joc de puzzle, dup care se aez mulumit pe scaunul su convins c biatul va fi ocupat pentru tot restul cltoriei. Nu apucase s treac mult vreme i copilul exclam: - Am terminat! - Imposibil! rspunse tatl. Nu pot s cred! Cum ai putut reconstrui imaginea aa de repede? Imaginea era reconstruit perfect. Copilul rspunse: - Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor muli) cci pe cealalt parte a foii era figura unui (singur) om; am reconstituit omul i lumea s-a aranjat singur! Mai devreme sau mai trziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie s le aranjezi tu; nu trebuie dect s te pui pe tine n ordine De ndat ce tu eti n ordine, ntreaga lume e n ordine. De ndat ce tu eti n armonie, ntreaga lume e n armonie! Osho

ntr-una din zile, profesorul a venit la facultate, innd mna n sus, cu un pahar plin cu ap. - Ct cntrete acest pahar? a ntrebat profesorul. - 150 grame, 300 grame, au rspuns studenii. - Nu pot afla exact ce greutate are dac nu l cntresc, a rspuns profesorul. Dar ce se va ntmpla dac in paharul n mna timp de 5 minute? - Nimic! au rspuns studenii. - Ce se va ntmpla dac in paharul n mna timp de o or? - O s simii furnicturi n mna dreapt! au rspuns studenii. - Foarte bine! i ce o s se ntmple dac l in aa o zi ntreag? Unul dintre studeni a intervenit: O s v amoreasc braul! O s v tremure tot corpul! Probabil o s paralizai i vom fi nevoii s chemm ambulana! Toi colegii au rs. - Foarte bine! Dar pe tot parcursul acestei zile, greutatea paharului se va schimba? - Nu! au rspuns studenii. - Atunci de ce braul meu va avea de suferit? n clas s-a lsat linitea - Ce ar trebui s fac pentru a scpa de durere? - Punei paharul acela jos! A strigat unul dintre studeni.

Problemele pe care le ntlnim n via respect acelai principiu. inei-le cu voi cteva minute i vi se vor prea minore! Pstrai-le cteva ore i v vor mcina! Dup cteva zile, v vor paraliza i nu vei mai fi n stare s facei nimic! Aa c las paharul jos chiar n clipa asta i dup un timp vei putea privi aceste probleme ca pe oportuniti. Energia curge acolo unde se ndreapt atenia. Michael Beckwith
Publicat de Caietul Cu Articole la miercuri, ianuarie 02, 2013

Kahlil Gibran Despre daruri

Nu dai dect puin, cnd dai din ce-i al vostru. Numai dnd din voi niv, dai cu adevrat. Pentru c, spunei -mi, ce-s averile voastre dect nite lucruri pe care le pstrai cu strnicie, creznd c mine vei avea nevoie de ele? i ce este frica de srcie, dac nu srcia nsi? Iar groaza de sete, n preajma fntnilor pline, nu-i oare setea cea mai nestins? Sunt unii care dau puin din belugul pe care l au i aceasta pentru a li se recunoate drnicia, ns acea dorin ascuns umilete darul fcut. Sunt, apoi, alii care, puin avnd, dau totul. Acetia cred n via i n mrinimia vieii, iar sacul lor niciodat nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rsplata cea mare. Dar sunt i din cei ce dau cu durere i doar durerea rmne botezul acestora.

