Prefata autorului

Aceasta carte e, mai cu seama, nchinata copiilor din scolile primare, care sunt n vrsta de la noua pna la
treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de scoala, scrisa de un elev din clasa a III-a al unei scoli
orasenesti din Italia.
Cnd spunem ca e scrisa de un elev din clasa a IlI-a, nu voim sa zicem ca el a scris-o ntocmai cum este aici
tiparita. Dnsul nsemna zi cu zi ntr-un caiet, dupa cum se pricepea, tot ce vazuse, simtise, cuetase: n scoala
si afara din scoala; iar la sfrsitul anului, tatal sau scrie aceste paini dupa notele lui, silindu-se a nu schim!a
nimic din nduri, ci a pastra, pe ct se poate, cuvintele fiului sau.
Patru ani n urma, acesta fiind n imnaziu, si reciti manuscrisul si mai adaua prin el cte ceva de la sine, folo-
sindu-se de amintirile sale nca vii, despre persoanele si faptele din trecut.
Acum copii, cititi si voi aceasta carte, si tra nade"de, ca veti fi multumiti, !a chiar cred ca va va fi de folos.
#C$#%&'I(
)ntia zi de scoala
*uni, +,.
Azi e ntia zi de scoala- Ca un vis au trecut la tara, cele trei luni de vacanta- %ama m-a dus azi dimineata la
scoala &aretti, ca sa ma nscrie n clasa a III-a primara; mi-era ndul tot la tara si ma duceam la scoala cu
inima rea. Pe toate ulitele misunau copii; cele doua li!rarii erau pline de parinti, care cumparau: hiozdane,
caiete, condeie, si n fata scolii se ramadise atta lume, nct portarul si politistul a!ia puteau sa tina ornduiala
la poarta. Pe cnd stam lna poarta, simtii ca-mi pune cineva mna pe umar; era profesorul meu din clasa a Ii-
a, cel cu parul rosu si z!rlit, vesel, ca de o!icei. (l mi spuse:
- .a sa zica, (nrico, iata-ne despartiti pentru totdeauna-
*ucrul acesta-l stiam si eu, dar cuvintele lui tot ma ntristara.
Patrunseram cu reu. Domni, doamne, femei din popor, mestesuari, ofiteri, !unici, servitoare: fiecare cu cte
un copil de mna si cu certificatele de promovare n cealalta, umpleau sala si scara, facnd atta zomot nct
parea ca intrau la teatru. 'evazui cu placere sala cea mare din eta"ul de "os, cu usile celor sapte clase, unde-mi
petrecusem cei dinti trei ani de scoala.
(ra loata mare. Profesoarele treceau n sus si n "os. Profesoara mea din clasa I superioara ma saluta din usa
clasei sale si-mi zise:
- (nrico, tu meri acum la eta"ul de sus. n-am sa te mai vad nici macar trecnd- si se uita la mine cu ntristare.
)n "urul directorului se aflau femei foarte nri"orate, fiindca nu mai erau locuri pentru copiii lor; !aai de
seama ca !ar!a lui era mai carunta dect n anul trecut. %i se paru ca unii din !aieti crescusera, altii se
nrasasera.
)n eta"ul de "os, unde se si facuse mpartirile, erau copilasi din clasa I inferioara, care nu voiau sa intre n clasa
si se opinteau ca niste maarusi; tre!uia sa-i traa nauntru cu de-a sila. /nii fueau; altii, vaznd pe parintii lor
ca pleaca, ncepeau sa tipe si acestia erau siliti sa se napoieze, ca sa-i mnie sau sa-i ia cu dnsii.
Profesoarele nu mai stiau unde le statea capul. Pe fratiorul meu l nscrisesera n clasa profesoarei Delcati, pe
mine n aceea a profesorului Per!oni, la eta"ul de sus. *a ora zece eram cu totii n clasa: cincizeci si patru la
numar, erau numai vreo cincisprezece sau saisprezece din camarazii mei din clasa a II-a, ntre care Derossi,
acela care ia ntotdeauna premiul I. Ce mica si trista mi se paru scoala pe lna padurile si muntii unde-mi
petrecusem vara-
%a ndeam asemenea la profesorul meu din clasa a II-a. Ce !un era si ce micut- Parea ca este un scolar de-ai
nostri- (l, mereu rdea cu noi. Ce rau mi pare ca nu-l mai vad aici cu parul lui cel rosu si z!rlit- Profesorul de
acum e nalt si n-are !ar!a, parul i e carunt si lun, are o duna adnca pe frunte. 0lasul i este ros, se uita
tinta la noi ca si cum ar vrea sa ne hiceasca ndurile. 1u rde niciodata- (u mi ziceam n mine: 2Asta e a!ia
ziua dinti, mai sunt nca noua luni- Ce de munca- Cte e3amene la sfrsitul lunilor- Ce de osteneala-2 )mi paru
!ine ca asii pe mama la usa scolii, caci simteam nevoia de a ma arunca n !ratele ei. (a mi-a zis:
- 1-ai ri"a, (nrico, o sa nvatam mpreuna. %a ntorsei acasa cu inima !una. Dar tot nu mai am pe !unul meu
profesor, care ne zm!ea asa de !lnd si vesel. scoala nu mi se mai pare asa de frumoasa ca mai nainte-
Profesorul nostru.
%arti, +4.
De azi dimineata mi place si profesorul nostru de acum. Pe cnd intram n clasa, unde el se si afla pe catedra,
scolari de-ai lui, de acum un an, trecnd pe la usa clasei noastre, se opreau putin, ca sa-l salute.
- &una ziua, domnule profesor-
- &una ziua, domnule Per!oni- /nii chiar intrau, i strneau mna si fueau repede. 5e vede ca ei l iu!esc si
ca s-ar ntoarce !ucuros la dnsul. (l le raspundea:
- &una ziua- 5trnea minile ce i se ntindeau, dar nu se uita la nimeni, si ramnea serios dupa fiecare salutare;
duna de pe frunte i se adncea si mai tare; sta ntors spre fereastra, uitndu-se la acoperisul casei din fata; n
loc de a se !ucura de acele saluturi, parea ca se simtea mhnit.
Dupa aceea se uita cu !aare de seama la fiecare din noi. 5e poor de pe catedra si ne dicta plim!ndu-se
printre !anci. .aznd pe un copil rosu la fata si cu chipul plin de !u!ulite, nceta ndata de a mai dicta, se opri,
apuca o!razul !aiatului cu minile, l privi adnc, l ntre!a ce are si-i pipai fruntea, ca sa vada daca arde.
)n timpul acesta, un !aiat, care statea la spatele lui, se ridica si nceput sa se strm!e la el. (l se ntoarse fara de
veste, !aiatul se opri repede si-si pleca usor capul, asteptndu-si pedeapsa. Profesorul i puse o mna pe cap si i
zise numai att:
- 5a nu mai faci asa- Apoi se sui iar pe catedra si ncepu sa dicteze. Cnd sfrsi de dictat, se uita ctva timp la
noi fara a vor!i si apoi ne zise ncetinel cu lasul lui cel ros, dar !lnd: Ascultati, copii- # sa petrecem un an
mpreuna, sa ne silim n toate chipurile, ca sa-l petrecem !ine. )nvatati si fiti !uni- (u n-am familie- .oi sunteti
familia mea- Acum un an traia nca !iata mea mama: a murit si ea. Am ramas sinur- .a am numai pe voi pe
lumea aceasta- 1u mai am alta draoste, alt nd, dect al vostru- 6iti voi copiii mei- (u va iu!esc; iu!iti-ma si
voi pe mine- 1-as dori sa ma vad silit ca sa pedepsesc nici macar pe unul din voi. Aratati-mi ca sunteti !aieti de
inima. scoala noastra sa fie o familie; voi sa fiti mnierea si fala mea. 1u va cer sa-mi faaduiti acestea prin
vor!e; sunt siur ca n inima voastra fiecare din voi a si raspuns 2da2; de aceea va si multumesc-
$ocmai atunci intra portarul, ca sa sune sfrsitul orei. Iesira cu totii n liniste. &aiatul care se strm!ase la
spatele profesorului, se apropie de el si i zise cu sfiala:
- Iertati-ma, domnule profesor- Profesorul l saruta pe frunte si-i raspunse:
- Du-te, fatul meu-
# nenorocire.
.ineri, 7+.
Anul a nceput cu o nenorocire. Azi dimineata, pe cnd meream la scoala, spuneam tatalui meu, ce ne zisese
profesorul, cnd deodata vazuram o multime de lume ramadita la poarta scolii. $ata zise ndata:
- 1u cumva sa se fi ntmplat vreo nenorocire- 'au ar ncepe anul-
A!ia am putut sa intram- 5ala era plina de parinti si de copii, pe care profesorii nu iz!uteau sa-i !ae prin clase.
$oti stateau cu fata ntoarsa catre cancelaria directorului si din toate partile se auzea zicndu-se: 2&ietul !aiat-
5aracul 'o!etti-2 Chipul ardistului si capul plesuv al directorului se zareau pe deasupra capetelor, n fundul
cancelariei. Putin dupa aceea intra un domn cu palaria nalta; se auzi soptindu-se: 2( doctorul-2
$ata ntre!a pe un profesor ce s-a ntmplat.
- # roata a trecut peste piciorul unui !aiat, raspunse acesta; si l-a frnt- adaua un altul.
/n !aiat din clasa a II-a, pe cnd venea la scoala prin ulita Dora- 0rossa, vazu ca un !aietel din clasa +
inferioara, scapat din mna mamei sale, cazuse n mi"locul strazii, tocmai cnd era sa treaca un omni!uz.
&aiatul alera cu ndrazneala, apuca copilul, l dete la o parte dar nu avu timp sa-si traa piciorul destul de
repede si roata omni!uzului l calca. ( !aiatul unui capitan de artilerie.
Pe cnd ni se povesteau acestea, ne pomeniram cu o doamna, ca intra ca o ne!una n sala m!rncind lumea: era
mama lui 'o!etti. # alta doamna i iesi nainte si se arunca n !ratele ei plnnd: era mama copilului scapat.
Amndoua se repezira n odaie si se auzi ndata un tipat sfsietor: 2Pietro2, draul mamei. )n timpul acesta se
opri o trasura la poarta si directorul iesi pe praul usii tinnd n !rate pe !aiatul ranit, care-si rezema capul pe
umarul lui; era al!en la fata si cu ochii nchisi. 5e facu o mare tacere, numai plnsul !ietei mame se mai auzea.
Directorul, schim!at la fata, se opri putintel, ridica pe !aiat n sus cu amndoua minile, ca sa-l arate multimii
ramadite. Atunci, profesori, profesoare, parinti, !aieti: toti soptira ntr-un las:
- 5a traiesti, 'o!etti, draa- (l deschise ochii si ntre!a:
- Ce mi s-a facut hiozdanul8 %ama copilului scapat de prime"die i-l arata plnnd si-i zise:
- 1u te teme, l duc eu draul meu neras- $otodata spri"inea pe mama ranitului, care nu mai contenea din
plns. Iesira, asezara !inisor !aiatul n trasura si pornira; iar noi, cu totii, intraram prin clase n tacere.
&aiatul cala!rez.
5m!ata, 77.
Ieri, catre seara, pe cnd profesorul ne spunea cum i mai este !ietului 'o!etti, care va fi silit sa um!le n cr"e.
intra si directorul tinnd de mna un scolar nscris chiar acum. &aiatul era foarte oaches la chip, cu parul neru,
cu ochii mari si vii, cu sprncenele dese si m!inate. Purta haine nchise si era ncins cu o curea neara.
Directorul i spuse ceva profesorului la ureche si pleca, lasnd pe !aiat lna dnsul. &aiatul se uita la noi cu
ochii sai cei mari si parea cam sfios. Profesorul l lua de mna si ne zise:
- &ucurati-va ca intra n scoala un mic italian, nascut la 'eio di Cala!ria, oras ce se afla la cinci sute de mile
departe de aici.
$re!uie sa primiti cu dra pe un frate al vostru, care vine asa de departe. (l e nascut pe un pamnt lorios, care
a dat Italiei oameni vestiti si i da necontenit muncitori vrednici si soldati vite"i; ntr-unul din cele mai frumoase
tinuturi ale patriei noastre, unde se afla paduri ntinse si munti nalti, locuiti de un popor destept si inimos.
Iu!iti-l, asa ca sa nu simta ca e departe de locul sau de nastere. Dovedi-ti ca un !aiat italian n orice scoala
italiana ar pune piciorul, ase9 :+:h,; +;te acolo numai frati-
Dupa aceste cuvinte, ne arata pe harta Italiei locul unde se afla 'eio di Cala!ria, apoi stria pe Derossi, acela
care ia totdeauna premiul I. Derossi se ridica.
- .ino ncoace- i zice profesorul. Derossi iesi din !anca si se duse la catedra, n fata cala!rezului. $u, care esti
cel dinti n clasa, i spuse profesorul, da n numele clasei ntrei, noului camarad sarutarea de !unavenire,
m!ratisarea copiilor din Piemont, copilului din Cala!ria. Derossi saruta pe cala!rez, zicndu-i cu lasul sau cel
limpede:
- &ine-ai venit- Cala!rezul saruta si el din toata inima pe Derossi. $oti !aietii !atura din palme. $acere- stria
profesorul, nu se aplauda n scoala- $otusi se vedea ca e multumit. Cala!rezul era si el voios. Profesorul i arata
un loc si-l duse la !anca. Apoi adaua: <ineti !ine minte, ceea ce va spun. Pentru ca un !aiat cala!rez sa fie la
$urin ca la el acasa si un !aiat turinez, asisderea n Cala!ria, tara noastra s-a luptat cincizeci de ani si treizeci de
mii de italieni au pierit n aceste lupte- Iu!iti-va unii pe altii si va respectati- Acela care ar neca"i pe acest
camarad pentru ca nu s-a nascut n provincia noastra, n-ar fi vrednic sa ridice ochii de la pamnt, cnd trece un
stea tricolor.
)ndata ce cala!rezul se aseza la locul sau, vecinii i daruira penita, cadre si un alt scolar din !anca din urma i
trimise un tim!ru postal din 5uedia.
Camarazii mei.
%arti, 7=.
&aiatul care a trimis tim!rul postal cala!rezului, mi place mai mult dect toti. )l cheama 0arrone, e cel mai
mare din clasa, e aproape de +; ani. Are capul mare, e spatos si !un la suflet; aceasta se cunoaste cnd rde. 5-
ar zice ca el cueta ca un om mare- Acum cunosc multi din camarazii mei. )mi mai place nca unul, Coretti;
poarta o flanela cafenie si o caciula de !lana de pisica; e totdeauna vesel- $atal sau, neustor de lemne, a fost
soldat n raz!oiul din +4:>, n reimentul principelui /m!erto. 5e zice ca are trei decoratii. %ai avem n clasa
si un !aiat cocosat, micul 1elli, sla!, plapnd si al!en la chip; este un altul foarte !ine m!racat, care-si curata
mereu fulii de pe haina, l cheama .otini. )n !anca din fata mea sta un !aiat poreclit 2?idarasul2 @%uratorinoA,
pentru ca tatal sau este zidar; are un o!raz rotund ca un mar si nasul mic ca un hemulet. ( foarte mucalit, stie
sa imite !otul de iepure si toti l ruam mereu sa ne faca acea strm!atura ca sa rdem. (l poarta o zdreanta de
palarie hemuita, pe care o !aa n !uzunar ca pe o !atista. *na dnsul, n !anca, sta 0aroffi, un fel de
pra"ina luna si uscata, cu nasul ca ciocul de cucuvea si cu ochii mici; acesta face neot cu penite, cadre si cutii
de chi!rituri; el si scrie lectiile pe unhii, ca sa le citeasca pe furis. %ai este si un domnisor, Carol 1o!is, foarte
mndru; el sta ntre doi !aieti ce-mi sunt foarte drai. /nul este fiul unui lacatus, m!racat cu o haina luna de
atrna pna la enunchi @e o haina de-a tatalui sauA; !ietul !aiat e al!en ca ceara, nct crezi ca e !olnav, nu
rde niciodata si e foarte sfios. Celalalt e cu parul rosu, si cu o mna uscata, pe care o tine leata de t. $atal
sau a plecat n America si mama sa s-a facut, de nevoie, precupeata de zarzavaturi.
.ecinul meu din stna e un tip ciudat - 5tardi - mic si ndesat, mai ca n-are t, posac de nu-i scoti o vor!a din
ura. Pare ca pricepe foarte cu reu, caci asculta cu multa !aare de seama pe profesor; nici nu clipeste, sta cu
fruntea ncretita, cu dintii strnsi, si daca unul din vecinii sai l ntrea!a ceva n timpul cnd e3plica profesorul,
ntia si a doua oara nu raspunde, dar a treia oara da cu piciorul.
*na dnsul sta un o!raznic rautacios, numit 6ranti; a fost dat afara de la o alt scoala. %ai sunt si doi frati
m!racati la fel, care seamana unul cu altul ca doua picaturi de apa; amndoi poarta palarii cala!reze cu cte o
pana de fazan.
Dar cel mai draalas dintre toti, acela care are mai multa iscusinta, care si n anul acesta va fi desiur cel dinti
din clasa, este Derossi. Profesorul i-a si nteles destoinicia; pe dnsul l ntrea!a mereu. %ie nsa mi-e foarte
dra Precossi, !aiatul lacatusului, acela cu haina luna si !olnavicios. 5e zice ca tatal sau l !ate mereu; parca
mi vine si mie a crede, ca prea e sfios; de cte ori cere vreo deslusire sau loveste din ne!aare de seama pe
vreun !aiat, zice ndata; 2Iarta-ma-2 Dar tot 0arrone e cel mai cuminte si mai !un.
# fapta eneroasa.
%iercuri, 7:.
Chiar azi dimineata 0arrone ne dadu o dovada de inima lui cea !una. A"unsesem cam trziu la scoala, fiindca
ma oprise profesoara de clasa I superioara, ca sa ma ntre!e la ce ora ar putea sa vina la noi, acasa.
Profesorul nu venise nca si trei sau patru !aieti neca"eau pe !ietul Crossi, !aiatul cu parul rosu si cu mna
leata de t, a carui mama e precupeata. )l loveau cu liniile, i azvrleau co"i de castane n ochi si i ziceau
mereu;
- Ciunule, slutule- /nii l imitau, n !ataie de "oc, cum si tinea mna leata de t.
5armanul !aiat statea sinur n fundul clasei si nu zicea nimic; nsa se uita cnd la unul, cnd la altul, parca i-ar
fi ruat, sa-l lase n pace. Dimpotriva ei se ndr"ira si mai tare. Atunci Crossi ncepu sa se roseasca si sa
tremure de necaz, dar tot ra!da. Deodata, rautaciosul 6ranti se sui pe o !anca si imita pe mama lui Crossi, cum
si poarta cosurile cu zarzavaturi n mini, cnd vine la poarta scolii, ca sa astepte pe fiul sau.
%ulti !aieti ncepura sa rda cu hohote; Crossi si pierdu cumpatul; apuca o calimara si o azvrli din toate
puterile n capul lui 6ranti.
6ranti si pleca repede capul, iar calimara lovi n piept pe profesorul care tocmai intra n clasa.
$oti scolarii alerara speriati pe la locurile lor. Profesorul nal!eni si urcndu-se la catedra i ntre!a suparat:
- Cine a azvrlit8 1imeni nu raspunse. Profesorul ntre!a iarasi, ridicnd lasul: 'aspundeti, cine8
Atunci lui 0arrone facndu-i-se mila de !ietul Crossi, se scula repede si zise hotart: 2(u-2. Profesorul se uita la
el, se uita si la ceilalti scolari, pe care i vazu ca stau minunati si zise cu lasul potolit:
- 1u este adevarat- (l adauase, vinovatul n-o sa fie pedepsit, sa se ridice-
Crossi se scula si zise necat de plns:
- %a !ateau si ma !at"ocoreau; de necaz mi-am iesit din fire si am azvrlit cu calimara-
- sezi, zise profesorul. 5a se scoale cei care l-au ntartat. Patru elevi se sculara n picioare, plecndu-si capul.
- Ati neca"it, le zise profesorul, pe un cole care nu va facea nimic; ati !at"ocorit pe un nenorocit; ati !atut pe un
neputincios, care nu este n stare sa se apere. Ati facut una din faptele cele mai miselesti, care pot mn"i o fiinta
omeneasca- 5unteti niste nemernici- apoi co!or printre !anci, lua de !ar!ie pe 0arrone, care statea cu capul n
"os si se uita drept n ochii lui, zicndu-i:
- $u esti un suflet !un-
0arrone, folosindu-se de mpre"urare, sopti ceva la urechea profesorului care ntorcndu-se catre cei patru vino-
vati, le zise cu asprime: 2.a iert-2
Profesoara mea din clasa I superioara.
Boi, 7,.
Profesoara mea s-a tinut de cuvnt; a venit azi pe la noi, tocmai cnd era sa ies cu mama, sa ducem ceva rufe
unei femei sarace, recomandata ntr-un ziar milostivirii pu!lice.
Profesoara mea nu venise de un an pe la noi; deci o primiram toti cu multa !ucurie. (ste tot asa de sla!a si e tot
cu valul ei verde la palarie, m!racata foarte simplu si pieptanata rau, caci n-are vreme, saracuta, sa se
dichiseasca. Pare a fi si mai su!reda dect n anul trecut si are vreo cteva fire de par al!, tuseste mereu.
%ama o ntrea!a:
- Cum o duci cu sanatatea8 %i se pare ca nu prea te nri"esti-
- Asi, si ce face asta, raspunse ea zm!ind, dar cu ochii tristi.
- Poate ca prea vor!esti tare- adauase mama, ca te ostenesti prea mult cu copiii8 Asa si e; lasul ei se aude
ntruna, si mi aduc aminte de cnd eram n clasa ei, ca vor!este tot mereu; vor!este ca sa tina copiii atenti si nu
sade o clipa "os.
(ram siur ca o sa vina pe la noi, ea nu-si uita niciodata elevii; tine cu anii minte numele tuturor.
)n timpul e3amenelor de sfrsitul lunii aleara la director, ca sa-l ntre!e ce note au luat copiii; i asteapta la usa
si le cere caietele de compozitii, ca sa vada daca au facut prorese.
%ulti, care sunt acum n imnaziu, care poarta pantaloni luni si au ceasornice, mer la dnsa s-o vada.
Azi venise la noi o!osita, caci se ntorcea de la o e3pozitie de ta!louri unde-si dusese elevii, ca si n anii trecuti,
cnd merea cu ei n fiecare "oi pe la muzee, ca sa le e3plice si sa le arate toate lucrurile.
&iata profesoara- ( si mai prapadita, dar tot vesela; cnd vor!este de scoala i creste inima. (a ceru sa vada
patul @care acum este al fratelui meuA n care zacusem asa de reu acum doi ani; se uita lun la el fara ca sa
vor!easca.
'amase putin la noi, caci avea de nd sa meara la un elev al ei, !olnav de po"ar. *uase cu ea un pachet de
caiete de corectat. %unca pentru toata seara- &a nca, nainte de a nnopta, tre!uia sa mai dea si o lectie de
aritmetica unei pravaliase.
- Asculta, (nrico, zise ea, la plecare, mai iu!esti tu pe profesoara ta, acum cnd dezlei pro!leme rele si faci
compozitii luni8 Dupa aceea ma saruta, pleca si stria nca din capul de "os al scarii: 5a nu ma uiti, stii-
(nrico-
- 1u, !una mea profesoara, nu- 1-o sa te uit niciodata- Chiar cnd m-oi face mare, o sa-mi aduc aminte de tine
si o sa vin sa te vad n mi"locul elevilor tai.
De cte ori voi trece pe dinaintea unei scoli si voi auzi lasul unei profesoare, o sa mi se para ca te aud pe tine si
o sa ma ndesc la cei doi ani petrecuti n clasa ta, unde am nvatat attea lucruri, unde te-am vazut de attea ori
!olnava si ostenita, dar totdeauna sruincioasa, totdeauna !una; mhnita, cnd unul din noi lua o apucatura rea
n tinerea condeiului; tremurnd de frica, cnd ne ntre!au inspectorii scolari; vesela, cnd raspundeam !ine;
totdeauna !lnda si draastoasa ca o mama.
1u, n-o sa te uit niciodata, !una mea profesoara-
)ntr-un pod de casa.
.ineri, 74.
1e duseram ieri seara, cu mama si cu sora-mea, 5ilvia, ca sa dam ceva rufe femeii sarace, recomandata n ziar.
(u luasem cu mine pachetul si 5ilvia tinea ziarul cu adresa si initialele !ietei femei.
1e-am suit pna su! acoperisul unei case nalte si am intrat ntr-o sala luna si nusta, n care dadeau mai
multe usi.
%ama !atu la cea din urma. # femeie nca tnara, dar foarte sla!a, veni sa ne deschida. %i se paru ca o mai va-
zusem undeva, tot cu !asmaua cea al!astra pe cap.
- Dumneata esti persoana din ziarul cutare8 o ntre!a mama.
- Da, doamna, eu sunt-
- <i-am adus niste rufe.
6emeia ncepu sa ne multumeasca imediat cu ochii plini de lacrimi.
.azui ntr-un colt al salii un !aietel nenuncheat dinaintea unui scaun, si ntors cu spatele spre noi; mi se paru
ca scrie si adevarat ca scria, tinnd hrtia pe scaun si calimara pe "os.
- Cum putea el oare sa scrie n acea ntunecime8 mi ziceam n minte; cnd deodata recunoscui parul rosu si hai-
nuta de !um!ac a lui Crossi, fiul precupetei. 5pusei aceasta la urechea mamei, n vreme ce femeia si aseza
rufele.
- $aci- mi raspunse mama, de unde stii ca nu i-ar fi rusine, vaznd ca miluiesc pe maica-sa8 1u-l stria-
Crossi, nsa, se ntoarse tocmai atunci spre noi; eu ma tul!urai; el mi zm!i si mama ma mpinse spre el ca sa-l
sarut. Crossi se scula si ma lua de mna.
- /ite, doamna, zise femeia, cum traiesc aici cu !aietelul meu. &ar!atu-meu a plecat de sase ani n America si
eu, dupa alte nevoi, mai sunt si !olnava. 1u pot sa vad de micul meu neot, ca sa-mi csti pinea de toate
zilele. 1u mi-a ramas nici macar o mascioara pentru Pietro al meu, ca sa ai!a pe ce sa-si scrie temele, !ietul
!aiat- Cnd aveam te"heaua "os, la poarta, mai scria si el pe ea, dar mi-a luat-o si pe aceea. 1-are nici macar
destula lumina, ca sa nvete fara ca sa-si prapadeasca ochii. 5lava Domnului, ca pot sa-l trimit la scoala si ca
primaria i da carti si caiete. &ietul copil- Ce !ine ar nvata.
%ama i dete tot ce avea n puna, saruta pe !aiat si, cnd iesiram, i cureau lacrimile.
Avu dreptate sa-mi zica:
- .ezi tu, copilul meu, ce de nevoi ntmpina !ietul !aiat, pna sa-si nvete lectiile8 si tie, care te !ucuri de toate
nlesnirile, tot ti-e rea cartea. 5a stii de la mine, (nrico ca munca lui de o zi are mult mai mare pret dect
munca ta de un an. Asa copii ar tre!ui sa capete premiul I-
scoala.
.ineri, 74.
Da, draul meu, (nrico, !ine zicea mama, ca ti-e rea cartea- .ad ca nu meri la scoala cu toata inima, cum mi-
ar placea mie; si-mi pare rau- 1u stii ct de urta si luna ar fi toata ziua daca n-ai mere la scoala- Dupa o
saptamna, dezustat de lenevia ta, n-ai sa stii ce sa te faci de urt si cum sa te mai roi de noi sa te trimitem iar
la scoala. $oata lumea nvata acum, fatul meu- /ita-te la meseriasii care se duc la scoala seara, dupa ce au
muncit ziua ntreaa; uita-te la femeile si fetele din popor, care se duc sa nvete duminica, dupa ce au lucrat
toata saptamna; uita-te la soldatii care-si iau cartile si caietele n mna, cnd se ntorc de la e3ercitii zdro!iti de
osteneala.
0ndeste-te la copiii muti, la cei or!i, caci si ei nvata. Puscariasii chiar, sunt siliti sa nvete, sa citeasca si sa
scrie.
)nchipuieste-ti ca dimineata, cnd iesi de acasa, aici, n orasul tau, alti treizeci de mii de !aieti se duc, ca si tine,
sa se nchida, vreme de trei ceasuri, ntr-o clasa, ca sa nvete.
%ai mult- 0ndeste-te la sumedenia de copii care, aproape n aceeasi ora, mer la scoala n toate tarile din
lume. /rmareste-i cu nchipuirea cum se duc, stra!atnd potecile satelor, strazile zomotoase ale oraselor,
mernd de-a lunul marilor si al lacurilor, cnd su! arsita unui soare dooritor, cnd prin neura; n !arci, prin
tarile stra!atute de canaturi; calari, prin cmpiile ntinse; cu sania, prin tinuturile troienite de zapada; prin vai si
pe dealuri; prin paduri si praie, suindu-se pe cararile sinuratice ale muntilor; sinuri sau mai multi mpreuna,
toti cu cartile n mna m!racati n mii de feluri, vor!ind mii de lim!i; din cele din urma scoli ale 'usiei, ca si
pierdute prin zapezi, pna la scolile Ara!iei um!rite de palmieri.
%ii si milioane, toti mer sa nvete, ntr-o suta de chipuri deose!ite, cam aceleasi lucruri. )nchipuieste-ti acel
furnicar de copii a o suta de popoare, acea nemarinita miscare din care faci si tu parte, si ndeste-te ca, daca
ar nceta acea miscare, omenirea ar recadea n !ar!arie, caci aceasta miscare e nsusi proresul, speranta si fala
lumii-
)nainte dar- 5oldatel al armatei celei mari- Cartile sunt armele tale, clasa e escadronul tau, cmpul de !ataie e
lumea ntreaa si iz!nda e propasirea omenirii. Ia seama, (nrico draa, sa n-a"uni un soldat netre!nic-
$atal tau.
%icul patriot padovan
@Istorisire lunaraA
5m!ata, 7C.
1u, n-am sa fiu un soldat netre!nic; dar m-as duce cu mai mare pofta la scoala, daca profesorul ne-ar povesti n
fiecare zi cte o istorie ca cea de azi dimineata. 1e-a faaduit sa ne spuna cte una n fiecare luna, sa ne-o dea
n scris si sa fie totdeauna istoria unei fapte frumoase si adevarate a vreunui !aiat.
Istoria de azi poarta titlul de 2%icul patriot padovan2.
Iata faptul:
/n vapor francez pleca din &arcelona, oras din 5pania, catre 0enova. (rau pe punte: francezi, italieni, spanioli,
elvetieni si altii. Printre acestia se afla si un !aiat cam de unsprezece ani, sinur si rau m!racat. (l sta
totdeauna de-o parte ca un sal!atic, si se uita posomort la toti. Cu drept cuvnt era el posomort; deoarece cu
doi ani nainte de aceasta, tatal si mama sa, tarani dimpre"urul Padovei, l vndusera unei capetenii de
comedianti, care, dupa ce l-a nvatat cteva "ocuri, dndu-i multe hionturi, !atai si ra!dari, l-a luat cu dnsul
prin 6ranta si prin 5pania, !usindu-l mereu si lasndu-l sa moara de foame.
Cnd a"unsera la &arcelona !aiatul ne mai putnd sa ra!de !ataile si foamea, a"uns fiind ntr-o stare vrednica de
plns, fui de la calaul sau si alera la consulul Italiei, ca sa ceara ocrotire. Acesta, miscat de nenorocirea lui,
porunci sa-l m!arce pe acel vapor si-i dete o scrisoare catre prefectul din 0enova, pe care l rua sa trimita pe
!aiat la parintii sai, la acei parinti care l vndusera ca pe o vita- &ietul !aiat era sla! si zdrentaros- )i detera loc
ntr-o ca!ina de clasa a II-a. $oti se uitau la el cu mila si-i faceau tot felul de ntre!ari, dar el nu raspundea
nimanui. 5-ar fi zis ca el, pe toti i ura si i dispretuia, asa de tare l nasprisera !ataile si lipsurile.
Cu toate acestea, trei calatori iz!utira sa-i dezlee lim!a prin multa staruinta si multe ntre!ari. &aiatul si
povesti viata ndrund cteva cuvinte aspre, unele venetiene, altele franceze si spaniole.
Calatorii aceia nu erau italieni, totusi l ntelesera, si pe de o parte, cuprinsi de mila, pe de alta, cam chefuiti de
vin, lumira cu el si, ndemnndu-l sa le mai spuna cte ceva, i detera !ani. $ocmai atunci intrau n salon alti
calatori, domni si doamne, si ei, ca sa se arate si mai darnici, mai scoasera parale si i le azvrlira !aiatului pe
masa, ca sa sune, zicndu-i: 2%ai ia-i si pe acestia2. &aiatul !aa !anii n !uzunar, le multumi cu "umatate de
ura, ntr-un chip cam stnaci zm!ind acum pentru ntia oara.
Apoi se repezi la culcusul sau, trase n ra!a perdeaua si ramase linistit, ndindu-se la nevoile ce ntmpinase
pna aici si la norocul ce dadu peste el. Cu !anii acestia putea sa cumpere ceva !un de mncare, caci de doi ani
ra!da de foame. A"unnd la 0enova, ar putea sa-si cumpere o haina, caci de doi ani era m!racat numai cu
zdrente; putea asemenea, ducndu-i acasa, sa fie primit de parintii sai ceva mai !ine, de cum ar fi fost daca
venea cu mna oala. Acei !ani erau pentru dnsul o mica avere; el se !ucura numarndu-i pe ascuns, dupa
perdelele ca!inei.
Cei trei calatori, asezati la o masa din mi"locul salii, !eau si povesteau despre calatoriile lor, despre tarile ce
stra!atusera si din vor!a n vor!a a"unsera sa povesteasca si despre Italia. /nul din ei ncepu sa se plna de
hoteluri; un altul, de drumurile de fier; si ctesitrei, nfier!ntndu-se, ncepura sa vor!easca rau despre toate.
/nul ca i-ar placea mai !ine, sa calatoreasca n *aponia; un altul spunea ca nu asise n Italia dect hoti si
punasi; un al treilea adaua ca slu"!asii italieni nu stiu nici macar sa citeasca.
2/n popor inorant-2 zise cel dinti. 2%urdar2 adauase al doilea. 2De tl...2, stria cel de-al treilea; voia sa
zica tlhari, dar n-apuca sa-si sfrseasca vor!a, si o ploaie de oloani cazu asupra lor, rostoolindu-se de pe
masa pe "os cu un zomot asurzitor. Ctesitrei se ridicara furiosi, se uitara n sus si mai primira nca un pumn de
oloani n o!raz.
*uati-va !anii napoi- zise micul padovan cu dispret, scotndu-si capul de dupa perdeaua ca!inei. (u nu
primesc pomana de la cei care mi poneresc tara-
1#I(%&'I(
%icul cosar.
1oiem!rie, +.
Ieri, catre seara, m-am dus la scoala de fete, care e lna a noastra, ca sa dau povestea !aiatului podavan
profesoarei surorii mele, 5ilvia, caci dorea s-o citeasca. )n acea scoala sunt sapte sute de fete. Cnd sosii acolo,
li se dadu drumul si ieseau vesele, pentru ca aveau doua zile de sar!atoare: ziua sfintilor si ziua mortilor. .azui
ceva frumos- )n fata scolii, dincolo de ulita, statea un !iet cosar mititel, rezemat de zid si cu razul pe umar,
plnnd amarnic, saracutul-
Doua sau trei fete se apropiara de el si-l ntre!ara:
- Ce ai8 De ce plni asa de tare8 (l nu le raspundea, plnea ntruna. Dar spune-ne, ce ai, de ce plni8
adauase alte copile. Atunci el, ridicndu-si capul, ne arata o!ra"orul mic si rotund, cu lacrimile ce-i cureau
siroaie si ne spuse ca maturase cosurile la mai multe case si pierduse !anii din !uzunar: o suta cincizeci de lire;
ne arata si ruptura !uzunarului. %i-e frica sa ma duc acasa fara !ani; ma !ate stapnul- zise el plnnd din ce
n ce mai tare; apoi, deznada"duit, si ascunse iarasi fata n mini.
Copilele stateau serioase si se uitau la el.
)n vremea aceea se apropiara alte fete, mari si mici, sarace si !oate, cu hiozdanul n mna. /na din ele mai
maricica si cu o pana al!astra n palarie, scoase din !uzunar zece lire si zise:
- (u n-am dect zece lire, hai sa strnem mai multi- si eu am zece lire, zice alta m!racata n rosu.
- 5per ca vom aduna lesne suma, daca o da fiecare cte ceva. Atunci ncepura sa strie: %aria- 0iia- Caterina-
Da si tu zece lire- Cine are !ani sa-i dea-
/nele aveau !ani, ca sa cumpere flori, sau caiete: i detera. Altele mai mici, detera cte doua lire. Acea cu pana
al!astra strnea !anii si i numara tare.
- Cinci, zece, cincisprezece- (i draa, mai va, pna sa strnem suma- %ai va fi pna sa strnem suma- /na
mai mare dect toate, care si da chiar aere de profesorita, nainta si dete cincizeci de lire. $oate celelalte o
laudara. %ai lipseau saptezeci si cinci de lire.
- 5a asteptam pe fetele din clasa a I.-a, zise una. (le au mai multi !ani-
1umaidect sosira si fetele celelalte, si ntr-o clipa suma se mplini.
$oate se ramadeau n "urul !aiatului. (ra o priveliste asa de draalasa sa vezi pe mititelul cosar printre rochite
de diferite colori, ncon"urat de acea nencetata flfiala de pene, de panlici si crlionti- 5uma tre!uincioasa se
mplinise de mult si tot se strneau !ani. 6etitele mai mici, care n-aveau !ani, se furisau si ele printre cele
mari, ca sa dea copilului !uchetele de flori: vroiau sa-i dea si ele ceva.
Deodata veni portareasa strind:
- Doamna directoare-
6etele o luara la fua, care n dreapta, care n stna, cu un stol de pasarele.
%icul cosar ramase sinur lna zid, sterndu-si ochii, vesel si cu mnusitele pline de !ani. &utonierele
hainutei, palaria, !uzunarele lui, totul era numai !uchetele de flori si altele se mai aflau multe risipite pe "os, la
picioarele lui-
?iua mortilor
1oiem!rie, 7.
?iua aceasta e consfintita pentru amintirea mortilor. stii tu, (nrico, la care morti tre!uie sa te ndesti astazi8 *a
aceia care au murit pentru voi, pentru copii. Cti au murit si cti mai mor necontenit- 0nditu-te ai tu, vreodata
ce de parinti si-au scurtat zilele muncind pentru copiii lor; ce de mame s-au co!ort n mormnt nainte de
vreme, sfrsite de lipsurile ce-si impuneau ca sa sustina pe copiii lor8 stii tu ce de mame au pierit, s-au necat,
au nne!unit, pentru ca le-au murit copiii8 0ndeste-te ce de profesoare au murit tinere, mistuite de ostenelile
scolii, fiindca iu!eau copiii si nu se ndurau sa se desparta de ei. 0ndeste-te la medicii care au murit de !oli
molipsitoare, pe care le-au nfruntat cu !ar!atie, ca sa scape pe copii. 0ndeste-te la cei care n necuri, n
incendii, n timp de foamete, au dat copilului cea din urma !ucatica de pine, cea din urma scndura de scapare,
cea din urma funie ca sa-l scoata din flacari, si au murit fericiti de sacrificiul lor, fiindca au scapat viata unui
mic nevinovat-
Acesti morti sunt nenumarati; n fiecare cimitir odihnesc sute din aceste fiinte sfinte, care, daca ar putea sa se
scoale un minut macar din mormnt, ar rosti fiecare numele unui copil, caruia i-au sacrificat placerile
tineretilor, linistea !atrnetilor, draostea, mintea si viata lor. 1eveste de douazeci de ani, !ar!ati n floarea
vrstei, !atrni de optzeci de ani, tineri: toti martiri eroici si necunoscuti ai copilariei att de mari si att de
no!ili, nct pamntul nu produce destule fiori cte ar tre!ui sa presaram pe mormintele lor-
Iata cum si ct de mult sunteti iu!iti, copiii mei-
0deste-te, (nrico, cu recunostinta la acei morti si o sa te faci mai !un si mai iu!itor catre toti aceia care te
iu!esc si se ostenesc pentru tine, scump si norocos copil al meu, care n ziua mortilor n-ai nca sa plni pe
nimeni.
%ama ta.
Prietenul meu, 0arrone.
.ineri, ;.
Am avut numai doua zile de repaus si tot mi s-a parut mult, fiindca nu-l mai vazusem pe 0arrone. Cu ct l
cunosc mai !ine, cu att l iu!esc mai mult. $ot asa li se ntmpla si celorlalti !aieti, afara de cei mndri si
nmfati, care nu prea o duc !ine cu el, caci el nu sufera mndria.
Cnd un !aiat mare vrea sa !ata pe unul mic, acesta stria ndata:
- 0arrone- si cel mare nu-l mai !ate, sta pe loc.
$atal lui e masinist la drumul de fier. 0arrone a nceput trziu sa vina la scoala, pentru ca a fost doi ani !olnav.
Acum el este cel mai nalt si mai voinic din toata clasa. 'idica o !anca numai cu o mna, mannca teapan... si
ce !un este-
#rice lucruri i s-ar cere: creion, uma, hrtie, !ricea, da cu mprumut, sau daruieste de tot.
1u rde, nici nu vor!este n timpul orei, sta la locul lui cu spinarea ncovoiata, cu capul vrt ntre umeri,
nemiscat n !anca ce e prea strmta pentru dnsul. Cnd ma uit la el, mi zm!este uitndu-se cu coada ochiului
la mine, parca mi-ar zice:
- 1u-i asa, (nrico, noi suntem prieteni8
Cteodata-mi vine sa si rd; este asa de mare si de ros, nct hainele, mnecile, pantalonii, totul i e prea strmt
pe trup si prea scurt Palaria i sta pe vrful capului; pantofii i sunt mari si rosi, iar cravata i sta mereu sucita la
t ca o funie.