n sfrit, sunt cei ce dau fr a simi nici durere, nici bucurie, necunoscndu -i virtuile. Ei sunt asemenea mirtului din vale, care i rspndete parfumul n spaiu. Prin minile unor asemenea fpturi vorbete Dumnezeu i dindrtul ochilor acestora El surde Pmntului. E bine s dai cnd i se cere, dar i mai bine fr s i se cear, din nelegere. Iar pentru cei dornici s dea, a -i cuta pe necjii este o bucurie mai mare dect darul nsui. Fiindc, se afl, oare, vreun lucru pe care s i -l refuzi? O, desigur, tot ceea ce i aparine va fi druit ntr-o zi. Deci, d acum, n anotimpul drniciei tale, iar nu n cel al motenitorilor ti. Deseori spunei: Am s dau, dar numai acelora care merit. Pomii din livezile voastre nu spun, ns, astfel i nici turmele din imauri. Ele dau ca s poat tri, fiindc a pstra nseamn a pieri. Desigur, cel care -i merit zilele i nopile, merit totul i din partea voastr. Iar cel care a meritat s bea din oceanul vieii, are tot drept ul s-i umple cupa i din micul vostru pru. Luai aminte ca mai nti voi s meritai a fi druitorul i instrumentul drniciei pentru c, ntr -adevr, viaa e cea care d via, n timp ce voi, care v socotii binefctori, nu suntei dect martorii acesteia. Iar voi care primii i cu toii primii! nu v luai povara vreunei recunotine spre a nu v pune de bunvoie un jug vou i celor ce druie. nlai-v, mai degrab, cu cel care d, primindu-i darurile ca pe nite aripi, fiindc a ine prea mult seama de datoriile voastre, nseamn a v ndoi de generozitatea druitorului, care are pmntul mrinimos drept mam i a crui tat nsui Creatorul este.

Kahlil Gibran Profetul

FII IMPECABIL N TOT CEEA CE SPUI Vorbete deschis. Nu spune dect ceea ce crezi cu adevrat. Evit folosirea cuvintelor pentru a te critica sau pentru a-i brfi pe ceilali oameni. Folosete-te de puterea cuvintelor tale numai pentru a rspndi iubirea i adevrul. NU INTERPRETA NIMIC LA MODUL PERSONAL

Nimic din ceea ce fac ceilali nu are vreo legtur cu tine. Tot ce spun i fac ei este o proiecie a propriei lor realiti subiective. Dac vei deveni imun la opiniile i la aciunile celorlali oameni, nu vei mai fi victima unei suferine inutile. NU FACE PRESUPUNERI INUTILE Gsete-i curajul de a pune ntrebri deschise i de a exprima exact ceea ce i doreti. Comunic ct mai clar cu ceilali, pentru a evita nenelegerile, tristeea i dramele. Acest legm nt este suficient n sine pentru a-i transforma n totalitate viaa. F NTOTDEAUNA TOT CE I ST N PUTERI Potenialul tu maxim se schimb de la o clip la alta. El are un anumit nivel atunci cnd eti sntos i un cu totul alt nivel atunci cnd eti bolnav. Indiferent de circumstanele prin care treci, f ntotdeauna tot ce i st n puteri. n acest fel, vei evita autocritica inutil, autocondamnarea i regretele. FII SCEPTIC, DAR NVA S ASCULI Nu crede ce i spune propria ta minte, i cu att mai puin ce i spun ceilali. Folosete-te de puterea ndoielii pentru a-i pune ntrebri referitoare la toate informaiile primite. Este oare acesta adevrul absolut? Ascult intenia care se ascunde n spatele cuvintelor i vei nelege mai uor mesajul real pe care l transmit ele. Imagineaz-i c trieti o via complet diferit, n care eti liber s fii cel care eti tu cu adevrat, c nu mai trebuie s i guvernezi viaa n funcie de ceea ce gndesc despre tine ceilali oameni. Imagineaz-i c i poi tri viaa fr a te judeca singur i fr a -i judeca pe ceilali oameni, dar i fr teama de a fi judecat, c te accepi n totalitate aa cum eti i c i accepi pe toi ceilali aa cum sunt. Imagineaz-i c duci o via n care nu cunoti conflictele interioare, dar nici cele cu ceilali oameni, c te respeci pe tine nsui, dar i pe ceilali, i c acetia te respect la rndul lor. Imagineaz-i c duci o via n care nu te temi s te manifeti aa cum doreti sau s i asumi riscul de a explora aspectele necunoscute ale vieii, c trieti fr team, fr s simi vinovia, ruinea sau regretele. Imagineaz-i c te iubeti necondiionat aa cum eti, c i iubeti necondiionat corpul i emoiile, exact aa cum sunt. Imagineaz-i ct de fericit ai fi i ct de mult te-ai bucura de via dac ai putea tri exact aa cum eti. Imagineaz i ct de mare ar fi libertatea personal de care te -ai bucura. Acest mod de via este n totalitate posibil i i st ntru totul la dispoziie. Exist ali oameni care l-au realizat deja. De ce nu ai face-o i tu? Aplic Cele Cinci Legminte i transform -le ntr-un mod de via, iar n scurt timp vei tri ntr-un vis personal al raiului.

Publicat de Caietul Cu Articole la miercuri, ianuarie 02, 2013

IUBIREA NU IA OSTATECI

Ai nvat iubirea condiionat de la nite oameni a cror iubire pentru tine a fost compromis de ctre propria lor vin i fric. Ei i-au fost modele. Nu trebuie s te ruinezi de acest lucru, ci numai s fii contient de el. nc de cnd erai un prunc, ai fost condiionat s te preuieti doar atunci cnd oamenii reacioneaz pozitiv fa de tine. Ai nvat c valoarea ta era stabilit n ext erior. Aceasta a fost eroarea fundamental ce s-a perpetuat de-a lungul vieii tale. Nici experiena prinilor ti i nici cea a copiilor ti nu a fost diferit de a ta. Toate abuzurile i erorile trebuie contientizate, iar emoia ataat lor trebuie eliberat. Aceasta este calea prin care toate fiinele rnite trec de la experiena iubirii condiionate la experiena iubirii fr condiii. n cadrul procesului vindecrii nvei s-i oferi ie nsui iubirea necondiionat pe care nu ai primit-o niciodat de la prinii ti biologici, n acest proces eti nscut din nou i nfiat d in nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de nsi Sursa lubirii dinuntrul tu. Cnd nvei s dai iubire fiinei luntrice rnite, ncepi s -i schimbi complet convingerea c valoarea de sine trebuie s se bazeze pe modul n care alii reacioneaz fa de tine. ncetul cu ncetul te antrenezi s te preuieti aa cum eti aici i acum fr condiii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine! Oamenii te pot susine i ncuraja, dar nimeni nu te poate nva cum s te iubeti pe tine nsui. Aceasta este lucrarea fiecrui suflet individual. Fiecare suflet vine n experiena fizic, dornic s se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. ns, nc de la nceputul sejurului sufletului aici, capacitii sale naturale de a iubi i de a-i include pe alii n trirea acestei iubiri i se impun anumite condiii. Este absolut esenial ca aceste condiii s fie modificate total. Dac sufletul prsete lumea fizic, creznd c este victima experienei sale de aici, el va fi tras din nou napoi pentru a se dezva de aceast convingere. ncercarea de a gsi iubire n afara ta eueaz mereu, pentru c nu poi primi de la altul ceva ce tu nu i-ai dat ie nsui. Cnd te privezi de iubire, i atragi n viaa ta pe alii care fac acelai lucru. Experiena iubirii necondiionate ncepe n inima ta, nu n inima altcuiva! Nu condiiona capacitatea de a te iubi pe tine nsui de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu -i pune ncrederea n condiiile impuse iubirii sau n forma n care ea se prezint, cci acestea sunt tranzitorii i supuse vicisitudinilor vieii de zi cu zi. Iubirea real nu se schimb. Ea exist independent de forma prin care se exprim. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de form, este nuntrul tu. Acolo