&ietul 0arrone- Cu toate acestea e destul sa te uiti la el numai o data, ca sa-l iu!esti. $oti !aietii mici ar voi sa
stea n !anca lna dnsul, pentru ca-i apara. stie !ine aritmetica si si poarta cartile leate cu o curea de piele
rosie.
Are un cutit cu mnerul de sidef, pe care l-a asit acum un an n piata armelor. )ntr-o zi s-a taiat cu el pna la os,
dar nimeni n-a stiut la scoala, si acasa n-a suflat o vor!a, de frica sa nu-i sperie pe parinti. stie de orice luma si
nu se supara niciodata, dar cnd sustine ceva, apoi vai de acela ce i-ar zice:
- 1u e adevarat- 5cntei i scapara din ochi, si iz!este cu pumnul n !anca de se cutremura totul.
5m!ata trecuta dete cinci lire unui !aiat din clasa I inferioara, care plnea n mi"locul uliti, fiindca i furasera
!anii si nu mai avea cu ce sa cumpere un caiet. 5unt trei zile de cnd lucreaza la o scrisoare de opt paini,
mpodo!ita cu desene facute cu condeiul pe marini; vrea sa o dea mamei sale de ziua ei. %ama lui vine des sa-
l ia de la scoala; e nalta si rasa ca dnsul, dar are un chip placut.
Profesorul se uita la el cu !lndete si de cte ori trece pe lna !anca lui, l !ate cu mna pe umeri, ca si cum ar
mnia un pui de taur domolit. (u l iu!esc foarte mult, sunt vesel cnd strn n mna mea, mna lui cea
roasa; ai crede ca e o mna de om mare.
5unt ncredintat ca si-ar pune viata n prime"die ca sa scape pe vreun cole de-al sau si ca !ucuros s-ar lasa sa
fie ucis, ca sa-l apere.
*ucrul acesta se vede lamurit n ochii lui- si macar ca si cu lasul lui cel ros pare ca tot cearta si !om!aneste,
totusi se simte ca vor!a lui iese dintr-un suflet !un si milos.
Car!unarul si !oierul.
*uni, ,.
1u ma ndoiesc ca 0arrone nici nu s-ar fi ndit macar, sa zica vor!ele pe care Carol 1o!is le-a spus azi
dimineata lui &etti. Carol 1o!is e mndru, fiindca tatal sau e !oier mare; un domn nalt cu !ar!a neara, foarte
serios. (l vine n fiecare zi, sa aduca pe fiul sau la scoala.
Ieri dimineata, 1o!is se certa cu &etti, unul dintre cei mai mici, dintre fii unui car!unar, si nemaistiind ce sa-i
zica de necaz, tocmai fiindca dnsul era de vina, stria n ura mare:
- $atal tau este un calic-
&etti se nrosi ca focul, l podidira lacrimile, dar nu raspunse nimic; nsa a"unnd acasa spuse tatalui sau.
Car!unarul, om mic si nnerit de car!uni de sus pna "os, veni cu copilul de mna la lectia de dupa-amiaza, ca
sa se plna profesorului.
Pe cnd car!unarul se "eluia profesorului si noi toti taceam si ascultam, tatal lui 1o!is, care, dupa o!icei, se
oprise n praul usii sa scoata mantaua fiului sau, auzind ca e vor!a de el, intra si ceru deslusiri.
- /ite, domnule, ce s-a ntmplat, raspunse profesorul, meseriasul acesta a venit sa se plna de fiul dumitale,
Carol, care a zis azi dimineata fiului sau:
- $atal tau este un calic-
Domnul 1o!is si ncreti fruntea si se rosi putin, apoi ntre!a pe Carol:
- Ai spus tu vor!ele acestea8
&aiatul statea n picioare, drept n mi"locul clasei, cu capul plecat dinaintea micului &etti si nu zicea nimic.
$atal sau, apucndu-l de mna, l mpinse spre &etti, zicndu-i:
- Cere-i iertare-
Car!unarul voi sa se mpotriveasca, zicnd:
- 1u, nu, domnule- Dar domnul 1o!is nu voi sa-l asculte si zise nca o data fiului sau:
- Cere-i iertare-... 1-auzi8... 5pune dupa mine: Iarta-ma, am zis niste vor!e nesocotite si nedemne mpotriva
tatalui tau, caruia tatal meu se simte onorat de a-i strne mna-
Car!unarul se mpotrivi iarasi, nsa domnul 1o!is starui si mai mult, si copilul zise ncet, de a!ia i se auzea
lasul:
- Iarta-ma, am zis niste vor!e nesocotite si nedemne mpotriva tatalui tau, caruia tatal meu se simte onorat de a-i
strne mna-
Dupa aceea, domnul 1o!is ntinse mna car!unarului care i-o strnse cu putere si mpinse pe fiul sau n !ratele
lui Carol.
- .a ro, domnule profesor, sa puneti pe acesti doi !aieti n !anca unul lna altul, zise domnul 1o!is.
Cnd !aietii fura rnduiti la locul cuvenit, tatal lui Carol saluta si pleca.
Car!unarul ramase cteva minute pe nduri, uitndu-se la cei doi copii, care stateau alaturi; se apropie de
!anca si ramase uitndu-se tinta la 1o!is cu o privire iu!itoare si plina de parere de rau, ca si cum ar fi voit sa-i
spuna ceva, dar nu zise nimic; ntinse mna, ca sa-l mnie si nu cuteza; atinse numai usor fruntea cu deetele
cele roase. 5e ndrepta dupa aceea catre usa, se ntoarse nca o data, ca sa-l vada, si pleca.
- Aduceti-va !ine aminte ce ati vazut, draii mei copii, zise profesorul, aceasta e cea mai frumoasa lectie din
timpul anului...
Profesoara fratelui meu.
Boi, +>.
6iul car!unarului fusese si scolarul profesoarei Delcati, care a venit azi sa vada pe fratele meu !olnav. Ce de am
mai rs, cnd ne-a spus ca mama !aiatului acela, acum doi ani, i adusese un sort plin cu car!uni, ca sa-i
multumeasca, fiindca daduse medalie fiului ei. 5armana mama staruia mereu sa-i primeasca car!unii si mai ca
plnea cnd se vazu silita sa se ntoarca napoi cu povara. 1e mai spuse si despre o alta femeie, care i-a adus
un !uchetel de flori foarte reu, pentru ca n mi"locul lui pusese un fisic de oloani.
Am petrecut minunat cu dnsa, si fratiorul meu, care pna atunci nu voise cu nici un chip, sa ia doctoria, de
draul ei a luat-o. Cta ra!dare tre!uie sa ai!a cineva cu copii din clasa I inferioara, toti stir!i ca niste unchiasi,
de nu pot nici macar sa pronunte curat literele r si s. Apoi, unul tuseste, altuia i cure sne din nas, unul si
pierde pantofii pe su! !anci, altul plne fiindca s-a ntepat cu o penita, un al treilea se vaita ca a resit
cumparnd un caiet nr. 7 n loc de un caiet nr. +. Cincizeci de copii ntr-o clasa care nu stiu !oaca, cu niste
mnusite mititele si plapnde cu care tre!uie sa tina condeiul, ca sa scrie. &uzunarele lor sunt pline: cu stafide,
cu naut, cu nasturi, cu dopuri de sticlute, cu pietricele si cu tot felul de maruntisuri. Profesoarele sunt silite sa-i
caute, caci si ascund nimicuri de acelea chiar si prin pantofi. Pe lna acestea, sunt neastmparati si ne!aatori
de seama; cnd intra o musca z!rnind pe fereastra, i vezi pe toti cu ochii n sus.
.ara vin la scoala: cu flori, cu iar!a, cu ndaci care z!oara prin clasa, cad n calimari, ies plini de cerneala si se
plim!a pe caiete de le mzalesc peste tot.
Profesoara e silita sa fie pentru ei ca o mama: sa-i a"ute ca sa se m!race; sa-i lee la deet, cnd se nteapa; sa
le ridice caciulitele de pe "os; sa o!serve sa nu-si schim!e paltoanele la iesire, caci atunci z!iara si stria.
&ietele profesoare- &a mai vin si mamele sa se plna:
- Cum se poate, domnisoara, !aiatul meu si-a pierdut condeiul-
- Dar de ce nu nvata nimica fiul meu, domnisoara8
- De ce n-ai dat mentiune lui Costica al meu8 )nvata foarte !ine-
- De ce nu poruncesti sa !ata cuiul acela de la !anca8 Ionel al meu si-a rupt pantalonii-
Profesoara fratelui meu se supara cam rau cteodata cu copiii, si pierde ra!darea, i cearta, dar are o inima asa
de !una- )i pare rau cnd e silita sa-i certe si, dupa putin timp, nu o ra!da inima si mnie pe copilul certat.
Chiar pe cte un strenar l oneste din scoala pentru cteva zile, tot cu inima ndoita. 5e supara pe parintii care
pedepsesc copiii lasndu-i nemncati. Profesoara Delcati e tnara si nalta, oachesa, vioaie, se m!raca !ine si
este ndemnatica la toate. Are o inima asa de !una: orice nimic o nduioseaza.
- 1u e asa8 Copiii te iu!esc- i-a zis mama.
- /nii da- )nsa cum sfrsesc scoala, cei mai multi nici nu se mai uita la noi, raspunse profesoara. Cnd trec la
profesori le este rusine ca au nvatat la noi, la profesoare- si crede-ma, dupa ce am iu!it si am nri"it asa un
copil, timp de doi ani, ne vine reu sa ne despartim de el. /neori zicem de cte unul:
- 5unt ncredintata ca acesta ma iu!este, n-o sa ma uite.
- $rec vacantele, venim iarasi la scoala, l vedem, aleram dupa dnsul, l chemam... As- (l nici ca mai ntoarce
capul spre noi-
Aici, profesoara se nduiosa, se scula cu ochii plini de lacrimi si sarutnd pe fratiorul meu, i zise:
- Dar tu, micutule, n-o sa te porti astfel, n-o sa ntorci capul, cnd ma vei vedea. 1u-i asa8 1-o sa te lepezi de
!una si de sarmana ta prietena-
%ama.
Boi, +>.
6iu meu, azi n fata profesoarei fratelui tau nu te-ai purtat cu respectul cuvenit mamei tale. 5a nu cumva sa ti se
mai ntmple astfel; cuvntul m-a atins la inima. Pe data mi-am adus aminte ca mama ta, acum ctiva ani, a stat,
mai multe nopti de-a rndul aplecata spre micul tau pat, masurndu-ti rasuflarea, varsnd lacrimi amare,
ndindu-se cu roaza ca ai putea sa mori. %i-era teama sa nu-si piarda mintile- Amintindu-mi aceasta, mi-a
fost necaz pe tine- $u sa mhnesti astfel pe mama ta8 Pe mama ta, care ar da un an de fericire, ca sa-ti crute o
durere de un ceas- Care ar cersi pentru tine- Care s-ar lasa sa fie omorta, ca sa-ti scape viata- Asculta, (nrico,
ntipareste !ine n minte zisele mele-
)nchipuieste-ti ca-ti sunt ursite n viata multe zile rele, dar cea mai rea, cea mai amara va fi aceea n care vei
pierde pe mama ta-
Cnd vei fi !ar!at ncercat n toate nevoile vietii, o vei chema de mii de ori, cuprins de o dorinta nespusa de a
auzi macar un sinur moment lasul ei, de a o vedea iarasi cu !ratele deschise, ca sa te arunci n ele, plnnd
ca un sarman copil fara ocrotire si fara ncura"are. Cum ti vei aduce aminte, nenorocitule, de cea mai mica
scuparare ce-i vei fi pricinuit si cu cta remuscare le vei plati pe toate. 5a nu speri o viata senina, daca ai mhnit
vreodata pe mama ta. Poti sa te caiesti, sa-i ceri iertare, sa te ndesti la dnsa cu cuviosie- )n zadar- Constiinta
nu-ti va da pace, vedenia aceea dulce si duioasa va avea totdeauna pentru tine o e3presie de mhnire si de
nfruntare, care-ti va chinui sufletul.
(nrico, draul tatei, fereste-te de un asa chin- Afla, fatul meu, ca iu!irea catre mama e cea mai sfnta din
iu!irile omenesti- .ai de acela care o necinsteste- /ciasului, care si respecta mama. tot i mai ramne ceva
cinste n suflet, pe cnd cel mai lorios dintre !ar!ati, care o amareste si o !at"ocoreste, este o fiinta nemernica-
5a nu-ti mai iasa vreodata din ura un astfel de cuvnt, catre aceea careia i datorezi lumina zilei si cnd, din
ne!aare de seama, ti s-ar mai ntmpla ceva, nu frica de tatal tau, ci avntul inimii tale sa te arunce la
picioarele ei, rund-o sa-ti steara cu un dulce sarutat semnul nerecunostintei de pe frunte.
$e iu!esc mult, fiul meu, esti cea mai dulce speranta a vietii mele; cu toate acestea, as voi mai !ine sa te vad
mort, dect nerecunoscator catre mama ta- 6ii cuminte si n timp de cteva zile, sa nu-mi aduci mnierile tale,
caci n-as putea sa ti le ntorc cu inima toata-
$atal tau.
Camaradul meu, Coretti.
Duminica, +4.
$ata m-a iertat. (u nsa, tot aveam inima ndoita, si mama, ca sa ma faca sa mai uit, ma trimise cu fiul cel mare
al portarului, sa ma plim! pe Corso @&ulevardul orasuluiA. Pe la "umatatea drumului, cnd treceam pe lna un
car cu lemne, ce statea dinaintea unei pravalii, auzii pe cineva strindu-ma pe nume; era Coretti, camaradul
meu, acela cu flaneluta cafenie si cu caciulita de !lana de pisica. 5aracutul, era asudat si o!osit de tot, caci
ducea n spinare o sarcina de lemne. /n om ce se afla n car i dadea lemnele rnd pe rnd. (l le cara n pravalia
tatalui sau si le ramadea cu ra!a ntr-un colt.
- Ce faci Coretti, l ntre!ai eu.
- 1u vezi8 mi raspunse el, ntinznd minile ca sa mai prinda alt rnd de lemne, mi repet lectia-
(u rsei. (l, nsa, vor!ea serios si, tinnd lemnele cu amndoua minile, ncepu sa rosteasca um!lnd: .er!ul
variaza dupa: persoana, numar, si dupa timpul cnd se petrece lucrarea..., aseza lemnele si rencepu: si dupa
modul cum se face lucrarea..., ntorcndu-se de la car cu un alt !rat de lemne: dupa persoana n care lucrarea
este nfatisata.
Aceasta era lectia noastra de ramatica pentru a doua zi.
- Ce ma fac- mi zise el, ma folosesc de timp. Ce vrei8 #mul face cum poate- $ata a plecat cu rndasul dupa o
afacere. %ama e !olnava. $re!uie sa descarc eu lemnele si totodata mi repet ramatica. stii ca e rea lectia de
azi8 1u-mi intra n cap cu nici un chip- Apoi zise catre omul cu carul:
- $ata a spus ca o sa se ntoarca pe la sapte, vino atunci sa-ti plateasca- Carul porni. Daide- 1u vii putin n
pravalie8 mi zise el. Intrai: era o odaie mare, plina cu lemne si manunchiuri de surcele; un cntar era asezat
deoparte.
- Crede-ma ca am muncit zdravan azi, adaua Coretti, sunt silit sa-mi nvat lectia pe apucate. )mi scriam propo-
zitiile, cnd intra cineva, ca sa cumpere lemne. %-am asezat iar la scris; iata ca vine carul. Am fost nevoit azi de
dimineata, sa mer de doua ori la trul de lemne, tocmai acolo, n piata .enetiei. 1ici nu-mi mai simt
picioarele, si vezi ce umflate mi sunt minile8 Ce m-as face daca ar tre!ui sa desenez azi- .or!ind astfel,
matura frunzele uscate si aschiile care stateau risipite pe podea.
- Ia spune-mi, Coretti, unde ti nveti lectiile8 l ntre!ai. 1eresit ca nu aici, raspunse el, vino de vezi. %a duse
ntr-o odaita din dosul pravaliei, care serveste totdeodata de !ucatarie si de sufraerie, cu o masuta ntr-un colt,
pe care erau asezate: cartile, caietele si lucrarea nceputa.
- /ite, zise el, ramasesem, la raspunsul al doilea: din piele se fac ncaltaminte, cinatori, chini... am sa adau:
eamantane, sipete. *ua condeiul n mna si scrie mai departe cu frumoasa lui calirafie.
( cineva aici8 se auzi strind din pravalie. (ra o femeie, care venea sa cumpere surcele.
- )ndata- raspunse Coretti, sarind de pe scaun; apoi cntari manunchiurile, lua paralele, alera la reistru, ca sa
nscrie vnzarea si se ntoarse la lucrarea lui zicnd: Ia sa vedem daca voi putea sa sfrsesc periodul- si ncepu
sa scrie: saci de calatorie, ranite pentru soldati-
- Aoleo- Cafeaua da n foc- stria el deodata si alera la vatra, sa traa i!ricul la o parte.
- ( cafeaua mamei, mi zise el, am fost silit sa nvat cum se face... Asteapta-ma putin sa i-o duc- &a vino si tu;
mamei i-ar parea !ine sa te vada. ( n pat de sapte zile, !iata mama- - Arsi- $ot mereu ma ard la deet cu i!ricul
asta- Ce sa mai adau dupa ranitele soldatilor8... $re!uie sa mai asesc ceva si nu-mi vine deloc n minte.
- Dai la mama-
Deschise o usa si intraram ntr-o odaie tot asa de mica. %ama lui Coretti era culcata ntr-un pat mare si leata
cu un tulpan la cap.
- <i-am adus cafeaua, mama- zise Coretti, dndu-i ceasca. &aiatul asta e un camarad de-al meu.
- &ine, domnisorule, zise !una femeie, !ravo, drautule- .ii sa cercetezi pe !olnavi, nu-i asa8
)n vremea aceea, Coretti aseza pernele de la spatele mamei sale, traea plapuma, atta focul, onea pisica de pe
dulap.
- )ti mai tre!uie ceva mama8 ntre!a el, lundu-i ceasca oala.
- Ai luat doua linuri de sirop8 Cnd s-o ispravi, dau e fua pna la spiterie. *emnele sunt descarcate. Pe la
patru o sa pun carnea la foc, dupa cum m-ai nvatat dumneata, si cnd o trece pe aici femeia cu unt, o sa-i dau
patruzeci de lire. 1u te nri"i, mama, totul mere struna.
- )ti multumesc, Coretti, raspunse femeia, draul mamei la toate se ndeste-
&iata !olnava mi dete o !ucatica de zahar. Dupa aceea, Coretti mi arata o mica poza; era portretul tatalui sau
n uniforma militareasca; avea pe piept medalia .irtutea militara cstiata la +4:: n reimentul printului
/m!ert
5eamana la chip cu fiul sau, are ochi tot asa de vii, zm!etul tot asa de vesel.
1e ntoarseram n !ucatarie.
- Am mai asit ceva, zise Coretti, si adauase pe caiet: se fac hamuri de cal.
- # sa fac diseara ce mi-o mai ramne din lectii, caci am de nd sa ma culc trziu. &ine de tine, ca ai atta
timp, ca sa nveti si ti mai ramne si de plim!are-
Coretti este totdeauna un sprinten si harnic copil.
Intrnd n pravalie, aseza lemnele pe capra si ncepu sa le taie n doua cu fierastraul, zicnd: 2Iata imnastica-...
%ai !una dect ntinderea !ratelor nainte...2
- As vrea, cnd s-o ntoarce tata, sa aseasca toate lemnele taiate: ce multumit ar fi-
Atta numai ca, dupa ce tai lemne fac niste t si l de parca sunt serpi. &ine zice profesorul; dar ce sa-i fac8 Am
sa-i spun curat, ca am fost silit sa muncesc cu minile. Dar ce m-ar !ucura mai mult, ar fi sa vad pe mama
sculata. Azi, slava Domnului, i este ceva mai !inisor. 0ramatica o s-o nvat mine, n zori de zi. Iaca si carul cu
!utuci- *a munca, !aiete-
# carucioara plina cu !utuci se opri dinaintea pravaliei. Coretti alera la usa sa vor!easca cu carutasul. Dupa
aceea, ntorcndu-se, spre mine, mi zise:
- Acum nu mai pot sta de vor!a cu tine, sa ne vedem sanatosi, prietene, mine- Ce !ine mi pare ca ai venit sa
ma vezi- Plim!are !una- &ine de tine.
%a strnse de mna si se apuca sa care !utuci, ncepnd iarasi sa alere de la car la pravalie, cu fata rumena ca
un trandafir, su! caciula lui de !lana de pisica, voios si sprinten, nct ti-era dra sa te uiti la el.
- 6erice de tine- stria el nca o data.
- 1u, Coretti, nu- $u esti mai fericit: tu, caci nveti si muncesti mai mult dect mine: tu, fiindca ai dat a"utor
parintilor tai: tu, draul meu camarad, pentru ca esti !un, de mii de ori mai !un dect mine-
Directorul.
.ineri, +4.
Coretti era vesel azi de dimineata, fiindca profesorul lui de clasa a II-a, Coatti, venise sa asiste la e3amenul de
sfrsitul lunii.
Profesorul acesta e un om mare ct un munte, cu parul des si cret, cu !ar!a neara, cu ochii caprui si cu un las
ros si tare. (l ameninta necontenit pe copii, ca are sa-i faca mii de farme, ca are sa-i duca de urechi la sectie;
cu toate acestea nu pedepseste pe niciunul; din contra zm!este pe ascuns, pe su! mustata.
Profesorii nostri sunt opt cu domnul Coatti, socotind si pe un suplinitor, care n-are nca !ar!a si e asa de mic,
nct pare ca e un !aietandru.
/n profesor din clasa a I.-a um!la schiopatnd, nfasurat totdeauna ntr-un tartan de lna; este coplesit de
reumatisme. &ietul om a capatat acele dureri, cnd era nvatator rural, ntr-o scoala asa de umeda nct curea
apa pe pereti. /n altul, tot din a I.-a, e !atrn, cu parul al! de tot. Acesta a fost profesor la o scoala de copii
or!i.
/nul dintre profesori este totdeauna dichisit, poarta ochelari si are mustatile !londe. Acestuia i s-a dat porecla
de Avocatelul, fiindca si luase !acalaureatul si, fiind nvatator, studiase n acelasi timp, si dreptul. (l a facut o
carte n care arata cum tre!uie sa se scrie literele.
Profesorul care ne nvata imnastica, are un chip cu totul soldatesc. A fost n !atalii alaturi cu 0ari!aldi si are la
t semnul unei lovituri de sa!ie, capatata n !atalia de la %ilazzo.
Directorul nostru e un om nalt, plesuv, cu !ar!a luna si carunta, poarta ochelari leati cu aur si este m!racat
totdeauna n haine nere, ncheiate pna la t. Ce !un e cu !aietii- Cnd i cheama n cancelarie, ca sa-i
do"eneasca, el nu-i cearta, i ia de mna, i povatuieste ncetinel, zicndu-le ca ar fi mai !ine sa fie cuminti, ca
tre!uie sa se caiasca si sa promita ca o sa fie ascultatori. *e vor!este cu atta !lndete si cu un las asa de lin,
nct toti ies de acolo cu ochii plini de lacrimi, impresionati mai tare dect daca ar fi fost pedepsiti. &ietul
director- ( totdeauna dimineata cel dinti la postul sau, ca sa astepte pe scolari si sa vor!easca si cu parintii. *a
iesire, dupa ce pleaca ceilalti profesori, el tot se mai nvrteste pe lna scoala, ca sa vada nu cumva sa treaca
vreo trasura peste copii, nu cumva sa se opreasca !aietii pe ulita, sa se "oace si sa-si umple hiozdanele cu nisip
si cu pietricele.
)ndata ce-l zaresc la coltul vreunei strazi, copiii fu n toate partile, ncetnd deodata de a se mai "uca de-a
arsicele sau de-a minea. (l i ameninta de departe cu deetul, dar tot cu aceeasi privire iu!itoare si trista.
%ama spune ca nu I-a mai vazut nimeni rznd de cnd i-a murit !aiatul, care intrase voluntar n armata. <ine
portretul sau pe masa, n cancelaria directiunii, ca sa-l ai!a totdeauna dinaintea ochilor.
Dupa acea nenorocire, voia sa se retraa din slu"!a: scrisese chiar petitia prin care cerea primariei, ca sa-l scoata
la pensie si, fiindca i parea rau sa lase pe copii, amna zi dupa zi, ca sa o trimita. %ai deunazi se hotarse. $atal
meu, care statea de vor!a cu dnsul n cancelaria directiei, i zicea:
- Ce pacat, domnule director, ca-ti ceri retraerea- $ocmai atunci intra n cancelarie un om, ca sa nscrie pe
copilul sau la scoala noastra, fiindca se mutase n su!ur!ia aceea. )ndata ce directorul zari pe !aiat, facu o
miscare de surprindere, se uita !ine la el, apoi la portretul fiului sau; se mai uita iarasi la copil trandu-l lna
dnsul si ridicndu-i o!razul, apoi zise:
- &ine- )nscrise pe !aiat, conduse pe tata si pe fiu si ramase ctva timp pe nduri.
- Ce pacat ca te retrai- zise nca o data, tatal meu.
Atunci, directorul lua petitia ce continea cererea sa de retraere, o rupse n doua si zise: 2'amn-2
5oldatii.
%arti, 77.
6iul directorul era voluntar n armata, cnd a murit; de aceea !ietul tata, cnd iesim de la scoala, mere
ntotdeauna sa vada soldatii trecnd pe !ulevard. Ieri trecea un reiment de infanterie.
.reo cincizeci de !aieti ncepura sa sara mpre"urul muzicii militare, cntnd si !atnd tactul cu liniile pe
hiozdane si pe caiete. 1oi, mai maricei, sedeam la o parte pe trotuar, si priveam, adica: 0arrone, care e strns
n hainele lui cele nuste, musca dintr-un codru de pine; .otini, acela care este totdeauna frumos m!racat;
Precossi, !aiatul lacatusului, ce poarta costumul tatalui sau; Cala!rezul, ?idarasul, Crossi, rautaciosul 6ranti si
'o!etti, fiul capitanului de artilerie, acela care a scapat pe micul copil de su! rotile omni!uzului si care acum se
reazema n cr"e.
6ranti rse n fata unui !iet soldat, care schiopata, dar deodata simti o mna rea pe umarul sau; se ntoarse: era
directorul.
- &aa de seama, i zise el, cnd ti !ati "oc de un soldat, care este n rnd si nu poate nici sa-ti raspunda, nici sa
se raz!une, este tocmai ca si cum ai rde de un om leat; e o n"osire si o miselie-
6ranti se facu nevazut. 5oldatii treceau patru cte patru, asudati si plini de praf; iar pustile lor luceau la soare.
Directorul ne zise:
- 5a-i iu!iti pe soldati, copiii mei, ei sunt aparatorii nostri, si daca mine o armata straina ne-ar ameninta tara, ei
ar mere !ucuros sa moara pentru ea- si ei sunt nca niste copii, au numai ctiva ani mai mult ca voi, se duc si ei
la scoala; printre dnsii, ca si printre voi, se afla !aieti din toate partile Italiei. /itati-va la ei, i putem cunoaste
dupa chip, trec sicilieni, sardinezi, napolitani, lom!arzi.
Acesta este un reiment vechi, dintr-acelea care s-au luptat la +4;4. 1u sunt tot aceiasi soldati, nsa steaul e
acelasi. Cti au murit pentru patrie n "urul acelui stea cu douazeci de ani naintea nasterii voastre-
- /ite-l, stria 0arrone.
)n adevar ca si vazuram steaul la o mica departare, naintnd pe deasupra capetelor.
- Ascultati, copii- zise directorul, cnd va trece steaul tricolor, faceti salutul militar cu mna la frunte.
5teaul rupt si decolorat, cu medaliile aatate de mner, trecu pe dinaintea noastra tinut de un ofiter. 1oi, toti
!aietii, duseram deodata mna la frunte. #fiterul ne privi surznd si ne ntoarse salutul.
- 5a traiti !aieti, stria un las la spatele nostru. 1e ntoarseram si vazuram un domn !atrn cu decoratia al!as-
tra a raz!oiului din Crimeea la !utoniera hainei. (ra un ofiter n retraere.
- 1oroc sa va dea Dumnezeu- .-ati purtat cum se cuvine, copiii mei-
)n timpul acesta, muzica reimentului cotea pe alta strada, ncon"urata de o multime de !aieti si o suita de
striate vesele nsoteau sunetul trm!itelor, ca un cntec de raz!oi.
- Drai !aieti- zise nca o data !atrnul ofiter, uitndu-se la noi, acela care de mic respecta steaul, va sti sa-l
apere cnd va fi mare-
Aparatorul lui 1elli.
1elli, cocosatul cel mic, statea si el cu noi ieri, si se uita la soldati. 5armanul se uita la ei cu mndrie; ai fi zis ca
se ndea:
2De ce nu pot sa ma fac si eu soldat-2 Ce !un e !ietul !aiat- nvata !inisor, dar e asa de al!en la fata si de
nevoias- A!ia poate sa rasufle-
%ama lui e maruntica si !londa, se m!raca totdeauna n haine nere. .ine reulat n fiecare zi si-l ia de la
scoala, ndata ce se sfrsesc lectiile, ca sa-l apere de m!ulzeala ce se face cnd iesim toti de prin clase. &iata
femeie- <i se face mila, cnd o vezi cu ce dra l mnie mereu. )n cele dinti zile, !aietii si !ateau "oc de el,
fiindca este cocosat; l neca"eau, l !ateau cu hiozdanele pe spate si el saracutul, nu se supara, nu spunea nimic
mamei sale, ca sa n-o mhneasca, aflnd ca copilul ei este !at"ocura camarazilor lui.
Cteodata, nsa, cnd l neca"eau prea afara din cale, plnea n tacere, rezemndu-si fruntea de !anca. 5unt
acum cteva saptamni de cnd, 0arrone se supara cumplit, sari n sus ca un lont si stria:
- .ai de acela care va mai ndrazni sa-si !ata "oc de 1elli- # sa-i trntesc niste palme de-i vor scapara si falcile-
6ranti se facu imediat ca nu ntelee si dete un hiont lui 1elli. 0arrone se tinu de vor!a si-i trase o palma
strasnica.
De atunci nu mai pune nimeni mna pe 1elli si, ca sa fie si mai !ine ocrotit de 0arrone, profesorul l-a asezat n
!anca, lna el. <i-e mai mare draul, sa-i vezi cum s-au mprietenit. 1elli l iu!este din toata inima pe
0arrone; cum vine la scoala l cauta din ochi si n-ar pleca, Doamne fereste, fara ca sa-si ia ziua !una de la el.
0arrone se poarta tot asa cu 1elli. Cnd i cade cartea sau creionul, stiind ca !ietului !aiat i e reu sa se aplece,
se pleaca dnsul sa i le dea. )l a"uta sa-si aseze lucrurile n hiozdan, sa se m!race cu paltonul, n sfrsit, i
nlesneste toate. 1elli are un adevarat cult pentru 0arrone si cnd l lauda profesorul, se !ucura mai mult dect
daca l-ar lauda pe el. %i se pare ca 1elli a spus toate acestea mamei sale, caci iata ce mi s-a ntmplat sa vad azi
dimineata. Profesorul ma trimisese sa duc directorului prorama studiilor, cam cu o "umatate de ora nainte sa
se sune de iesire. (ram nca n cancelarie, cnd intra o doamna scunda, !londa si m!racata n neru.
'ecunoscui pe mama lui 1elli. (a saluta pe director si i zise:
- Domnule director, te ro sa-mi spui daca n clasa copilului meu este un !aiat pe care-l cheama 0arrone8
- Da, este- i raspunse directorul. 5-ar putea sa trimiti ca sa-l cheme8 As dori ca sa-i spun ceva.
Directorul trimise pe portar dupa 0arrone, care sosi si se opri n praul usii, cuprins de mirare.
Doamna 1elli, cum l vazu, alera la el, l lua de t si-l saruta de mai multe ori, cu mare draoste; apoi zise:
- $u esti 0arrone8 $u esti aparatorul si prietenul !ietului meu !aietel8 $u esti8
Apoi cauta repede prin !uzunare, prin puna, si, neasind nimica, si dezlea de la t un lantisor cu o
cruciulita si-l atrna de tul lui 0arrone, drept su! cravata, zicndu-i:
- Primeste-l, te ro, drautule, spre amintirea unei mame recunoscatoare, care-ti multumeste din suflet si te
!inecuvnteaza-
Cel dinti din clasa.
.ineri, 7E.
0arrone si atrae iu!irea tuturor, iar Derossi, admiratia. A capatat iarasi cea dinti medalie; va fi, neaparat, si
anul acesta, tot el, cel dinti din clasa.
1u poate nimeni sa lupte cu el. $oti i recunosc destoinicia n toate materiile. ( cel dinti: la compozitii, la
aritmetica, la ramatica, la desen si are o tinere de minte uimitoare. Pricepe toate fara nici o truda; ai crede ca
nvatatura pentru dnsul e o "ucarie- Profesorul i-a zis ieri:
- Dumnezeu te-a nzestrat cu multe daruri: vezi, nu le risipi.
Pe lna toate acestea e nalt si frumos, are un par auriu si numai crlionti. (ste foarte sprinten, sare peste !anci,
proptindu-se numai ntr-o mna, si are multa ndemnare pentru mnuirea armelor. Derossi e de doisprezece
ani, si e fiul unui neustor. 5e poarta totdeauna curat si !ine m!racat, hainele-i sunt de postav tivit cu nasturi de
metal poleit. ( vesel la fire, vioi si draalas, totdeauna cuviincios cu toti. ( foarte !un cu !aietii, i a"uta la
e3amene si nimeni n-a cutezat pna acum, sa-l neca"easca sau sa-i zica o vor!a proasta. 1o!is, 6ranti si .otini l
pismuiesc rozav, dar el nu-i !aa n seama, poate chiar ca nu ntelee. Cnd trece printre !anci, ca sa strna
caietele de concursuri, toti i zm!esc si-l apuca de mna. ( foarte darnic, daruieste !aietilor ziare ilustrate,
cadre, penite, tot ce primeste de pe la rude. A facut pentru !aiatul cala!rez o harta eorafica a Cala!riei. 0ro-
zav i place sa dea si daruieste totul fara partinire, ca un om cu dare de mna, cu zm!etul pe !uze.
( peste fire sa n-ai necaz pe dnsul, cnd vezi ce sla! esti fata cu el la orice materie. Chiar eu l pizmuiesc, ma
cuprinde uneori un fel de ciuda contra lui, cnd mi nvat vreo lectie rea si ma ndesc ca el o nvata fara nici o
reutate. Cnd ma ntorc nsa la scoala si-l vad asa de frumos, vesel si zm!ind tuturor; cnd l aud ca raspunde
cu atta siuranta la ntre!arile profesorului; atunci orice necaz sau pizma mi piere din suflet si mi-e rusine
cnd ma ndesc ca am fost n stare, sa ncerc un simtamnt asa de n"ositor. As vrea sa stau tot lna el si sa
urmez cu dnsul toate clasele.
Prezenta lui, lasul lui, ma ndeamna la nvatatura si ma nveseleste.
Profesorul i-a dat azi dimineata sa copieze povestirea lunara intitulata: 2%icul cercetas lom!ard2, pe care o sa
ne-o citeasca mine. .edeam de pe chipul lui ca ceea ce scria l misca foarte mult. (ra aprins la fata, avea ochii
plini de lacrimi si !uzele-i tremurau. Cu ce placere i-as fi spus drept n fata si din toata inima:
- Derossi, tu esti cu mult mai presus dect mine. ai o minte de om mare, eu sunt un !iet copilas, fata de tine. $e
stimez si te admir-
%icul cercetas lom!ard.
5m!ata, 74.
)n anul +4E>, pe timpul raz!oiului pentru li!erarea *om!ardiei, cteva zile dupa !iruintele de la 5olferino si 5t.
%artino, cstiate de francezi si de italieni mpotriva austriecilor, ntr-o frumoasa dimineata de iunie, un mic
pluton de cercetasi calari, porniti din 5aluzzo, mereau la pas pe o carare sinuratica, uitndu-se pe cmpie cu
multa !aare de seama.
Plutonul era comandat de un ofiter si de un serent. 1ici unul nu spunea macar o vor!a; toti mereau cu ochii
atintiti n zare, asteptnd n orice minut sa se iveasca printre ar!ori uniformele al!e ale avanposturilor vra"mase.
%ernd asa a"unsera n prea"ma unei coli!e taranesti, ncon"urata de frasini. /n !aietel cam de vreo +7 ani
statea dinaintea casei si taia cu o lama de cutit o ramura de frasin, ca sa-si faca o nuia. *a una din festrele casei
atrna un stea tricolor.
Coli!a era parasita. <aranii, dupa ce scosesera steaul la fereastra, fuisera de frica austriecilor. &aiatul ndata
ce vazu soldati de-ai nostri, si arunca nuiaua si-si scoase caciula. (ra un !aiat vioi si frumos la chip, cu ochii
mari si al!astri, cu plete !alaie. Din cauza arsitei si scosese hainuta, aruncnd-o n iar!a si ramasese numai n
camasa si n pantaloni strns cu o cinatoare la !ru.
- Ce faci tu aici8 l ntre!a ofiterul oprindu-si calul.
- De ce n-ai fuit cu parintii tai8
- 1-am parinti- raspunse !aiatul. )mi capat hrana lucrnd pentru unii si pentru altii. Am ramas aici, ca sa vad
!atalia.
- Ai vazut trecnd pe aici austrieci8
- De trei zile ncoace n-a mai trecut niciunul-
#fiterul statu nitel pe nduri, apoi sari repede de pe cal si lasa soldatii ramada la portita, intra n coli!a si se
sui pe acoperis. Coli!a nu era nalta si de pe acoperisul ei nu se vedea mai nimic din ntinderea cmpiei.
2Ar tre!ui sa se urce cineva n copaci2, si zise ofiterul si co!or de pe casa. Chiar n fata casei se nalta un
frasin foarte mare si su!tire, care-si leana vrful n vazduh.
#fiterul se ndi ctva timp, uitndu-se: cnd la copac, cnd la soldati; apoi ntre!a pe !aiat:
- Ai ochi !uni, !aiete8
- Cum de nu- ti vad pasarea n zarea cea mai departata, raspunse !aiatul.
- $e-ai putea urca n vrful acestui copac8
- (u8 )ntr-o clipa si sunt n vrf.
- si o sa ne spui de cumva se zaresc de acolo, soldati austrieci, pusti, cai8 Daca se ridica mult praf n sus8
- 1eresit-
- si ce sa-ti dau ca sa-mi faci trea!a aceasta8
- Ce sa-mi dai8 zise !aiatul zm!ind. 1imica- 6rumos ar fi, zau- Pentru austrieci n-as face-o niciodata cu capul-
Dar pentru ai nostri- 1u sunt si eu lom!ard8
- 5uie-te dar-
- 5tai putin sa-mi scot pantofii.
)si scoase pantofii, si strnse cureaua, si azvrli caciula n iar!a si se aata de copac.
- 5tai- stria ofiterul, vrnd sa-l opreasca, cuprins deodata de teama.
&aiatul se uita la el cu niste ochi mari, parca l-ar ntre!a ce vrea.
- 1imica- adauase ofiterul. 5uie-te-
&aiatul se urca usor ca o pisica.
#fiterul dete porunca soldatilor sa se uite drept naintea lor.
)n cteva minute, !aiatul a"unse pna n vrful copacului si tinndu-se strns de trunchi, picioarele-i ramasesera
ascunse n frunzis, iar corpul de la !ru n sus, de-a!ia i se zarea de la acea naltime.
- /ita-te drept nainte si departe, i stria ofiterul.
&aiatul, ca sa vada mai !ine se tinu de copac numai cu o mna, pe cealalta o puse la ochi, ca sa nu-l or!easca
razele soarelui, care se furisau printre pletele sale !alaie si le facea ca de aur.
- Ce vezi8 ntre!a ofiterul.
&aiatul pleca usor capul n "os si, punndu-si mna la ura, ca sa i se auda lasul, raspunse:
- .ad doi oameni calari pe sosea.
- *a ce departare de aici8
- *a o "umatate de mila.
- .in ncoace8
- 1u, stau pe loc.
- Ce mai vezi8 ntre!a ofiterul dupa un minut de tacere. /ita-te la dreapta-
&aiatul se uita, apoi zise:
- Pe lna cimitir, printre ar!ori, este ceva care luceste la soare, s-ar zice niste !aionete.
- #ameni, vezi8
- 1u, tre!uie sa fie ascunsi prin ru. Deodata se auzi suieratura unui lont, care trecu prin aer si se pierdu n
departare, catre spatele casei.
- Da-te "os- stria ofiterul. $e-au vazut- Da-te "os, nu vreau sa mai aflu nimica-
- 1u mi-e frica, raspunse !aiatul.
- D-te "os- repeta ofiterul; nsa lundu-si seama, mai ntre!a:
- Dar la stna ce mai vezi8
- *a stna8
- Da, la stna.
&aiatul ntinse capul spre stna. # alta suieratura si mai apropiata dect cea dinti stra!atu aerul. &aiatul
tremura.
- Ce Dumnezeu- stria el. Pare ca nemtii vor sa-si verse focul pe mine. 0lontul trecuse foarte aproape.
- Da-te "os, stria ofiterul mniat si cu ton poruncitor.
- %a co!or ndata, raspunse copilul, dar n-aveti teama, ma adaposteste frunzisul copacului. .rei sa stii ce este n
stna8
- Da, dar da-te "os, adauase ofiterul.
- *a stna, stria !aiatul lunindu-si trupul.
- 5pre partea unde este o !isericuta, parca vad...-
# a treia suieratura si mai napraznica se auzi deodata. &aiatul aluneca, ncerca sa se aate de craci, si cazu
ntins la picioarele copacului.
- &lestematii- %i-au omort copilul- stria ofiterul, alernd catre el.
&aiatul ramasese ntins la pamnt cu !ratele ntinse. /n siroi de sne curea din pieptul lui. 5erentul si doi
soldati sarira repede de pe cai, ca sa-i vina n a"utor. 5erentul se apleca si-i desfacu repede camasa. 0lontul
patrunsese plamnul stn.
- A murit8 ntre!a ofiterul.
- 1u, traieste nca- raspunse serentul.
- Draul meu !aiat- zise ofiterul aplecndu-se spre el; nu te speria, prinde inima-
Pe cnd, nsa, ofiterul l ndemna sa nu se sperie si-i apasa !atista pe rana, ca sa
-
i opreasca snele, !aiatul si
dete sufletul.
#fiterul ramase nmarmurit, al!en ca turta de ceara si cu ochii atintiti asupra micului viteaz. )n urma se apleca,
i aseza frumos capul pe iar!a; se scula n picioare, sa-l mai priveasca nca. 5erentul si cei doi soldati erau si ei
mhniti pna n fundul inimii.
Plutonul statea ntors n partea n care se stia ca se afla vra"masii.
- Puiul de viteaz- zice nca o data ofiterul, cu ochii plini de lacrimi, si rostind acestea, se duse spre casa, smulse
steaul tricolor de la fereastra si-l ntinse ca un iuliu "alnic peste !aietelul mort, lasndu-i chipul dezvelit.
5erentul puse lna el caciulita, pantofii si cutitasul cu care si taiase nuiaua cu cteva minute mai nainte.
)l mai privira ctva timp n tacere, apoi ofiterul zise serentului:
- .oi trimite am!ulanta sa-l ridice de aici: a murit soldateste, soldateste tre!uie sa-l nropam. Dupa aceea i
mai trimise cu mna un ultim adio si stria soldatilor:
- )ncalecati, !aieti- )nainte-
$oti sarira pe sa si micul pluton, strnndu-se porni. Curnd dupa aceea, copilul mort primi onorurile militare.
Catre apusul soarelui, tot sirul avanposturilor italiene, ducndu-se ntru ntmpinarea vra"masului, trecu pe
acelasi drum pe care l stra!atuse dimineata, micul pluton de calareti. (ra un !atalion ntre de vnatori, care,
cu cteva zile mai nainte, udase cu sne vite"esc dealul 5an-%artino.
&atalionul nainta despartit n doua siruri. De-a lunul drumului curea un prias limpede cu marinile
smaltuite de flori; casa parasita era la o mica departare.
.estea despre moartea vite"easca a !aiatului patrunsese repede n ta!ara, astfel ca cei dinti ofiteri ai
!atalionului, care zarira micul cadavru, l saluta scotnd sa!iile. /nul din ei se pleca pe marinea prului,
rupse cteva flori si i le azvrli. $oti l imitara. 6iecare, ofiter sau soldat, aruncndu-i flori, i stria salutndu-l
militareste:
- 'amas !un, pui de viteaz lom!ard- #noare tie, copile- $raiasca Italia- 0lorie vite"ilor.
/n ofiter i arunca medalia sa de virtute militara. /n altul se duse sa-l sarute pe frunte.
6lorile se ramadeau mereu pe piciorusele lui oale, pe pieptu-i nsnerat, pe micul lui cap !alai. Iar el, ntins
pe iar!a, nvaluit n steaul national, dormea linistitul somn al vesniciei.
Chipul i era al! si parca surdea, ca si cum sarmanul !aiat ar fi auzit acele salutari si ar fi fost vesel, ca-si
daduse viata pentru scumpa lui *om!ardie.
5aracii.
%arti, 7C.
A-ti da viata pentru tara, ca micul lom!ard, este o !ar!atie, o virtute mare-
$u nsa, fiul meu, nu tre!uie sa nesocotesti pe cei mici. Azi dimineata, cnd ieseam de la scoala si mereai alene
naintea mea, trecuram pe lna o femeie saraca, ce tinea pe enunchi un !iet copilas, tras la fata si sfrsit cu
totul. )ti cerea pomana. $e uitasi la ea, dar nu-i dadusi nimic, desi aveai !ani n puna. Asculta-ma, fatul meu,
nu te o!isnui sa treci cu nepasare pe lna o mama care ti cere un !an pentru copilul sau. 0ndeste-te ca acelui
copil tre!uie sa-i fie foame. Cueta la durerea sarmanei mame- )ti nchipuiesti tu, ce ar fi pentru mama ta, daca
ntr-o zi s-ar vedea nevoita sa-ti zica:
- Azi n-am nici macar pine sa-ti dau-
Cnd dau un !an unui cersetor, el mi ureaza 2Dumnezeu sa-ti dea sanatate- 5a-ti traiasca copilasii-2 $u nu poti
sa ntelei ct de dulci mi sunt acele cuvinte si ce recunostinta simt pentru acel sarac.
)mi pare ca totusi cu adevarat, acea urare are sa ne tina pe toti sanatosi.
%a ntorc acasa !ucuros, cuetnd ca acel sarac mi-a ntors cu prisos ce i-am dat.
(nrico draa- 6a-ma si pe mine, sa aud cteodata acea urare strnita de milostenia ta. 5coate si tu un !an din
puna, ca sa-l dai vreunui mosnea fara de spri"in, vreunei mame lipsite de pine, vreunui copil orfan de mama.
5aracilor le place miluirea copiilor, pentru ca nu-i umileste. Copiii avnd si ei nevoie de altii, se aseamana cu ei.
1-ai !aat tu de seama, ca sunt totdeauna multi saraci n "urul scolilor8 Pomana unui om mare este numai o
milostenie; iar pomana unui copil este n acelasi timp o milostenie si o mniere. (ste ca si cum i-ar da
totdeodata un !an si o floare: ntelei8
0ndeste-te ca tie nu-ti lipseste nimic si ca ei sunt lipsiti de toate. Pe cnd tu nazuiesti sa fii fericit, lor le este
destul sa nu moara de foame. 0ndeste-te ce trist e ca, pe lna attea palate, n mi"locul attor ulite, stra!atute
de copii m!racati n catifele, se afla femei si copilasi, ce rozavie- &aieti tot asa de !uni ca si tine, tot asa de
destepti, lipsiti de hrana de toate zilele si ratacind pe ulitele oraselor ca niste fiare n pustiuri- Asadar, fatul meu,
socoteste ce ti-am spus si sa nu ti se ntmple sa treci vreodata pe dinaintea unei mame care cerseste, fara sa-i
dai un !an-
$atal tau.
D(C(%&'I(
1eustorul.
Boi, +.
$ata vrea ca n fiecare zi de sar!atoare, sa chem la noi, acasa, pe vreunul din camarazii mei sau sa ma duc eu la
dnsii, ca sa ma mprietenesc cu toti.
Duminica viitoare o sa ma duc la plim!are cu .otini, acela care si curata mereu fuli de pe haine si care are
atta necaz pe Derossi.
A venit la mine de vreo cteva ori 0aroffi, !aiatul cel lun si sla!, cu ochii mici si vicleni, care face mereu la
socoteli. ( fiul unui droist...Doamne- Ce ciudat e- )si numara mereu !anii n !uzunar. 5ocoteste foarte iute pe
deete si face orice nmultire, fara sa se foloseasca de ta!la lui Pitaora. ( foarte econom, are si un !ilet de la
casa de economii. 6ireste ca are !ani strnsi, el nu cheltuieste nici macar un oloan, si cnd i cade cte un
!anut pe su! !anca, este n stare sa-l caute cu saptamnile. Derossi zice ca face ca cotofenele. 5trne tot ce
aseste: penite ntre!uintate, ace cu amalie, mucuri de lumnari, tim!re vechi. 5unt mai !ine de doi ani de
cnd aduna tim!re, are acum mai multe sute din fiecare tara, lipite ntr-un al!um, pe care vrea sa-l vnda
li!rarului, cnd l va completa. (l nu-si plateste caietele; le capata deea!a de la li!rar, fiindca i aduce musterii.
*a scoala face mereu neot; pe fiecare zi vinde felurite o!iecte, face loterii, schim!uri, apoi se caieste de
schim!ul facut si si cere lucrul napoi. 5e "oaca cu arsicele si nu pierde niciodata; vinde tutuniului ziare vechi.
Are un mic caiet plin cu cifre, n care si scrie socotelile. *a scoala nu nvata dect aritmetica si ar dori sa capete
medalia, numai pentru ca sa ai!a intrarea li!era la teatrul de marionete @papusiA. %ie-mi place fiindca ma face
sa rd. 1e-am "ucat de-a neustorul cu cntare si cu !alante; cunoaste pretul e3act al tuturor lucrurilor, cunoaste
cntarul si face niste cornete de hrtie cu atta ndemnare, nct "uri ca e !aiat de !acanie. %i-a spus ca ndata
ce va iesi din scoala, o sa deschida o pravalie, ca are sa faca avere cu un comert nou, nascocit de el-
Ce multumit a fost ca i-am daruit cteva tim!re straine- A stiut sa-mi spuna fara reseala pretul fiecaruia. Cnd
vine 0aroffi pe la noi, tata se preface ca citeste ziarul si l asculta cu mult interes. &uzunarele lui sunt totdeauna
pline cu lucruri de vnzare pe care le ascunde su! o manta luna si neara, cu care se poarta de o!icei. 0ndul
i este tot la neustorii. Dar ceea ce l preocupa mai cu deose!ire este colectia sa de tim!re. Aceasta e comoara
lui, de care vor!este necontenit, ca si cum ar astepta sa scoata o avere dintrnsa.
Camarazii nostri l poreclesc zrcitul, camatarul. (u, nu stiu de ce, l iu!esc, caci am nvatat multe de la el, si l
privesc ca si cum ar fi un om mare.
Coretti, fiul neustorului de lemne, zice ca 0aroffi nu si-ar da tim!rele nici ca sa scape viata mamei sale. $ata
nu-l crede asa de interesat.
- %ai asteapta ca sa-l "udeci, mi-a spus deunazi.
)n adevar, are patima aceasta, dar mi vine sa cred ca are inima !una.
Desertaciune.
*uni, C.
Ieri m-am dus sa ma plim! pe calea 'ivoli, cu .otini si cu tatal sau. $recnd pe strada Dora-0rossa, vazuram pe
5tardi, !aiatul acela att de straduitor, stnd nemiscat ca un stlp dinaintea unei li!rarii, cu ochii atintiti la o
harta eorafica. Cine stie de ct timp statea acolo, caci el nvata si pe ulita. A!ia ne ntoarse salutarea,
necioplitul-
.otini era m!racat !ine, ca de o!icei; !a chiar si prea !ine pentru un copil- Avea cizmulite de piele de
marochin cu cusaturi, o haina cu ceaprazuri de matase, o palarie al!a de castor si un ceasornic la !ru. 5e
fudulea rozav- Dar de asta data a patit-o rau cu fudulia lui-
Dupa ce ne plim!aram ctva timp, lasnd n urma pe domnul .otini, fiindca merea ncet, ne asezaram o!ositi
pe o !anca, de piatra, lna un !aiat m!racat foarte simplu, care parea a fi ostenit ca si noi, si statea cu capul
plecat si cu ochii n "os.
/n domn, ce mi s-a parut ca e tatal sau, se plim!a pe su! copaci, citind un ziar.
.otini, care sedea ntre mine si !aiatul acela, voind sa se faleasca si el cu lu3ul lui, spre a fi admirat si de vecin,
ntinse piciorul, ca sa-si arate ncaltamintea si mi zise:
- Ai vazut cizmele mele de rosior8 Dar vecinul nu-l lua n seama.
Atunci si lasa piciorul n "os si aratndu-mi panlicile de matase, mi spuse uitndu-se pe furis la !aiat ca acele
panlici nu-i placeau si ca voia sa-si puna nasturi de arint.
Celalalt !aiat nu se uita nici la panlici. .otini ncepu sa nvrteasca n mini palaria lui cea frumoasa de castor
al!. &aiatul, parca facea nadins: nu arunca macar o privire nici la palarie.
.otini, plin de ciuda, si scoase ceasornicul, l deschise si mi-l arata. .ecinul tot nu ntoarse capul.
- (ste de arint poleit8 l ntre!ai eu.
- 1u, raspunse el, este de aur.
- Dar nu este tot de aur, i zisei, tre!uie sa fie si ceva de arint8
- 1icidecum- zise el si, ca sa sileasca pe !aiat sa se uite, i puse ceasornicul su! ochi, zicndu-i:
- Ia uita-te si dumneata, si spune-mi daca nu este tot de aur-
- 1u stiu- raspunse scurt, !aiatul.
- &re- stria .otini, plin de necaz, ce mndru esti-
Pe cnd rostea acele vor!e, sosi si domnul .otini, care auzindu-ne, se uita cu atentie la !aiat, apoi zise cu
asprime fiului sau:
- $aci- si aplecndu-se i sopti la ureche: nu vezi ca e or!, saracul-
.otini, nspaimntat, sari drept n picioare si se uita n ochii !aiatului: luminile i erau sticloase, fara e3presie,
fara privire. .aznd aceasta, el ramase mut si umilit, cu ochii n "os, apoi !ol!orosi:
- Ce rau mi pare... nu stiam-
#r!ul, care ntelese tot, zise cu un surs !lnd si trist:
- 1u e nimic-
Ce sa-i spui- # fi fudul .otini, dar n-are inima rea, caci n-a rs deloc n tot timpul plim!arii.
Cea dinti ninsoare.
5m!ata, +>.
'amas !un plim!arilor de pe calea 'ivoli- A sosit vesela prietena a copiilor, a sosit zapada-
De ieri a nceput sa cada deasa, n fuli mari si al!i, ca florile de cires.
Ce veseli eram dimineata la scoala, cnd o vedeam cum se lipea de eamuri si se ramadea pe pervazurile
ferestrelor- Chiar profesorul se uita !ucuros la ea si si freca minile. $oti ne nveselim ndindu-ne ce de
!ulari o sa facem si cum o sa ne !atem cu ei. Ce-o sa ne mai dam pe heata si ce dulce o sa ni se para, dupa
aceea, caldura de acasa-
1umai lui 5tardi nu-i pasa; statea cu coatele pe !anca si cu fruntea ntre mini, ascultnd ca de o!icei e3plicatia
profesorului.
Ce frumusete- Ce veseli eram la iesirea din scoala- $oti daduram navala pe ulita, strind, !andu-ne
picioarele unde era zapada mai mare si sumetndu-ne mnecile, ca sa facem !ulari si sa azvrlim unul ntr-
altul.
/m!relele parintilor care asteptau pe afara, se facusera al!e. 0hiozdanele noastre se nal!ira ntr-o clipa. $oti
eram ne!uni de !ucurie; vesel era nsusi Precossi, fiul lacatusului, !aiatul acela palid, serios si trist; 'o!etti,
!aietelul care scapase pe un copil de su! roata omni!uzului, sarea si el saracutul, cum putea cu cr"ele la
su!tioara; Cala!rezul fiindca nu mai vazuse zapada n viata lui, facuse un !ulare si musca din el ca dintr-o
piersica. Crossi, !aiatul precupetei, si umpluse hiozdanul.
?idarasul ne facu sa ne prapadim de rs. $atal meu l pofti sa vina a doua zi pe la noi; n minutul acela era cu
ura plina de zapada si necuteznd nici s-o scuipe, nici s-o nhita, statea ndopat cu ea si se uita la noi zapacit,
fara ca sa poata spune un cuvnt.
Chiar profesoarele rdeau si lumeau, cnd ieseau din scoala; pna si !iata doamna Delcati alera prin zapada
tusind si acoperindu-si fata cu valul ei cel verde.
5ute de fete de la scoala vecina faceau alaie si alerau sprintene pe asternutul al!.
Profesorii, pedelii, !a chiar si ardistul, striau: Acasa !aieti- Acasa- si nhiteau fulii de zapada, care le
ncarunteau mustatile si !ar!a. Cu toate acestea se nveseleau si ei de !ucuria alaioasa a copiilor la vederea
iernii.
.a nveseliti ca vine iarna-... Dar ia ndindu-va ca sunt copii care n-au nici haine, nici ncaltaminte, nici foc;
ca sunt mii de !aieti, care se co!oara de la coli!ele lor, din colinele sinuratice pe o carare luna si o!ositoare
cu o !ucata de lemn n minile lor deerate ca sa ncalzeasca scoala; ca sunt sute de scoli nemetite n zapada,
oale si ntunecoase ca niste pesteri, unde copii, sunt necati de fum, sau tremura de fri si se uita cu roaza la
fulii cei al!i, care cad nepasatori, ramadindu-se nencetat pe coli!ele lor departate, amenintndu-le cu troiene.
.a nveseliti ca vine iarna-... Dar ia nditi-va ca sunt mii de fiinte carora iarna le aduce saracie si adesea chiar
moarte-
?idarasul.
Duminica, ++.
?idarasul a venit azi la noi. (ra m!racat cu haine vechi de-ale tatalui sau, pline nca de var si de ipsos.
$ata l astepta chiar cu mai multa nera!dare dect mine. Ce !ine ne paru cnd l vazuram- Cum intra pe usa, si
scoase palaria cea zdrentaroasa, uda de zapada, o mototoli si o vr n !uzunar. Apoi nainta cu um!letul acela al
mestesuarului o!osit si se uita n dreapta si n stna.
Cum a"unse n sufraerie si vazu ta!loul care nfatiseaza pe 'ioletto, un carahios cocosat, i facu o!isnuita lui
strm!atura: 2!otul de iepure2. 1u te poti opri de rs, cnd l vezi cum se strm!a.
)ncepuram sa ne "ucam cu cu!uri de lemn, de-a casele.
Are o ndemnare neo!isnuita, ca sa faca turnuri si poduri; ai crede ca se tin n sus ca prin minune; lucreaza la
ele cu seriozitatea si ra!darea unui om mare; "ucndu-ne, el mi povesti despre parintii sai. (i locuiesc ntr-o
mansarda. $atal sau mere la scolile de seara, ca sa nvete sa citeasca si sa scrie, mama lui e din satul &iela. Ce
mult tre!uie sa-l
Iu!easca parintii- 5e si vede- Desi e m!racat ca un !aiat sarac, totusi poarta haine care-i tin de cald, crpite cu
nri"ire si are la t o !asma leata de mna mamei sale.
)mi spuse ca tatal sau este un om nalt si ros, un urias; de-a!ia poate sa intre pe usa, dar ca e tot asa de !un pe
ct e de mare si ca i zice lui 2!ot de iepuras2, cnd l mnie. &aiatul, nsa, e mic la stat.
*a ora patru ni se aduse ustarea: dulceata cu pine, stafide si nuci. 5tateam pe divan si mncam. Cnd ne
scularam, nu stiu de ce, tata nu ma lasa sa ster spatele divanului pe care ?idarasul l murdarise cu varul de pe
haine. sterse el, mai trziu pe furis.
Bucndu-ne, ?idarasul pierdu un nasture de la hainuta. %ama i-l cusu la loc. (l, saracutul, se rosise de tot si-si
tinea suflarea uitndu-se la mama cum cosea.
%ai trziu i aratai un al!um cu caricaturi, si el, fara sa-si dea seama, imita asa de !ine strm!aturile acelor
chipuri carahioase nct rse si tata.
1u mai putea de multumit ce era cnd pleca de la noi; uitase sa-si puna palaria, si, cnd a"unse la capatul de "os
al scarii, ca sa-mi arate multumirea lui, ridica usor capul si-mi facu nca o data !otul de iepure.
Pe el l cheama Antonio 'a!ucco si are vreo noua ani.
- stii, fatul meu, de ce nu te-am lasat sa steri divanul8 6iindca daca l stereai si te-ar fi vazut camaradul tau,
poate s-ar fi rusinat ca-l murdarise si n-ar fi fost frumos sa-l umilesti; mai nti fiindca n-a facut-o dinadins, si
apoi murdarise cu hainele tatalui sau, care si el, la rndul lui, le umpluse la munca. %unca nu murdareste- $e
umple de pul!ere, de var, de tot ce poftesti dar aceasta nu e murdarie.
5a nu zici niciodata de vreun mestesuar care vine de la lucru:
2(ste murdar-2
$re!uie sa zici:
2Are pe haine semne si urme de munca-2
Adu-ti !ine aminte- Iu!este pe ?idaras, mai nti fiindca ti este camarad, si apoi fiindca este fiu de mestesuar.
$atal tau.
/n !ulare de zapada.
.ineri, +:.
1ine ntruna.
5-a ntmplat ceva trist azi dimineata cu zapada, cnd am iesit din scoala. &aietii cum a"unsera pe Corso,
ncepura sa se !ata cu !ulari facuti cu zapada de aceea "ilava, care, cnd o strni n mini, se face tare ca
piatra. $recea multa lume pe trotuare. /n om le stria:
- Astmparati-va !aieti- )n minutul acela se auzi un vaiet nrozitor ce venea din partea cealalta a trotuarului si
un !iet !atrn, caruia i cazuse palaria, sovai si si acoperi ochii cu amndoua minile, iar un !aietel care statea
lna dnsul stria din toate puterile: 2A"utor, a"utor-2 /n !ulare de zapada lovise pe !ietul !atrn drept n
ochi.
&aietii se mprastiara ntr-o clipa. (u ma aflam la usa li!rariei, unde intrase tata, si vazui ca vin multi dintre
camarazii mei, care se vrau prin multime si se prefaceau ca se uita pe la alantare. Printre ei erau: 0arrone, cu
vesnica lui !ucata de pine n mna, Coretti, ?idarasul si 0aroffi, !aiatul care strne tim!re postale.
)n "urul !atrnului se adunase multa lume. /n ardist ameninta si ntre!a n dreapta si n stna:
- Cine a azvrlit8 5puneti care din voi8 si pipaia minile !aietilor, ca sa vada care din ei le avea ude.
0aroffi statea lna mine, al!en ca turta de ceara si tremura ca vara.
- 1u vreti sa spuneti cine a azvrlit8 stria iar, ardistul.
Atunci auzii pe 0arrone zicnd ncet lui 0aroffi:
- Daide, du-te de marturiseste- 1-ar fi pacat sa lasi pe altul, sa fie prins n locul tau8
- 1u e nimic, fa-ti datoria- adauase 0arrone.
- %i-e frica, nu ndraznesc-
- Prinde inima- Daide, ca vin si eu cu tine-
0ardistul si multe alte persoane ntre!au mereu:
- Cine a fost8 Cine a putut savrsi o astfel de fapta8 &ietul !atrn- 5ticla de la ochelari i-a intrat n ochi, l-a
or!it-... strenarilor-... %iseilor-
5aracul 0aroffi, era asa de aiurit, ca de-a!ia se putea tine pe picioare.
- .ino- i zise 0arrone cu las hotart. Daide, nu te teme, lasa ca te apar eu- si apucndu-l de !rat l mpinse
nainte, sustinndu-l ca pe un !olnav.
*umea pricepu si mai multi ridicara pumnii asupra lui 0aroffi; dar, 0arrone aparndu-l, stria:
- 1u cumva ati vrea sa sariti zece oameni asupra unui !iet copil-
$oti se retrasera si ardistul, lund pe 0aroffi de mna, l duse la o cofetarie, unde se afla ranitul.
'ecunoscui ndata pe !ietul !atrn. (ra un functionar, care locuia cu un nepotel al sau n al patrulea cat din casa
noastra.
)l asezasera pe un fotoliu si-i pusesera comprese la ochi.
- 1-am facut nadins- spunea politistului, !ietul 0aroffi, plnnd si pe "umatate mort de frica.
.reo doi oameni l m!rncira n cofetarie, strindu-i:
- )n enunchi- strenarule- Cere-i iertare n enunchi-
Altii l si trntira n enunchi.
)n minutul acela doua !rate zdravene l ridicara de "os si un las puternic stria:
- 1u, domnilor-
(ra directorul nostru, care vazuse si auzise tot.
- # data ce !aiatul a avut cura"ul sa-si marturiseasca reseala, adaua el, nimeni nu mai are dreptul sa-l
umileasca- 5e facu o tacere enerala.
- Acum, zise directorul lui 0aroffi, cere-i iertare-
0aroffi, plnnd cu hohot, m!ratisa enunchii !atrnului care-i puse mna pe frunte si-l mnie cu !lndete.
Deodata, toti cei de fata, nduiosati striara:
- 5coala-te copile- 5coala-te si pleaca linistit: du-te acasa.
$ata ma scoase din loata si, cnd a"unseram n ulita, mi zise:
- 5pune-mi, (nrico, ce ai face tu ntr-o astfel de mpre"urare: ti-ai marturisi si tu reseala ca 0aroffi8
- Da, tata, i raspunsei.
- Bura-mi ca ai face asa-
- <i-o "ur, iu!ite tata-
Profesoarele.
5m!ata, +,.
0aroffi era azi foarte nri"orat, fiindca se astepta sa fie aspru do"enit de profesorul Per!oni.
Profesorul, nsa, n-a venit, si fiindca lipsea si suplinitorul, a venit doamna Cromi de ne-a tinut lectia. Doamna
aceasta e cea mai !atrna dintre toate profesoarele. *a ea au nvatat sa scrie si sa citeasca mai toate doamnele
care-si aduc acum copiii la scoala noastra. Azi era cam trista, fiindca unul din fiii ei este !olnav.
Cum o vazura !aietii, ca intra n clasa, ncepura sa faca larma pentru ca nu-i prea stiu de frica.
Dnsa, fara sa se arate suparata, le zise cu o voce linistita si !lnda.
- .a ro, copii, respectati parul meu al!; eu va sunt mai mult mama dect profesoara, si am crescut pe o mare
parte din mamele voastre.
1ici unul din !aietii nu mai cuteza sa ridice lasul; pna si ndraznetul 6ranti se multumi sa-si !ata "oc de dnsa
pe furis.
Doamna Cromi fusese nlocuita n clasa ei cu doamna Delcati, profesoara fratelui meu. Iar n clasa doamnei
Delcati facea lectie o domnisoara, pe care !aietii o poreclisera 2maicuta caluarita2 (a se poarta tot n haine
nchise si cu un sort neru. Parul i e !ine netezit pe frunte; are ochii al!astri ca vioreaua; o fata stravezie si o
voce asa de lina, nct s-ar zice ca sopteste o ruaciune.
%ama zice ca nici nu se aude, si ntr-adevar este foarte !lnda si timida; nu stria, nu se supara si cu toate astea
tine pe copii totdeauna n tacere; pna si cei mai isteti si pleaca imediat capul, cnd ea i ameninta cu deetul.
)n clasa la dnsa e ca la !iserica, de aceea au si poreclit-o 2maicuta caluarita2.
%ie mi place si mica profesoara din divizia a III-a a clasei I elementara: domnisoara aceea cu chipul ca un
trandafir, cu doua ropite n o!ra"i.
(a poarta o pana al!astra la palarie si o cruciulita de aur la t. (ste totdeauna vesela, zm!este mereu, vor!este
cu o voce asa de limpede, nct ai crede ca tot cnta si !ate din palme, ca sa faca tacere.
Cnd ies copiii, ea aleara cnd dupa unul, cnd dupa altul, ca sa-i tina la rnd, apoi ndreapta ulerul unuia, n-
cheie pe altul la haina, ca sa nu raceasca; i nsoteste pna pe ulita, ca sa nu se ia la !ataie; se roaa de parinti, sa
nu-i pedepseasca acasa; da mansonul ei vreunuia caruia i e fri. Copiii cei mai mici se aata mereu de ea, o
saruta, o mnie, o tra de rochie, de voal si ea le ra!da toate, i saruta rznd si n fiecare zi se ntoarce acasa
ciufulita, cu ulerul strm!, o!osita, dar tot vesela.
Aceasta drauta de profesoara da si lectii de desen la o scoala de fete si sustine cu munca sa pe mama si pe
fratele ei.
Casa ranitului.
Duminica, +4.
1epotelul !atrnului functionar, pe care l-a lovit 0aroffi urmeaza n diviziunea acestei profesoare. *-am vazut
azi acasa, la unchiul sau, care l iu!este ca si cnd i-ar fi copil.
$ocmai sfrsisem de scris istorisirea lunara 25criitorasul florentin2, pe care profesorul mi-o daduse s-o copiez,
cnd tata mi zise:
- .ino cu mine sus, sa vedem cum i mai este la ochi !ietului !atrn.
Intraram ntr-o odaie foarte frumoasa, n care se afla !olnavul culcat cu capul ridicat pe mai multe perne.
1evasta lui statea lna dnsul si nepotelul se "uca ntr-un colt.
Ce !ine i paru !ietului om, ca ne-am dus sa-l vedem- 1e spuse ca se simte mult mai !ine, ca ochiul nu-i era
deloc pierdut si ca avea speranta de a fi cu desavrsire vindecat peste cteva zile.
- De- Ce sa-i fac- A fost ntr-un ceas rau- adauase el; mi pare rau, mai cu seama, de spaima !ietului !aiat.
$ocmai ne vor!ea de doctorul care l cauta cu multa nri"ire, cnd se auzi sunnd clopotelul de la usa.
- $re!uie sa fie chiar el- zise nevasta !olnavului.
/sa se deschise si mare ne-a fost mirarea, cnd recunoscuram pe 0aroffi, ce ramasese n pra cu capul plecat,
necuteznd sa intre.
- Cine e8 ntre!a !olnavul.
- (ste !aiatul care te-a lovit, zise tata.
- .ino ncoace, !aiete- i stria !atrnul. Ai venit sa ma vezi, nu-i asa8 *inisteste-te, ma simt mai !ine, sunt
aproape vindecat. .ino ncoace-
0aroffi, de-a!ia stapnindu-si lacrimile, se apropie de pat; era asa de tul!urat ca nici nu putea sa vor!easca.
&atrnul l mnie si i zise:
- )ti multumesc, draul meu, ca ai venit; du-te de spune mamei, si tatei, sa nu mai ai!a nici o ri"a, ca eu mer
spre !ine.
0aroffi, nsa, nu se misca, parca ar fi voit sa spuna ceva, dar se sfia.
- .rei sa-mi mai spui ceva8 ntre!a !atrnul. Ce vrei8 5pune, drautule-
- (u8 1u, nu vreau nimic-...
- Asadar, du-te !aiete- Du-te cu sufletul linistit.
0aroffi merse pna la usa si acolo se opri, se uita la nepotelul !atrnului, care privea cu mare curiozitate la el.
n sfrsit, scoase un o!iect de su! mantaua lui cea luna, l puse repede n mna !aietelului, zicndu-i:
- <ine, aceasta e pentru tine- si o lua la picior.
&aietelul alera la patul !atrnului si i dete pachetul. Pe hrtia ce-l nvelea era scris: 2<i-l daruiesc tie-2
Deschiseram, ne uitaram si mare ne fu mirarea, cnd vazuram al!umul de tim!re postale; al!umul acela despre
care vor!ea necontenit, asupra caruia cladise attea sperante si care l costase attea osteneli. )si dadea comoara,
"umatate din viata sa, ca sa capete iertare, !ietul !aiat-
5criitorasul florentin.
@Istorisire lunaraA.
0iolo urma n clasa a I.-a primara. (ra un !aiat draut cam de doisprezece ani, al! la fata si cu parul neru. (ra
fiul cel mai mare al unui slu"!as de la drumurile de fier, care, avnd copii multi si leafa putina, traia n nevoie si
n lipsa.
$atal sau l iu!ea si era foarte !un cu el, dar era ct se poate de strasnic n privinta nvataturii, caci dorea cu fiul
sau sa fie curnd n stare, sa-i vina n a"utor pentru ntretinerea familiei, si, cu toate ca !aiatul nvata !ine, tot l
ndemna sa nvete si mai !ine.
&ietul om era cam n vrsta, si munca silita ce-si impusese, l m!atrnise nainte de vreme. %acar ca se simtea
sleit de puteri, totusi lucra si n orele ce-i ramneau li!ere de la o!ositorul lui serviciu, pentru ca familia sa nu
fie lipsita de nimic. De aceea si petrecea o parte din noapte scriind.
/n editor de ziare, de carti si de fascicole, i daduse sa scrie adresele a!onatilor pe niste fsii de hrtie. &ietul
om cstia la acea lucrare trei lire pentru cinci sute de adrese scrise frumos si reulat.
%unca aceasta l o!osea si acest lucru l spunea el, adeseori, cnd se aseza la masa.
- %i se duc ochii- zicea cu mhnire, !ietul !atrn; 5crisul noaptea ma prapadeste-
0iulio i zise ntr-o zi:
- $ata draa, lasa-ma sa-ti a"ut; stii ca pot sa scriu ntocmai ca dumneata-
- 1u drautule, tu ai de nvatat; scoala ta este ceva cu mult mai serios dect adresele mele; as avea o adevarata
mustrare de cuet, daca ti-as lua un sinur ceas de la nvatatura. 1u, fatul meu, ti multumesc-
&aiatul stia !ine ca n-ar fi putut ndupleca niciodata pe tatal sau, de aceea nu mai starui deloc, dar iata ce
planuise:
&aase de seama ca tatal sau nceta de a scrie, punct la miezul noptii; l auzea cum si mpinea scaunul, cnd
se ducea sa se culce.
)ntr-o noapte l lasa sa plece, apoi se scula, se m!raca !inisor, merse n odaia de lucru di!uind prin ntuneric,
aprinse lampa, se aseza la mascioara, lua din fsiile ce stateau ramadite la o parte, se uita pe lista de adrese si
ncepu sa scrie prefacnd minunat calirafia tatalui sau. 5cria din toata inima, !ietul !aiat, vesel ca putea sa
vina n a"utorul familiei, nsa i cam !atea inima de frica, sa nu-l prinda tatal sau. )ncetul cu ncetul, adresele
scrise se facura teanc. Din cnd n cnd se oprea, si freca minile, ntindea urechea, zm!ea si rencepea cu mai
multa pofta. 5crise o suta saizeci de adrese. Cstiase o lira- Atunci puse condeiul la loc, stinse lampa si se
ntoarse n odaita sa pe vrful picioarelor.
A doua zi, tatal veni vesel la masa. 1u pricepuse nimic, caci si facea lucrarea fara sa-si dea seama, ndindu-se
cu totul la altceva si a!ia a doua zi si numara fsiile scrise.
5e aseza la masa zm!ind si, !atnd cu mna pe umarul fiului sau, i zise:
- stii tu, 0iulio, ca tatal tau este un !un muncitor8 Ieri seara am scris cu a treia parte mai mult ca de o!icei-
%na nu-mi tremura si ochii tot si mai fac datoria-
0iulio, plin de !ucurie, si zise:
- &ietul tata- scriind n locul lui, nu-i dau numai un a"utor !anesc, i aduc si mnierea de a se crede ntinerit.
Asadar, nainte !aiete.
)m!ar!atat de aceasta !una reusita, n noaptea urmatoare, ndata ce !atu douasprezece, el merse nainte cu
lucrarea tatalui sau. %erse astfel mai multe nopti de-a rndul. $atal nu !anuia deloc, numai att ca ntr-o seara
zise:
- Ciudat- De vreo ctava vreme ardem mai mult petrol.
0iulio o sflecli, dar tatal sau nu mai starui asupra acestui lucru si !aiatul merse nainte cu scrierea adreselor.
Pierderea somnului din fiecare noapte ncepu, nsa, sa o!oseasca pe !ietul !aiat; si seara, cnd nvata sau scria
pentru scoala, i se nchideau ochii. )ntr-o seara, pentru prima oara adormi pe caiet.
- 6ii harnic, i stria tatal sau !atndu-l pe umeri, nu te lenevi, copile, nvata-
0iulio se dezmetici si rencepu sa scrie, dar n serile urmatoare o duse si mai rau, motaia pe carti, dimineata se
scula trziu, nvata lectiile cu reu, parca i se urse cu nvatatura.
Deocamdata, tatal sau !aa de seama si tacu, apoi ncepu sa se nri"easca si, n cele din urma, pentru ntia
data l do"eni, zicndu-i;
- 0iulio nu te mai cunosc, te-ai schim!at cu totul, te-ai facut ndaratnic si nepasator; adu-ti aminte ca toata
nade"dea familiei e n tine- Purtarea ta ma mhneste foarte mult.
*a aceasta mustrare, cea dinti mai aspra ce o primea, !aiatul se tul!ura si si zise n sine:
- 1u mai mere- $re!uie sa marturisesc totul tatalui-
Dar chiar n seara aceea, la masa, tatal zise cu !ucurie:
- stiti ca n luna aceasta am cstiat treizeci si doua de lire mai mult dect n luna trecuta- ?icnd acestea,
scoase din !uzunar un cornet cu !om!oane, ca sa sar!atoreasca mpreuna cu copiii sai acest neasteptat csti.
Copiii, de !ucurie, !atura din palme. *ui 0iulio, vaznd pe tatal sau asa de vesel, i veni inima la loc si se
ndi:
- 1u, draul meu tata, o sa te a"ut si de aici nainte si o sa ma silesc din toate purerile, ca sa nvat ziua pentru
scoala, iar noaptea sa lucrez pentru dumneata si pentru toti ai mei.
$atal, urmndusi vor!a, zise:
- /n prisos de treizeci si doua de lire e ceva- )mi pare foarte !ine- 1umai dumnealui ma mhneste- si arata pe
0iulio.
&ietul copil primi mustrarea n tacere si si retinu lacrimile, care stateau sa-i cura pe o!ra"i; n fundul inimii,
nsa simti o mare mniere.
(l continua sa lucreze din toata inima; nsa, ramadindu-se o!oseala peste o!oseala, i fu din ce n ce mai reu
sa lupte.
*ucrurile mereau astfel de doua luni: tatal do"enind mereu si uitndu-se mnios la el, iar fiul suferind do"enile
si chinuindu-se ca sa poata sa le !iruie pe toate.
)ntr-o zi, tatal se duse la scoala, ca sa ntre!e pe profesor, cum mere fiul sau. Acesta i raspunse:
- Da, nvata pentru ca este intelient, dar nu mai nvata cu pofta, cum nvata mai nainte. (ste somnoros,
zapacit, casca. 6ace niste compozitii scurte, scrise urt si aruncate fara rost pe hrtie. Ar putea sa faca mult mai
mult si mult mai !ine.
)n acea seara, tatal si lua !aiatul la o parte si-l mustra si mai aspru:
- 0iulio, tu vezi !ine, ct muncesc; vezi ca-mi scurtez zilele pentru voi toti si tie nu ti-e mila: nici de mine, nici
de mama, nici de frati-
- 1u, tata, nu vor!i asa- stria copilul, plnnd cu hohot, si fu ct p-aci sa marturiseasca totul; dar tatal adaua:
stii starea n care ne aflam, vezi ct tre!uie sa muncim cu totii si cte tre!uie sa ra!dam ca sa ne putem sustine.
1ada"duiam o ratificatie de o suta de lire de la administratia cailor ferate si mi s-a spus ca nu mi se va da
nimic, asa ca sunt nevoit sa lucrez si mai mult.
Auzind aceasta, 0iulio opri marturisirea ce statea s-i iasa din ura si-si zise:
21u draa tata, n-am sa-ti spun nimic: vreau sa pastrez taina, ca sa mai lucrez pentru tine. Prin munca te voi
rasplati de suferinta ce-ti pricinuiesc. Ct pentru scoala, tot o sa nvat destul, ca sa-mi trec !ine e3amenele2;
ceea ce era mai rau, e ca tatal devenea din ce n ce mai nepasator fata de el, vor!ea foarte rar cu dnsul, ca si
cum l-ar fi privit ca pe un fiu ratacit, de la care nu mai spera nimic; se ferea chiar sa-i ntlneasca privirea.
0iulio nteleea totul si suferea fara sa crteasca.
$rudirea nencetata si ntristarea zdruncina din zi n zi mai mult sanatatea !aiatului; el sla!ea si nal!enea, si
de aceea era silit sa-si neli"eze studiile, nteleea foarte !ine, ca nu putea s-o mai duca mult; si n fiecare zi si
zicea: la noapte n-o sa ma mai scol- As- )ndata ce auzea sunnd ora douasprezece, tocmai cnd ar fi tre!uit sa se
tina de hotarre, simtea un fel de remuscare, i se parea ca seznd n pat ar lipsi de la datorie, caci ar fura o lira
tatalui si familiei sale. Atunci se scula si ncepea sa scrie cu speranta ca tatal sau ar putea sa-l prinda lucrnd,
sau ca si-ar fi numarat adresele si ca ntmplarea i-ar fi descoperit totul, fara ca el sa fie nevoit sa-i
destainuiasca ceva, caci nu ndraznea.
Astfel merea nainte.
)ntr-o seara la masa, tatal zise o vor!a, care fu hotartoare pentru el. %ama-sa uitndu-se la el i paru ca-l vede
si mai al!en si mai ofilit si i zise:
- <i-e rau, 0iulio8 apoi adaua catre sotul sau: %i se pare ca e !olnav 0iulio; nu vezi ce al!en e8 5pune,
draul mamei, ce ai8
$atal sau se uita la dnsul cu nepasare si zise:
- %ustrarea de cuet aduce cu sine o sanatate rea. Adu-ti aminte ce sanatos erai cnd ai fost scolar !un si
inimos-
- Dar nu vezi ca e !olnav8 stria mama.
- 1u-mi pasa- raspunse tatal.
Acest cuvnt atinse drept la inima pe !ietul !aiat.
2Asa8 $atalui sau nu-i mai pasa de el- $atal care mai nainte tremura numai auzindu-l ca tuseste- Asadar nu-l
mai iu!ea- 6ara nici o ndoiala, era cu totul izonit din inima lui. 1u, tata- zise el n sine, cu inima zdro!ita, nu
pot trai fara iu!irea ta; voi s-o redo!ndesc pe deplin, voi sa-ti marturisesc totul si sa nvat ca mai nainte- De
asta data m-am hotart-2
$otusi, el se scula si n noaptea aceea, ca n celelalte nopti, dar mai mult din o!icei. Cnd se dete "os din pat, vru
sa meara n odaia de scris, ca sa se uite n linistea noptii pentru cea din urma oara la acea odaita, unde lucrase
asa de mult n taina, cu inima plina de multumire si de iu!ire. Cnd se revazu lna mascioara, cu lampa
aprinsa, cnd vazu fsiile al!e pe care el nu mai avea sa scrie adresele ce le nvatase acum pe de rost, fu cuprins
de parere de rau si apuca condeiul, ca sa nceapa lucrarea o!isnuita.
)ntinznd mna, dete "os o carte. $ot snele i se sui la cap. Daca s-o fi desteptat tatal sau. 1eaparat ca nu l-ar fi
prins facnd vreun fapt rau; el nsusi se hotarse sa-i spuna.