trebuie s-i pui ncrederea, cci aceast Iubire este mai cert dect orice vei cunoate vreodat; atunci cnd Ea este ferm aezat n inima ta, nu vei mai avea nevoie s caui fericirea n afara ta. n viaa ta, oamenii vor veni i vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alii se vor purta urt. Vei accepta iubirea care i se ofer i vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigt de ajutor al cuiva care sufer. i vei ncuraja pe alii s gseasc i ei Sursa Iubirii nuntru aa cum ai fcut i tu tiind prea bine c nu le poi rezolva micile probleme. Tragedia vieii lor nu poate fi abordat dect prin bunvoina lor de a privi n propriile lor inimi i mini. Iar cel ce druiete tie ntotdeauna cnd i cui s dea darul. Nu e nimic complicat n a ctul iubirii. Totul devine complicat numai atunci cnd cineva ncepe s in iubire pentru el iar atunci, ceea ce ofer nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubete pe sine nsui nu se teme s fie singur. Cci a fi singur este un prilej de a te iubi i de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dac cel iubit l respinge? Se autocomptimete i se retrage din lume, sau se adncete el n cutarea unui nlocuitor? Nu. El continu, pur i simplu, s respire i s-i extind iubirea, la fiecare pas al experienei sale. Cel care se iubete necondiionat nu iubete pe fragmente i cu intenii ascunse. El nu caut pe cineva special pe care s-l iubeasc, ci iubete pe oricine care se afl n faa sa. O persoan nu este mai demn sau mai nedemn de iubirea sa dect alta. Cnd trieti Iubirea real, nu te mai simi separat de alii. Pierzi orice aspect al identitii tale care i respinge pe alii. Te deschizi spre o realitate mai vast pe care o creezi mpreun cu alii, prin ncredere reciproc. Judecata nceteaz i acceptarea domnete! Cel ce iubete fr condiii nu impune nici o limit libertii sale i nici libertii altcuiva. El nu ncearc s pstreze iubirea ntruct a ncerca s o pstrezi, nseamn a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit n mod constant, ntruct este cerut n fiecare clip. Iubirea nu ia ostatici, nu se trguiete i nu poate fi compromis de fric! Orice obstacol n calea iubirii slluiete n inim i acolo trebuie el dizolvat. Nu atepta c cerul s vin c s-i rspndeasc iubirea. F-o tu acum! Asta pentru c cerul este n ochii ti, atunci cnd priveti cu acceptare i compasiune. Este n minile tale, atunci cnd le ntinzi ca s ajui. Este n mintea ta, atunci cnd vezi bine n loc de ru. Felul n care vezi lumea determin ce va fi lumea pentru tine. Aadar, nu cuta s -i schimbi pe ceilali sau lumea din jurul tu! n schimb, uit-te la tine! Privete-i convingerile i vei vedea unde e nevoie s te deschizi. Privete n inima ta i vei ti unde anume e nevoie s aduci Iubire. Adevrul este c nu putem fi fericii alturi de o alt persoan dac nu suntem fericii cu noi nine. Dac i place cine eti, a fi cu altcineva nu este dect o extensie a propriei fericiri. ns, dac nu te placi pe tine nsui, a fi cu cineva nu face dect s i exacerbeze starea de nefericire. Decizia de a intra ntr-o relaie de parteneriat nu trebuie s se bazeze pe dorina de a evita s te priveti pe tine nsui, ci pe consimirea de a intensifica acest proces. Atunci cnd trieti lng ali oameni este foarte probabil s aib loc o declanare reciproc a rnilor nevindecate. Nu este nici plcut i nici simplu s devii contient de prile nevindecate. Oricum, este o etap necesar a cltoriei ctre rentregirea psihic. O relaie seamn cu o uria gaur neagr. Spa n straturile superficiale ale contientului pn ce scoate la lumina cele mai adnci temeri i nesigurane. Cine nu este dispus la o confruntare n profunzime cu ele, i pune sub semnul ntrebrii dorina de a fi ntr-o relaie apropiat cu cineva. Nu te poi apropia de cineva fr s te confruni cu tine nsui! Paul Ferrini-IUBIREA NU IA OSTATECI

"Lumea este asemenea unei oglinzi uriase.Reflecta ceea ce esti tu.Daca esti o persoana iubitoare, prietenoasa si serviabila, atunci si lumea se va dovedi iubitoare, prietenoasa si serviabila cu tine.Lumea este ceea ce esti tu." Thomas Dreier "Profita de fiecare gand, de fiecare idee care iti vine in minte.Fa-o sa functioneze si sa produca efecte pentru tine.Gandeste-te la lucruri nu asa cum sunt, ci asa cum ar putea sa fie.Nu visa doar, ci creeaza!" Maxwell Maltz ''Singura limita pentru realizarile de maine o reprezinta indoielile de astazi.Haideti sa inaintam cu o credinta puternica si activa!'' Franklin Delano Roosevelt Nu trebuie sa fii trist ca n-ai fost remarcat. Fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil . Confucius "Nu exista pe Pamant niciun lucru pe care sa nu-l poti avea - odata ce ai aceptat mental faptul ca il poti obtine." Robert Collier

Trateaz oamenii n felul n care ai vrea TU s fii tratat !!!