Cu toate acestea i era frica atunci cnd se ndea sa-l vada deodata dinaintea lui. 5a fie surprins la acea ora, n
linistea aceea- %ama lui s-ar fi desteptat si s-ar fi speriat. Ideea care pna atunci nu-i venise, ca tatal sau s-ar
simti poate rusinat descoperind adevarul... toate acestea l nfiorau. )ntinse urechea, tinndu-si suflarea. 1u auzi
nici-un zomot. Asculta la usa: nimic- $oti dormeau n casa; tatal nu auzise. 5e linisti si rencepu sa scrie.
6siile se ramadeau, auzea pe drum pasul reulat al ardistilor de noapte; apoi un zomot de trasuri care nceta
deodata; mai trziu, zomotul mai multor insi, care ce treceau ncetinel, si, n sfrsit, o adnca liniste ntrerupta
din cnd n cnd de latratul departat al vreunui cine; iar el scria, scria nainte.
Dar tatal sau, pe care l credea ca doarme, statea la spatele lui. Auzise zomotul pricinuit de caderea cartii si
asteptase momentul potrivit, ca sa intre. ?omotul carelor acoperise usorul zomot al usii si al pasilor sai.
(l statea drept la spatele !aiatului, cu capul sau cel al! deasupra micului cap neru al fiului sau; vedea condeiul
cum aluneca pe fsii. )ntr-o clipa hicise si ntelesese tot. # mare mustrare de cuet, o nduiosare nespusa i
cuprinse sufletul si l tinea pe loc, na!usit de emotie, la spatele copilului. Deodata, 0iulio scoase un tipat; doua
mini nervoase l apucara de cap.
- $ata- $ata- Iarta-ma- stria 0iulio, recunoscnd pe tatal sau.
- $u sa ma ierti pe mine- raspunse tatal, plnnd si sarutnd pe fiul sau pe frunte. Am nteles tot, stiu tot, eu ti
cer iertare, draul meu copil- Daide, vino cu mine- si l mpinse sau mai !ine zis l duse pe mini pna la patul
mamei sale, care se desteptase, si i-l arunca n !rate, zicndu-i: 5aruta pe acest ner, care nu doarme de trei
luni, ca sa lucreze pentru mine si eu i amaram sufletul cu do"enile mele, lui care mi cstia pinea-
%ama l strnse la piept, apoi zise:
- Du-te de te culca, fiul meu, du-te ndata de te odihneste. Du-l tu n patul sau- zise ea, !ar!atului. $atal l lua n
!rate, l duse n odaita lui si-l culca mnindu-l mereu, apoi i aseza pernele si i trase plapuma pe el.
- %ultumim, taticule- zicea !aiatul. Acuma du-te si dumneata de te culca; sunt asa de multumit-
Dar tatal voia sa-l vada adormit; se aseza lna patul !aiatului, l lua de mna si i zise:
- Dormi, dormi, copilul meu- 0iulio o!osit, adormi ndata si dormi somn dulce !ucurndu-se pentru prima oara,
dupa attea luni, de un somn linistit, nveselit cu visuri surzatoare.
Cnd se destepta, a doua zi, soarele se naltase de mult si freca ochii si vrnd sa-si traa plapuma, simti ca ceva
reu o retine; se uita si vazu capul al! al tatalui sau proptit de marinea patului. &ietul !atrn petrecuse noaptea
aici, fericit de a vedea pe fiul sau odihnindu-se, apoi adormise si el cu o adnca multumire n suflet.
5taruinta.
%iercuri, 74.
5unt ncredintat ca si 5tardi din clasa mea ar fi n stare sa faca ceea ce a facut micul scriitoras florentin.
Azi dimineata, doi !aieti au fost ct se poate de fericiti la scoala: cel dinti, 0aroffi, ne!un de !ucurie, pentru ca
!atrnul functionar i daduse napoi al!umul, navutit cu trei tim!re din repu!lica 0uatemala, pe care el le cauta
de mult: cel de-al doilea, 5tardi, fiinca luase a doua medalie, era cel dinti din clasa, dupa Derossi.
$oti am fost uimiti. Cine ar fi zis una ca asta n luna lui octom!rie, cnd tatal lui 5tardi, aducndu-l la scoala,
spusese profesorului:
- $e ro, domnule profesor, sa ai multa ra!dare, cu fiul meu, caci este foarte reu de cap.
)n zilele dinti, !aietii l poreclisera 2cap de dovleac2. Dar el era din aceia care-si zic: 25au mor, sau iz!utesc-2
si se pusese strasnic pe nvatatura. )nvata zi si noapte: acasa, la scoala, pe strada; nvata mereu. (ra ra!dator ca
un !ou si ncapatnat ca un maar, asa ca, nepasator la lumele ndraznete ale camarazilor sai, mpartind la
pumni si dnd chiar cu piciorul n cei care-l neca"eau; acel cap de dovleac ne ntrecuse pe toti.
Cnd a venit la scoala, nu nteleea !oaca de aritmetica; compozitiile i erau un sir de nerozii, nu putea sa-si
aduca aminte deloc de vreo epoca sau de vreo data; acum dezleaa pro!leme, scrie corect si si stie lectia ca pe
apa. Cnd l vezi mic si ndesat, cu capul mare si nhesuit ntre umeri: cnd i o!servi minile scurte si roase
si i auzi lasul lui cel aspru, pricepi ndata, ca tre!uie sa ai!a o vointa de fier.
(l aseste materie de studiu chiar prin ziare si afise de teatru. Cnd are ceva !ani, si cumpara cte o carte. si-a
alcatuit chiar o mica !i!lioteca. )ntr-o zi, cnd era mai cu voie !una, i iesi din ura faaduiala, ca ma va duce la
el, ca sa mi-o arate.
(l nu vor!este cu nimeni, cu nimeni nu se "oaca, sta mereu n !anca tinndu-si fruntea ntre mini, nemiscat ca
o stnca si ascultnd pe profesor.
Ct a tre!uit sa munceasca !ietul 5tardi, ca sa a"una la asa iz!nda- Profesorul, desi era cam suparacios azi
dimineata, cnd a mpartit medaliile, totusi i-a spus:
- &ravo 5tardi- &ravo !aiete- Cine staruie iz!uteste-
(l nsa nu se mndri deloc, nici nu zm!i macar; a!ia se ntoarse la locul lui cu medalia la piept, si cufunda
iarasi capul ntre mini si statu mai nemiscat si mai atent dect oricnd.
Dar nostim lucru fu la iesirea din scoala. $atal sau, om scurt si ndesat ca si el, l astepta la poarta, si vazndu-i
medalia, nu voi sa creada cu nici un chip ca el o cstiase.
$re!ui sa-l ncredinteze profesorul. Atunci ncepu sa rda cu pofta: !atu pe ceafa pe fiul sau, strindu-i cu o
voce roasa:
- &ravo- &ine zau, !aiete- &ine de tot, dovlecelul meu-
?icnd acestea, se uita la el plin de mirare si cu zm!etul pe !uze, caci tot nu-i venea sa creada adevarul.
&aietii, toti rdeau, numai 5tardi nu rdea. (l, desiur, si ncepuse sa rumee n mintea sa lectia de a doua zi.
'ecunostinta.
5m!ata, =+.
1u ma ndoiesc ca 5tardi nu se plne niciodata de profesorul sau ca tine. Ai zis ca profesorul vostru era ieri
cam suparacios. Chipul cu care ai spus aceasta, arata ca-ti este cam ciuda. Ia ndeste-te de cte ori esti tu
suparacios, si cu cine- Cu tatal tau, cu mama ta; suparare care, fata de ei, devine o crima. si cu drept cuvnt
poate fi cteodata suparacios, sarmanul vostru profesor, caci ia ndeste-te de cti ani se o!oseste cu !aietii. #
fi avut, nu zic, multi !aieti !uni si iu!itori, dar cti vor fi fost nerecunoscatori, cti vor fi a!uzat de !unatatea lui
si nu vor fi tinut seama de nri"irile sale- /n adevar foarte trist este acela ca voi mai mult l amarti, dect l
multumiti-
0ndeste-te ca cel mai sfnt om din lume, daca ar fi n locul lui, tot s-ar neca"i uneori. si apoi, stii tu de cte ori
profesorul, desi !olnav, si face lectia numai pentru ca nu e tocmai asa de rau, ca sa se poata scuza. si atunci,
desiur ca este suparacios, pentru ca sufera, sau pentru ca voi nu-l nteleeti si va folositi de indispozitia lui, ca
sa faceti ne!unii.
'especta si iu!este pe profesorul tau, copile- Iu!este-l pentru ca tatal tau l iu!este si-l respecta; Iu!este-l pentru
ca si consacra viata pentru !inele attor copii, care-l vor uita; Iu!este-l pentru ca ti lumineaza inima; Iu!este-l
pentru ca ntr-o zi, cnd vei fi !ar!at, si nici eu, nici el nu vom mai fi pe lume, el se va nfatisa mintii tale alaturi
cu mine. si atunci, fata lui o!osita, pe care tu azi nu o iei n seama, ti-o vei aminti si te vei mhni, chiar dupa
treizeci de ani. $e vei cai ca nu l-ai iu!it; te vei rusina ca te-ai purtat rau cu dnsul; iu!este-ti profesorul, pentru
ca el face parte din numeroasa familie a celor cincizeci de mii de nvatatori elementari, raspnditi prin toata
Italia, care sunt ca niste parinti intelectuali ai milioanelor de !aieti ce cresc odata cu tine. (i sunt muncitorii
putin rasplatiti, care preatesc tarii noastre un popor mai !un dect cel de acum.
(u nu ma multumesc cu iu!irea ta, pe ct timp nu vei iu!i si tu pe toti aceia care-ti voiesc !inele, si printre
acestia, profesorul tau este cel dinti dupa parintii tai. Iu!este-l, asa precum ai iu!i pe un frate al meu, iu!este-l:
si cnd te mnie, si cnd te do"eneste; cnd este drept si chiar cnd ti pare ca e nedrept; iu!este-l cnd e vesel
si !lnd, iu!este-l si mai mult, cnd e mhnit.
Iu!este-l ntotdeauna. Pronunta cu smerenie numele de 2profesor2, caci dupa numele de 2tata2, acesta este cel
mai no!il, cel mai dulce, pe care un om l poate da unui alt om.
$atal tau.
IA1/A'I(
Profesorul suplinitor.
%iercuri, ;.
&ine zice tata- Profesorul era suparacios, fiindca nu-i era !ine.
5uplinitorul vine de trei zile, sa-l nlocuiasca. 5uplinitorul despre care am mai vor!it, e un tnar mic si fara
!ar!a, care seamana mai mult a scolar.
Chiar din ziua dinti, cnd a venit suplinitorul, s-a facut mare larma n clasa, fiindca este prea !lnd si are o
ra!dare nespusa.
&ietul om, stria mereu la !aieti.
- $acere- $acere- .a ro faceti liniste-
Dar nu-l asculta nimeni. Azi dimineata, !aietii si-au iesit din masura; zomotul era asa de asurzitor, nct, nu i
se mai auzea lasul deloc. (l do"enea, se rua: zadarnic- Directorul se ivi de doua ori pe praul usii si se uita
nauntru; dar cum pleca, zomotul ncepea si mai tare: s-ar fi crezut ca eram la !lci. 0arrone si Derossi faceau
mereu semne camarazilor lor sa taca, sa se astmpere; deea!a, nici nu-i !aau n seama. 5inur 5tardi statea
nemiscat la locul sau, cu fruntea strnsa n mini, ndindu-se poate, sau la frumoasa lui !i!lioteca, sau la
temele de a doua zi. 0aroffi, micul neustor si strnatorul de tim!re postale, era si el asemenea foarte ocupat
cu alcatuirea unei liste de loterie, cte doua lire !iletul, pentru ca vrea sa puna la lot o calimara de !uzunar. $oti
rdeau, striau, nfieau penite prin !anci si apoi z!rniau cu ele ca si cu drm!ul; si azvrleau cocolase de
hrtie cu fire de elastic scoase de prin hete.
5uplinitorul apuca de mna pe unul, zuduia pe altul; pe un al treilea l si pedepsi; .reme pierduta- 1u stia
sarmanul, la ce sfnt sa se mai nchine. *e zicea:
- De ce sunteti asa de neastmparati8 .oiti sa primesc un avertisment din cauza voastra8
Apoi !atea cu pumnul n catedra si stria cu lasul suparat, aproape necat de lacrimi:
- $acere- $acere- $acere odata- <i-era mai mare mila de dnsul. Cu toate acestea, larma crestea si mai mare.
6ranti i azvrli un cocolos de hrtie. /nii miorlaiau ca pisicile, altii se ncaierau: era o nvalmaseala de nespus.
/sa se deschise si pedelul intra si spuse suplinitorului, ca-l cheama directorul. Profesorul se scula si iesi repede,
cu totul tul!urat. Atunci, zomotul deveni si mai mare. Deodata, 0arrone sari n sus, rosu la fata, cu pumnii
ridicati, si stria cu las amenintator:
- Astmparati-va odata, maarilor- 1u va e rusine sa va rdeti de suplinitor, fiindca este !un8 Daca v-ar zdreli
oasele, ati fi smeriti ca niste cini; droaie de nemernici ce sunteti- .a spun curat, ca cine o ndrazni sa-si mai
!ata "oc de dnsul, l astept la poarta si i rup falcile. si zau ca o fac, chiar fata cu tatal sau-
&aietii tacura toti de asta data. Ah- Ce frumos era 0arrone, n momentul acela-
#chii i straluceau ca doua scntei, parca era un pui de leu ntartat. (l se uita drept n fata celor mai ndrazneti;
toti plecara capul.
Cnd se ntoarse suplinitorul, ramase uimit de acea tacere, dar vaznd pe 0arrone aprins la fata si tremurnd,
ntelese; l privi cu draoste si i zise cu lasul sau cel !lnd, parca ar fi zis unui frate:
- )ti multumesc, 0arrone-
&i!lioteca lui 5tardi
%-am dus ieri la 5tardi. Casa lui este aproape, peste drum de scoala. %i-e cam rusine s-o spun, dar tre!uie sa
marturisesc ca mi-a fost necaz pe el, cnd i-am vazut cartile. Ce !ine si le pastreaza- 1-a prapadit nici una
macar, din cartile pe care a nvatat; le are pe toate si eu nu mai am nici una- Ce rau mi pare ca le-am rupt- $oti
!anii ce-i capata de la rude, el i da pe carti.
$atal sau, prinznd de veste ca-i plac cartile, a dat sa i le lee dupa placul lui si i-a cumparat un dulapior frumos
de nuc.
Dulapul are niste perdelute verzi. Cnd trai de un snur, ele se deschid si ti se nfatiseaza deodata trei rnduri de
carti de diferite culori, !ine asezate, curate si cu titlurile scrise cu litere poleite. Are: povesti, calatorii, poezii;
are si carti cu ravuri, si ce !ine stie sa potriveasca fetele- A asezat volumele al!e pe lna cele al!astre, pe cele
rosii lna cele nere si lna acestea, pe cele al!ene: astfel ca se deose!esc de departe si au o nfatisare ct se
poate de frumoasa. Adeseori, el si petrece timpul rnduindu-le n alt chip. si-a facut un catalo de carti, tocmai
ca un !i!liotecar. Cum si le nri"este- *e stere de praf, le rasfoieste si cu !aare de seama le deschide, ca sa
nu le mn"easca poate cu deetele lui cele roase; s-ar zice ca sunt noi. Pacat, zau, ca n-am stiut si eu sa mi le
pastrez pe ale mele- Ce !ucurie, e pe el, cnd si cumpara cte o carte- # mnie, i face loc n !i!lioteca, o ia
iarasi n mna, o nvrteste si se uita la ea ca la un odor. )ntr-un rnd ncepuse sa-l doara ochii de mult ce citea.
$atal sau veni la noi, n odaie, si, !atnd cu palma pe ceafa fiului sau, mi zise cu vocea sa puternica:
- Ia spune-mi, domnisorule, ce zici dumneata de al meu cap de dovleac8 $e ncredintez ca n capatna asta e
atta straduinta nct are sa iz!uteasca n toate- %nierea aceea rosolana a tatalui sau l facea sa nchida
ochii de placere, ntocmai ca un catelus cnd l mnie stapnul.
1-as putea sa spun de ce, dar nu-mi vine sa lumesc cu 5tardi, cum lumesc cu ceilalti camarazi ai mei si nici
nu-mi vine sa cred ca este numai cu un an mai mare dect mine.
Cnd am plecat, el m-a nsotit pna la praul usii si mi-a zis la revedere cu multa seriozitate; parca avea chipul
posomort; era ct p-aci sa-i raspund ca unui om mare:2.a salut, domnule-2
)ndata ce ma ntorsei acasa, spusei aceasta tatalui si adauai:
- 1u ntele un lucru, tata; 5tardi n-are nici un talent, nu este destept, e cu totul necioplit, are un chip pocit si cu
toate acestea, el mi impune.
$ata mi raspunse:
- 5a-ti spun eu, fiul meu, de ce-ti impune: pentru ca are tarie de caracter.
- si apoi sa-ti mai spun nca ceva ciudat, mai zisei eu, am stat o ora la el, acasa, si nu cred sa-mi fi spus cincizeci
de cuvinte. 1u mi-a aratat nici o "ucarie, n-a rs, nici n-a zm!it macar odata si tot nu mi-a fost urt, si am
ramas !ucuros la el.
$ata mi raspunse:
- Pentru ca-l stimezi.
6iul lacatusului.
Da, nu zic, asa o fi; dar eu stimez cu mult mai mult pe Precossi si nu-mi inspira acelasi simtamnt ca 5tardi.
Precossi e fiul lacatusului: e un !aietel mic si plapnd, cu privirea trista si !lnda, e sfiiciosul acela, care cere
mereu iertare tuturor si care desi !olnavicios, totusi nvata foarte !ine.
$atal sau a cazut n darul !etiei, se ntoarce acasa !eat mort, l !ate fara mila si, fara sa ai!a vreo vina, i azvrle
cartile si caietele. &ietul !aiat vine adesea la scoala: cu vnatai pe o!raz, cu ochii rosii si umflati de plns, si, cu
toate acestea, n-ar spune, Doamne fereste, ca-l !ate tatal sau.
- $e-a !atut tata- i zic cteodata, !aietii. (l raspunse repede:
- 1icidecum- 1u e adevarat- ca sa nu-l faca de rusine pe parintele sau.
- 1-ai ars tu foile acestui caiet- i zise ntr-o zi, profesorul, aratndu-i foile cu lucrarea arsa pe "umatate.
- &a da- raspunse el, tremurnd, mi-a cazut caietul din ne!aare de seama-
1oi stiam cu toti ca tatal sau, venind !eat acasa, daduse cu piciorul n masa si o rasturnase cu lampa cu tot, pe
cnd !aiatul si facea temele.
(l tine cu chirie o camaruta n podul casei noastre; se suie acolo pe scara din dos si portareasa ne spune tot ce se
petrece la ei. )ntr-o zi, sora mea, 5ilvia, stnd pe terasa, l auzi tipnd si afla ca tatal sau l m!rncise pe scari
asa de tare, nct !ietul !aiat cazuse rostoolindu-se din treapta n treapta pna "os; si aceasta numai fiindca
ceruse !ani ca sa-si cumpere o ramatica.
1etre!nicul acela nu lucreaza nimic, se m!ata mereu si familia i piere de foame. De cte ori nu vine !ietul
Precossi la scoala, fara sa fi m!ucat ceva si musca pe furis dintr-o !ucatica de pine ce i-o da 0arrone, sau
dintr-un mar adus de mica profesoara la care si-a facut el clasa nti inferioara- (l nu ti-ar zice: 2%i-e foame,
tata nu-mi da sa mannc2-
Cteodata, cnd tatal sau trece din ntmplare pe dinaintea scolii, vine sa-l ia, Dumnezeule- Ct e de roaznic-
Cu chipul sear!ad si ntunecat, cu parul pe ochi, cu caciula ntr-o parte si se clatina mereu pe picioare. Precossi
tremura de frica atunci cnd l vede, dar tot aleara la el surzndu-i; nsa el nici nu-l !aa de seama, att e de
ametit.
&ietul !aiat e nevoit sa-si coase caietele rupte, sa ceara carti la !aieti, ca sa-si nvete lectiile, sa-si prinda
rupturile de la camasa si de la haina cu ace cu amalie.
<i-e mai mare mila de el, cnd l vezi cum face imnastica n niste pantofi rei si mari de-i "oaca picioarele n
ei, cu niste pantaloni care-i atrna la pamnt si cu surtucul de doua ori ct el, asa nct e silit sa-si sumeata
mnecile pna la coate. Cu toate acestea, el nvata cu multa staruinta si ar fi unul dintre cei dinti, daca ar putea
sa nvete linistit acasa. Azi dimineata a venit la scoala cu o!razul zriat. &aietii i-au zis:
- 1u mai taadui; tatal tau te-a zriat. 5pune-i directorului sa-l cheme la sectie-
(l se scula repede, tremurnd de necaz si stria:
- 1u, nu este adevarat- $ata nu ma !ate niciodata- Dar mai trziu, n timpul lectiei, lacrimile i cureau pe !anca
si cnd !aa de seama ca ne uitam la el, se sili sa zm!easca spre a-si ascunde ntristare. &ietul Precossi-
%ine au sa vina la mine: Derossi, Coretti si 1elli; o sa-i spun si lui sa vina. Am sa-l poftesc la ustare, sa-i
daruiesc carti si sa rastorn casa cu susul n "os, ca sa petreaca !ine. # sa-i umplu !uzunarele cu poame, ca sa-l
vad si eu o data cel putin multumit si vesel- 5aracul Precossi- Ct e de !un, de ra!dator si de harnic-
# vizita placuta.
Boia aceasta a fost pentru mine cea mai frumoasa din tot anul. Derossi, Coretti si micul cocosat, 1elli, sosira la
mine la doua, dupa-amiaza; pe Precossi nu l-a lasat tatal sau ca sa vina.
Derossi si Coretti veneau rznd, fiindca ntlnisera pe !ietul Crossi, !aiatul precupetei, cu o varza mare n
!rate. &ietul !aiat se ducea s-o vnda ca sa-si cumpere penite. )mi spusera ca Crossi primise o scrisoare de la
tatal sau prin care i vestea ntoarcerea lui din America; de aceea sarmanul copil nu mai putea de !ucurie.
Derossi si Coretti sunt !aietii cei mai veseli din clasa. Ce !ine am petrecut n cele doua ore, ct am stat
mpreuna- Coretti venise tot cu flaneluta cafenie si cu caciulita de !lana de pisica. ( un draculet, care scotoceste
pretutindeni si care vrea sa se afle mereu n trea!a. De dimineata carase lemne; cu toate acestea alera prin toata
casa, o!servnd tot, vor!ind mereu, voios si sprinten ca o veverita. $recnd pe la !ucatarie, ntre!a pe
!ucatareasa cum a platit lemnele si spuse ca tatal sau vinde zece Filorame pe patruzeci si cinci de lire.
(l povesteste mereu din timpul pe cnd tatal sau era soldat n al ;C-lea reiment, n !atalia de la Custozza, su!
comanda principelui /m!erto. Ce draut si ce cumsecade este- &ine zice tata:
- Ce daca s-a nascut si a crescut printre lemne, cnd n vinele lui cure un sne cinstit si eneros- Derossi a
fost si el foarte draalas. stie eorafia ca un profesor.
)nchidea ochii si zicea:
- Iata, eu vad toata Italia, Apeninii care se prelunesc pna la %area Ionica, fluviile care cur de amndoua
partile, olfurile si strmtorile al!astre, insulele verzi. *e spunea pe toate pe nume, pe de rost si uite, fara nici o
reseala; s-ar fi zis ca le citeste pe harta.
Cnd l vezi cu capul tot n sus, cu crliontii lui aurii, cu hainutele tivite si curate, stnd drept si frumos ca o
statuie, ti-e dra sa te uiti la el.
)nvatase pe de rost, numai ntr-un ceas, trei paini pe care tre!uie sa le recite poimine pentru aniversarea
mortii reelui .ictor (manuel.
1elli, rasucindu-si coltul sortului, l privea si el cu dra.
.izita camarazilor mei mi-a pricinuit o mare placere, parca mi-a luminat mintea. Cnd plecara, ce !ine-mi paru,
vaznd pe !ietul 1elli, mic si schilod, ntre cei doi !aieti mari si zdraveni, care-l duceau de !rat lumind cu el si
facndu-l sa rda cum nu-l vazusem niciodata rznd-
Cnd intrai n sufraerie, !aai de seama ca lipsea cadra ce reprezinta pe 'ioletto, carahiosul cocosat. #
ascunsese tata, ca sa nu o vada sarmanul 1elli.
)nmormntarea reelui .ictor (manuel.
%arti, +,.
Cum intra n clasa, profesorul, azi, la orele doua, chema pe Derossi si-i spuse sa nceapa cuvntarea. Acesta,
stnd n picioare lna catedra, cu fata catre noi, ncepu sa rosteasca cuvntarea, rosindu-se la fata si ridicnd
din ce n ce lasul sau cel limpede si rasunator:
25unt acum patru ani de cnd, n ziua si n ora aceasta, sosea n fata Panteonului, la 'oma, carul mortuar cu
ramasitele lui .ictor (manuel, cel dinti ree al Italiei unite-
(l a murit dupa douazeci si noua de ani de domnie, n cursul carora scumpa patrie, zdro!ita si rupta n sapte
state, apasata de straini si de tirani, renvie ntr-un sinur stat li!er si neatrnat, dupa o domnie pe care el a stiut
s-o mareasca: prin faceri de !ine si prin vite"ie, prin lealitate si !ar!atie n prime"die, prin chi!zuiala n iz!nzi
si prin statornicie n nenorociri. Carul fune!ru sosea su! o povara de coroane, dupa ce stra!atuse strazile 'omei
su! o ploaie de flori, n mi"locul unei nenumarate multimi "alnice si tacute, care sosise din toate unhiurile
Italiei, precedat de o armata de enerali, de o multime de principi si de ministri, urmat de un corteiu ntre de
veterani, de o padure de steauri, de reprezentanti a trei sute de orase, de tot ce nfatiseaza puterea si loria unui
popor. Carul sosea la poarta marelui templu, unde l astepta mormntul.
Doisprezece soldati cuirasieri ridicara sicriul de pe dric. Italia dadea ultimul adio reelui mort, !atrnului sau
ree, care o iu!ise att de mult, ultimul adio soldatului, tatalui ei, precum si celor douazeci si noua de ani, cei
mai frumosi si mai !inecuvntati din istoria sa. %inutul acela fu maret si solemn- $oti tremurau de emotie si
privirea tuturor merea de la car la steaurile cernite ale celor optzeci de ofiteri nsirati pe drumul sau. Italia
ntreaa era aici de fata, reprezentata prin acele steauri, care aminteau nenumaratii morti, valurile de sne,
loriile noastre cele mai sacre, "ertfele cele mai sfinte si durerile cele mai sfsietoare. 5icriul, dus de soldati,
trecu; toate steauri zdrentuite n !ataliile de la 0oito, de la Pastreno, de la 5anta-*ucia, de la 1ovara, de la
Palestro, din Crimeea, de la 5an-%artino, de la Castelfidardo; optzeci de valuri nere, se plecara, sute de
medalii iz!ira sicriul si zomotul acela na!usit care tul!ura snele tuturor, fu ca rasunetul a o mie de voci
omenesti, care cu toate striau deodata:
- Adio, !un, viteaz si !inecuvntat ree al nostru- Ai sa vietuiesti n inima poporului tau, ct timp soarele va
straluci asupra Italiei-
5teaurile se ridicara cu mndrie catre cer si reele .ictor intra n loria nepieritoare a mormntului-2
6ranti onit din scoala.
5m!ata, 7+
1umai unul sinur dintre noi era n stare sa rda cnd Derossi rostea cuvntarea asupra nmormntarii reelui
.ictor (manuel, si 6ranti rse.
1u pot sa-l sufar, pentru ca este un rautacios. Cnd vreun parinte vine la scoala, ca sa se plna de fiul sau si
cere ca sa fie pedepsit, el se !ucura. Cnd unul din noi plne, el rde. $remura de frica lui 0arrone si !ate pe
?idaras, pentru ca este mic; neca"este pe Coressi pentru ca are o mna uscata; cuteza chiar sa-si rda de !ietul
'o!etti, pentru ca um!la n cr"e, si !ate "oc de sarmanul Precossi, pe care toti l respecta. )ntarta mereu pe cei
mai sla!i dect dnsul si, cnd se !ate cu ei, se ndr"este si da fara mila. Are fruntea nusta si mica, ochii
tul!uri si nfundati, de-a!ia se vad de su! cozorocul sepcii; n sfrsit, are o nfatisare respinatoare.
*ui nu-i pasa de nimeni, nu se teme de nimica, rde n fata profesorului, fura ct poate si taaduieste fara sa cli-
peasca macar. 5e cearta mereu cu cte cineva; vine la scoala cu andrele, ca sa ntepe pe vecini; si rupe nasturii
de la hainuta si i rupe si pe ai altora, ca sa-i "oace n arsice. Cartile, caietele, hiozdanul, totul este murdar si
rupt; linii ciocanite, condeiele roase, unhiile mncate, hainele unse si numai rupturi facute n !ataile cu !aietii.
Am auzit ca mama lui este !olnava din cauza supararilor ce-i aduce si ca tatal sau l-ar fi onit de trei ori de
acasa.
&iata mama vine din cnd n cnd, sa ntre!e de purtarea fiului sau si pleaca plnnd. (l uraste scoala, uraste
pe camarazi si pe profesor. Profesorul se face cteodata, ca nu-i vede miseliile si atunci e si mai rau. A ncercat
sa-l ia cu !inisorul: deea!a- (l si !ate "oc de dnsul. I-a vor!it cu asprime; el si-a acoperit ochii cu minile,
prefacndu-se ca plne, si rdea. A fost alunat din scoala pe trei zile, drept pedeapsa, dar s-a ntors si mai
rautacios, si mai o!raznic. Derossi i zise o data:
- Ia astmpara-te frate, nu vezi ca mhnesti pe profesor-
(l ameninta ca l mpune cu o andrea n pntece. )n sfrsit, azi dimineata a fost onit din scoala ca un cine.
Pe cnd profesorul i da lui 0arrone, sa copieze naratiunea lunara din ianuarie 2%icul to!osar sard2, el azvrli
pe scnduri o plesnitoare, care sparndu-se, rasuna ca o detunatura de pusca. $oti tresariram. Profesorul sari n
picioare si stria:
- 6ranti, iesi din scoala-
(l raspunse:
- 1-am aruncat eu- si rdea.
Profesorul repeta:
- Iesi afara-
- &a nu ma misc deloc- raspunse 6ranti o!raznic.
Atunci, profesorul si pierdu cumpatul: se repezi la el, l apuca de !rat si l scoase din !anca. (l se zvrcolea,
scrsnea din dinti, nsa profesorul iz!uti sa-l trasca pna la director, apoi se ntoarse n clasa si se urca pe
catedra, apucndu-si capul ntre mini. (ra asa de o!osit si de trist, nct ne era mila, cnd ne uitam la dnsul.
- De treizeci de ani de cnd dau lectii, nu mi s-a ntmplat asa ceva- zise el cu ntristare. 1u se auzea o
rasuflare. %inile i tremurau de mnie si duna-i de pe frunte parea si mai adnca; s-ar fi zis ca e o rana.
&ietul profesor- $uturor ne parea rau de tul!urarea lui.
Derossi se ridica si zise:
- 5a nu va ntristati, domnule profesor; noi va iu!im-
Atunci, fata i se nsenina putin si ne zise:
- 5a urmam lectia, copii-
%icul to!osar sard.
@Istorisire lunaraA
)n ziua de 7+ iulie +4;4, cea dinti zi a !ataliei de la Custoza, vreo saizeci de soldati dintr-un reiment de
infanterie, din armata noastra, fura trimisi sa ocupe o casa parasita de pe un deal.
De-a!ia sositi, se vazura deodata atacati de doua companii de austrieci, care navalira pe neasteptate din mai
multe parti.
# ploaie de loante i sili sa se adaposteasca si sa se !aricadeze ct mai curnd n casa parasita, dupa ce lasara
pe cmpie ctiva morti si raniti.
)ndata ce ntepenira !ine usile cu drui de fier, soldatii alerara pe la ferestre, la amndoua eta"ele, si ncepura
un foc des si !ine ndreptat mpotriva asaltatorilor. Acestia se apropiau ncetul cu ncetul, rnduiti n semicerc,
raspunznd si ei tot cu aceeasi tarie.
Acei saizeci de soldati italieni erau comandati de doi ofiteri inferiori si de un capitan: om strasnic, nalt, sla!, cu
mustata si cu parul carunt.
Printre soldati se afla si un mic to!osar din 5ardinia, !aiat cam de paisprezece ani, caruia, de pipernicit ce era,
nu i se putea hici vrsta; i-ai fi dat cel mult doisprezece ani. (ra oaches la fata si avea niste ochi neri n
fundul capului, care straluceau ca doua scntei.
Capitanul comanda apararea de la o fereastra din eta"ul de sus si poruncile ieseau din ura lui ca niste pocnituri
de pusca. Pe chipul sau nu se zarea nici cea mai mica tul!urare.
%icul to!osar al!en la fata, se suise pe o mascioara si ntindea tul ct putea, ca sa vada cum mer lucrurile
pe afara. (l zarea printr-un nor de fum uniformele al!e ale austriecilor naintnd putin cte putin.
Casa era asezata pe malul unui povrnis, spre care da o sinura fereastra de la pod; iar toate celelalte ferestre
dadeau spre culmea dealului; de aceea austriecii atacau fata si laturile casei, iar povrnisul din dos ramasese cu
totul li!er.
*upta era crncena: loantele cadeau ca rindina, aureau si crapau zidurile; sfarmau pervazurile pe dinafara
si pe dinauntru; prapadeau tot; zdro!eau o!loane, olinzi, mo!ile; azvrleau aschii de lemn; raspndeau un nor
de moloz; de farfurii, de pahare, de eamuri sparte, toate acestea z!urau suiernd prin casa si faceau un zomot
asurzitor.
Din cnd n cnd cadea cte un soldat. $ovarasii l traeau la o parte. Altii mereau sovaind prin odai, tinndu-si
ranile cu minile.
)n !ucatarie se si afla un mort ntins la pamnt, cu capul zdro!it de loante; afara, !rul vra"masilor se strnea
mereu.
Capitanul, care pna atunci avea aerul nepasator, se tul!ura putin si iesi repede din odaie, urmat de un serent.
Dupa cteva minute, serentul se ntoarse si chema pe micul to!osar. &aiatul veni ntr-o fua, urcndu-se dupa
el pe o scaricica mica si intrnd n podul casei, unde vazu pe capitan proptit de fereastra si scriind repede cu
creionul pe o !ucatica de hrtie.
Capitanul ndoi hrtia, se uita drept n ochii !aiatului cu acea privire adnca si rece, dinaintea careia fiecare
soldat tremura, si zise cu asprime:
- $o!osarule-
$o!osarul duse mna la chipiu.
- (sti ndraznet, !aiete8- l ntre!a capitanul.
#chii !aiatului scnteiara:
- Da, domnule capitan-
- /ita-te ntr-acolo- i zise capitanul, mpinndu-l spre fereastra, n vale, lna casele din .illafranca, acolo
unde vezi lucind !aionete, se afla reimentul nostru. Ia acest !ilet, aata-te de frnhie, co!oara-te "os pe
fereastra, ia-o la fua pe povrnis, stra!ate valea, soseste la ai nostri, si da !iletul celui dinti ofiter ce-l vei
ntlni. %ai nti leapada-ti ranita si cinatoarea-
&aiatul lepada ranita si cinatoarea; ascunse !iletul n sn. 5erentul azvrli funia pe fereastra, ntepeni un
capati n druii de fier, iar capitanul a"uta pe !aiat sa iasa pe o ferastruie.
- Adu-ti aminte ca scaparea noastra atrna de !ar!atia ta si de iuteala picioarelor tale- i zise capitanul.
- 6ii pe pace, domnule capitan- raspunse !aiatul lasndu-se n "os pe frnhie, nu va temeti-
- Dumnezeu sa-ti a"ute-
&aiatul a"unse "os n cteva clipe, serentul trase sus frnhia si pleca. Capitanul se apropie repede de fereastra,
ca sa urmareasca si el cu privirea pe !aiat, care parea ca z!oara pe povrnis.
Capitanului i se parea chiar ca to!osarul iz!utise sa fua neo!servat de vra"masi, cnd cinci sau sase mici nori
de pul!ere se ridica n "urul !aiatului si l vestira ca fusese descoperit de dusmani: caci norii aceia nu erau
altceva dect tarna scormonita si ridicata n sus de loante.
Cu toate acestea, micul to!osar alera mereu. Deodata cazu.
- *-au ucis- racni capitanul, muscndu-si pumnul.
A!ia striase astfel si zari pe micul to!osar ridicndu-se.
- A fost numai o cazatura- si zise capitanul si rasufla.
&aiatul ncepu iar sa alere, dar schiopatnd.
- si-a scrntit piciorul- ndi capitanul.
5e mai ridicara nca cteva vrte"uri de pul!ere n urma !aiatului, dar tot mai departate. Capitanul scoase un
striat de iz!nda; !aiatul scapase. $otusi, el mai ramase acolo, sa se uite la to!osar; era cu inima ndoita, caci
de nu a"unea la vreme cu !iletul prin care cerea un a"utor imediat, ori toti soldatii lui cadeau ucisi, ori era silit
sa se dea prizonier mpreuna cu dnsii.
&aiatul alera o !ucata, apoi um!la mai ncet, schiopatnd; se repezea iarasi, si iarasi se oprea si se mpiedica.
- 1u cumva l-a atins vreun lont la picior8 si zicea capitanul nri"orat uitndu-se la toate miscarile !aiatului; si
de la acea departare i vor!ea, l atta, l ndemna sa se ra!easca, ca si cum l-ar fi putut vedea. (l masura
necontenit, cu ochii aprinsi de nera!dare, spatiul dintre !aiatul care a-lera si dintre sclipirea !aionetelor din
vale.
Auzea totodata si suieratul loantelor de la eta"ul de "os, striatele poruncitoare ale ofiterilor si ale serentilor,
vaietele ranitilor si zomotul darmaturilor.
- Daide, nainte- stria el, micului to!osar, urmarindu-l cu privirea.
- )nainte- %eri- Aleara-... Doamne- 5e opreste- 1u, nu, iata-l rencepe sa alere.
/n ofiter veni sa-i spuna ca desi vra"masii nu ncetasera focul, totusi ridicau un stea al!, ca sa le impuna
capitularea.
- 5a nu raspundeti- stria capitanul, fara ca sa ridice ochii de la copilul care a"unsese n vale; el nsa nu mai
alera, ci parea ca a!ia se traste.
- Dai du-te-... meri mai iute, aleara- stria capitanul, scrsnind din dinti si ridicnd pumni. #moara-te, mori,
ticalosule, dar aleara, du-te- Apoi racni ca o fiara: Ah- 1emernicul, nesocotitul, s-a asezat "os.
si, n adevar, pna aici vazuse capul !aiatului alunecnd pe deasupra rului; n acel moment disparuse ca si
cum s-ar fi asezat "os sau ar fi cazut.
Dupa cteva minute, capul se ivi iarasi si n sfrsit se pierdu pe din dosul ardurilor. Capitanul, nemaizarindu-l,
co!ori repede. 0loantele se napusteau si mai tare: odaile erau pline cu raniti; unii din ei sovaiau ca !etivii si se
aatau de mo!ile. Peretii, pardoseala, totul era stropit cu sne. Cteva cadavre zaceau ntinse pe praul usilor.
/n lont rupsese !ratul drept al locotenentului. 6umul si pul!erea nvaluiau totul.
- Cura" !aieti- stria capitanul. 5tati nemiscati la postul vostru- 1e vine a"utor- )nca un avnt de !ar!atie si de
ra!dare, si suntem mntuiti.
Austriecii se apropiara si mai tare. 6etele lor nversunate se zareau printre norii de fum, iar zomotul pustilor
era covrsit de striatele lor sal!atice. )n"urau, le porunceau sa capituleze si-i amenintau cu moartea. Cte unii
din soldati, nfricosati, se retraeau de la ferestre; serentii i oneau napoi. Dar focul sla!ea, descura"area se
vedea pe toate chipurile, nu mai era cu putinta sa sustina multa vreme apararea.
Austriecii ncetara focul si o voce poruncitoare stria mai nti n lim!a ermana, apoi n cea italiana: 2Predati-
va2
21u2 urla capitanul de la o fereastra. *upta ncepu mai crncena din amndoua partile. Cazura nca vreo ctiva
soldati; mai multe ferestre ramasera oale. %omentul fatal se apropia.
Capitanul !ol!orosea ntre dinti:
- 5untem pierduti-... 1u ne vine n a"utor- 1u mai soseste-
si el alera ca un ne!un prin odai, furios nvrtind sa!ia n mini, hotart sa moara.
Deodata, un serent, co!orndu-se repede din podul casei stria:
- 1e vine a"utor- .ine- repeta capitanul ne!un de !ucurie.
*a acel striat, zdraveni si raniti, serenti si ofiteri, toti navalira la ferestre si mpotrivirea se nteti din nou.
Dupa cteva minute, ei !aara de seama ca ncepuse un fel de neornduiala printre vra"masi. Atunci,capitanul
aduna n ra!a soldatii ntr-o odaie din eta"ul de "os, ca sa dea navala cu !aionetele. Apoi se sui ca sa se
ncredinteze daca vine a"utor, cnd, deodata auzi un zomot de pasi ra!iti, nsotit de un 2ura-2 puternic si vazu,
mai nti printre norii de fum, palariile cu doua colturi ale cara!inierilor italieni, apoi un escadron ce venea n
oana mare cu sa!iile scnteind deasupra capetelor si umerilor vra"masilor.
Atunci, capitanul mpreuna cu soldatii se repezira cu !aioneta nainte. Inamicii se clatinara, iesira din rnduri si
o luara la fua. *ocul ramase li!er; casa, mntuita si, putin dupa aceea, doua !atalioane de infanterie, italiene, si
doua tunuri erau postate pe acea naltime.
Capitanul, iesind cu soldatii ce-i ramasera teferi ntru ntmpinarea reimentului sau, fusese usor ranit la mna
stna n oana data vra"masilor.
)n acea zi; iz!nda fu de partea noastra, nsa a doua zi, lupta rencepnd, cu toata mpotrivirea lor vite"easca,
italienii fura !iruiti de numarul covrsitor al austriecilor, si n dimineata de 7: se vazura siliti sa apuce cu
ntristare drumul spre %incio.
Capitanul, desi ranit, facu drumul pe "os cu soldatii sai osteniti si tacuti. A"unnd catre seara la 0otio, pe
%incioe, el la cautat ndata pe locotenentul sau, care tre!uia sa fi a"uns naintea lui. )i aratara o !iserica, unde se
instalase n ra!a spitalul ostasesc. Capitanul sosind acolo, vazu !iserica plina de raniti, asezati pe doua rnduri
de paturi si pe saltele ntinse pe "os. Doi doctori si doi infirmieri mereau de la un ranit la altul.
5e auzeau emete si striate na!usite.
Capitanul si ndrepta privirile n toate partile cautnd pe ofiterul sau, cnd a auzit un las apropiat si foarte sla!
care-l chema:
- Domnule capitan-
(l se ntoarse: era micul to!osar. &aiatul statea ntins pe pat si era nvelit cu o pnza roasa de perdele, varata
cu rosu. &ietul !aiat era foarte palid si sla!, dar ochi lui nu pierdusera nimica din stralucirea lor, pareau doua
diamante nere.
Capitanul plin de mirare, i zise cu lasul sau aspru:
- Aici esti tu 8 apoi adaua: &ravo !aiete- <i-ai facut datoria-
- Am facut si eu tot ce am putut- raspunse micul to!osar.
- (sti ranit8 l ntre!a capitanul, cautnd cu ochii pe ofiterul sau n paturile de alaturi.
- Da- Ce sa-i faci- zise !aiatul, mndru de a fi ranit, caci altfel n-ar fi cutezat sa deschida ura n fata asprului
capitan.
- %-am tinut pitit ct am putut; dar tot m-au vazut vra"masi foarte curnd. 5oseam cu douazeci de minute mai
nainte, daca nu m-ar fi atins. Am avut noroc, ca am asit ndata pe un capitan de stat-ma"or, caruia i-am dat
!iletul dumneavoastra. Drept alte toate, eram fript de sete si ma temeam sa nu-mi ramna destula putere, ca sa
a"un la ai nostri. Plneam de roaza ce-mi pricinuia ndul ca fiecare minut de ntrziere trimitea pe ctiva
din tovarasi mei pe lumea cealalta. )n sfrsit, Dumnezeu mi-a venit in a"utor si eu am facut ce am putut; sunt
multumit. Dar vai, domnule capitan, ti cure sne din rana- .rei sa-ti mai strn leatura8 Apropie-te te ro si
ntinde mna-
Capitanul i ntinse mna stna si cu cea dreapta voia sa a"ute pe !aiat, sa dezlee !anda"ul, dar nici n-apuca
!ietul !aiat sa se ridice !ine din perne, si fu nevoit sa se lase iar "os: nal!enise ca ceara.
- *asa, lasa- i zise capitanul, uitndu-se la el si retrandu-si mna din minile lui. .ezi mai nti de tine si apoi
de altii; !aa de seama, !aiete o rana usoara poate sa a"una periculoasa, daca nu o nri"esti la vreme-
%icul to!osar dete din cap.
- $re!uie sa fi pierdut mult sne, ca sa fi asa de prapadit, i zise capitanul, uitndu-se de asta data la el mai cu
!aare de seama.
&aiatul zm!i si-i raspunse:
- Am pierdut mult sne8 &ine ar fi, domnule capitan, de-ar fi numai att. Ia uita-te- si-si dete plapuma la o
parte.
Capitanul, nrozit, se retrase napoi. &aiatul nu mai avea dect un picior. Piciorul stn i fusese taiat mai sus
de enunchi; trunchiul era leat si !anda"ul mai era nca nsnerat.
)n acel moment trecu un chirur militar, scurt si ros, cu mnecile sumese.
- Ah, domnule capitan, i zise artndu-i !aiatul, iata un caz nenorocit- Acest picior ar fi putut sa fie scapat, daca
nu l-ar fi o!osit ne!uneste. Ce inflamatie ndesti ca avea8 Am fost nevoit sa-l tai la minut, ca sa-i scap viata.
$e asiur eu, domnule capitan, ca este un !aiat cu multa inima; nu i-a curs nici o lacrima, n-a scos nici un tipat.
Pe onoarea mea, ma falesc ca acest !aiat este italian. $re!uie sa fie vita de vite"i-
Apoi saluta pe capitan si se duse la patul unui alt ranit.
Capitanul ramasese uimit, se uita tinta la !aiat, cu fruntea ncretita; n urma i trase plapuma si ncetisor, fara
macar a sti ce face, atintit privirea la dnsul, duse mna la cap si si scoase chipiul.
- Domnule capitan- stria !aiatul, surprins. Ce faci, domnule capitan8 %a saluti pe mine8
si soldatul acela, att de drz si de posac, care nu spusese n viata lui o vor!a dulce vreunui inferior, raspunse cu
un las !lnd si plin de !ucurie:
- Da, pe tine-... Caci eu sunt numai un capitan, iar tu esti un erou-
Apoi se apleca spre dnsul si-l saruta de mai multe ori parinteste.
Iu!irea de patrie.
%arti, 7;.
6iindca istoria 2%icul to!osar sard2 te-a miscat asa de mult, tre!uie sa-ti fi fost lesne azi dimineata a-ti face
compozitia, de vreme ce avea de su!iect: 2De ce-ti iu!esti tara82
De ce-ti iu!esti tara8 1u ti-au venit ndata n minte sute de raspunsuri8 )mi iu!esc tara: pentru ca mama s-a
nascut pe pamntul ei; pentru ca snele ce cure n vinele mele este italian; pentru ca aici sunt nropati mortii
pe care mama i plne si tata i onoreaza; pentru ca aici m-am nascut; pentru ca lim!a pe care o vor!esc, cartile
pe care nvat, pentru ca fratele meu, sora mea, camarazii mei de scoala, marele popor n mi"locul caruia traiesc,
frumoasa natura care ma ncon"oara, tot ce vad, tot ce iu!esc, tot ce nvat, tot ce admir, este italian- Dar tu nu
poti nca, fatul meu, sa simti pe deplin iu!irea de tara. # vei simti cnd vei fi mare, cnd te vei ntoarce dintr-o
calatorie luna, si rezemndu-te ntr-o dimineata de parapetul vaporului vei zari departe, la orizont, muntii
al!astri si mareti ai tarii tale. Acea priveliste ti va tul!ura: mintea, snele si ti va scoate un tipat de !ucurie. #
vei simti acea iu!ire atunci cnd, aflndu-te ntr-un oras departat, avntul inimii te va mpine printre multimea
necunoscuta catre vreun lucrator necunoscut, pe care l vei fi auzit, trecnd pe lna dnsul, ca vor!este lim!a
ta. # vei simti n mnia mndra si dureroasa, care-ti va urca snele n o!ra"i, cnd vei auzi pe un strain, care-ti
necinsteste tara. .ei simti acea iu!ire, si mai tare, si mai mndra, n ziua cnd amenintarea unui popor vra"mas
va ridica o furtuna de foc asupra patriei tale si vei auzi zananind armele n toate partile si vei vedea adunndu-
se leiuni de voinici si de parinti, strind catre fiii lor: 2*uptati-va cu !ar!atie-2 iar pe mame, lundu-si adio de
la copiii lor, zicndu-le: 26iti !iruitori-2
.ei mai simti iarasi cu fala acea iu!ire, daca vei avea norocul sa vezi ntorcndu-se n tara soldatii mputinati, si
o!ositi, zdrentuiti, nsa drzi, cu scnteia !iruintei n ochi, purtnd steaurile lor aurite de loante vra"mase,
urmati de un sir nesfrsit de vite"i tinnd sus capetele lor, cu rani o!lo"ite, pasind semeti n mi"locul unei
multimi ne!une de !ucurie, care-i acopera cu flori si cu !inecuvntari. 1umai atunci o sa ntelei ce va sa zica
iu!irea de patrie; atunci o sa simti ce este PA$'IA. ( un lucru asa de mare, asa de sfnt, nct, daca ntr-o zi te-
as vedea ca te ntorci neatins de la o !atalie nesustinuta pentru ea, tu, care esti snele meu, daca as sti ca ti-ai
crutat viata de frica mortii, eu tatal tau, eu, care te primesc cu o !ucurie nespusa, de cte ori te ntorci de la
scoala, te-as primi cu un suspin de "ale, n-as mai putea sa te iu!esc, as muri cu o roaznica durere n inima.
$atal tau.
Invidie.
%iercuri, 7E.
$ot Derossi a facut cea mai !una compozitie despre iu!irea de tara. 5aracul .otini, era aproape siur ca va
capata el, prima medalie.
(u l-as iu!i pe .otini, cu toate ca se tine asa de mndru. si apoi de cnd sta alaturi de mine, mi-e ciuda sa vad ce
necaz are pe Derossi. Ar voi sa-l ntreaca; nvata saracutul dar ce sa-i faci8... 1u poate sa-l !iruie. Derossi ti da
o mie nainte la orice materie, si .otini si musca lim!a de necaz. Carlo 1o!is l pizmuieste si el pe Derossi, dar
e prea mndru, ca sa se arate. .otini se da de ol si se plne la parinti, ca profesorii sunt nedrepti cu el. Cnd
profesorii ntrea!a pe Derossi, si el raspunde ca de o!icei, pe data si !ine, .otini se posomoraste, lasa ochii n
"os, se preface ca n-aude si se sileste sa rda; dar vai de rsul lui-... 1umai el stie cum rde.
1oi, toti i stim patima, si cnd profesorul lauda pe Derossi, ne uitam tinta la el. ?idarasul i face !otul de iepure
si el nhite n sec de necaz. Azi dimineata si-a dat rau n petic. Profesorul intra n clasa si ne spune rezultatul
e3amenului lunar.
- Derossi, media +> cu prima medalie-
.otini se prefacu imediat ca stranuta. Profesorul se uit la el: era lesne de nteles.
- .otini, i zise, sa nu lasi sarpele invidiei, sa patrunda n inima ta, caci el roade creierii si strica inima- $oti
!aietii se uitara la el, numai Derossi, nu. .otini vru sa raspunda, dar nu putu. 'amase ncremenit pe loc, al!en
de ciuda, si pe cnd profesorul e3plica lectia, el ncepu sa scrie pe o coala, de hrtie cu litere mari: (u nu
invidiez pe aceia care cstia prima medalie numai prin protectii si nedreptati- .oia sa trimita !iletul acela lui
Derossi.
.ecinii lui Derossi planuiau ceva; i vedeam cum si vor!eau la ureche; unul din ei taie o medalie mare de hrtie
si desena pe ea cu condeiul un sarpe neru. .otini !aa si el de seama. Profesorul pleca putin afara din clasa.
.ecinii lui Derossi iesira ndata din !anca, ca sa dea medalia lui .otini. $oata clasa se astepta la o cearta, iar
.otini tremura ca frunza, de necaz.
Derossi stria:
- Dati-mi-o mie-
- Da, da, asa e, striara toti, tu sa i-o dai-
Derossi lua medalia si o rupse n !ucatele. Profesorul se ntoarse n clasa si rencepu lectia. (u nu pierdui din
ochi pe .otini; era rosu ca "araticul. (l lua !iletul pe care-l scrisese, l hemui ncetinel, facu din el un cocolos,
l !aa n ura, l amesteca putin, apoi l arunca su! !anca. Iesind din scoala, .otini, fiindca era cam zapacit, si
pierdu suativa. Derossi ndatoritor din firea lui, o ridica de pe "os, i-o puse n hiozdan si-l a"uta sa-si lee
cureaua. .otini nu cuteza nici macar sa-si ridice ochii.
%ama lui 6ranti.
5m!ata, 7E.
Cu toata !lndetea lui Derossi, .otini tot nu se ndrepta deloc.
Ieri, la lectia de reliie, n fata directorului, profesorul ntre!a pe Derossi, daca tine minte cele doua strofe din
cartea de citire: #riunde mi ndrept privirea, preanalte Dumnezeule, eu pe tine te vad-
Derossi spuse ca nu. .otini se scula repede surznd si stria:
- *e stiu eu-
- (ra vesel, creznd ca face n necaz lui Derossi.
Dar nu iz!uti; tot el a ramas pacalit, caci nu putu sa recite poezia din
cauza ca mama lui 6ranti intra ca un fuler n clasa, m!rncind dinaintea ei pe fiul sau, care fusese eliminat
pentru opt zile din scoala. %a nfior ndindu-ma la trista scena ce vazuram.
&iata femeie- (ra speriata- .enise cu capul ol. (ra plina de zapada- .ai de ea, saraca- 5e arunca la picioarele
directorului si i zise cu lasul necat n lacrimi:
- Domnule director- 6ie-va mila de mine, primiti iar pe !aiatul meu la scoala- De trei zile de cnd e acasa, l tin
ascuns de taica-sau, caci fereasca Dumnezeu, daca ar afla adevarul, l-ar omori- 6ie-va mila, caci nu stiu ce sa
mai fac- .a ro din tot sufletul, domnule director-
Directorul ncerca sa o scoata afara din scoala, dar nu putu caci ea se mpotrivea plnnd si rundu-se mereu:
- De-ati sti ce de suferinte, ce de necazuri mi-a pricinuit copilul acesta, v-ar fi mila de mine- Domnule director,
nu-mi respineti aceasta cerere, va ro; cine stie, poate ca s-o ndrepta- .ad !ine ca nu o sa mai traiesc mult;
simt ca mi se apropie ceasul si, nainte de a nchide ochii, as dori sa-l vad ndreptat... caci... ce sa-i fac8... si
ncepu sa plna cu hohot... este copilul meu; macar ca e rau, tot l iu!esc-.... As muri disperata-... %ai iertati-l
si de asta data, domnule director, numai ca sa nu se ntmple vreo nenorocire; iertati-l de mila unei sarmane
mame- si si acoperi o!ra"ii cu minile suspinnd.
6ranti sedea cu capul plecat, nepasator. Directorul se uita la el, ramase ctva timp pe nduri, dupa aceea i zise:
- 6ranti, du-te la locul tau-
Atunci, mama sa se scula, multumi de mai multe ori directorului, fara sa-i lase timpul de a zice ceva, si se
ndrepta spre usa sterndu-si ochii; apoi, adresndu-se catre 6ranti, i zise cu o voce sfsietoare:
- 6ii !un, copilul meu- .a ro pe toti sa aveti putina ra!dare cu el-... %ultumim domnule director, de !unatatea
ce ati avut. 6ii cuminte, copile; $e ro- &una ziua, !aieti- %ultumim domnule profesor, va ro iertati cu totii pe
o sarmana mama- 5e uita nca o data la fiul sau, parca s-ar fi ruat la dnsul, si pleca trandu-si coltul salului,
care se tra pe "os.
Chipul ei era palid ca turta de ceara, capul i tremura si spinarea i era ncovoiata; o auziram cum tusea cnd
co!ora pe scari.
Directorul se uita drept n ochii lui 6ranti si i zise cu un ton care, n acea tacere, te facea sa tremuri:
- 6ranti, o omori pe mama ta-
$oti ne uitaram la el nfiorati. $icalosul zm!ea.
5peranta.
Duminica, 7C.
6rumos a fost, (nrico, avntul cu care te-ai aruncat n !ratele mamei tale, cnd te-ai ntors de la scoala, dupa
lectia de reliie.
Profesorul ti-a destainuit lucruri mari si mnietoare.
Da, Dumnezeu, ne-a aruncat pe unul n !ratele celuilalt, nu ne va desparti pe veci; cnd vom muri nu ne vom
zice nfioratoarele si deznada"duitoarele cuvinte: mama, tata, (nrico, n-o sa ne mai vedem niciodata- 1u, caci
ne vom revedea ntr-o a doua viata, n care cel ce a suferit mult n aceasta va fi rasplatit si va reasi pe iu!itii sai
ntr-o lume fara pacate, fara lacrimi si fara moarte. Dar tre!uie sa ne silim sa fim toti vrednici de acea viata.
Asculta-ma copile- 6iecare fapta !una, fiecare avnt de draoste catre acei ce te iu!esc, fiecare ndatorire catre
camarazii tai, orice nd !un: este o pornire catre acea lume.
5pre lumea aceea te ndreapta, asemenea, orice durere, caci fiecare durere este ispasirea unei vine, fiecare
lacrima stere o reseala. Dotaraste-te, fatul meu, sa fii n fiecare zi mai supus, mai !un, mai iu!itor dect n
a"un. 5pune-ti n fiecare dimineata, azi eu voiesc sa ma port asa nct cuetul meu sa fie mpacat si tatal meu
multumit; voiesc sa-mi csti iu!irea tuturor camarazilor mei, a profesorului, a fratelui meu si a altora. si cerei
lui Dumnezeu, sa-ti dea putere, sa-ti ndeplinesti hotarrea. ?i asa: a"uta-ma tu, Doamne, ca n 5ecare seara,
cnd mama ma saruta si-mi ureaza 21oapte !una2, sa-i pot zice: 2mama, tu saruti azi pe un copil mult mai !un
si mai vrednic de sarutarea ta, dect pe cel ce l-ai sarutat ieri-2
.ezi, copilul meu, sa ai totdeauna ntiparit n mintea ta pe celalalt (nrico, fericit, care vei putea sa fii tu n a
doua viata, purtndu-te !ine n aceasta si roaa-te lui Dumnezeu sa-ti ndeplineasca dorintele.
$u nu poti sa-ti nchipui mnierea unei mame cnd vede pe fiul sau nchinndu-se; ea simte atunci, ca si ea se
face mai !una.
Cnd tu te nchini, eu cred cu mai multa tarie n !unatatea nemarinita a lui Dumnezeu: te iu!esc mai mult,
muncesc cu mai multa putere, sufar cu mai multa ra!dare, iert din tot sufletul si ma ndesc la moarte cu
cuetul senin.
#, Dumnezeu, att de mare si att de !un- 5a mai aud dupa moarte vocea mamei mele, sa reasesc pe copilasii
mei, sa revad pe (nrico al meu, sa-l revad !inecuvntat si nemuritor, sa-l strn n !rate pentru totdeauna-
'oaa-te lui Dumnezeu, copile- 5a ne ruam cu totii, sa ne iu!im ca sa putem pastra n fundul inimii aceasta
cereasca speranta.
%ama ta.
6(&'/A'I(
# medalie data pe drept.
5m!ata, 7C.
Inspectorul scolar a venit azi dimineata la scoala, ca sa mparta medaliile. ( un domn !atrn, cu !ar!a al!a si
m!racat n neru. (l intra n clasa la noi cu directorul, putin mai nainte de a se suna pentru iesire si se aseaza
lna profesor.
Puse ctorva !aieti cteva ntre!ari, apoi dete prima medalie lui Derossi si, nainte de a da pe a doua, vor!i ceva
cu profesorul si cu directorul.
6iecare ne ntre!am: cui o sa dea pe a doua8 Inspectorul, uitndu-se la noi, zise ridicnd lasul: medalia a doua
a fost meritata saptamna aceasta de scolarul Petre Precossi, pentru purtarea !una si pentru silinta la nvatatura.
$oti ne uitaram cu !ucurie la !ietul Precossi. (l se scula de la locul lui asa de tul!urat, nct nici nu mai stiu
unde este.
- .ino aici- i zise inspectorul.
Precossi iesi din !anca si se duse lna catedra. Inspectorul se uita cu atentie la micul lui o!raz, al!en ca ceara,
la trupusorul lui m!racat n niste haine prea luni si prea lari pentru el, la ochisorii lui tristi a caror privire nu
cuteza sa se ridice spre el, dar n care se citea o luna poveste de suferinte; apoi i zise cu vocea plina,
animndu-i medalia de piept:
- Precossi, ti dau medalia; nimeni nu e mai vrednic sa o poarte dect tine- 1u ti-o dau numai pentru intelienta
si harnicia ta, ci ti-o dau si pentru cura"ul tau, pentru inima ta de copil !un. 1u e asa8 adaua el, adresndu-se
catre noi, ca o merita si pentru aceasta8
- Da, da- raspunseram noi, toti deodata.
Precossi facu o miscare cu tul, ca si cum ar fi nhitit ceva si ntoarse catre noi cu o privire !lnda n care se
zarea cea mai adnca multumire.
- Du-te !unul meu copil- i spuse inspectorul, Dumnezeu sa te tina-
Pedelul suna de iesire, noi plecaram n ra!a si a!ia a"unseram n sala, cnd vazuram pe praul usii pe tatal lui
Precossi, palid ca de o!icei, cu chipul tul!urat, cu parul ciufulit si lasat pe ochi, cu caciula ntr-o parte si
clatinndu-se pe picioare.
Profesorul l zari si spuse cteva cuvinte ncet inspectorului. Acesta cauta n ra!a pe Precossi si lundu-l de
mna l duse la tatal sau. &aiatul tremura ca frunza de frica ce-i era.
Directorul si profesorul se apropiara si ei; multi !aieti i urmara.
- Dumneata esti tatal acestui !aiat8 ntre!a inspectorul pe lacatus cu o voce vesela, ca si cum ar fi vor!it cu un
cunoscut si, fara sa astepte raspunsul, adauase:
- %a !ucur cu dumneata- /ita-te, a cstiat medalia a doua si stii ca sunt cincizeci si patru de !aieti n clasa lui-
(l a meritat-o pentru silinta la nvatatura si purtare !una- (ste un !aiat intelient si plin de zel. Prin !lndetea sa
si cstia iu!irea tuturor: are sa a"una departe, ti spun eu; poti sa te falesti cu el-
*acatusul l asculta si se uita la el cu ura cascata, apoi se uita la director si n urma la fiul sau, care statea
dinaintea lor cu ochii plecati si tremurnd. Parea ca ntelee pentru ntia oara toate suferintele ce impusese
sarmanului !aiat si toata !unatatea, toata statornicia eroica a lui, cu care le ra!dase pe toate. Deodata se zari pe
chipul sau o uimire nauca, apoi o durere adnca si, n fine, o duiosie dulce si trista; el apuca repede capul
copilului sau, l saruta pe frunte si-l strnse la piept.
1oi trecuram toti pe dinainte. (u poftii pe Precossi sa vina "oi la mine cu 0arrone si cu Crossi; ceilalti l
salutara; unul l mnia, altul punea mna pe medalia lui, fiecare i spunea cte ceva.
$atal nmarmurit se uita la noi strnnd mereu la piept pe fiul sau; acesta plnea de !ucurie.
# !una hotarre.
Duminica, +E.
%edalia data lui Precossi a desteptat n mine o mare mustrare de cuet. Pna azi n-am meritat niciuna- De vreo
ctva timp nu mai nvat !ine. Profesorul, tata si mama sunt nemultumiti; eu nsumi sunt nemultumit, si nici nu
mai ma "oc cu aceeasi placere ca mai nainte.
Cnd ma sileam sa nvat cu pofta, pe data ce-mi sfrseam lectiile, saream n sus si aleram la "ucariile mele plin
de veselie; s-ar fi zis ca nu mai m-am "ucat de o luna. Acum, nici la masa nu mai ma duc cu placerea de
altadata. %i se pare ca am o povara pe suflet, ca aud un las n mine care-mi zice necontenit:
- 1u meri deloc !ine, !aiete- 1u meri !ine-
5eara, vad cum trec pe dinaintea casei noastre, o multime de !aieti, care se ntorc de la lucru mpreuna cu cete
de meseriasi, toti osteniti, si cu toate acestea, veseli, ei ra!esc pasul, nera!datori sa a"una mai iute acasa ca sa
mannce.
.or!esc tare, rd si lumesc, !atndu-se pe umar cu minile nnerite de car!uni, sau al!ite de var, si ma
ndesc ct au muncit acei oameni si acei copii, din zori de zi si pna seara- Apoi, cti altii nu stau toata ziulica
pe acoperisul caselor sau pe la uzine, printre masini, n apa, ori su! pamnt, n mine, mncnd pe apucate cte o
!ucata de pine- %arturisesc ca mi-e rusine de mine nsumi, care n tot timpul acela n-am facut altceva, dect sa
mzalesc alene vreo trei sau patru paini de hrtie. Da, sunt nemultumit, de mii de ori nemultumit- &a de
seama ca tata e neca"it, ca ar voi sa ma do"eneasca, dar ca-i e mila sa ma ntristeze, si mai asteapta cu nade"dea
ca ma voi ndrepta. Draul meu tata, tu care muncesti att de mult- Care mi procuri tot ce vad n "urul meu,
toate lucrurile pe care pun mna, hainele mele, mncarea ce mannc, cartile pe care nvat, "ucariile, tot, da, tot
este rodul muncii tale si eu nu sunt vrednic sa fac nimic pentru tine- $oate acestea ti pricinuiesc ri"i, suparari,
osteneli, si eu nu ma ostenesc deloc- 1u, e prea nedrept, si ma caiesc- Am sa ncep de azi sa studiez ca 5tardi sa
fiu ca el, neclintit la munca, sa nvat cu toata rvna inimii mele- .reau sa !irui somnul seara, sa ma scol
devreme dimineata, sa-mi framnt mintea fara preet; vreau sa ma ostenesc, chiar sa sufar si sa ma
m!olnavesc, dar sa ncetez de a mai duce o viata proasta si lenesa, care ma n"oseste pe mine si mhneste pe
ceilalti- )nainte dar, la munca- *a lucru cu toata inima si din toate puterile- *a munca aceea care mi va reda
dulcea odihna si placerea "ocului; la acea munca care mi va reda !unul surs al profesorului si !inecuvntata
sarutare a parintilor mei-
%icul drum de fier.
.ineri, +C.
Precossi a venit ieri acasa, la mine, cu 0arrone. De-ar fi fost copii de ree, nu cred ca li s-ar fi asit o sar!atoare
mai frumoasa.
0arrone nu venise niciodata; de felul lui e cam sal!atic si apoi cnd se vede asa de mare, i e rusine ca e n clasa
a III-a.
Cnd auziram clopotelul, aleraram cu totii sa le deschidem usa. Crossi n-a venit, fiindca tatal sau a sosit n
sfrsit din America, dupa o lipsa de sase ani.
%ama saruta pe Precossi: tata i prezenta pe 0arrone, zicndu-i:
- &aiatul acesta nu este numai un !aiat !un, el este totodata cinstit si marinimos. 0arrone si pleca usor capul,
surzndu-mi pe furis.
Precossi venise cu medalia la piept si era vesel, fiindca tatal sau s-a apucat iar de munca si nu s-a mai m!atat
de cinci zile. Acum, de cnd lucreaza, cheama mereu pe fiul sau sa stea cu dnsul n fiecare zi. 5-a schim!at cu
totul-
5cosei toate "ucariile. Precossi ramase nmarmurit, cnd vazu drumul de fier cu locomotiva, si cum tot trenul
um!la sinur, cnd i nvrtesti cheita de lna roti. 1u vazuse niciodata asa "ucarie. 1u si lua ochii de la
micile vaoane al!e si rosii. )i dadui cheita: el nenunche si cnd locomotiva se oprea, o ntorcea iarasi cu
cheia, nu se putea desparti de ea, nici nu ridica macar capul. 1u-l vazusem niciodata asa de multumit. 1e zicea
mereu:
- Dati-va putin n laturi, va ro- si ne da la o parte cu minile, ca sa nu mpiedicam mersul locomotivei; apoi lua
n mna vaoanele, le aseza iarasi la rnd, cu mare !aare de seama ca si cum ar fi fost de sticla.
)i era frica sa nu le a!ureasca poate cu suflarea lui si le sterea uitndu-se la ele pe deasupra si pe dedesu!t,
zm!ind mereu de placere.
1oi stateam cu totii n picioare si ne uitam la el; ne uitam la tul lui att de su!tire, la !ietele urechiuse pe care
le vazusem ntr-un rnd pline de sne, la surtucul lui cel mare cu mnecile rasfrnte, din care ieseau doua
mini luni si sla!e, mini ce adesea, saracutul, le ridicase ca sa-si apere capul de lovituri- )n momentul acela i-
as fi aruncat la picioare toate "ucariile mele si toate cartile; mi-as fi scos din ura cea din urma !ucatica de
pine, ca sa i-o dau; m-as fi dez!racat ca sa-l m!rac. I-as da trenul cu toata inima- mi zisei, dar tre!uie sa cer
nti voie tatii.
Deodata simtii ca cineva mi furiseaza o !ucatica de hrtie n mna. %a uitai si citii aceste rnduri scrise cu
creionul de tatal meu: *ui Precossi i place mult trenul tau, el n-are nici o "ucarie- Inima ta nu te ndeamna la
nimic8 *uai pe data vaoanele si locomotiva si le dadui camaradului meu, zicndu-i:
- )ti dau tie "ucaria asta- (l se uita la mine cu mirare, nu nteleea. <i-o dau tie- i zisei: <i-o daruiesc-
Atunci, el ridica ochii la tatal meu si la mama mea, cuprins de mirare si ntre!a:
- Pentru ce mi-o da8
$atal meu i raspuse:
- (nrico ti-o daruieste pentru ca sunteti prieteni, ca te iu!este si totdeodata, ca sa ser!am cu totii medalia ta.
Precossi ntre!a cu sfiala:
- Pot sa o iau cu mine acasa8
- 1eaparat, raspunseram toti.
5tatea nca pe praul usii si nu cuteza sa plece. Cerea mereu iertare tremurnd din !uze si zm!ea. Ce fericit
era- 0arrone i a"uta sa-si )nveleasca "ucaria n !atista-
- 5a vii si tu o data la fieraria tatii, ca sa-l vezi cum lucreaza de !ine- mi spuse Precossi. # sa-ti dau cuie-
%ama prinse de hainuta lui 0arrone un !uchet de flori, ca sa-l dea mamei sale din partea ei. 0arrone i spuse cu
lasul lui cel ros si fara sa-si ridice !ar!ia de pe piept:
- %ultumim- iar n ochi i stralucea sufletul lui cel !un si marinimos.
)nmfare.
5m!ata, ++.
Carol 1o!is e de o nmfare nemaipomenita. 5e stere pe mneca mereu cu dispret, cnd Precossi l atine n
treacat-
( nmfat, fiindca tatal sau e foarte !oat; Dar ce8 $atal lui Derossi nu e si el !oat8
Ar vrea sa ai!a o !anca numai pentru dnsul; i-e tot frica de toti ca l murdaresc. 5e uita la toti de sus pna "os;
mereu i "oaca pe !uze un zm!et dispretuitor. .ai de acela care, iesind din !anca, l-ar atine macar cu piciorul-
Pentru un lucru de nimic ti arunca o ocara n o!raz, sau te ameninta ca sa aduca la scoala pe tatal sau.
1u-si mai aduce aminte de !una lectie ce i-a dat-o tatal sau, cnd l-a silit sa-si ceara iertare de la !aiatul
car!unarului. 1-am vazut niciodata trufie asa de mare- si nici nu-l iu!im, nimeni nu-si ia ziua !una de la dnsul,
nimeni nu-i sufla lectia, cnd n-o stie. 1ici el nu poate suferi pe nimeni si se preface ca ne dispretuieste, mai
ales pe Derossi, fiindca este cel dinti, si pe 0arrone, fiindca-l iu!im toti.
Derossi nu-l ia n seama si 0arrone, cnd i spune cineva ca 1o!is a vor!it de rau de el, raspunde:
- Carol e de o nmfare att de prosteasca, nct nu merita nici calcavurile mele.
Coretti i zise ntr-o zi, vazndu-l ca rde de caciulita lui de !lana de pisica:
- 6a !ine si du-te la Derossi, ca sa nveti cum tre!uie sa se poarte un !oier mare-
Ieri, prostul s-a plns profesorului, deoarece cala!rezul l atinsese cu piciorul. Profesorul ntre!a pe cala!rez,
daca a facut nadins.
- 1u, domnule- raspunse sincer, cala!rezul.
Atunci, profesorul certa pe Carol, zicndu-i ca e prea suparacios, prea neprietenos. 1o!is murmura cu aerul lui
dispretuitor:
- # sa te spun tatei-
Atunci, profesorul se supara si-i stria:
- $atal dumitale n-o sa-ti dea mai multa dreptate dect mai deunazi; si apoi n scoala numai profesorul poate sa
"udece si sa pedepseasca- n urma adaua cu !lndete: Daide, 1o!is, schim!a-ti purtarea, fii !un si politicos cu
camarazii dumitale. .ezi !ine, ca aici copiii saraci si cei !oati, fiul mestesuarului si al !oierului, toti se iu!esc
ca niste frati, precum si sunt. De ce nu faci si dumneata ca ceilalti8 $e-ar costa asa de putin, ca sa do!ndesti
iu!irea tuturor si cu ct ai fi tu nsuti mai multumit- 1u-mi raspunzi nimic8
1o!is, care ascultase cu o!isnuitul sau zm!et dispretuitor, raspunse foarte rece:
- 1u, domnule-
- sezi- i raspunse profesorul.
- $e pln: esti un !aiat fara inima-
$otul parea sfrsit, cnd, ?idarasul, care statea n !anca nti, se ntoarse spre 1o!is, care se afla n !anca din
urma, si-i facu !otul de iepure, asa de nimerit, nct toata clasa pufni de rs.
Profesorul l cearta, dar fu silit sa-si ascunda rsul. 1o!is se prefacu si el ca rde, dar nverzise de ciuda.
1enorocirile ce le aduce munca.
*uni, 7;.
1o!is si 6ranti ar face o !una pereche- Privelistea nfioratoare ce avuram azi dimineata nu misca nici pe unul,
nici pe altul.
Iesind din scoala, stateam cu tata si ne uitam la niste strenarusi din clasa a II-a, care-si scosesera paltoanele si
caciulitele si frecau heata cu ele, ca s-o faca mai lucioasa, mai alunecoasa, mai !una de dat pe ea, cnd
vazuram sosind dinspre capatul strazii o multime de oameni speriati, ra!ind pasii si soptind ntre ei. )n
mi"locul lor se aflau trei ardisti, n urma carora veneau doi oameni, care duceau o tara. &aietii alerara din
toate partile. %ultimea venea spre noi. Pe tara statea ntins un om al!en ca un mort, cu capul lasat pe umar,
cu parul z!rlit si nsnerat; i curea sne si din ura si din urechi.
Pe lna tara merea o femeie tnara cu un copil n !rate, care ne!una de durere, stria din timp n timp:
- A murit- A murit- Dumnezeule, ce sa ma fac eu- /n !aietel cu hiozdanul pe spate merea alaturi de ea, pln-
nd cu hohote.
- Ce s-a ntmplat8 ntre!a tata.
/n trecator i spuse ca ranitul era un zidar, care cazuse de la al I.-lea eta", pe cnd lucra.
#amenii care duceau tara, se oprira ca sa mai rasufle putintel. Cei mai multi ntoarsera capul nroziti. .azui la
ctiva pasi de noi pe profesoara cu pana al!astra la palarie, ca sustinea pe domnisoara Delcati, ce era ata sa
lesine.
)n acelasi timp ma apuca cineva de mna: era !ietul ?idaras, al!en si tremurnd ca vara. 5aracutul se ndea,
desiur, la tatal sau; ma ndii si eu la al meu- 5lava Domnului- Cel putin eu sunt totdeauna cu sufletul linistit
cnd ma aflu n scoala, stiu ca tata e acasa si scrie, scutit de orice prime"die, dar ctiva camarazi de ai mei se
ndesc nri"orati la parintii lor, dintre care unii lucreaza la vreun pod nalt, altii la vreo masina, unde o
miscare nesocotita, un pas necalculat ar putea sa-i coste viata. 5unt ntocmai ca copiii de soldati, ai caror parinti
se afla la raz!oi. ?idarasul se uita lun, si tremura tot mai tare; tatal meu !aa de seama si i zise:
- Du-te !aiete, du-te acasa, la tatal tau, ca te asteapta; fii linistit, el este sanatos, du-te-
?idarasul pleca, dar la fiecare pas se uita napoi. #amenii ridicara tara, multimea se puse iarasi n miscare si
!iata femeie tipa ntruna de ti se rupea inima:
- A murit, a murit-
- 1u, n-a murit- se raspundea din toate partile; dar ea nici nu-i asculta si disperata, si smulea parul.
(ram nrozit de ceea ce vazusem, cnd auzii un las mniat, care stria:
- Ce rzi8 si ntorcndu-ma repede, vazui un om !ar!os, care se uita tinta n ochii lui 6ranti, vazndu-l ca rde.
Atunci, omul i trase o palma strasnica, de-i sari caciula ct colo-
- 5coate-ti caciula, netre!nicule, cnd trece un om ranit din cauza muncii-
0loata trecuse toata, iar de-a lunul ulitei desarte ramasese un siroi de sne.
Arestatul.
.ineri, +,.
)ntmplarea ce o voi povesti acum este, fara ndoiala, cea mai curioasa din tot anul- $ata m-a luat cu el ieri
dimineata n mpre"urimile de la %oncalieri, ca sa vedem o vila de nchiriat pentru vara viitoare, fiindca n anul
acesta nu ne mai ducem la !ai.
Acolo asiram pe un fost profesor, care acum este secretarul stapnului casei. 1e arata toate odaile, apoi ne
pofti la el, unde ne dete cte o dulceata.
Pe masa lui se afla o calimara de lemn, de forma conica, sculptata ntr-un chip ciudat. .aznd pe tata ca se uita
cu curiozitate la ea, acel domn i zise:
- <in foarte mult la calimara asta si va spun de ce. 5unt acum ctiva ani; eram institutor pu!lic la $urin. )ntr-o
iarna am fost trimis sa dau lectii arestatilor din puscaria de la marinea orasului. )mi faceam lectiile n !iserica
puscariei, cladire de forma rotunda, avnd "ur-mpre"ur, n zid, mici ferestrui patrate nchise cu drui de fier
ncrucisati si fiecare ferestruie raspundea n cte o chilie.
)mi faceam lectia plim!ndu-ma prin !iserica rece si ntunecoasa; scolarii mei stateau pe la ferestrui cu caietele
spri"inite n drui. )n ntunericul acela a!ia se vedeau chipurile lor, niste chipuri al!ene, cu !ar!i luni si cu
parul z!rlit si carunt, cu niste ochi sticlosi de hoti si de uciasi. *a numarul ,4 se afla unul mult mai silitor
dect ceilalti, care nvata !ine si se uita la mine cu respect si recunostinta. (ra frumos, tnar, cu !ar!a neara,
sarmanul mai mult nenorocit dect vinovat. %eseria lui era tmplaria de lu3. #data, nfuriat ca stapnul sau l
n"urase pe nedrept, i azvrli cu rindeaua n cap, si dnd ntr-un ceas rau, l ucisese. Pentru acest omor fu
osndit la mai multi ani de nchisoare.
&ietul om, n trei luni nvatase sa scrie si sa citeasca. Citea mereu si, de ce merea nainte cu nvatatura, se
facea tot mai silitor si se caia mai amarnic de crima ce o savrsise fara voie. )ntr-o zi, pe la sfrsitul lectiei, mi
facu semn sa ma apropii de ferestruia lui, si-mi spuse cu parere de rau, ca a doua zi pleaca de la $urin, fiindca-l
trimiteau sa-si sfrseasca anii de osnda n nchisorile din .enetia.
)si lua ramas !un de la mine, rundu-ma cu vocea umilita si nduiosata sa fac !ine, sa-i dau mna. (u i-o
ntinsei si el mi-o saruta, zicndu-mi:
- .a multumesc din toata inima- si disparu, iar eu mi retrasei mna scaldata n lacrimi.
5unt sase ani de atunci si nu l-am mai vazut. 1ici nu mai ma ndeam la acel nenorocit, cnd, alaltaieri de
dimineata, vad ca vine la mine un necunoscut, rau m!racat, cu o !ar!a luna si neara, n care se zareau ctiva
peri al!i. (l ma ntre!a:
- Dumneavoastra sunteti domnul profesor .espucci8
- (u- i raspunsei, dar dumneata cine esti8
- (u sunt arestatul cu nr. ,4, zise el, dumneavoastra m-ati nvatat sa scriu si sa citesc acum sase ani, va aduceti
aminte. *a cea din urma lectie mi-ati facut cinstea de a-mi da mna. Acum mi-am ispasit vina si iata-ma- Am
venit sa va ro sa nu refuzati primirea acestui mic o!iect lucrat de mine n nchisoare pentru dumneavoastra.
Domnule profesor, va ro din suflet sa nu-l refuzati-.
(u ramasei uimit, fara rai. (l crezu ca nu voiesc sa-l primesc si se uita la mine, ca si cum ar fi zis:
2#are sase ani de suferinta n-au fost de a"uns, ca sa-mi spele minile82 si ma privi cu asa mare durere, nct
ntinsei ndata mna si luai o!iectul. Iata-l-
1e uitaram cu !aare de seama la calimara. 5-ar fi crezut ca e sapata cu vrful unui cui; ce lucru de o ra!dare
nespusa- Calimara nfatisa o pana de scris culcata pe un caiet pe care se aflau sapate urmatoarele cuvinte:
Profesorului meu. Amintiri din partea numarului ,4. sase ani si mai "os cu litere mai mici: %unca si speranta-
1e mai uitaram putin cu !aare de seama la calimara, ne luaram ziua !una de la profesor si plecaram...
Ct tinu drumul de la %oncalieri la $urin, eu nu-mi putui scoate din minte pe arestat, cum statea la ferestruia sa,
nici ramasul !un ce si l-a luat de la profesor, nici calimara lucrata cu atta ra!dare n nchisoare, care parca
spune attea suferinte. .isai toata noaptea pe prizonier si azi dimineata tot mai ma ndeam la el... nu stiam ce
mare surprindere ma astepta la scoala-
%a asezasem la locul meu, lna Derossi, si a!ia mi sfrsisem pro!lema de aritmetica pentru concursul lunar;
ncepui sa povestesc amicului meu toata istoria arestatului, a calimarii, cum era lucrata, inscriptia de pe ea:
sase ani- )n fine, tot. Derossi, tresari si ncepu sa se uite la Crossi, fiul precupetei, care statea ntr-o !anca mai n
fata, cu spatele ntors spre noi, cu totul cufundat n dezlearea pro!lemei sale.