O NTMPLARE DE DEMULT Acum douzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca s m ntrein. ntr-o noapte, cnd am ajuns la o comand, la 2:30 AM , cldirea era n ntuneric, cu excepia unei singure lumini, la o fereastr de la partern asemenea circumstane, muli taximetriti ar claxona o dat sau de dou ori, ar atepta un minut i apoi ar pleca. Dar am vzut prea muli oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dac nu mi se prea un pericol, ntotdeauna mergeam la u. Deci, am mers i -am btut la u .. - Doar un minut, rspunse o voce firav, a unei persoane mai n vrst. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. Dup o pauz lung, ua s-a deschis. O femeie mic de statur, n jur de vreo 80 de ani sttea n faa mea. Purta o rochie colorat i o plrie mare cu o panglic de catifea prins pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii 40. Lng ea era o valiz mic de plastic. Apartamentul arta ca i cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearafuri. Nu gseai niciun ceas pe perei, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. ntr-un col era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticl. - Ai putea s mi ducei bagajul pn la main? zise ea. Am dus valiza la main i apoi m-am ntors s o ajut pe femeie. Ea m-a luat de bra i am mers ncet spre main. A continuat s-mi mulumeasc pentru amabilitate. - Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar ncerc s-mi tratez pasagerii n felul n care a vrea ca mama mea s fie tratat. - Oh, suntei un biat att de bun! zise ea. Cnd am intrat n main, mi-a dat o adres i apoi m-a ntrebat : - Ai putea s conduci prin centrul oraului? - Nu este calea cea mai scurt, am rspuns eu rapid. - O, nu contez, spuse ea. Nu m grbesc. Eu acum merg spre azil M-am uitat n oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scnteitori. - Nu mi-a mai rmas nimeni din familie a continuat ea. Doctorul spune c nu mai am mult timp. n tcere, am cutat ceasul de taxare i l-am oprit. - Pe ce rut ai vrea s merg?, am ntrebat.

Pentru urmatoarele dou ore am condus prin ora. Mi-a artat cldirea unde, odat, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea i soul ei au locuit cnd erau proaspt cstorii. M -a dus n faa unui magazin cu mobil, care odat fusese o sala de bal, unde obinuia s mearg la dans, pe v remea cnd era fat. Cteodat m ruga s opresc n faa unor cldiri sau coluri de strad i s stau cu ea acolo n ntuneric, contemplnd n tcere. Cum prima raz de soare s-a artat la orizont, mi-a spus dintr-o dat: - Sunt obosit Hai s mergem. Am condus n tcere, spre adresa pe care mi-o dduse. Era o cladire ieftin, o cas mic, cu un drum de parcare care trecea pe sub o porti. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau ateni i concentrai aspura fiecrei micri pe care o fce a femeia. Am deschis portbagajul i am dus micua valiz pn la u. Femeia fusese deja aezat ntr -un scaun cu rotile. - Ct v datorez?, a ntrebat ea, n timp ce-i cuta portmoneul. - Nimic, am zis eu. - Dar trebuie i tu s te ntreii. - Nu v facei grijisunt i ali pasageri, am rspuns eu.. Aproape fr s m gndesc, m -am aplecat i iam dat o mbriare. Ea m-a strns cu putere. - I-ai fcut unei femei n vrst un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulumesc. I-am strns mna i apoi am plecat n lumina dimineii. n spatele meu, o u se nchisese Era sunetul de ncheiere al unei viei. Nu am mai luat ali pasageri, n tura aceea de lucru. Am condus, pierdut n gnduri Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dac femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mnios sau unul care ar fi fost nerbdtor s-i termine tura? Ce-ar fi fost dac a fi refuzat s iau comanda, sau doar s claxonez o dat i apoi s plec?.. Uitndu-m n urm nu cred ca am facut ceva mai important n ntreaga mea via. Suntem tentai s credem c vieile noastre se nvart n jurul unor momente mree. Dar adesea aceste momente mree ne iau prin surprindere frumos mpachetate n ceea ce alii ar considera ceva nensemnat. Viaa aceasta s-ar putea s nu fie petrecerea pe care o speram, dar ct timp suntem aici, putem s dansm. n fiecare diminea cnd deschid ochii, mi spun: Ziua de azi este o zi special! Amintii-v asta, prietenii mei: nu ne mai putem ntoarce niciodat napoi, acesta e singur ul Show pe care l jucm. Trateaz oamenii n felul n care ai vrea TU s fii tratat !!! Publicat de Caietul Cu Articole la joi, ianuarie 31, 2013