- $aci- mi zise Derossi ncet, lundu-ma de mna. Asculta. Crossi mi-a spus alaltaieri, ca a zarit n mna tatalui
sau, care s-a ntors din America, o calimara de lemn, lucrata cu mna si reprezentnd o pana culcata pe un caiet
5iur ca e aceea. sase ani- asa tre!uie sa si fie. Da- Crossi credea ca tatal sau e n America, pe cnd el,
sarmanul, era n puscarie. &aiatul era mic, pe cnd tatal sau a savrsit crima si nu-si aducea aminte. %ama sa l-a
amait si el saracutul, nu stie nimic: sa nu spunem nimanui o vor!a despre aceasta-
(u ramasei mut si cu ochii atintiti asupra lui Crossi. Derossi, i dete o coala de hrtie si i lua din mna
2Infirmierul tatii2, istorisire lunara, pe care profesorul i-o daduse de copiat, ca sa i-o scrie el. )i dadu penite, l
mnie si ma facu sa faaduiesc pe onoarea mea, ca n-am sa spun nimanui nimic despre cele aflate.
Cnd am iesit din clasa, mi-a zis repede:
- Ieri, tatal sau a venit sa-l ia de la scoala; siur, tre!uie sa fi venit si acum; sa faci si tu ce voi face eu-
Iesiram pe strada; tatal lui Crossi era aici, statea cam la o parte: e prost m!racat, !ar!a lui neara e putin
ncaruntita, fata palida si nri"ita. Derossi strnse pe Crossi de mna si i zise tare, ca sa-l auda tatal sau: *a
revedere, Crossi- apoi i trecu mna pe su! !ar!ie.
6acui si eu tot ca el, dar amndoi deveniram rosii ca focul. $atal lui Crossi se uita adnc la noi, cu o privire
!lnda, n care nsa se zarea oarecare neliniste si ndoiala: ne nheta inima.
Infirmierul tatii.
@Povestire lunaraA
)n dimineata unei zile ploioase de martie, un !aietel m!racat taraneste, ud pna la piele si stropit de noroi, cu o
leatura de rufe la su!tioara, !atu la poarta unui spital din 1eapole. (l dete portarului care i deschise, o
scrisoare si-l ntre!a de tatal sau. Avea un chip frumos, oval si oaches, niste ochi neri, nditori, si printre
!uzele lui roase si putin despartite una de alta, se zareau doua rnduri de dinti al!i ca laptele.
.enea dintr-un sat din mpre"urimile 1eapolelui. $atal sau, care plecase de acasa cu un an mai nainte, ca sa
caute de lucru n 6ranta, se ntoarse n Italia, de!arcase de curnd la 1eapole si se m!olnavise ndata foarte
reu; a!ia putuse sa nstiinteze familia despre ntoarcerea si intrarea lui n spital. 1evasta sa, disperata la
primirea unei astfel de stiri, neputnd sa se miste de acasa, pentru ca avea o copila !olnava si da sa sua unui
!aietel, trimisese la 1eapole pe !aiatul cel mai mare, spunndu-i sa nri"easca el de tata, cum zice poporul
napolitan, ntocmai ca si noi, romnii.
Portarul, uitndu-se n treacat la scrisoare, chema pe un infirmier si-i zise sa duca pe !aiat la tatal sau.
- Ce tata8 ntre!a infirmierul.
&aiatul, de frica sa nu-i spuna vreo veste rea, dete numele tatalui sau. Infirmierul nu-si aducea aminte de nume.
- /n !atrn lucrator care a venit din strainatate8 ntre!a el.
- Da, un lucrator, zise !aiatul nri"it, nu tocmai !atrn. .enit din strainatate, da-
- Cnd a intrat n spital8 ntre!a infirmierul.
&aiatul arunca o privire pe scrisoare.
- 5unt vreo cinci zile, mi se pare-
Infirmierul statu putin pe nduri; pe urma, ca si cum si-ar fi amintit, asa deodata zise: Ah- Da, da, e n al
patrulea salon; patul din fund.
- ( rau !olnav8 Cum i e8 ntre!a nri"orat, !aiatul.
Infirmierul se uita la el fara sa-i raspunda. Pe urma i zise:
- .ino cu mine-
5uira doua scari, trecura printr-un coridor lun si intrara ntr-un salon, n care se aflau doua rnduri de paturi.
- .ino- i zise infirmierul, intrnd. &aiatul prinse inima si intra, uitndu-se cu sfiala la !olnavii palizi si ofiliti.
/nii din ei tineau ochii nchisi, parca ar fi fost morti; altii priveau n sus cu niste ochi mari, deschisi, ca aiuriti;
multi din ei se vaitau ca niste copii. #daia era ntunecoasa si aerul ncarcat cu mirosuri tari de doctorii. Doua
surori de caritate um!lau printre paturi cu sticlute n mini.
Cnd a"unse n fundul odaii, infirmierul se opri la capatiul unui pat, deschise perdelele si zise:
- /ite, aici e tatal tau-
&aiatul iz!ucni n plns si lasnd "os leatura ce o avea, pleca usor capul pe umarul !olnavului si-l lua de mna
ce statea ntinsa si nemiscata peste plapuma. &olnavul nu se misca deloc. &aiatul se ridica, se uita la tatal sau si
ncepu sa plna cu hohot. Atunci, !olnavul deschise ochii si-l privi lun, ca si cum l-ar fi recunoscut, dar
!uzele sale nu se miscara.
&ietul tata, ce mult se schim!ase- Copilul nu l-ar fi recunoscut niciodata.
Parul i se al!ise, !ar!a i crescuse, o!razul i era umflat si rosu ca ficatul, pielea ntinsa si lucioasa, ochii mici,
!uzele roase, n fine un chip schimonosit de tot. 1u mai ramasese din o!razul sau dect fruntea si arcul
sprncenelor. 'asufla reu.
- $ata- Draa tata- i zise !aiatul; eu sunt, nu ma mai cunosti8 (u sunt, 6rancisco, !aiatul dumitale; am venit de
la tara, mama m-a trimis ca sa nri"esc de dumneata. /ita-te !ine la mine, nu ma mai cunosti8 5pune-mi macar
o vor!a. &olnavul nchise iar ochii.
- $ata- $ata- Ce ai8 5unt 6rancisco, fiul dumitale--
&olnavul nu se misca deloc si rasufla reu de tot. Atunci, !aiatul, plnnd, lua un scaun, se aseza n fata
!olnavului si nu-si mai ridica ochii de pe chipul tatalui sau.
(l se ndea:
- $re!uie sa vina doctorul, la vizita, o sa-l ntre! ce are tata, doar mi-o spune ceva. si ramase pe nduri, foarte
trist, aducndu-si aminte o multime de lucruri despre !unul sau tata.
)si aminti ziua plecarii lui spre 6ranta, cea din urma sarutare pe vapor, sperantele ce toata familia pusese n acea
calatorie, disperarea mamei sale, la sosirea scrisorii. 5e ndi la moarte, si nchipui ca-l vede pe tatal sau mort,
pe mama sa m!racata n neru, familia toata a"unsa n saracie. (ra de mult timp cufundat n aceste nduri,
cnd o mna usoara l atinse pe umar; el tresari; era o sora de caritate.
- Ce are tata8 ntre!a el, pe data.
- (ste tatal dumitale8 i zise sora cu !lndete.
- Da, este tatal meu, dar spune-mi, te ro, ce are8
- Prinde inima, copile- # sa vina acum doctorul, i raspunse sora, care se departa fara sa mai adaue ceva.
Dupa o "umatate de ora auzi sunetul unui clopotel.
Doctorul intra ndata, nsotit de un asistent; sora si un infirmier um!lau n urma lor.
)ncepura vizita, oprindu-se la fiecare pat. Asteptarea aceea i se parea vesnica !aiatului si la fiecare oprire
suferinta lui crestea.
)n fine, a"unsesera la patul vecin. Doctorul era un !atrn, nalt, cam r!ovit si cu chipul serios. Cum pleca de
la patul vecin, !aiatul se ridica n picioare, si cnd medicul se apropie, el ncepu sa plna.
%edicul se uita la el.
- (ste !aiatul !olnavului; zise sora. A sosit azi dimineata de la tara.
%edicul i puse o mna pe umar, apoi se pleca spre !olnav, i pipai pulsul, fruntea si puse mai multe ntre!ari
sorei, care raspunse:
- 1ici o schim!are, tot asa-
Atunci, !aiatul cueta sa-l ntre!e cu vocea necata n lacrimi.
- %a ro, domnule doctor, ce are tata8
- 6ii cu inima, !aiete- i raspunse doctorul, punndu-i mna pe umar, are !oala la cap; e reu !olnav, dar tot mai
sunt sperante. )nri"este de dnsul, prezenta ta poate sa-i aduca ceva a"utor.
- Dar nu ma mai cunoaste- stria !aiatul, disperat.
- # sa te cunoasca- Poate chiar mine; sa speram ca o sa meara spre !ine; haide, !aiete, fii cura"os-
&aiatul ar fi vrut sa ntre!e ceva, dar nu ndrazni; doctorul trecu la alt pat. De atunci, el si ncepu viata de
infirmier. 1eputnd sa faca altceva, traea plapuma !ine peste !olnav, i pipaia mna din cnd n cnd, i onea
mustele; de cte ori l auzea emnd, se apleca spre el, si, cnd sora i aducea de !aut i lua din mna paharul
sau linura si da el doctoria !olnavului, n locul ei.
&olnavul se uita cteodata la dnsul, fara sa dea semne ca-l cunoaste.
Privirea lui se oprea din ce n ce mai mult asupra-i, mai ales cnd !aiatul si punea !atista la ochi.
Astfel trecu cea dinti zi. 1oaptea, !aiatul dormi pe doua scaune, ntr-un colt al odaii, si dimineata si lua iarasi
slu"!a lui de infirmier.
)n ziua aceasta, ochii !olnavului aratara un nceput de cunostinta.
*a vocea mnietoare a copilului parea ca i licareste n ochi o raza de recunostinta, si ntr-un rnd si misca
putin !uzele, ca si cum ar fi vrut sa zica ceva.
Dupa o scurta atipire, cnd redeschidea ochii, cauta pe micul infirmier.
%edicul, n amndoua vizitele ce-i facu, asi o mica m!unatatire. Catre seara, apropiindu-i paharul de !uze,
!aiatul crezu ca-l vede zm!ind; atunci ncepu si el, saracutul, sa mai prinda inima, si cu speranta de a fi ctusi
de putin nteles, ncepu sa-i povesteasca despre mama, despre surori, despre ntoarcerea acasa si l ndemna prin
cuvinte pline de iu!ire, sa se ncreada n Dumnezeu.
Cu toate ca nu era siur ca tatal sau l ntelee, totusi i vor!ea, caci i se parea ca desi nu-l pricepe, cel putin tot
credea ca simte placere sa-i auda lasul trist si mnios.
Astfel trecu a doua, a treia si a patra zi: cnd mai !ine, cnd mai rau.
&aiatul era att de ocupat cu nri"irile pe care i le dadea, nct a!ia m!uca pe ici pe colea, cte o !ucatica de
pine si de !rnza, ce-i aducea sora, si mai ca nu vedea ce se petrece n "urul lui; nu auzea plnsetele "alnice ale
persoanelor care plecau de la patul vreunui !olnav pe moarte, nici emetele si suspinele celor de primpre"ur; nu
se nri"ea deloc de toate scenele dureroase si triste ale vietii de spital, care, n alt timp, l-ar fi nrozit.
$receau ore, zile, si el era aici nedezlipit, lna tatal sau, !aator de seama, plin de nri"iri, tresarind la fiecare
suspin, la fiecare privire a !olnavului, nri"it, tul!urat fara ncetare de o mica raza de speranta, care i nveselea
inima, sau de o descura"are ce i-o nheta.
)n ziua a cincea, !olnavului i merse deodata mai rau.
Doctorul dete din cap, ca si cum ar fi zis ca s-a sfrsit, si !aiatul cazu pe scaun, plnnd cu disperare. Cu toate
acestea, !ietul copil avea n sufletul lui o mica mniere; i se parea ca totusi se uita la el cu mai mare atentie si
cu o e3presie de !lndete si de nduiosare.
1u mai !ea apa, nici doctorie, da din mna si se silea mereu sa vor!easca, caci !uzele i se miscau necontenit.
Dupa plecarea doctorului, !aiatului i se paru ca aude vreo cteva cuvinte !ol!orosite de !olnav. )ncura"at si plin
de !ucurie, i zise:
- 6ii pe pace, tata- # sa te faci !ine, o sa plecam, o sa ne ntoarcem acasa, la mama; mai ra!da putin, tata draa-
(ra cam pe la ora patru dupa-amiaza, cnd se redesteptase n inima !aiatului acea raza de speranta. (l statea
nca aplecat pe patul !olnavului, uitndu-se la el cu iu!ire, cnd deodata auzi dinspre o usa alaturata, un zomot
de pasi si un las tare, zicnd:
- 'amas !un, sora draa-
&aiatul tresari la sunetul acelui las; se ntoarse repede spre usa si scoase un tipat na!usit. )n aceeasi clipa intra
n odaie, un om tinnd n mna, o leatura; sora l urma.
&aiatul ramase mpietrit la locul sau. #mul se uita un minut la el; apoi stria;
- 6rancisco- si se repezi cu !ratele deschise catre dnsul.
&aiatul cazu fara suflare n !ratele tatalui sau. 5ora, infirmierul, internul: toti alerara acolo si ramasera uimiti.
&aiatul nu putea sa vor!easca.
- Draul meu copil- stria, n fine tatal, sarutndu-l de o mie de ori. )n acelasi timp arunca o privire spre !olnav:
6rancisco al meu, cum de te-au adus la patul unui !olnav8 si eu eram disperat ca nu veneai, caci mama ta mi
scrisese:
- <i-am trimis pe 6rancisco. %a temeam sa nu ti se fi ntmplat ceva. &ietul meu !aietel- si cum s-a facut
aceasta ncurcatura8 (u, din mila Domnului, am scapat lesne. Acum sunt !ine, !ine de tot, chiar ies din spital.
%ama e !ine8 Dar %arioara si amndoi micutii: sunt sanatosi8 Dai sa plecam8 %are esti, Doamne- Cine si-ar fi
nchipuit una ca asta8
&aiatul a!ia ncurca cteva cuvinte despre familie; mintea i era !uimacita.
- $ata draa- Ce fericire- Daca ai sti ce zile nri"orate am petrecut- si saruta pe tatal sau ntruna; nsa nu se
misca.
- Daide acum, i zise iarasi, tatal sau. Daca plecam numaidect, tot putem a"une acasa pna diseara. Daide- si l
lua de mna.
&aiatul se ntoarse spre patul !olnavului.
- .ii, ori nu vii, l mai ntre!a tatal, mirat.
&aiatul se mai uita la !olnav, care tocmai atunci deschisese ochii si-l privea cu !lndete.
- Asculta, tata, i zise copilul cu inima ndoita, vezi, nu pot- Cum sa las pe !ietul !atrn8 Am nri"it de dnsul
cinci zile, creznd ca nri"esc de dumneata; l iu!eam chiar; l vezi cum se uita la mine8 5armanul s-a o!isnuit
cu mine; voieste sa stau mereu lna el. Doctorul a spus ca nu mai scapa, nu, tata, nu ma ra!da inima sa-l las.
Du-te dumneata, eu ma ntorc mine, lasa-ma aici. ?au ca ar fi urt din partea mea, sa-l parasesc asa. 1u stiu
cine este, dar se vede ca tine la mine. 5aracul ar muri aici, sinur de tot- *asa-ma, tata, te ro, sa mai stau cu el-
- &ravo, micutule- stria internul.
$atal era ncurcat. 5e uita; cnd la !aiat, cnd la !olnav; n sfrsit ntre!a:
- Cine este8
- /n taran ca dumneata, raspunse internul; a venit de la tara si a intrat n spital tot n aceeasi zi. Cnd l-au adus
aici, si pierduse cunostinta si nu a putut sa ne spuna nimic. Cine stie, poate ca are si el, saracul, familie, copii,
si si nchipuie ca fiul dumitale e vreun copil de al sau-
&olnavul se uita mereu la !aiat $atal zise atunci copilului:
- 'ami- 1u te teme, n-are sa stea mult aici- sopti internul.
- 'ami aici, drautule- repeta tatal. %a !ucur foarte mult ca ai o inima asa de !una. 'ami, drautule, eu ma
duc acasa, ca sa linistesc pe mama ta. Iaca, ti dau cinci lire, ca sa ai de cheltuiala. *a revedere- l saruta pe
frunte, se uita cu iu!ire la el, l mai saruta nca o data si pleca.
&aiatul se ntoarse lna patul !olnavului, care paru ca se linisteste. 6rancisco si lua iarasi slu"!a de infirmier,
nri"ind de !olnav cu aceeasi iu!ire si ra!dare; att ca nu mai plnea.
)i dadea de !aut, i ridica plapuma, l mnia cu mna si i vor!ea ncet, ndemnndu-l sa ai!a speranta. )l pazi
toata ziua si toata noaptea. A doua zi, !olnavul ncepu sa meara si mai rau; o!razul i se facuse rosu-visiniu,
rasuflarea i se nreuna, nelinistea i crestea, din ce n ce; i ieseau din ura cuvinte nentelese. /mflatura
devenise nrozitoare.
Cnd doctorul veni la vizita de seara, zise ca n-o s-o duca pna la ziua. 6rancisco nu se mai departa de el si nu-l
sla!i din ochi un minut.
&olnavul se uita mereu la el si si misca putin !uzele, parc-ar fi vrut sa-i zica ceva. )n ochii lui, care din ce n ce
se ntunecau, se afla o nduiosare nespusa. )n acea noapte, !aiatul nu se culca pna ce nu ncepura sa se iveasca
zorile. 5ora de caritate veni sa vada ce face !olnavul; se uita la el si pleca repede.
Dupa cteva minute se ntoarse cu internul si cu infirmierul; acesta tinea n mna o lumnare.
- %oare- zise internul.
&aiatul speriat, apuca mna !olnavului. 5armanul deschise ochii, se uita lun la el si i nchise iarasi.
&aiatului i se paru ca-l strne de mna.
- %-a strns de mna- stria el.
Internul se pleca spre !olnav, asculta putin si se ridica fara sa zica o vor!a.
5ora de caritate lua de pe perete o iconita si o aseza pe pieptul mortului.
- A murit- stria copilul.
- Du-te copile- i zise internul; slu"!a ta cea sfnta s-a ndeplinit. Du-te si fii fericit, caci o meriti. Dumnezeu sa
te pazeasca- /m!la sanatos.
5ora, care se departase un moment, se ntoarse tinnd n mna un !uchetel de micsunele, ce-l luase dintr-un
pahar de pe fereastra; l dete !aiatului, zicndu-i:
- 1-am nimic altceva sa-ti dau. Primeste floricelele acestea drept amintire de la spital-
- %ultumesc- zise !aiatul, lund !uchetul cu o mna si cu cealalta sterndu-si ochii: dar am un drum asa de
lun de facut pe "os-... 5-ar veste"i-
Dupa aceste cuvinte, dezlea !uchetul si mprastie micsunelele pe patul mortului, zicnd:
- *e las ca amintire sarmanului meu mort. %ultumim, !una sora- %ultumim, domnule doctor-
Pe urma, ntorcndu-se spre mort:
- Dumnezeu sa te odihneasca- si, pe cnd cauta ce nume sa-i dea, amintindu-si de numele dulce ce-i daduse n
decurs de cinci zile:
- Adio tata- i zise cu mhnire. Apoi si lua pachetul n mna si pleca ncetinel, zdro!it de o!oseala.
A!ia se lumina de ziua.
6ieraria.
5m!ata, +4.
Precossi a venit ieri seara la mine, ca sa-mi aduca aminte faaduiala ce-i dadusem, sa vin sa-i vad fieraria. Azi
dimineata, cnd am iesit cu tata, l-am ruat sa ma duca putin pe acolo. Pe cnd ne apropiam de fierarie,
vazuram, pe afaceristul de 0aroffi, iesind de acolo repede si tinnd ceva n mna. %antaua lui cea luna, cu
care si acoperea marfurile de prin !uzunare, z!ura n sus. stiu acum unde mere: sa pileasca fier ruinit, pe
care l da n schim! pentru "urnale vechi-
Cnd a"unseram n praul usii, vazuram pe Precossi stnd pe un morman de caramizi: si nvata lectia cu cartea
deschisa pe enunchi.
5e ridica repede, ndata ce ne vazu si ne pofti nauntru. (ra o odaie foarte mare, plina de praf de car!uni; de
pereti erau rezemate drui de fier si atrnate: ciocane, clesti si tot felul de unelte de diferite forme, tre!uincioase
pentru fierarie. )ntr-un colt era vatra cu focul aprins si un !aietel atta cu foalele. Precossi, tatal, statea lna
nicovala; un ucenic tinea un dru de fier n foc.
- Ah- &ine ai venit- zise lacatusul, scotndu-si caciula, ndata ce ne zari. Dumneata esti drautul de !aiat, care
ai daruit un drum de fier fiului meu8 Ai venit sa vezi cum se lucreaza fierul, asa e8 Iata o sa-ti fac placerea
ndata. ?icnd acestea surdea, si !aai de seama ca nu mai are, ca mai nainte, chipul posomort si privirea
ntunecata.
/cenicul i aduse druul rosu la un capat si lacatusul l aseza pe nicovala.
6acea un rila" pentru o marine de terasa. 'idica un ciocan mare si ros si ncepu sa !ata druul nrosit, cnd
pe o parte, cnd pe alta, ntorcndu-l n diferite feluri. (ra ceva interesant de vazut cum se ndoia fierul su!
loviturile repezi si siure ale ciocanului, cum se ncovoia si lua cu ncetul forma ratioasa a unei frunze: s-ar fi
zis ca era o !ucata de aluat framntata cu mna. &aiatul lui se uita la noi cu mndrie, parea ca zice:
- .edeti ce !ine lucreaza tata-
- Ai vazut, domnisorule, cum se lucreaza fierul8 ma ntre!a lacatusul, dupa ce sfrsi, aratndu-mi druul, care
acum parea o cr"e episcopala. Apoi o dete la o parte si puse alta n foc.
- Adevarat ca lucrezi foarte !ine, i zise tatal meu.
Apoi adaua:
- Asadar, acum lucrezi mereu... ti s-a redesptat pofta de lucru.
- Da, domnule, raspunse mestesuarul, cam miscat, sterndu-si naduseala de pe frunte. si stii, domnule, cine
mi-a redesteptat-o8
$ata se prefacu ca nu ntelee.
- &unul meu copil, adaua lacatusul, aratndu-si !aiatul, da, copilul meu, care nvata !ine si facea cinste tatalui
sau, pe cnd tatal sau..., facea la chefuri si se purta cu el do!itoceste. Ce sa spun... Cnd am vazut medalia-
.ino !aiete draa, vino la mine, tu care nu esti mai mare de o schioapa, vino ncoace sa ma uit !ine la !otisorul
tau-
Copilul alera ndata, lacatusul l sui pe nicovala, tinndu-l de su!tiori, si i zise:
- Ia stere putin fruntea acestui do!itoc de tata.
Precossi saruta de mai multe ori chipul neru al tatalui sau pna ce se nneri si el de tot.
- (i, acum a"une- i zise tatal sau.
- .ezi, asa-mi placi, Precossi- i zise tatal meu, foarte multumit; si lundu-si ziua !una de la amndoi, ma lua de
mna si plecaram. Pe cnd ieseam pe usa, micul Precossi mi zise:
- Iarta-ma-... si mi vr n !uzunar un pachetel cu cteva cuie. (u l-am poftit sa vina la mine, ca sa priveasca la
carnaval de la ferestrele noastre.
$u i-ai daruit drumuletul de fier, mi zise tata, mernd spre casa, de-ar fi fost chiar de aur, tot ar fi fost un dar
foarte mic pentru acest sfnt copil, care a nsufletit inima tatalui sau-
%icul clovn.
*uni, 7>.
Carnavalul fiind pe sfrsite, tot orasul e pus n miscare. )n toate partile se ridica corturi de comedianti si de
acro!ati. 5u! ferestrele noastre avem un circ facut tot din pnza, n care dadeau reprezentatii niste comedianti
venetieni; sarmanii n-au dect cinci cai. Circul este asezat catre mi"locul pietei si mai la o parte sunt trei carute
mari n care comediantii dorm si se m!raca pentru reprezentatii. Aceste carute sunt ntocmai ca niste casute pe
roate: au ferestre si un cos de unde iese mereu fum. Cnd ferestrele lor sunt deschise, se vad scutece de copil
mic ntinse. # femeie din trupa da sa sua unui copilas, face !ucate si "oaca si pe frnhie. .ai de ei, !ietii
oameni-
Credeam ca un comediant, este un om de nimic, si, cu toate acestea, el si cstia pinea cinstit, facnd lumea sa
petreaca, si cta munca pentru el, saracul; ce de osteneala- $oata ziulica, acesti nenorociti aleara de la circ la
carutele lor numai n tricou pe friul acesta- si m!uca de-a-n picioarele, ceva n ra!a, ntre o reprezentatie si
cealalta. si de cte ori li se mai ntmpla ca tocmai atunci, cnd circul este plin de lume si stau ata sa nceapa,
se ridica un vnt furios, care desface pnzele, stine lampile, si... s-a dus reprezentatia- n asemenea cazuri, ei
sunt siliti sa napoieze !anii si sa lucreze pna trziu, noaptea, ca sa repare stricaciunile si sa ridice din nou
cocioa!a.
5unt si doi !aieti care "oaca. $atal meu, pe cnd stra!atea piata, recunoscu pe cel mai mic; este fiul directorului
de circ... ( tot acela pe care l-am vazut anul trecut sarind pe cal ntr-un circ, n piata .ictor (manuel. A crescut,
mititelul; acum tre!uie sa fie de opt ani. ( frumusel, saracutul: are un o!raz rotun"or si niste ochi neri si sireti.
Parul sau, neru si crliontat, iese de su! palaria-i tuuiata.
Are niste haine de pnza roasa, al! cu neru, parc-ar fi !aat ntr-un sac, si pantofii i sunt tot de pnza. (ste
un draculet, care place tuturor si face de toate.
Dimineata l vedem nvelit ntr-un sal, aducnd lapte la casuta lor am!ulanta; pe urma mere dupa cai si n
strada &ertola. &ietul !aiat tine adesea n !rate pe copilasul cel mic; cara cercurile, !arierele, funiile, spala
carutele, aprinde focul, si n momentele de odihna, sta mereu lna mama sa. $atal meu se uita la el de la
fereastra si vor!este mereu de dnsul si de ai lui: i pare a fi oameni !uni, caci si iu!esc copiii.
1e-am dus si noi ntr-o seara la circul lor. 1imerisem o seara foarte friuroasa si nu era mai nimeni; cu toate
acestea micul clovn si dadea toata silinta, ca sa nveseleasca pe putinii spectatori: se da peste cap, se aata de
coada cailor, merea cu picioarele n sus, cnta, rdea si mica sa mutra oachesa atraea draostea tuturor.
$atal sau, m!racat cu un surtuc rosu, cu pantaloni al!i, si cizme nalte, statea cu !iciul n mna si se uita la el
cu ntristare.
$atii i se facu mila si a doua zi vor!i despre ei cu pictorul Delis, care venise la noi.
- &ietii oameni se prapadesc muncind, si le mere foarte rau, zise tata.
- %ai ales !aietelul este asa de draalas- Ce am putea sa facem ca sa le venim n a"utor.
Pictorului i veni o idee.
- stii ce8 zise el, pu!lica un articol frumos ntr-un ziar, descriind minunile micului clovn, si eu o sa-i fac
portretul. 5a vezi cum o sa mai alere lumea-
Asa se si facu- $atal meu scrise un articol frumos, plin de haz, n care spuse tot ce o!servase de la fereastra,
dnd astfel tuturor dorinta de a vedea si de a mnia pe micul artist. Pictorul schita un mic portret al !aiatului,
foarte draut, si articolul fu pu!licat pentru reprezentatia de sm!ata seara. )n adevar nu se nselasera, caci
lumea alera plina de curiozitate. 5e anuntase ca reprezentatia era n !eneficiul micului clovn.
?iarul era lipit la intrarea circului.
$ata lua !ilete pentru locul I. %ulti din privitori tineau "urnalul n mna, aratau micului clovn portretul, si el
alera rznd de la unul la altul, plin de !ucurie. Directorul era si el, foarte multumit. si cum sa nu fie8 1ici un
ziar nu-i facuse vreodata atta cinste. Pe lna aceasta, avea si te"heaua plina de lire si de franci.
5tateam lna tata. Printre spectatori se aflau persoane cunoscute. *a intrarea circului statea profesorul de im-
nastica @acela care fusese la raz!oi alaturi de 0ari!aldiA si n fata noastra, n locul al doilea, vazui pe micul
zidaras lna uriasul sau tata. )ndata ce ma zari mi facu !otul de iepure.
Putin mai departe vazui pe 0aroffi, care numara spectatorii si calcula pe deete cstiul ce se putea scoate din
acea reprezentatie. 1u departe de noi, la locul I, se afla sarmanul 'o!etti, cu cr"ele lna el, si tatal sau,
capitanul de artilerie, care l tinea de mna.
'eprezentatia ncepu. %icul clovn facu minuni pe cal, pe trapez, pe frnhie si de cte ori ispravea un "oc, toti
!ateau din palme cu entuziasm. /nii l apucau de crlionti, altii i aruncau !om!oane si portocale. Dupa aceea
urmara alte "ocuri, scamatorii si altele. &ietii comedianti erau m!racati n zdrente acoperite cu fluturi
scnteietori. )nsa, cnd lipsea micul clovn, lumea nu mai radea.
%a uitai din ntmplare la usa unde statea profesorul de imnastica si vazui ca vor!este ncet cu stapnul
circului. Acesta si ntoarse ndata privirea spre spectatori, parea ca ar cauta pe cineva. Privirea lui se opri
asupra noastra. $ata ntelese ca profesorul i destainuise cine era autorul articolului, si, ca sa scape de
multumirile lui, pleca zicndu-mi:
- 'ami tu, (nrico, eu te astept afara.
%icul clovn, dupa ce vor!i ctva timp cu tatal sau, ncepu iarasi "ocurile sale. 5tnd n picioare pe un cal care
merea n oana, si schim!a de patru ori hainele.
*epada mai nti pe cele de pelerin, apoi pe cele de marinar, de soldat, si ramase cu cele de acro!at. De cte ori
trecea pe dinaintea mea, se uita la mine. Cnd se dete "os de pe cal, ncepu sa colinde circul tinnd n mna
palaria sa de paiata; toti aruncau !ani si !om!oane. (u mi si preatisem !anii, ca sa-i dau; dar el, a"unnd la
mine n loc sa-mi ntinda palaria, o trase ndarat, ma privi zm!ind si trecu nainte. (u ramasei rusinat. De ce
oare mi-o fi facut el afrontul acesta8
'eprezentatia se sfrsi. 5tapnul circului multumi pu!licului, si toata lumea ncepu sa plece ra!indu-se la usa.
%a pierdusem prin loata si voiam sa ies, cnd simtii ca cineva ma apuca de mna. %a ntorsei: era micul
clovn, care se uita la mine cu frumosii si siretii sai ochi si-mi surdea. (ra cu minile pline cu !om!oane.
)ntelesei.
- .rei8 mi zise el, n dialectul sau venetian, sa primesti de la micul clovn cteva !om!oane8
)i facui semn ca da, si luai vreo doua.
- Daca este asa, adaua el, da-mi si o urita.
- 1a si doua- i raspunsei ntinzndu-i o!razul.
(l si sterse cu mneca faina de pe o!raz, ma lua de t si ma saruta de doua ori, zicndu-mi:
- Da o sarutare si tatalui tau-
Cea din urma zi de carnaval.
%arti, 7+.
Astazi am fost de fata la o scena foarte trista, cnd treceau mastile. Din fericire s-a sfrsit cu !ine, caci putea sa
se ntmple ceva nrozitor.
)n piata 5an Carlo, mpodo!ita cu hirlande rosii, al!e, al!ene si cu steauri, se ramadise o lume ne!una. Prin
loata se plim!au masti de tot felul. $receau care aurite, ncoronate cu flori si steauri care nchipuiau: unul un
pavilion, altul un teatru, !arci, vapoare si toate acestea, ntesate cu actori, marinari, soldati, paiate, pastorite,
!ucatari si altii. (ra o nvalmaseala asa de mare, nct nu stiai ncotro sa te uiti mai nti. /n zomot de
trm!ite, de cornuri de vnatoare, de to!e turcesti, te asurzea. %astile de prin care, !eau si cntau vor!ind cu
trecatorii si cu cei ce priveau de pe la ferestre. Acestia le raspundeau strind ct puteau, azvrlindu-le
portocale si dulciuri.
Pe deasupra trasurilor si a loatei, pna unde puteai sa a"uni cu ochiul, se vedeau flfind steauri, stralucind
casti, panasuri tremurnd n vnt, capete mari de carton miscndu-se ncoace si ncolo, arme carahioase, to!e
eiptene, caciulite rosii, n sfrsit, s-ar fi zis ca navalise o ceata de ne!uni.
Cnd intra trasura noastra n piata, ne merea nainte un car de toata frumusetea, mpodo!it cu hirlande de
trandafiri artificiali, tras de patru cai acoperiti cu caltrapuri cusute cu fir. )n el se aflau paisprezece, sau
cincisprezece domni dehizati n costume de no!ili, de la curtea 6rantei
+
[1]. (rau m!racati numai cu matase,
purtau peruci al!e si tineau la su!tioara palaria cu trei colturi; sa!ia le atrna la o parte si pe piept le flfia un
"a!ou numai de panlici si dantele. (rau foarte frumos si foarte !ine costumati. Cntau toti mpreuna o
cantoneta franceza si aruncau dulciuri poporului care !atea din palme si-i aclama.
Deodata vazuram un om la stna noastra ridicnd n sus o copilita ca de cinci sau sase ani, care plnea rozav
si da din mini si din picioare: parea apucata de spasme. #mul si deschise drum pna la carul acelor domni;
unul din ei se pleca spre el, si omul i zise:
- 6iti !uni, va ro, si luati pe aceasta copila, care s-a ratacit de mama sa; tineti-o n !rate, nu cred sa fie departe,
sarmana femeie, si ar vedea-o mai lesne tinuta n sus; nu stiu sa fie un mi"loc mai !un dect acesta-
Domnul lua copila n !rate; toti ceilalti ncetara de a cnta. 6etita tipa ct putea si se zvrcolea ca un sarpe.
Domnul si scoase masca, ca sa nu o sperie si carul merse iarasi ncet nainte.
)n acelasi timp, dupa cum mi s-a spus, la capatul celalalt al pietei, o sarmana femeie, pe "umatate ne!una,
mpinnd loata cu coatele, stria:
- %arioaro- %arioaro- %i-am pierdut copila- %i-a furat-o cineva- %i-a na!usit-o-
De un sfert de ceas, !iata femeie dispera n chipul acesta, alernd cnd n dreapta, cnd n stna, m!ulzita n
mi"locul loatei, care cu reu putea sa-i faca drum.
Domnul tinea mereu fetita In !rate strnnd-o la piept. %icul cap al copilei se pierdea n panlicele si
dantelele "a-!oului. (l se uita pretutindeni n "urul pietii cu nade"dea sa zareasca pe mama ei, si ncerca totodata
sa o linisteasca. %ititica, neputnd sa nteleaa unde se afla, si pusese minile peste ochi si plnea de ti se
rupea inima.
Domnul era miscat adnd. Ceilalti dadeau fetitei cofeturi si portocale, dar ea i respinea si plnea si mai tare.
- Cautati pe mama copilei- stria domnul, catre popor. Cautati pe mama ei-
$oti ncepura sa se uite n dreapta si n stna, dar mama nu se ivea nicaieri. )n sfrsit, la o mica departare de
strada 'omei, o femeie se repezi spre car. Ah- 1-am s-o uit niciodata- 1u mai parea o fiinta omeneasca: parul i
cazuse pe spate, chipul i era al!en si hainele rupte. .azndu-si fetita, ea scoase un tipat, care nu se putea
ntelee daca era de !ucurie, de spaima sau de mnie; si voind sa-si apuce ndata copila, ntinse niste mini care
n nervozitatea lor pareau heare. Carul se opri.
- Iat-o- i zise domnul, ntinzndu-i fetita, dupa ce o saruta.
%ama o strnse la piept cu o draoste nespusa. /na din mnutele fetitei ramase cteva momente n mna
domnului, care scotndu-si din deet un inel de aur, cu un frumos si mare !riliant, l puse repede n deetul
copilei si i zise:
- <ine, fie acest inel, zestrea ta-
%ama ramase nmarmurita, dar multimea iz!ucni n aplauze. Domnul si puse masca pe ochi, tovarasii ncepura
iarasi sa cnte si carul porni ncetisor n mi"locul striatelor- &ravo- .ivat- $raiasca enerozitatea-
Copii or!i.
Boi, 7;.
Profesorul este !olnav si l nlocuieste cel dintr-a I.-a, care a fost la institutul de copii or!i.
Profesorul acesta este cel mai !atrn dintre toti: are parul al! ca lna; iar lasul, ca un vers duios si foarte
placut. Ce de lucruri stie-
A!ia a intrat n clasa si vaznd pe un !aiat leat la ochi, se apropie de !anca si-l ntre!a ce are.
- Pastreaza-ti ochii, copile- i zise.
Derossi l ntre!a:
- Adevarat, domnule, ca ati fost profesor la scoala copiilor or!i8
- Da, si n curs de mai multi ani- raspunse el.
Derossi l rua foarte mult, sa ne povesteasca ceva despre copiii or!i.
Profesorul se ntoarse la catedra.
Coretti ntre!a:
- Institutul or!ilor nu e n strada 1izza8
- .oi, spuneti or!ilor, zise profesorul, asa cum ati zice !olnavilor sau saracilor. Dar pricepeti voi !ine ntelesul
acestui roaznic cuvnt8 Ia nditi-va putin. #r!- 5a nu vezi niciodata nimic- 5a nu deose!esti ziua de noapte,
sa nu vezi nici cerul, nici soarele, nici pe parintii tai, nimic din tot ce ne ncon"oara si pe ce punem mna- 5a fii
necontenit cufundat ntr-un ntuneric vesnic si ca nropat n fundul pamntului- Ia ncercati sa nchideti ochii si
nditi-va ce ar fi daca v-ar osndi cineva sa ramneti tot asa- Ati fi ndata cuprinsi de spaima si vi s-ar parea cu
neputinta sa ra!dati aceasta stare- Ati ncepe sa striati creznd ca nne!uniti sau muriti.
si cu toate acestea... !ietii copiii- Cnd intri pentru prima oara n Institutul or!ilor, n timpul recreatiei, si i auzi
cntnd din vioara, din flaut, vor!ind tare si rznd; cnd i vezi urcnd si co!ornd scarile sprinteni si tot fua,
+
ocolind dormitoarele sinuri si fara a fi calauziti, n-ai crede niciodata ca acei nenorociti nu vad. $re!uie sa-i
o!servi !ine. 5unt printre ei tineri de saisprezece, chiar de optsprezece ani, voinici si veseli, care ra!da or!ia cu
oarecare usurinta, !a chiar si cu semetie. Dar se ntelee din e3presia severa si mndra a chipurilor lor, ct au
suferit nainte de a se fi deprins cu o atare nenorocire. 5unt altii cu chipurile palide si !lnde n care se vede o
ra!dare foarte mhnita, si se ntelee ca tre!uie sa plna foarte mult n taina. Ah- 0nditi-va ca poate multi din
ei si-au pierdut vederea n cteva zile; ca altii au pierdut-o dupa multi ani de suferinte, dupa multe operatii
chiruricale foarte dureroase; ca multi s-au nascut asa, ntr-o noapte care n-a avut niciodata zori de zi, ca au in-
trat n lume ca ntr-o prapastie nemarinita si ca nu stiu nici macar cum este chipul omenesc- 0nditi-va la ceea
ce tre!uie sa fi suferit comparndu-se cu aceea care vad, ntre!ndu-se pe ei nsusi:
- 1-avem nici o vina, de ce oare atta deose!ire ntre noi8 (u, care am stat mai multi ani printre ei, cnd mi
aduc aminte de acea clasa, de toti acei ochi nchisi pentru totdeauna, de toate acele lumini stinse, fara privire si
fara viata... si ma uit apoi la voi, mi pare cu neputinta sa nu va credeti fericiti. 0nditi-va, sunt aproape
douazeci si sase de mii de or!i n Italia. Douazeci si sase de mii de oameni, care nu vad lumina zilei: )nteleeti8
# armata careia i-ar tre!ui patru ceasuri ca sa treaca pe su! ferestrele noastre-
Profesorul emotionat, tacu. 1u se auzea nici o suflare n toata clasa. Derossi ntre!a daca este adevarat ca or!ii
au pipait mai fin, mai simtitor dect noi.
Profesorul raspunse:
- Da, asa e- $oate celelalte simturi se desavrsesc la ei, tocmai pentru ca, fiind siliti sa nlocuiasca simtul
vederii, celelalte sunt mai mult si mai !ine dezvoltate dect simturile acelora care vad. Dimineata, prin
dormitoare, unul ntrea!a pe celalalt:
- A rasarit soarele8 si cel ce este mai sprinten, aleara iute si si ridica minile n sus, ca sa simta daca razele
soarelui ncalzesc aerul si aleara ndata, ca sa aduca vesela stire ca:
A rasarit soarele-
(i si nchipuiesc statura unui om dupa sunetul lasului. 1oi "udecam despre inima cuiva dupa privire; ei, dupa
las. )si amintesc vocea unui om dupa multi ani. (i pricep ca se afla mai multi ntr-o odaie, chiar cnd vor!este
numai unul. Cu pipaitul, ei ntele daca o linura este de tot curata, sau nu prea. 6etele deose!esc lna vopsita
de cea nevopsita. $recnd pe ulita, ei cunosc mai toate pravaliile dupa miros, chiar pe cele unde noua ni s-ar
parea ca nu este un miros. (i arunca sfrleaza si dupa v"it se duc drept la ea, ca s-o ridice, fara sa reseasca.
Aleara dupa cercuri, se "oaca si cu popice, sau pe frnhie, ca si copiii care vad. Cule chiar micsunele, fac
roo"ini si cosulete, mpletind paie de diferite culori foarte iute si !ine, att de fin este pipaitul lor. Pipaitul este
vazul lor; cea mai mare placere a lor este sa hiceasca faptura lucrurilor dupa pipait.
#ricine se simte miscat, cnd i vede la muzeul industrial; acolo li se permite sa puna mna pe orice. Cu ce pla-
cere apuca ei n mna corpurile ca sa vada din ce sunt facute- (i numesc pipaitul vedere.
0arffi ntrerupse pe profesor, ca sa-l ntre!e daca este adevarat ca !ietii or!i nvata sa socoteasca mai lesne
dect ceilalti.
Profesorul raspunse:
- Da, asa e: ei nvata sa socoteasca si sa citeasca. Au carti facute n scopul acesta cu litere scoase n relief. (i le
pipaie, le cunosc si a"un sa citeasca destul de iute. ( curios lucru, sa-i vezi cum se rosesc cnd fac cte o
reseala. )nvata chiar sa scrie, dar scriu fara cerneala, pe o hrtie roasa si tare cu o mica sula, cu care fac
ntepaturi adnci, mai mult sau mai putin ramadite, dupa un alfa!et deose!it, al lor. Acele ntepaturi cu vrful
sulei ies n relief pe partea cealalta, asa ca, ntorcnd foaia si trecnd usor deetele peste acele vrfuri, ei pot sa
citeasca ce au scris si chiar cele ce scriu altii. )n acest chip, ei si fac compozitiile si si scriu scrisori. $ot asa
scriu si numele; ei socotesc n nd lesne si repede caci nu sunt distrati ca noi prin vederea lucrurilor ce ne
ncon"oara.
1u puteti sa va nchipuiti ct le place sa asculte cnd le citeste cineva; cum !aa de seama si cum si amintesc
de toate; cum discuta ntre ei, chiar cei mici, chestiuni de istorie si de lim!a; stau cte patru sau cinci n aceeasi
!anca, si fara sa se ntoarca unul catre altul, cel dinti vor!este cu al treilea, al doilea cu al patrulea, tare si toti
deodata, fara ca sa piarda un sinur cuvnt, asa este de su!til auzul lor. (i dau e3amenelor mai multa importanta
dect voi, va asiur, si iu!esc pe profesorii lor mult mai mult dect voi. 'ecunosc pe profesor dupa pas. )ntele
daca este vesel sau mnios, sanatos sau !olnav, numai din auzul unui sinur cuvnt. (i tin foarte mult ca
profesorul sa le dea mna, cnd i lauda, ca sa poata si ei, la rndul lor sa-i arate recunostinta, strnndu-i
mna.
5e iu!esc ntre ei si sunt !uni camarazi. )n timpul recreatiei se strn n rupuri, totdeauna aceiasi. )n scoala de
fete, rupele se formeaza mai ales din acelea care nvata acelasi instrument, adica pianistele, vioristele, stau
ntre ele si nu se despart niciodata.
#r!ii sunt foarte statornici n iu!irea lor. Pentru ei, prietenia este o mare mniere. 5e "udeca ntre ei cu multa
dreptate, caci au o adnca pricepere despre rau si !ine, si nimeni nu se simte mai miscat dect ei, cnd li se
povesteste vreun fapt eneros si maret.
- *e place muzica8 Cnta !ine8 ntre!a .otini.
- %uzica le place cu deose!ire si au mult talent, raspunse profesorul.
%uzica este !ucuria, viata lor.
Copilasii or!i, care intra n institut, sunt n stare sa stea nemiscati n picioare ceasuri ntrei, ca sa asculte la
muzica. # nvata foarte lesne si cnta cu patima. Cnd un profesor zice unuia dintre ei, ca n-are aptitudini
pentru muzica, acela se simte umilit si totusi se pune pe o nvatatura strasnica.
Daca ati auzit voi, ce muzica frumoasa se face la ei- Daca ati vedea cum cnta cu fruntea ridicata, cu zm!etul
pe !uze, aprinsi la fata, tremurnd de emotie, uimiti la auzul acelei armonii, care lumineaza ntunericul ce-i
ncon"oara: ati ntelee ca muzica este o dulce mniere, o mniere cereasca pentru ei. Ce !ucurie pe ei,
saracii, cnd le zice profesorul:
- $u ai sa te faci un artist- Acela dintre ei, care are mai mult talent pentru muzica, care este cel dinti la clavir
sau la vioara, este privit de ceilalti ca un ree si toti au pentru el un fel de respect. Cnd se iveste vreo
nenteleere ntre doi, se duc la el, ca sa-i "udece. Cnd doi prieteni se cearta, el i mpaca. Cei mai mici, carora
el le da lectii de muzica, l privesc ca pe un tata. )nainte de a se culca, toti se duc sa-i ureze noapte !una.
Cea mai mare placere a lor este sa vor!easca despre muzica. Chiar n pat, trziu, ct de somnorosi ar fi, ei tot
mai vor!esc: de orchestre, de opere, de aparitii.
1ici o pedeapsa nu poate sa fie mai aspra pentru ei dect aceea de a-i opri de la citire sau de la lectia de muzica;
aceasta pedeapsa i mhneste asa de adnc, nct nimeni n-are cruzimea sa le-o impuna; putem sa zicem ca
muzica este pentru inima lor, ceea ce lumina zilei este pentru ochii nostri.
- Are voie sa meara cineva, sa-i vada8 ntre!a Derossi, pe profesor.
- Da, are, raspunse profesorul; nsa nu va povatuiesc sa mereti acum la ei; mai trziu, cnd veti fi mai mari,
cnd veti fi n stare sa pricepeti rozava lor nenorocire si sa simtiti toata compatimirea ce ei merita- (ste o
priveliste foarte trista- )nchipuiti-v niste copii, care stau cu fata nemiscata la o fereastra deschisa, ca sa se
!ucure de aerul curat, ca si cum ar privi livezile verzi si frumoase, muntii al!astri pe care i vedeti voi... si cnd
te ndesti ca nu vad nimic- Ca nu vor vedea niciodata acea nespusa frumusete, ti se strne inima- Cel putin,
or!ii din nastere, care n-au vazut niciodata lumea, aceia n-au nici o parere de rau, caci nu-si pot nchipui
lucrurile cum sunt; de aceea nu ai asa mare mila. Dar sunt si copii or!i de curnd, care-si amintesc nca totul,
care ntele !ine tot ce au pierdut, si acestia au ndoita durere de a simti ca li se ntuneca n minte, ncetul cu
ncetul, pe zi ce trece imainile cele mai scumpe, de a simti ca pier n amintirea lor fiintele cele mai drai- /nul
din copiii acestia mi spunea ntr-o zi cu o nespusa tristete:
2As dori sa capat numai un minut vazul de odinioara, ca sa mai vad o data chipul mamei pe care nu mi-l mai
amintesc-2 si cnd mamele lor se duc sa-i vada, ei le pipaie o!razul cu minile, le pipaie !ine pe frunte, pe
!ar!ie, pe urechi, ca sa-si nchipuie cum sunt; le stria pe nume de mai multe ori, ca si cum le-ar rua sa li se
arate nca o data.
De acolo ies plnnd chiar si oamenii haini la suflet. Cnd iesim de acolo, ni se pare ca suntem o e3ceptie, si
vaznd casele, cerul si lumea, ne folosim de o favoare nemeritata- 5unt ncredintt ca oricare dintre voi, iesind
de acolo ar da !ucuros o mica raza din lumina ochilor sai, ca sa straluceasca n ochii acelor sarmani copii,
pentru care soarele nu are lumina si mama lor nu are chip.
Profesorul !olnav.
5m!ata, 7E.
Ieri seara, dupa ce am iesit de la scoala, m-am dus sa vad pe profesorul meu, care e !olnav. 5-a m!olnavit de
prea multa munca. Cinci ceasuri de lectii pe zi, o ora de lectii de imnastica si nca doua ceasuri de lectii seara
la mestesuari; asta nseamna sa dormi putin, sa mannci pe apucate si sa te framnti de dimineata pna seara-
si-a prapadit sanatatea. &ine zice mama.
%ama ma astepta n an: eu urcai scarile sinur si ntlnii pe profesorul cu !ar!a neara, Coatti, cel care spe-
rie pe toti si nu pedepseste pe nimeni; el se uita la mine cu ochi mari si se repezea ca un leu, n luma, dar fara
sa rda; eu nsa mai rdeam nca pe cnd sunam clopotelul, la al patrulea eta"; dar mi trecu pofta de rs, cnd
servitoarea ma introduse ntr-o odaie saracacioasa, ntunecoasa, unde zacea profesorul meu. 5tatea ntr-un patut
de fier; i crescuse !ar!a. )si puse mna la frunte, ca sa vada mai !ine si zise cu lasul lui cel !lnd:
- $u esti, (nrico8
(u ma apropiai de pat, el mi puse mna pe umar si-mi zise:
- &ravo, !aiete- &ine ai facut ca ai venit sa vezi pe !ietul tau profesor. /ite n ce stare am a"uns- Dar cum meri
cu scoala8 Ce fac camarazi tai8 Ia spune-mi, nu e asa ca toate mer !ine si fara de mine8 1u simti lipsa mea
deloc, ori ati si uitat pe !atrnul vostru profesor8
(u voiam sa-i raspund:
- 1u, dar el ma opri, zicndu-mi:
- *asa, drautule, stiu eu ca voi ma iu!iti- si suspina.
%a uitai la niste fotorafii, ce erau atrnate pe perete.
- .ezi- mi zise, sunt portretele elevilor mei de douazeci de ani ncoace. Acesti !uni !aieti sunt sinura mea
mniere. Cnd voi muri, lor am sa le dau cea din urma privire a mea; lor, caci cu ei mi-am petrecut viata. #
sa-mi dai si tu portretul, cnd vei sfrsi clasele, nu e asa8
Apoi, lund o portocala de pe mascioara, mi-o dete, zicndu-mi:
- ( un dar de !olnav.
%a uitam la el si simteam ca mi se strne inima; n-as putea sa spun de ce.
- &aa de seama, (nrico- relua el, cred ca o sa scap, dar daca voi muri, te sfatuiesc sa nveti cu luare-aminte
aritmetica, fiindca esti cam sla!ut la aceasta materie; sileste-te, casneste-te putin; totul este sa !iruiesti cele
dinti reutati; adeseori nu este lipsa de aplicare, e mai mult o nchipuire, o idee fi3a; ti se pare ca nu poti. $e
nseli; omul poate multe, cnd voieste. 5e opri o!osit de atta vor!a.
%-au prins friurile, sopti el, ncetinel, sunt aproape dus pe "umatate, stii- Adu-ti aminte de aritmetica, sileste-
te; de nu reusesti ntia data, ncearca iarasi, si astfel mereu. )ncetul cu ncetul, cu ra!dare si fara sa-ti framnti
capul, nainte cu !ar!atie si vei iz!uti; ti-o spun eu. Acum du-te, drautule- 5aluta pe mama. Cu voia lui
Dumnezeu ne vom revedea la scoala, si de nu, adu-ti aminte cteodata de profesorul tau din clasa a III-a.
*a aceste cuvinte mi veni sa pln.
- Apleaca-ti capul- mi zise.
%a aplecai pe capatiul lui; el ma saruta pe frunte si adaua:
- Du-te fiul meu, si Dumnezeu sa te tina-
Dupa aceea se ntoarse cu fata spre perete; iar eu, necat de emotie, ma repezii "os, pe scari, caci simteam nevoia
de a o m!ratisa pe mama mea.
Pe strada.
Aseara ma uitam la tine de pe fereastra, cnd te ntorceai de la profesorul tau. $e-ai lovit de o femeie. &aa de
seama cum meri pe strada. si acolo sunt datorii de ndeplinit. Daca-ti masori pasii si miscarile ntr-o casa
particulara, de ce n-ai face tot asa si pe strada, care e casa tuturor8 Adu-ti aminte, (nrico- De cte ori ntlnesti:
vreun mosnea, vreun sarac, vreo femeie cu un copil n !rate, vreun olo cu cr"ele la su!tioara, pe un om
ncovoiat su! o povara, o familie n doliu, fa-le loc cu respect. $re!uie sa respectam: !atrnetea, saracia,
draostea materna, !oala, infirmitatea, o!oseala si moartea. De cte ori vezi pe cineva n prime"die de a fi calcat
de o trasura, da-l la o parte daca e un copil, nstiinteaza-l daca e un om mare.
Cnd vezi pe un copil sinur si plnnd, ntrea!a-l ndata ce are8 'idica toiaul !atrnului, daca-i cade. De
vezi doi copii !atndu-se, desparte-i; iar de sunt oameni mari, departeaza-te, ca sa nu fii fata la privelistea unei
furii do!itocesti, care naspreste si supara inima. Cnd trece un om n lanturi ntre doi "andarmi, nu adaua
curiozitatea ta crudei curiozitati a poporului, caci s-ar putea ca acel nenorocit sa fie nevinovat. Cnd trece un
pat de am!ulanta, care duce pe un !olnav, sau poate chiar pe un om ce moare, cnd ntlnesti un convoi
fune!ru: nu mai rde si nu mai vor!i cu tovarasul tau; ndeste-te ca odata cu ei trece restristea si milostenia
omeneasca. Prefa-te ca nu vezi slutenia dezustatoare a altora; stine totdeauna chi!ritul aprins ce-l asesti n
drumul tau, caci ar putea sa prime"duiasca viata cuiva. 'aspunde totdeauna cu voie !una trecatorului care-ti
cere sa-i arati calea. 5a nu rzi niciodata n fata nimanui, sa nu aleri si sa nu strii fara tre!uinta: respecta
strada.
Cresterea unui popor se "udeca mai nainte de toate din purtarea sa pe strada. /nde vei asi mo"icie pe strazi, o
vei asi si n case. #!serva cu !aare de seama strazile orasului n care traiesti. Daca mine ai fi azvrlit de
soarta departe de orasul tau, ai fi foarte multumit, daca l-ai avea !ine nfatisat n minte, ca sa-l poti stra!ate cu
ndul.
Iu!itul tau oras, mica ta patrie, leaanul copilariei tale, acela care a fost attia ani sinura ta lume, unde ai avut
cele dinti impresii, unde ti-ai deschis mintea la cele dinti cuetari, unde ai asit cei dinti prieteni: iu!este-l,
caci el te-a nvatat, te-a desfatat, te-a ocrotit. Iu!este-l si, cnd vei auzi ca-l vor!este cineva de rau, apara-l.
$atal tau.
scolile de seara.
$ata m-a luat ieri cu el, ca sa vad cum se predau lectiile mestesuarilor care nvata seara.
Cnd am a"uns, clasele erau luminate si mestesuarii veneau din toate partile. Cnd intraram, asiram pe
director si pe profesor suparati, pentru ca cineva aruncase cu o piatra ntr-un eam si-l sparsese.
5upravehetorul alerase afara si luase de par pe un !aiat ce trecea pe drum, dar 5tardi, care locuieste n fata
scolii, veni repede si zise:
- 1u, acest !aiat nu este vinovat, n-a azvrlit el cu piatra. 6ranti a spart eamul; l-am vazut cu ochii mei. (l mi-
a si spus:
- .ai de tine, de vei scoate o vor!a- Dar mie nu mi-e frica. Directorul s-a si hotart sa-l oneasca pentru
totdeauna din scoala. Pe cnd statea de vor!a cu noi, se uita la meseriasii care soseau mereu; venisera mai !ine
de doua sute.
1u-mi nchipuiam ce frumoasa este scoala de seara- 1u o vazusem niciodata. (rau !aieti de la doisprezece ani
n sus si !ar!ati cu !ar!a, care veneau de la munca, cu carti si caiete. .edeai acolo: tmplari, fochisti cu chipul
neru, zidari cu minile pline de var, !aieti de pe la !rutarii, cu parul al! de faina. 5e mprastiara mirosuri; de
lac, de ta!acarie, de clei, de untdelemn; se vedea ca erau toate meseriile adunate laolalta.
Intrara si tunari m!racati n uniforma; printre ei era si un caporal.
Intrau repede n !anci, ridicau scndurica pe care puneam noi picioarele si plecau capul pe carte. /nii dintre ei
mereau la profesor cu caietele deschise sa ceara cte o deslusire. .azui pe profesorul cel tnar, care este
totdeauna !ine m!racat, cel poreclit 2Avocatelul2, cu vreo patru mestesuari mpre"urul mesei sale: le corecta
caietele. (ra si profesorul schiop, care rdea si arata unui vopsitor, ca-si murdarise caietul cu vopsea rosie si
al!astra. %ai vazui si pe profesorul meu; s-a facut !ine si o sa nceapa iar lectiile cu noi.
/sile claselor erau deschise. %a prinse mirarea, vaznd cu cta !aare de seama ascultau toti lectia si se uitau
la profesor.
Directorul ne spuse ca cea mai mare parte dintre ei, ca sa nu a"una prea trziu la scoala, nici nu se mai duceau
pe acasa, sa m!uce cte ceva: veneau flamnzi.
&aietii cadeau de somn. /nii dintre ei, chiar dormeau cu capul pe !anca si profesorul i destepta dilndu-i pe
la urechi cu condeiul. #amenii mari ascultau cu ura cascata, nici nu clipeau. Drept sa spun, mi se parea ciudat,
sa vad ca stau pe !ancile noastre oameni mari, cu !ar!a. 1e-am suit si la eta"ul de sus. %a dusei repede la usa
clasei mele si vazui ca sade pe locul meu un om cu niste mustati mari si leat la o mna; tre!uie sa se fi ranit
lucrnd la vreo masina. Cu toate acestea, el se chinuia sa scrie ncetinel, asa cum putea. Dar ce mi se paru si mai
hazliu, fu sa vad n !anca ?idarasului, chiar n locul lui, pe tatal sau; zidarul acela nalt ct un munte. (l statea
hemuit n !anca, avnd !ar!ia n mini si cu ochii pe carte; nici nu rasufla, de atent ce era.
1u ntmplarea l-a adus acolo; el nsusi s-a ruat de profesor, s-i dea locul 2!otisorului de iepure2, cum l
numeste el, pe fiul sau.
Am stat acolo cu tata pna la sfrsitul lectiilor. Cnd am iesit, ulita era ntesata de femei cu copii n !rate, care
si asteptau !ar!atii. Cnd acestia iesira din scoala, facura schim!; femeile luara cartile si caietele; iar !ar!atii
luara copiii si astfel plecara cu totii spre casa. (ra atta nvalmaseala, nct nu te mai nteleeai de zomot; apoi
totul se potoli si nu mai vazui dect pe !ietul director, sla! si o!osit, departndu-se ncet.
%A'$I(
Parintii elevilor.
*uni, :.
%ulti parinti si asteptau copiii la intrarea scolii azi dimineata. )ntre altii, neustorul de lemne, tatal lui Coretti,
leit fiul sau; sprinten, voios, cu mustatile rasucite si cu panlica decoratiei la !utoniera hainei. Am a"uns sa
cunosc aproape pe toti parintii copiilor, vazndu-i att de des. .ine o !unica ce are o scufita al!a, cocosata de
!atrna ce e; de o ploua, de o nine, de o tuna: ea tot vine de patru ori pe zi, sa aduca si sa ia pe nepotelul ei,
care este n clasa I inferioara, i scoate paltonul, i-l pune, i potriveste cravata, l scutura de praf, l netezeste, i
tine caietele. 5e vede ca n-are alt nd si ca pentru ea, nu e nimic mai frumos pe lume.
Adesea vine si capitanul de artilerie, tatal lui 'o!etti, !aiatul care um!la n cr"e. si fiindca toti copiii, care trec
pe dinaintea lui, mnie pe !aietel, tatal ntoarce mnierile si salutarile; nu se ntmpla sa uite pe vreunul si
cu ct sunt mai saraci si mai rau m!racati, cu att i mnie mai cu !lndete.
Cteodata vedem si lucruri triste. /n domn, care nu mai venea la scoala de o luna, pentru ca i murise un
copilas trimitea servitoarea sa ia pe celalalt. A venit ieri pentru ntia data si, revaznd clasa si camarazii
!aietelului sau mort, iz!ucni n lacrimi. Directorul l lua de !rat si-l duse n cancelarie.
%ulti parinti stiu pe nume mai pe toti camarazii copiilor lor. 5unt fete de la scoala vecina si elevi din imnaziu,
care vin sa astepte pe fratiorii lor.
%ai e si un domn !atrn, care a fost colonel si daca i cade vreunui copil un caiet sau un condei pe strada, el l
ridica. Doamne !ine m!racate discuta chestiuni de scoala cu femei din popor, leate la cap si cu cosul pe !rat.
(le spun:
2(ra rea pro!lema de astazi- Dar mult i-a tinut azi profesorul la lectia de ramatica.2
Cnd se ntmpla sa fie vreunul !olnav dintr-o clasa, toti stiu; si cnd i e mai !ine, toti se !ucura.
Chiar azi dimineata, vreo opt sau zece lucratoare ncon"urasera pe mama lui Crossi, ca sa o ntre!e despre un
copilas din clasa fratelui meu, care locuieste n aceeasi curte cu ea, si e pe moarte. 5-ar zice ca scoala i face pe
toti prieteni si deopotriva.
1umarul ,4.
%iercuri, 4.
Am vazut ieri seara ceva ntristator. De la o vreme ncoace, de cte ori precupeata de zarzavaturi, mama lui
Crossi, trece pe lna Derossi, se uita totdeauna la el cu dra. De cnd Derossi a aflat istoria calimarii si a
arestatului cu nr. ,4, el iu!este si mai mult pe Crossi, !aiatul cu parul roscat si cu !ratul uscat. )l a"uta sa-si faca
e3ercitiile, sa dezlee pro!lemele la scoala, i da hrtie, penite si creioane, n sfrsit l a"uta ca pe un frate; s-ar
zice ca voieste sa-l despau!easca de nenorocirea ce cazuse pe tatal sau si de care el nici nu avea idee.
Precupeata, femeie vrednica, care traieste numai pentru copilasul ei, stie ca multumita lui Derossi, !aiatul ei
mere !ine si a capatat note !une. Derossi, !oat si cel dinti din clasa, e un ree pentru ea, un sfnt la care se
nchina.
+E;
1u-si ridica privirile de pe el, parca ar voi sa-i spuna ceva si nu ndrazneste.
In sfrsit, ieri de dimineata, prinse inima si-l opri dinaintea portii, zicndu-i:
- Iarta-ma, domnisorule, pentru ca esti asa de !un si iu!esti pe copilasul meu, fa-mi placerea de a primi acest
mic dar de la o !iata mama.
Apoi scoase din cosul de zarzavaturi o cutie de carton al!a si poleita.
Derossi se rosi, nu primi cu nici un pret si raspunse cu hotarre:
- Da-o copilului dumitale, eu nu primesc nimic-
6emeia ramase rusinata si ceru iertare, !ol!orosind:
- 1u credeam ca o sa te supar; sunt numai niste !om!oane.
Dar Derossi refuza iarasi. Atunci, !iata femeie scoase cu sfiala din cos o leatura de ridichi si zise:
- Primeste cel putin aceste ridichi, sunt proaspete, sa le dai mamei.
Derossi zm!i si raspunse:
- 1u- %ultumesc, nu vreau nimic- # sa fac totdeauna ce voi putea pentru Crossi, dar nu pot primi nimic, totusi
ti multumesc-
- 1u te-am suparat8 ntre!a femeia nri"orata.
Derossi zise zm!ind iarasi:
- 1u, nu- si pleca, pe cnd femeia, vesela, stria:
- Ce draut !aiat- 1ici n-am mai vazut vreodata un copil asa de frumos si !un-
Parea ca s-a sfrsit cu aceasta, dar de unde8 Catre seara, pe la ora patru, n loc sa vina mama sa sa-l ia pe Crossi,
a venit tatal sau, tot su!red si trist-
(l opri pe Derossi, si, dupa felul cum l privi, pricepu ndata !anuiala ce avea ca-i aflase taina. 5e uita fi3 la el
si i zise cu las duios si trist:
- Iu!esti pe fiul meu8 De ce l iu!esti att de mult8
Derossi se facu rosu ca focul, ar fi vrut sa raspunda: 2)l iu!esc pentru ca e nefericit; pentru ca dumneata chiar ai
fost mai mult nefericit dect vinovat, pentru ca ti-ai ispasit vina cu eroism si stiu ca esti un om de trea!a.2
Cu toate acestea, nu cuteza, pentru ca n fundul inimii i era cam frica de el si simtea un fel de dezust sa
vor!easca asa cu un om care varsase snele altuia si care statuse sase ani la nchisoare.
Dar !ietul om ntelese tot si sopti tremurnd la urechea lui Derossi-
- Iu!esti pe copil, dar nu urasti, nu dispretuiesti pe tata; nu e asa8
- 1u, nu- Din contra- stria Derossi din toata inima.
Atunci, omul, cu un avnt de !ucurie nespusa, ntinse !ratele ca sa-l ia de t, dar nu ndrazni si se multumi sa-i
apuce cu mna un crliont !alai, apoi lasndu-l, duse mna la ura si o saruta, uitndu-se la Derossi cu ochii
plini de lacrimi, ca si cum ar fi voit sa-i spuna ca sarutarea aceea era pentru el.
Dupa aceea si lua copilul de mna si se departa ncetinel.
Copilasul mort.
*uni, +=.
Copilasul care locuia n curtea precupetei a murit. Profesoara Delcati a venit sm!ata seara foarte mhnita,
pentru ca sa nstiinteze pe profesorul nostru, si ndata, 0arrone si Coretti propusera sa duca ei cosciuul. (ra un
copil draalas si sruitor. 5aptamna trecuta o!tinuse medalia.
Iu!ea mult pe fratele meu, care era ntr-o clasa cu el; i daduse o pusculita sparta. %ama l mnia totdeauna,
cnd l ntlnea. (l purta o caciulita varata cu rosu. $atal sau e hamal la ara. Ieri seara, duminica, la ora patru
si "umatate, ne-am dus la el, acasa, ca sa-i nsotim pna la !iserica. 6amilia lui locuieste n eta"ul de "os. %ulti
copii din clasa lui venisera cu mamele lor si asteptau n curte; erau si vreo cinci profesoare, ctiva vecini, toti cu
lumnarile aprinse n mna. Domnisoara Delcati si o alta profesoara, intrasera n casa; le vedeam pe fereastra
cum plneau. Auzeam si pe mama copilului cum plnea n hohote. %amele mai multor camarazi de scoala ai
micului mort adusesera cte o coroana de flori. *a cinci punct porniram. )nainte merea un !aiat care ducea
crucea; dupa el preotul; apoi cosciuul, un cosciu mititel, saracutul, acoperit cu postav neru, care a!ia se
zarea su! coroane si flori.
Aatasera pe o parte a cosciuului medalia si trei mentiuni onora!ile, pe care copilul le o!tinuse n anul trecut.
0arrone, Coretti si alti doi !aieti din curtea lui, duceau cosciuul, domnisoara Delcati urma convoiul, plnnd
ca si cum copilul ar fi fost al ei.
)n urma ei veneau celelalte profesoare, apoi scolarii. /nii dintre acestia, foarte mici, erau dusi de mna de
mamele lor; iar n mna cealalta aveau !uchetele de micsunele: micutii se uitau nedumeriti la cosciu- Auzii pe
unul zicnd:
- %ama draa, n-o sa mai vina acum la scoala8
Cnd cosciuul iesi pe poarta, un tipat sfsietor se auzi de la fereastra- (ra mama copilasului, dar ndata
prietenii o trasera nauntru.
Cum iesiram pe strada ntlniram niste scolari de la un imnaziu, care treceau doi cte doi, si ndata ce zarira
cosciuul si pe profesoare, si scoasera sepcile.
%ititelul s-a dus sa doarma pe veci cu medalia lui; n-o sa-l mai vedem niciodata cu caciulta lui varata cu rosu,
care i sedea asa de !ine-
(ra sanatos- )n patru zile s-a m!olnavit si a murit- )n ziua din urma ncerca sa se scoale ca sa-si faca lectia de
intuitie si voi sa tina medalia pe pat de frica sa nu i-o ia cineva.
1u te teme, dra copil, n-o sa ti-o mai ia nimeni- Adio, drautule- # sa ne aducem totdeauna aminte de tine la
scoala. Dormi n pace, micutule-
A"unul lui +; martie.
Azi am avut o zi mai vesela dect cea de ieri- $reisprezece martie, a"unul mpartirii premiilor la teatrul .ictor
(manuel, ser!area cea mai mare si cea mai frumoasa din fiecare an. De asta data !aietii care tre!uiau sa meara
pe scena, ca sa dea lista de premii domnilor care le mpart, n-au fost trasi la sorti, ci au fost alesi.
Directorul intra azi n scoala dupa ruaciune si ne zise:
- &aieti, va aduc o veste !una- pe urma stria: Coraci- .rei sa fii tu, mine, unul dintre acei care dau lista de
premii autoritatilor, la teatru8
Cala!rezul raspunse ca da-
- 6oarte !ine- zise directorul. Astfel o sa avem si un reprezentant al Cala!riei. Ce frumos o sa fie- Primaria a
voit ca acei zece sau doisprezece !aieti care prezinta cartile si coroanele, sa fie !aieti din toate unhiurile Italiei,
adunati din toate scolile pu!lice din $urin. Avem douazeci de scoli primare si cinci divizionare: ,.>>> de elevi.
)ntr-un numar asa de mare n-a fost reu de asit cte un !aiat din fiecare provincie a Italiei. )n scoala $orGuato
tasso s-au aflat doi reprezentanti ai insulelor italiene: un sard si un sicilian, scoala &oncompani ne-a dat un
florentin, fiul unui sculptor. )n scoala $!aseo, s-a aflat un roman, nascut chiar n 'oma; pe urma ne-a fost lesne
sa asim: venetieni, lom!arzi si romanioli. )n scoala %onsivo am asit un napolitan, fiul unui ofiter, si de aici
dam un zdravan si !un cala!rez: pe tine Coraci. Adaund pe piemontezul, se mplineste numarul de
doisprezece.
( frumos, nu e asa8 .eti primi premii din mna fratilor vostri din toate partile Italiei. &aati de seama- # sa
apara pe scena toti deodata, primiti-i cu aplauze. 5unt copii, dar si reprezinta tara ca si cum ar fi !ar!ati: un mic
stea tricolor e tot sim!olul Italiei, ca si unul mare- )nteleeti- Asadar aplaudati-i din inima. Aratati ca si
inimioarele voastre se aprind, se nflacareaza n fata sfintei icoane a Patriei-
Dupa ce ne rosti acestea, directorul pleca si profesorul spuse zm!ind:
- Asadar, Coraci, iata-te deputatul Cala!riei-
$oti !aturam din palme rznd si, cnd a"unseram n strada, ncon"uraram pe Coraci si-l ridicaram pe sus n
triumf, strind: $raiasca deputatul Cala!riei- 1eresit n luma, nu n !ataie de "oc; mai mult ca sa-l
sar!atorim, caci e un !aiat de inima, pe care toti l iu!im.
(l rdea. )l duseram asa pna n coltul strazii, unde ne ntlniram cu un domn oaches, care ncepu si el sa rda.
Cala!rezul stria:
- $ata-
Atunci, scolarii detera pe copil n !ratele tatalui sau si toti se raspndira, fiecare ncotro i era drumul.
)mpartirea premiilor.
%artie, +;.
Pe la ora doua, teatrul cel mare era ntesat de lume: stalurile, lo"ile, aleria si scena. 5e vedeau o multime de
capete si mini: o flfitura de pene, de panlici, de crlionti; un murmur zomotos si nentrerupt, care te
nveselea.
$ot teatrul era mpodo!it cu draperii de postav n culorile nationale: rosu, al! si verde. 5e facusera doua scari la
scena: una n dreapta, ca sa urce premiantii si una n stna, ca sa co!oare. )n fata scenei era un sir de fotolii
rosii si de spatele celui din mi"loc era atrnata o cununa de foi de aur. 6undul scenei era mpodo!it cu un trofeu
de steauri nationale. De o parte era asezata o masa, acoperita cu postav verde, pe care erau rnduite toate
cartile de premii, leate cu panlici tricolore.
%uzica militara se afla n locul orchestrei.
Profesorilor si profesoarelor li se oprisera aleria de pe scena, din dreapta. &ancile de la parter erau ntesate de
o sumedenie de copii, care tre!uiau sa cnte si tineau caietele de muzica n mna. )n fundul parterului si "ur
mpre"ur erau profesori si profesoare care rnduiau pe premianti, pe care parintii i retineau nca, spre a le
potrivi cravata si a le netezi parul.
A!ia intrai cu parintii mei n lo"a si vazui pe profesoara cu pana al!astra, vesela ca totdeauna; alaturi de ea
profesoara fratiorului meu si maicuta caluarita, m!racata tot n neru, precum si !una mea profesoara din
clasa I inferioara. (ra asa de palida, !iata femeie, si tusea asa de tare nct rasuna tot teatrul.
*a parter zarii ndata chipul cel placut al lui 0arrone, si lna el capsorul !olnav al lui 1elli, care se lipea ct
putea de el. Ceva mai departe vazui pe 0arrofi cu nasul lui de cucuvea; el se silea sa strna listele de
premianti, tiparite, si si facuse chiar un pachet mare. Cine stie ce neot vroia sa faca el cu ele- # sa aflu eu,
mine. *na usa era neustorul de lemne cu sotia sa: amndoi m!racati de sar!atoare. (i stateau lna fiul lor,
Coretti, care urma sa capete premiul al treilea. %a crucii cnd vazui ca nu mai avea caciulita de !lana de pisica
si flaneluta cafenie; de asta data era m!racat ca un domnisor.
Am zarit si pe .otini cu un uler mare de dantela, dar se facu foarte curnd nevazut. )ntr-o avanscena, plina de
lume, era si capitanul de artilerie, tatal lui 'o!etti, !aiatul acela care a scapat pe un copilas de su! rotile
omni!uzului, si care um!la n cr"e.
*a doua punct, muzica ncepu sa cnte si pe scarita din dreapta se suira: primarul, prefectul, inspectorul,
revizorul scolar si alti domni, toti m!racati n neru. (i se asezara pe fotoliile din fata scenei. %uzica nceta de
a cnta. Directorul corurilor nainta catre scena cu o !aheta n mna, si la un semn al sau, toti copiii de la
parter se ridicara n picioare; la un al doilea semn, ncepura sa cnte. (rau ,>> care cntau un cntec frumos;
,>> de lasuri de copii cntnd mpreuna; ce frumos e- $oti ascultau nemiscati: era un cntec dulce si lin care
semana cu un cntec !isericesc.
Cnd ncetara de a cnta, lumea aplauda; apoi se facu tacere.
)mpartirea premiilor tre!uia sa nceapa. Profesorul meu de clasa a II-a, cel cu parul rosu, ciufulit si cu ochii vii,
naintara ca sa strie numele premiantilor.
5e astepta cu nera!dare sa soseasca cei doisprezece !aieti care tre!uiau sa dea cartile de premii primarului ca sa
le mparta.
?iarele pu!licasera nca din a"un ca o sa fie reprezentanti ai tuturor provinciilor italiene; de aceea lumea era
nera!datoare si se uita mereu spre partea de unde tre!uiau sa intre; pna si primarul si ceilalti domni se uitau
neclintit ntr-acolo. $ot teatrul tacea...
Deodata sosira micii deputati, cu pasi ra!iti, pna la scena. Aici ramasera nsirati, toti doisprezece, privind
pu!licul cu chipuri vesele.
$rei mii de oameni sarira n sus ntr-un avnt si iz!ucnira n aplauze, care rasunara ca !u!uitul tunetului. &aietii
ramasera o clipa uimiti.
'ecunoscui ndata pe cala!rezul, m!racat n neru, ca ntotdeauna. /n mem!ru din consiliul municipal, care
era n lo"a noastra, i cunostea pe toti si i arata mamei.
- &alaiorul acela e reprezentantul .enetiei; 'omanul e acela nalt, cu parul crliontat.
.reo doi-trei erau m!racati ca niste copii de oameni avuti; ceilalti erau copii de mestesuari, nsa toti erau
m!racati cu nri"ire si curati. 6lorentinul era cel mai mic din toti si purta un !ru al!astru. $recura toti pe
dinaintea primarului, care i saruta pe frunte, pe cnd un domn, care se afla lna dnsul, enumera provinciile:
6lorenta, 1eapolo, &olonia, Palermo...
si de cte ori trecea vreunul, tot teatrul !atea din palme. Pe urma se ndreptara cu totii spre masa cea verde, ca
sa ia premiile; iar profesorul ncepu sa citeasca lista, scolile, clasele si numele. Premiantii se suira pe scara si
defilarea ncepu. Dea!ia se urcara cei dinti si se auzi dintre culise o muzica de violine, foarte usoara si dulce,
care nu nceta ct tinu defilarea. (ra o melodie lina si eala, asa de placuta nct parea o soapta de lasuri
!lnde, lasurile tuturor mamelor, ale profesorilor si ale profesoarelor care mpreuna dadeau sfaturi si do"eni
draastoase.
Premiantii treceau unul dupa altul pe dinaintea domnilor care le mparteau premiile. Acestia spuneau cte o
vor!a fiecaruia si pe cei mai mici i mniau.
&aietii din parter si din alerii !ateau din palme de cte ori trecea unul mititel de tot, sau care se vedea dupa
haine ca e sarac.
$receau cei din clasa a II-a inferioara, care, odata ce a"uneau acolo, ramneau ncremeniti, nestiind ncotro sa
apuce. Atunci toata lumea rdea cu pofta. $recu unul a!ia de trei palme, cu zulufii prinsi cu o panlica roza. De
mic ce era, a!ia putea sa um!le saracutul; se mpiedica de covor si cazu. Prefectul l ridica si toti aplaudara
rznd. /n altul cazu de-a !er!eleacul pe scari, cnd co!ora cu minile ncarcate de carti; plnse putin, dar nu
se lovise nicaieri. $receau de toate felurile: chipuri de strenarusi, fete speriate, altii ca visinile, mititei !ucalati,
care rdeau la toti. Cum se ntorceau la parter, parintii i m!ratisau si plecau cu ei.
Dar mi placu si mai mult cnd veni rndul scolii noastre; trecura multi pe care i cunosteam.
%ai nti vazui pe Coretti, vesel si m!racat din cap pna n picioare cu haine noi. ?m!ind, si arata dintii lui
cei frumosi, al!i ca laptele, si cu toate acestea, cine stie cte Filorame de lemne carase dimineata. Primarul,
dndu-i premiul, i puse mna pe umar si l ntre!a ce era semnul rosu de pe frunte. (u ma uitai la parter, sa vad
pe tatal sau si pe mama sa si !aai de seama, ca-si pusesera mna la ura si rdeau. Apoi trecu Derossi,
m!racat ca de o!icei, n haine al!astre, cu nasturii poleiti, cu parul sau !alai crliontat, sprinten, dezhetat, cu
fruntea sus, asa de frumos, asa de draalas, nct l-as fi sarutat.
$oti domnii voira sa vor!easca cu el si-i strnsera mna.
Profesorul chema: Iuliu 'o!etti-
Atunci varzuram naintnd cu cr"ele sale pe micul !aiat al capitanului de artilerie.
5ute de scolari stia eroica sa fapta. .estea se raspndi n sala ntr-o clipa si un tunet de aplauze si de striate
iz!ucni de se cutremura tot teatrul. &ar!atii se sculara n picioare, doamnele ridicau !atistele si !ietul !aiat se
opri n mi"locul scenei zapacit si tremurnd.
Primarul l lua de mna, l saruta, i dete premiul, scoase coroana de lauri care era atrnata la spatele fotoliului
sau si i-o aata de cr"e; apoi l nsoti pna la avanscena, unde se afla capitanul, si acesta l ridica n lo"e n
mi"locul unui striat nedescris de 2&ravo2- si de 25a traiasca-2
%uzica cnta ntruna si lin, iar !aietii defilau mereu; cei de la scoala Consolata, mai toti fii de neustori; cei din
scoala .anchilia, copii de mestesuari; cei din scoala &oncompani, mai toti !aietii de tarani si, n sfrsit, cei
de la scoala 'azneri, care fu cea din urma.
Cum se ispravi, cei ,>> !aieti din parter cntara iarasi un cntec frumos. Apoi, primarul tinu o cuvntare; dupa
el vor!i inspectorul si si sfrsi discursul prin urmatoarele cuvinte:
- Copii, sa nu iesiti de aici fara sa multumiti tuturora care se ostenesc asa de mult pentru voi, care v-au nchinat
toata intelienta, toata inima si toata activitatea lor. (i traiesc si mor pentru voi: iata-i, si le arata aleria
profesorilor.
Atunci se sculara toti !aietii de prin alerii, din !anci si din parter si, strind, ntinsera !ratele catre profesori si
profesoare. Acestia le raspunsera ridicndu-si palariile, flfind !atistele, toti n picioare si foarte miscati de
aceasta spontana dovada de iu!ire a elevilor.
%uzica militara cnta un mars, pu!licul aclama nca o data pe cei doisprezece reprezentanti ai Italiei, care se
nfatisara n fata scenei, tinndu-se de mna, su! o ploaie de flori.
# cearta.
*uni, 7>.
1u, nu m-am certat azi cu Coretti de necaz ca el a luat premiu si eu nu.
1-am avut necaz pe el, dar nici dreptate n-am avut.
Profesorul l pusese lna mine. (u scriam la calirafie. Coretti ma mpinse cu cotul, mai sa scriu o litera pocita
si sa si patez cu cerneala istorisirea lunara: 5ne 'omaniol, pe care tre!uia sa o copiez n locul ?idarasului
!olnav.
%a suparai si-l certai. Coretti mi raspunse rznd:
- 1-am facut nadins-
Ar fi tre!uit sa-l cred, fiindca l stiu ct e de !un, dar nu-mi veni la socoteala, ca a rs si ma ndii:
2Acum fiindca a luat premiu, s-a mndrit-2
Putin dupa aceea, ca sa ma raz!un, l mpinsei si eu asa de tare nct si strica foaia pe care scria.
Atunci, mniat si aprinzndu-se la fata, mi zise:
- $u nu poti taadui ca n-ai facut cu dinadinsul-
si ridica mna ca sa dea n mine. Profesorul l vazu, el se astmpara, dar spuse:
- $e astept la iesire-
%ie nu-mi veni !ine; mi trecuse necazul si-mi paru rau. Coretti nu facuse dinadins, o stiam foarte !ine.
)mi adusei aminte, cnd l vazusem la el acasa, cum muncea, cum nri"ea de mama sa !olnava; si apoi ce mult
l sar!atorisem la mine, acasa, si ce mult placuse el, tati. Ce n-as fi dat sa nu fi rostit cuvinte suparatoare, sa nu-i
fi facut mo"icia aceea.
%a ndeam la povata ce mi-ar fi dat tata:
21-ai avut dreptate- 1u- Cere-i iertare.2
5a-i cer iertare8 1u ndrazneam: mi-era teama sa nu ma n"osesc.
%a uitam pe su! ochi la Coretti si i vedeam flaneluta descusuta pe umeri; carase pesemne multe lemne.
5imteam ca-l iu!esc si-mi ziceam:
2Daide, fii cu cura" dar vor!a: iata-ma- mi sta n t (l se uita piezis la mine din timp n timp, parea mai mult a
fi mhnit dect mniat.2
Cu toate acestea ma uitam si eu la el piezis, ca sa nu creada ca mi-e frica.
(l mi mai zise o data: $e astept afara.
si eu: 6oarte !ine-
)mi aminteam nsa ceea ce-mi spusese odinioara tata:
2De esti vinovat, apara-te, dar nu !ate- si-mi ziceam n mine: o sa ma apar, dar n-o sa-l !at. (ram nemultumit,
trist, nici nu auzeam ce spunea profesorul. )n fine suna de iesire2.
Cnd ramasei sinur pe strada, vazui pe Coretti ca se tinea dupa mine.
%a oprii si-l asteptam cu linia n mna. (l se apropie de mine, eu ridicai linia.
- (nrico, draa- mi zise el, surznd si apucndu-mi linia cu mna, sa ramnem prieteni ca mai nainte.
'amasei o clipa nmarmurit; mi se paru ca o mna ma mpine spre el si cazui n !ratele lui.
(l ma saruta si-mi zise:
- 5a nu ne mai certam niciodata, nu-i asa, (nrico8
- 1u, niciodata- raspunsei.
1e despartiram multumiti. Dar cnd sosii acasa si spusei tot tatalui meu, creznd ca o sa-i faca placere, el ma
do"eni si-mi spuse:
- $re!uia sa ntinzi tu, nti mna, caci vina era a ta- si apoi nu tre!uia sa ameninti cu linia pe un tovaras mai
!un dect tine, pe fiul unui soldat-
si smulndu-mi linia din mna, o facu !ucati si o zvrli.
5ora mea.
.ineri, 7;.
(nrico draa, de ce mi-ai facut si mie o necuviinta, mai ales dupa ce tata te do"enise ca te-ai purtat ru cu
Coretti8
1u poti sa-ti nchipui ce rau mi-ai facut- 1u stii cum te nri"eam cnd erai copil, cum stateam cu ceasurile
lna leaanul tau, n loc sa ma duc sa ma "oc cu prietenele mele8 si cnd erai !olnav, de cte ori ma dadeam
"os din pat, ca sa vad daca ti arde fruntea- $u superi pe sora ta dar stii ca daca ne-ar iz!i vreo nenorocire, eu as
tine locul mamei si te-as iu!i ca pe un copil al meu-
1u-ti dai seama, ca atunci cnd mama si tata nu vor mai fi, eu o sa-ti fiu cea mai credincioasa prietena, sinura
cu care o sa poti sa vor!esti de mortii nostri, de copilaria ta; si la caz de nevoie eu as munci pentru tine, ca sa-ti
aonisesc pinea, si sa-ti nlesnesc studiul. (u o sa te iu!esc totdeauna; si, cnd vei fi mare, o sa ma ndesc la
tine, cnd vei fi departe, fiindca am crescut mpreuna si acelasi sne cure-n venele noastre-
)ncredinteaza-te, (nrico draa, de ti se va ntmpla vreo nenorocire, chiar cnd vei fi !ar!at n toata firea, de vei
ramne sinur, o sa ma cauti, o sa vii la mine si o sa-mi zici:
2- 5ilvio, drauta mea surioara, lasa-ma sa stau cu tine, sa vor!im putin de vremurile !une de odinioara; ti
aduci aminte82 5a vor!im; de mama noastra, de casa, de zilele acelea att de frumoase si att de departate-
(nrico draa, afla ca vei asi totdeauna pe surioara ta cu !ratele deschise. Da, draul meu (nrico, si iarta-mi
mustrarea pe care ti-o fac acum.
1-o sa-mi aduc aminte niciodata de vreo reseala a ta, si chiar de mi-ai pricinui alte suparari, ce-mi pasa- $u
esti si vei ramne tot fratiorul meu. 1-o sa-mi amintesc altceva, dect: ca te-am vazut crescnd; ca am fost
attia ani cea mai credincioasa tovarasa a ta. 5crie-mi si tu o vor!a !una pe caiet; o sa ma ntorc catre seara, ca
s-o citesc; si ca sa-ti arat ca nu sunt suparata pe tine, vaznd ca esti ostenit, am copiat n locul tau povestirea
lunara: 5ne 'omaniol pe care tu faaduisesi sa o copiezi n locul ?idarasului !olnav. Caut-o n cutia din
stna, de la mescioara ta; am scris-o azi noapte, pe cnd tu dormeai dus.
$e ro, (nrico, scrie-mi si tu o vor!a !una.
5ora ta, 5ilvia.
1u sunt vrednic sa-ti sarut minile-
(nrico.
5ne 'omaniol.
)n seara aceea, casa lui 6erruccio era mai linistita ca de o!icei. $atal sau, care tinea o pravalioara de maruntisuri
se dusese la 6orli, ca sa faca truieli si luase si pe nevasta sa, si pe copila cea mai mica, *izica, ca s-o arate
unui doctor, fiindca suferea de ochi. *asase vor!a ca o sa se ntoarca tocmai a doua zi. (ra aproape de miezul
noptii si femeia care venea sa slu"easca la ei cu ziua, plecase de cu seara; nu ramasese acasa dect !unica,
paralizata la picioare, si 6erruccio, un !aiat de vreo treisprezece ani.
Casa era numai cu un eta" si da n drumul cel mare; la o !ataie de pusca de un sat aproape de 6orli, orasel din
'omana. Alaturi era o casa parasita, din cauza ca arsese cu doua luni mai nainte si pe usa ei se mai zarea nca
firma unui han.
)n dosul casutei era o radinita de zarzavaturi, mpre"muita cu un ard, care avea o portita de lemn. /sa
pravaliei, care servea si de intrare, dadea n drum. Bur mpre"ur se ntindea cmpia sinuratica si livezi de duzi.
(ra catre miezul noptii. Ploua si sufla un vnt strasnic.
6erruccio si !unica sa nu se culcasera nca; ramasesera n sufraerie, care dadea ntr-o odaita nelocuita, plina cu
mo!ile vechi, pe unde se iesea n radinita. 6erruccio venise acasa la unsprezece, dupa cteva ceasuri de
strenarii, si !unica sa l astepta nri"orata, seznd nemiscata pe un "et n care si petrecea zilele si adeseori
nopti ntrei, din cauza ca suferea de necaciune.
Ploua mereu si apa iz!ea eamurile cu picaturi rele. 1oaptea era ntunecoasa. 6erruccio venise o!osit, plin de
noroi, cu hainuta rupta si cu un cucui n frunte. 5e "ucase cu prietenii, !atndu-se cu pietre si ncaierndu-se ca
de o!icei; dar, si mai mult, "ucase si pierduse toti !anii, !a si caciulita i cazuse ntr-un sant.
Cu toate ca n sufraerie ardea numai o candela, asezata pe un colt de masa, lna fotoliul !atrnei, totusi !iata
!unica !aase ndata de seama halul nespus n care se afla nepotul sau si ntelesese ntructva cam ce strenarii
facuse. %arturisise si el ceva, si pentru ca !iata !atrna iu!ea din toata inima pe 6erruccio, ncepu sa plna.
- ?au, tu nu iu!esti pe sarmana ta !unica, zise ea dupa o tacere ndelunata. Cum te ra!da inima sa te folosesti
astfel de lipsa parintilor tai, ca sa ma mhnesti. 1u ti-a fost mila sa ma lasi sinura toata ziulica8 &aa de
seama, 6erruccio, meri pe o cale rea, care o sa te duca la un trist sfrsit rau. )ncepi prin a fui de acasa, prin a
te !ate cu alti !aieti, prin a pierde !anii la "oc, prin a da cu pietre; pe urma, putin cte putin, a"uni de la pietre,
la cutit, de la "oc la alte patimi si de la patimi la hotie-
6erruccio asculta stnd drept n picioare, la ctiva pasi de !unica sa, rezemat de un dulap, cu capul n "os, cu
sprncenele ncruntate; era nca nfier!ntat de mnia luptei. /n crliont din parul sau castaniu i cadea pe
frunte si ochii lui al!astri nu clipeau.
- De la "oc la hotie- zise nca o data !unica, plnnd mereu. 0ndeste-te !ine, 6erruccio, ndeste-te la
ticalosul de aici din sat, la .ictor %ozzoni, care acum face pe punasul si care, pna la vrsta de 7; de ani, a
fost de doua ori n puscarie. 1u stii ca a pricinuit moartea !ietei sale mame, pe care am cunoscut-o, si ca tatal
sau disperat a fuit n (lvetia8 0ndeste-te la acel mizera!il, caruia, tatalui sau i e rusine sa-i dea !una ziua,
fiindca e mereu ntovarasit de tlhari de soiul lui, pna ce va sosi ziua n care va porni la ocna. *-am cunoscut
de mic copil pe acest %ozzoni, si crede-ma ca a nceput ca tine- .ezi sa nu faci si tu pe tatal tau si pe mama ta
sa a"una la acelasi sfrsit
6erruccio tacea. 1-avea inima rea defel; dimpotriva, strenariile lui veneau mai mult din prea multa vioiciune si
din ndrazneala, dect din rautate.
$atal sau l rasfatase prea tare, si tocmai pentru ca stia ca are inima !una si ca era capa!il de a ndeplini o fapta
eneroasa la caz de tre!uinta, l lasa n voie si astepta sa se ndrepte sinur. 1eresit, era !un, dar ndaratnic; si
chiar atunci cnd n fundul sufletului se caia, tot i ieseau cu reu din ura cuvintele care ne nduioseaza.
2Da, am resit, arta-ma-... 6aaduiesc ca n-o sa mai fac-2
/neori, sufletul i era plin de draoste, dar trufia nu-l lasa sa o dea pe fata.
- Ah- &aiete- urma !unica, vazndu-l ca tace, nu se simte la tine nici o cainta8 1u ma vezi n ce stare am a"uns,
ca m-ar putea nropa de vie8 Asa inima ai tu, sa nu-ti para rau, cnd vezi plnnd pe mama mamei tale, pe
!iata !atrna, care e cu un picior n roapa8 5armana !unica: care te-a iu!it totdeauna; care te-a leanat nopti
ntrei, cnd erai mititel; care statea si nemncata, ca sa te duca n !rate; nu le stii tu acestea8 )mi ziceam
adesea: !aiatul asta o sa fie mnierea mea- si tu ma faci sa mor de durere- As da !ucuroasa putinele zile ce-
mi ramn, ca sa te vad !un si supus ca mai nainte. )ti aduci aminte, 6erruccio, cnd te duceam la !iserica8 Pe
drum tu-mi umpleai !uzunarele cu pietricele, cu !uruieni si adesea te aduceam n !rate adormit. Atunci tu o
iu!eai pe !unica ta- si acum, cnd sunt oloaa si am tre!uinta de nri"irea ta ca de aerul ce-l rasuflu, pentru ca
nu mai am nimic altceva pe lume, tu ma parasesti, sarmana de mine-
6etruccio, cuprins de nduiosare, era sa se arunce n !ratele !unicii, cnd i se paru ca aude un mic zomot, o
troznitura de scnduri n odaita de alaturi ce da n radina. Dar nu ntelese daca acel zomot era pricinuit de
o!loanele ferestrelor, zuduite de vnt, sau de altceva.
(l trase cu urechea.
Ploua cu aleata. ?omotul se repeta; de asta data l auzi si !unica.
- Ce-o fi8 ntre!a ea, speriata.
- 1imic, ploaia- zise ncetisor !aiatul.
- Ia spune-mi 6erruccio, zise !atrna, sterndu-si ochii, mi faaduiesti ca ai sa fii !un si ca n-o s-o faci sa
plna pe sarmana ta !unica8
# noua trosnitura o ntrerupse.
- Dar nu e ploaia- zise ea, nal!enind, du-te de vezi- Pe urma adaua: 1u, nu rami aici- si-l lua de mna.
Amndoi ramasera nemiscati, tinndu-si rasuflarea; nu se mai auzea dect zomotul ploii.
Deodata tresarira amndoi, caci si unul si altul auzisera un zomot de pasi n odaita.
- Cine e acolo- stria 6erruccio, tremurnd.
1imeni nu raspunse.
- Cine e acolo- ntre!a iarasi, 6erruccio, nhetat de frica.
Dar a!ia pronuntase aceste cuvinte si amndoi scoasera un tipat de roaza.
Doi oameni intrasera n odaie. /nul apuca pe !aiat si i astupa ura cu pumnul; celalalt apuca de t pe !atrna.
Cel dinti zise:
- $aci, de nu vrei sa mori-
Al doilea scoase un cutit. Amndoi purtau cte o masca neara pe ochi. Cteva minute nu se auzi altceva dect
fitul celor patru persoane si vuietul ploii.
&atrna emea si hol!ase ochii.
Acela care-l apucase pe !aiat i zise la ureche:
- /nde tine tatal tau !ani8
&aiatul raspunse cu lasul sfrsit si clantanind din dinti:
- Dincolo... n dulap.
- .ino cu mine- zise omul si-l tr n odaie, tinndu-l de t
Pe "os statea un felinar acoperit.
- )n care dulap8 ntre!a hotul.
&aiatul, na!usit, l arata cu deetul. Atunci, tlharul, ca sa fie siur de copil, l arunca dinaintea dulapului si i
strnse capul ntre enunchi, ca sa-l poata suruma la cel dinti tipat 5coase din !uzunar un crli de fier pe
care-l !aa n !roasca, l nvrti, l suci, l mpinse, rupse !roasca, deschise dulapul, rascoli tot, si umplu
!uzunarele, nchise, apoi redeschise ca sa mai caute; pe urma apuca iarasi pe copil de t si-l mpinse n odaia
cealalta, unde celalalt misel tot mai tinea nca de t pe !atrna na!usita, avnd capul pe spate si cu ura
cascata. Acesta ntrea!a ncet
- Ai asit ceva8
- Am asit- raspunse tovarasul si adaua: uita-te la usa-
Acela care tinea pe !atrna, alera la usa radinii, ca sa vada daca nu era nimeni si stria cu un las care parea
suierator:
- .ino-
Cel care ramasese n odaie si tot mai tinea pe 6erruccio, arata cutitul !aiatului si !atrnei, care a!ia ncepea sa
deschida ochii, si le zise:
- 1ici o vor!a- De unde nu, ma ntorc si va omor.
si se uita rau un minut la amndoi. Deodata se auzira mai multe lasuri cntnd pe drum.
Dotul ntoarse repede capul spre usa si n acea miscare i cazu masca.
&atrna scoase un striat:
- %ozzoni-
- Afurisit-o- racni tlharul, recunoscut, acum tre!uie sa mori-
si navali cu cutitul asupra !atrnei, care lesina. Asasinul nfipse cutitul; dar printr-o miscare rapida scotnd un
tipat disperat, 6erruccio se aruncase pe pietul !atrnei si o acoperise cu trupusorul sau.
Asasinul, fuind, iz!i masa, lampa se rasturna si se stinse.
&aiatul aluneca ncetisor de pe trupul !unicii si ramase n enunchi, ncon"urndu-i mi"locul cu !ratele, iar
capul i era proptit de pieptul ei.
$recura cteva minute. (ra ntuneric !ezna n casa. Cntecul taranilor se departa din ce n ce. &atrna si veni n
fire.
- 6erruccio- stria ea, cu las a!ia nteles si clantanind din dinti.
- &unico- raspunse !aiatul.
&atrna ncerca sa-i vor!easca, dar frica i paralizase lim!a.
$acu nca o !ucata de vreme, tremurnd ca frunza, apoi a putut sa rosteasca:
- Au plecat8
- Da-
- 1u m-au omort- zise !atrna cu las na!usit.
- 1u... tu ai scapat- sopti !aiatul cu voce stinsa.
- (sti mntuita, draa !unico. Au furat !anii; dar tata luase mai tot cu el.
&atrna prinse inima.
- %ama-mare, zise 6erruccio, tot n enunchi si strnnd-o de mi"loc, draa mama-mare, ma iu!esti mult, nu e
asa8
- 6erruccio- Drautule- raspunse ea, punndu-i mna pe cap, ce frica tre!uie sa-ti fi fost- Ah- %ilostive
Dumnezeule-
Aprinde nitel lampa. &a nu, ramnem mai !ine n ntuneric, tot mai mi-e frica.
- &unico draa, raspunse !aiatul, mult te-am suparat-
- 1u, draa copile, nu vor!i asa; am si uitat; te iu!esc foarte mult-
- $e-am suparat mereu, urma 6erruccio, vor!ind ncet si cu vocea tremurnda, dar te-am iu!it ntotdeauna mult;
ma ierti8 Iarta-ma, !unico draa-
- Da, copile, te iert din toata inima. Cum sa nu te iert- 5coala-te, n-o sa te mai cert niciodata- (sti !un, stiu ca
esti !un- Dai sa aprindem lumnarea, sa ne mai vina inima la loc. 5coala-te-
- %ultumesc, !unico- zise copilul, cu lasul tot mai sla!, acum... sunt multumit, o sa-ti aduci aminte de mine,
nu e asa... de !ietul 6errruccio al dumitale.
- 6erruccio- stria !atrna nspaimntata si nri"orata, punndu-i mna pe umar si plecnd capul, ca sa se uite
la el.
- Adu-ti aminte de mine, sopti !aiatul, cu vocea sfrsita. 5aruta pe mama, pe tata... pe *izica.... adio... !unico-
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce ai8 stria !unica, pipaind cu spaima capul !aiatului, care cazuse pe enunchii
ei.
Apoi l chema cu disperare:
- 6erruccio- 6erruccio- 6erruccio- Copilul meu- 5ufletul meu- A"uta-ma, Doamne-
Dar 6erruccio nu mai raspunse. %icul erou, mntuitorul !unicii sale, iz!it cu cutitul n spate, si daduse lui
Dumnezeu sufletul sau plin de iu!ire si de cura".
?idarasul pe moarte.
%arti, +4.
&ietul ?idaras e asa de rau !olnav- Profesorul ne-a spus sa ne ducem sa-l vedem si ne-am hotart sa merem
mpreuna: 0arrone, Derossi si cu mine. 5tardi ar fi venit si el, dar pentru ca profesorul ne-a dat la compozitie
descrierea monumentului lui Cavour, ne spuse ca tre!uia sa se duca sa vada monumentul, ca sa faca descrierea
mai e3acta. Chemaram si pe 1o!is, numai asa de ncercare, dar nmfatul acela ne-a raspuns:
- 1u- fara sa mai adaue ceva.
1ici .otini nu vru sa vina cu noi; poate ca-i era teama sa nu-si umple cu var haina lui cea frumoasa. %erseram
la ora patru, ndata ce iesiram din scoala. Ploua cu aleata. Pe strada, 0arrone se opri si ne zise cu ura plina de
pine, scotnd doua lire din !uzunar:
- Ce sa-i cumparam- Dati si voi doua lire, sa-i luam trei portocale mari.
1u urcaram n camera din pod. Cnd era sa intram, Derossi si scoase medalia si si-o puse n !uzunar. )l
ntre!ai, pentru ce:
- 1u stiu- raspunse el.
- %i se pare mai cuviincios, sa nu ma arat asa, si sa intru fara medalie-
&aturam la usa; ne deschise tatal. #mul acela urias era tul!urat de tot.
- Cine sunteti8 ne ntre!a el.
0arrone raspunse:
- 5untem camarazi de scoala de-ai lui 0heorhe; i aducem trei portocale.
- &ietul Pietro- stria zidarul, clatinnd din cap; teama mi-e ca n-o sa apuce sa mannce din portocalele voastre-
si si sterse ochii cu dosul minii.
Apoi ne pofti nauntru. Intraram ntr-o odaie cu tavanul de rinzi, unde vazuram pe ?idaras dormind ntr-un
patuc de fier. %ama sa era n enunchi, rezemata de pat, cu capul ntre mini; a!ia se uita la noi, cnd am intrat.
De zid erau atrnate perii, un trnacop, o mistrie si un ciur de var. Pe picioarele !olnavului se afla ntinsa haina
zidarului, al!a de var. &ietul !aiat sla!ise, era al! ca hrtia, cu nasul su!tiat si rasufla reu...
Drautul Pietro, asa de draalas si sprinten, mititelul meu camarad; ce rau mi paru- Ce n-as fi dat sa-l vad
facnd !otul de iepure-
0arrone i puse o portocala su! perna, lna o!ra"orul lui; mirosul l destepta. *ua portocala, dar i cazu din
mini si se uita drept la 0arrone.
- (u sunt, 0arrone, ma cunosti8 el zm!i usor, si si puse cu reu mna sa cea micuta n minile lui 0arrone,
care i-o saruta, zicndu-i:
- 1u te speria ?idarasule, o sa te faci !ine, o sa vii iar la scoala si profesorul o sa te puna lna mine, ti pare
!ine8
?idarasul, nsa nu raspundea.
%ama sa iz!ucni n plnsete.
- 5aracutul meu, Pietro- Draul mamii, asa de !lnd si de !un, si Dumnezeu vrea sa mi-l ia-
- $aci- stria zidarul disperat, taci pentru Dumnezeu- )mi pierd mintile- Pe urma ne zise: Duceti-va, duceti-va,
!aieti, multumim- Duceti-va, ce vreti sa faceti aici8 Duceti-va acasa-
?idarasul renchise ochii, parca ar fi fost mort.
- 1-aveti tre!uinta de nici un a"utor8 ntre!a 0arrone.
- 1u, !aiete draa, ti multumesc, raspunse zidarul. Duceti-va acasa.
5punnd acestea, ne deschise usa si ne departaram...
Co!orsem numai cteva trepte, cnd auziram strind:
- 0arrone, 0arrone-
/rcaram n fua toti trei.
- 0arrone- stria zidarul cu fata vesela: te-a chemat pe nume de doua ori, vrea sa vii, haide iute. De doua zile nu
mai vor!ea. Da, Doamne, sa fie semn !un-
- 5a ne vedem cu !ine- ne zise 0arrone, eu ramn-
si intra repede n casa cu zidarul.
*ui Derossi i se umplura ochii de lacrimi.
- Plni pe ?idarasul8 l ntre!ai, a vor!it, o sa se faca !ine-
- Asa cred si eu, raspunse Derossi, nu ma ndeam la el... %a ndeam ce !un e 0arrone, ce suflet no!il are-
Contele Cavour.
%iercuri, 77.
.i s-a dat sa faceti descrierea monumentului ridicat contelui Cavour. Poti s-o faci. Dar nu poti sa pricepi acum,
cine a fost contele Cavour. Deocamdata afla numai att: a fost ani ndelunati primul-ministru al Piemontului.
(l a trimis armata piemonteza n Crimeea, ca sa renalte prin victoria de la Cernaia loria noastra militara
cazuta prin nfrnerea de la 1ovaraH. (l a o!tinut ca E>.>>> francezi sa treaca Alpii, ca sa alune pe austriecii
din *om!ardia. (l a uvernat Italia n epoca cea mai solemna a revolutiei noastre. (l a dat n anii aceia cel mai
puternic avnt sfintei unitati a patriei; da, el; cu stralucitoarea lui intelienta, cu staruinta sa nenvinsa si cu o
munca titanica.
%ulti enerali au petrecut ceasuri nrozitoare pe cmpul de !ataie; el nsa a petrecut ceasuri si mai nrozitoare
n ca!inetul sau, cnd uriasa lui opera putea sa se darme dintr-un moment ntr-altul, ca o casa zidita pe nisip, la
cel mai mic cutremur de pamnt.
(l a petrecut ceasuri, zile si nopti ntrei cu moartea n suflet, framntndu-si inima si creierii, pierzndu-si
aproape mintile. Aceasta uriasa si frumoasa munca i rapi douazeci de ani din viata. Cu toate ca era chinuit de
!oala care avea sa-l culce n mormnt, totusi lupta fara preet pentru propasirea tarii sale.
- Curios lucru- zicea el, cu mhnire pe patul sau de moarte, nu stiu sa mai citesc, nu pot sa mai citesc- si stria:
$amaduiti-md- %intea mi se ntuneca, si am nevoie de toate mintile mele,
ca sa ma ocup de lucruri serioase.
Cnd era pe moarte si tot orasul era tul!urat, iar reele statea la capatiul sau, el tot mai zicea cu durere: As
avea multe lucruri sa va spun, %aiestate: multe de deslusit; dar sunt !olnav, nu pot, nu pot- si se dispera.
Cuetul sau nfier!ntat se ndrepta catre 5tat, catre provinciile care se unisera de curnd cu Piemontul, catre
attea lucruri ce mai ramneau de facut.
Chiar cnd fu cuprins de fe!ra mortii, el tot mai stria: Cresteti !ine tinerimea, aveti ri"a de ea... Crmuiti cu
li!ertate- Delirul crestea, moartea statea ata, si el chema prin cuvinte arzatoare pe eneralul 0ari!aldi, cu care
avusese nenteleeri, si vor!ea despre 'oma si .enetia, care nu erau nca li!ere.
Avea vedenii marete pentru viitorul Italiei si al (uropei.
.isa deseori navalire straina, si ntre!a unde se afla armata; tot se mai nri"ora nca de noi, de poporul sau.
Pricepi, copile8 Pe el nu-l chinuia pierderea vietii, ci parasirea patriei, care avea nca tre!uinta de dnsul;
parasirea tarii, pentru care si sleise n ctiva ani puterile nemasurate ale minunatei sale constitutii. (l muri cu
striatul de raz!oi n ura si moartea i fu mareata ca si viata.
Acum ndeste-te putin, (nrico, ce e munca noastra, care, cu toate acestea ne pare att de rea; ce sunt durerile
noastre, moartea noastra nsasi, fata de ostenelile, cu z!uciumarile uriase, cu chinurile nrozitoare ale acelor
oameni pe a caror minte si inima se spri"ina attea popoare-
0ndeste-te la toate acestea !aiete, cnd treci dinaintea acelui chip de marmura si stria-i n fundul inimii tale:
20lorie tie, Cavour-2
$atal tau.
AP'I*I(
Primavara.
5m!ata, +.
)nti aprilie- %ai avem numai trei luni. Astazi a fost cea mai frumoasa dimineata din tot anul. (ram vesel la
scoala, deoarece Coretti ma poftise sa merem poimine, sa vedem sosirea reelui, mpreuna cu tatal sau, care l
cunoaste; si pe lna aceasta, mama mi faaduise sa ma duca n aceeasi zi sa vizitez orfelinatul din strada
.aldocco. %ai eram multumit si pentru ca aflasem ca ?idarasului i este mai !ine. Aseara, profesorul nostru
spusese tatei n treacat:
- ( mai !ine-
Apoi era o dimineata asa de frumoasa, de-ti crestea inima... De pe fereastra clasei noastre, vedeam cerul
al!astru, pomii din radina plini de muuri, si toate ferestrele caselor deschise si mpodo!ite cu lastre de flori.
Profesorul nu rdea, pentru ca nu rde niciodata; dar vedeai ca era vesel, mai ca-i pierise duna de pe frunte.
(3plica o pro!lema la ta!la, lumind.
5e vedea ca respira cu placere aerul curat ce venea din radina pe fereastra deschisa; un aer att de parfumat, de
te facea sa cueti la plim!arile de la tara.
Pe cnd e3plica, auzeam n strada vecina un fierar care !atea n nicovala, iar n casa din fata cnta o femeie, ca
sa-si adoarma copilul. )n departare, n cazarma de la Cerania, cntau trm!itele. $oti pareau multumiti, pna si
5tardi. Dupa ctva timp, fierarul ncepu sa iz!easca mai cu putere si femeia sa cnte mai tare.
Profesorul se opri si asculta; pe urma zise, uitndu-se pe fereastra: Cerul zm!este, o mama cnta, un om harnic
munceste, !aietii nvata... Ce frumoase lucruri-
Cnd am iesit din clasa, !aaram de seama ca si ceilalti scolari erau veseli. $oti um!lau la rnd, !atnd tare din
picioare si cntnd ca n a"unul unei vacante de patru zile. Profesoarele lumeau; cea cu pana al!astra alera
dupa copii ca o scolarita. Parintii copiilor vor!eau ntre ei rznd, si mama lui Crossi, precupeata, avea n
cosulete o multime de micsunele; umplusera toata sala cu placutul lor miros-
1iciodata nu mi-a parut asa de !ine ca azi, cnd am vazut pe mama, ca m-astepta n strada. I-am si spus,
ntmpinnd-o:
- %ama, sunt foarte vesel, ce m-o fi nveselind asa de mult astazi8
%ama mi raspunse surznd:
- .remea frumoasa si cuetul curat-
'eele /m!erto.
*uni, =.
Pe la ora zece, tata l vazu de la fereastra pe Coretti si tatal sau, care ma asteptau n strada, si-mi zise:
- Iata-i, (nrico- Du-te de vezi pe reele tau-
Co!ori repede ca lontul. $atal si fiul erau si mai veseli ca de o!icei. 1iciodata nu !aasem de seama asa de
!ine ce mult seamana unul cu altul.
$atal si prinse pe piept medalia de virtute militara si alte doua medalii comemorative.
1e ndreptaram ndata catre ara, unde reele urma sa soseasca la ora zece si "umatate.
$atal lui Coretti traea din lulea si si freca minile.
- stiti ca nu l-am mai vazut de la raz!oiul din +4::- Putin, zau- Cincisprezece ani si sase luni; o viata de om-
Am stat mai nti trei ani n 6ranta, apoi la %ondovi, si aici, unde mi-ar fi fost mai lesne sa-l vad, nu mi s-a
ntmplat niciodata sa ma aflu n oras, cnd a venit la $urin. Ce va sa zica ntmplarea-
(l vor!ea despre ree, zicndu-i /m!erto, pe nume, ca si cum ar fi vor!it de un tovaras.
/m!erto comanda diviziunea a I.I-a, /m!erto era de 77 de ani si attea zile. /m!erto calarea pe un cal asa si
asa.
- Cincisprezece ani- stria el, iutind mersul. %i-e dor sa-l vad. *-am lasat print si-l vad ree- Dar eu nu m-am
schim!at oare8 Din soldat m-am facut neustor de lemne, si rdea.
6iul sau l ntre!a:
- $ata, daca te-ar vedea, crezi ca te-ar recunoaste8
)ncepu iar sa rda.
- (sti ne!un- raspunse. Att ar mai lipsi- (l, /m!erto, era unul; iar noi eram ca mustele. Crezi ca se uita n parte
la fiecare din noi8
A"unseram pe !ulevardul .ictor (manuel. %ulta lume se ducea spre ara.
$recu o companie de alpinisti cu trm!ite.
$recura "andarmi n oana cailor.
$impul era frumos si soarele att de stralucitor, nct ti lua ochii.
- Da- stria !atrnul Coretti, nsufletindu-se: nici nu pot sa spun ct sunt de fericit, ca o sa-mi vad pe eneralul
meu de divizie. Ce repede am m!atrnit- %i se pare ca a fost ieri, cnd purtam ranita n spinare si pusca la
umar, n mi"locul acelei fier!eri, n dimineata de 7; iunie, ata sa ncepem lupta. Pe cnd tunurile !u!uiau n
departare, /m!erto se ducea si venea cu ahiotantii sai, iar noi toti ne uitam la dnsul si ziceam: numai sa nu
fie vreo hiulea si pentru el- 1ici nu-mi trecea prin nd ca putin dupa aceea era sa fiu asa de aproape de el, n
fata !aionetelor austriece, da, numai la patru pasi unul de altul, stiti !aieti- Cerul era tot asa de limpede ca si azi,
dar ce caldura, Doamne- Ia sa vedem, putem patrunde8
A"unseram la ara Dumnezeule, ce loata era acolo: trasuri, ardisti, "andarmi, societati cu steaurile- %uzica
reimentului cnta.
&atrnul Coretti ncerca sa intre ntr-o alerie deschisa, dar nu-l lasara. Atunci se ndi sa se furiseze n rndul
cel dinti prin multimea ce facea coada la iesire, si deschizndu-si drum cu coatele, iz!uti sa ne mpina nainte
si pe noi. %ultimea, ondulnd, ne mpinea: cnd ncoace, cnd ncolo.
1eutatorul de lemne ochise cel dinti stlp al aleriei, unde ardistii nu lasau pe nimeni sa a"una.
- .eniti dupa mine- zise el, deodata, si apucndu-ne de mna, n doi pasi stra!atu pna acolo, si se rezema de
zid.
.eni ndata un "andarm si stria:
- Aici nu e voie sa stea nimeni-
- 5unt din !atalionul ;C, raspunse Coretti, aratndu-si medaliile.
Bandarmul se uita la el si i zise:
- 'ami-
- 1u va spuneam eu- stria Coretti, vesel, e cuvnt maic acela de !atalionul ;C- Ce, n-am eu oare dreptul sa-
mi vad de aproape pe eneralul meu- 1-am fost eu n divizia lui8 Daca l-am vazut atunci de aproape, mi se pare
ca e drept sa-l vad si acum. ?ic eneral, dar mi-a fost comandant timp de o "umatate de ceas, caci n fier!erea
aceea, el a comandat !atalionul, stnd n mi"locul nostru, iar nu maiorul /!rich.
)n vremea aceea, n salonul de primire si pe afara, se vedea o mare multime de domni, de ofiteri si naintea
scarii se nsirau trasurile cu livrele rosii.
Coretti ntre!a pe tatal sau, daca printul /m!erto tinea sa!ia n mna, cnd comanda divizia.
- 1eresit ca o fi avut-o, ca sa se apere de vreo lovitura de !aioneta, care ar fi putut sa-l atina pe el ca si pe
altul. Ah-
Parca-i vad pe acei drai mpielitati- 1avalisera asupra noastra ca mnia lui Dumnezeu- 5e nvrteau printre
companii, reimente, tunuri: parca ar fi fost mpinsi de o vi"elie, do!ornd totul n calea lor. (ra o nvalmaseala
de fantasini din Ale3andria, de lancieri din 6oia, de pedestrasi, de calarasi, de vnatori; un iad n care nu mai
vedeai nimic.
Deodata auzii strind:
- %aria $a- %aria $a-
si vazui sosind !aionete ndreptate spre noi.
Descarcaram pustile; un nor de fum ascunse totul. Dupa aceea, fumul se mprastie... Pamntul ramase acoperit
de cai si de soldati morti si raniti.
%a uitai ndarat si vazui n mi"locul nostru pe /m!erto calare, uitndu-se linistit n "urul sau; parea ca ntrea!a:
21u e ranit nici unul din !aietii mei82 1oi i striaram n fata, ca niste ne!uni:
- 5a traiesti, %aria $a- 5finte Doamne-
Ce moment mai fu si acela-... Iata, soseste trenul-
%uzica ncepu sa cnte, ofiterii se nsirara, multimea se ridica n vrful picioarelor.
- 5tati fratilor- stria un politist, nu iese ndata; o sa tina o cuvntare.
&atrnul Coretti nu-si mai asea astmpar.
- Cnd ma ndesc, zise el, parca-l vad tot acolo. 1u e vor!a, ti tre!uie multa inima, ca sa meri prin spitalele
molipsite de holera si prin orasele !ntuite de cutremur, dar l am totdeauna n minte, cum l-am vazut atunci
ntre noi, n focul luptei cu fata att de linistita- 5unt siur ca si el si aduce aminte de !atalionul ;C, chiar acum
cnd e ree, si ca i-ar face placere sa ne ai!a la masa pe toti laolalta, pe aceia pe care i-a vazut n acele momente
lna dnsul.
Acum e ncon"urat de soldati si de domni; atunci nu eram dect niste !ieti soldati-
Daca as putea s-i spun numai vreo doua vor!e ntre patru ochi- 0eneralul nostru de 77 de ani, printul nostru
ncredintat !aionetelor noastre... Cincisprezece ani de cnd nu l-am vazut pe /m!erto al nostru-
%uzica asta, zau, mi rascoleste snele-
# iz!ucnire de striate l ntrerupse. %ii de palarii se ridicara n aer. Patru domni m!racati n neru se urcara n
cea dinti trasura.
- (l e- stria Coretti, si ramase fermecat Apoi zise ncetinel: Doamne- Cum a ncaruntit-
Ctesitrei ne scoaseram palariile.
$rasura nainta ncet prin multimea care stria si ridica palariile n sus.
(u ma uitam la !atrnul Coretti. %i se parea ca e altul; parea mai nalt, mai serios; putin cam palid; statea drept,
lipit de stlp.
$rasura a"unse n dreptul nostru, la un pas de stlp.
- /ra- striara mii de lasuri.
- /ra- stria Coretti, n urma celorlalti.
'eele se uita la el si si opri o clipa privirea asupra medaliilor sale.
Atunci, Coretti si pierdu cumpatul si stria:
- &atalionul ;C-
'eele care se uita acum n alta parte, se ntoarse iar spre el si privindu-l n ochi i ntinse mna. Coretti sari si
i-o strnse. $rasura trecu, multimea se risipi. Pierduram din vedere pe !atrnul Coretti; dar numai un minut. )l
reasiram emotionat, cu ochii plini de lacrimi. 5tria pe fiul sau, tinnd mna n sus. Copilul se apropie si el i
zise:
- .ino ncoace, !aiete; mi-e mna calda nca de strnerea ce am primit- si mnindu-i o!razul, i zise:
- Asta e o mniere de ree-
'amase acolo: !uimacit, cu ochii atintiti spre trasura care se departa, zm!ind, cu luleaua n mna, n mi"locul
ctorva persoane, care se uitau curioase la el si ziceau: este unul din !atalionul ;C. ( un soldat care-l,
recunoaste pe ree. Chiar reele l-a recunoscut- I-a ntins mna-
/nul stria tare:
- A dat o petitie reelui-...
- 1u- raspunse Coretti, ntorcndu-se repede; nu i-am dat nici o petitie, dar stiu eu ce i-as da, daca mi-ar cere...
$oti se uitara la el cu mirare, iar el adaua ca si cum ar fi spus lucrul cel mai simplu: 5nele meu-
Azilul de copii.
%ama, dupa ce mi promisese, m-a luat ieri cu dnsa la azilul de copii de pe !ulevardul Caldocco. .oia sa roae
pe directoare, sa primeasca pe surioara cea mica a lui Precossi.
1u vazusem niciodata un azil. )mi placu foarte mult.
(rau doua sute de copii si !aieti, si fetite, asa de micuti nct !aietii nostri din clasa I par a fi oameni mari pe
lna ei.
5osiram tocmai cnd intrau doi cte doi n sala de mncare. Acolo erau doua mese foarte luni, cu o multime de
sco!ituri rotunde si n fiecare sco!itura se afla cte un castronas neru, plin cu supa de orez cu fasole, si cu o
linurita de cositor lna castronas.
Cte unii se mpiedicau de pra, cadeau si ramneau ntinsi pna ce venea vreo profesoara, sa-i ridice de "os.
Altii se opreau la cte un castronas, creznd ca acolo e locul lor si m!ucau repede cte o linura de supa.
Profesoara le stria:
- )nainte-
Porneau, dar la trei pasi mai departe, m!ucau iar o alta linura si ciuuleau asa, mereu n treacat, "umatate din
cior!a altora pna ce a"uneau la a lor.
)n fine, dupa multa truda si dupa striatele nencetate de: Daideti nainte- i rnduira pe toti si ruaciunea
ncepu.
Dar cei din urma, care, ca sa se roae, tre!uiau sa stea cu spatele spre !lid, si frneau tul uitndu-se cu
coada ochiului, ca nu cumva sa le ia altul din mncare, si se ruau asa cu minile ncrucisate; cu ochii, cnd
spre cer, cnd spre masa; iar cu ndul tot la mncarica.
)n sfrsit, ncepura sa mannce. Ce haz aveau- /nul mnca repede cu doua linurite; altul se ndopa cu minile;
multi scoteau fasolea !o! cu !o! si o !aau n !uzunar; altii, dimpotriva o nfasurau ntr-un colt al sortului si o
strneau ntre mini ca sa o faca coca.
(rau si cte unii care nu mncau, ca sa se uite dupa muste. /nii tuseau si stropeau cu orez "ur mpre"ur.
Parca ar fi fost un cotet cu pui de aina.
Dar era draalas lucru, sa vezi noua siruri de o!ra"ele rumene, mai ales fetitele cu parul leat n vrful capului,
cu panlicute rosii, verzi sau al!astre.
# profesoara ntrea!a pe vreo opt fetite:
- /nde creste orezul8
Ctesi opt deschisera ura plina de cior!a si raspunsera cntnd:
- Creste n apa.
Profesoara stria:
- %inile sus- Ce frumos fu atunci sa vezi attea !rate mititele ridicnd n sus niste mnusite al!e si roze, care
acum vreo cteva luni erau nca n fasa: pareau niste fluturasi-
*i se dete apoi recreatie si si luara toti cosuletele n care, mamele lor le pusese cte ceva. Iesira n radina si se
mprastiara, scotnd din cos merindele lor, pine, prune oparite, nitica !rnza, un ou rascopt, mere, naut, o aripa
de pui. )ntr-o clipa, toata radina se umplu de faramituri, ca si cum s-ar fi dat de mncare pasarilor.
%ncau, care de care mai ciudat. /nii pareau a fi niste iepurasi, altii soricei, pisici care rod, lin, si su. /n
!aietel avea n mna o !ucatica de franzela si o freca usor cu o mosmoana. 6etitele strneau n mini firimituri
de !rnza moale, care tsneau printre deete ca laptele si le cureau pe mneci. (le nici nu !aau de seama.
Alerau si se ntreceau cu cosuletele n dinti, ca niste catelusi. /nii sco!eau un ou rascopt cu o nuielusa, parca
ar fi vrut sa aseasca n el vreo comoara. 'aspndeau "umatate din ou pe "os, apoi culeeau farmita cu
farmita, cu o ra!dare de ai fi zis ca sunt mararitare. Pe lna cei care aveau cte o mncare mai aleasa, se
strneau cte zece si stateau cu nasul n "os, uitndu-se la cosulet, parca ar fi vazut luna n put.
(rau vreo douazeci n "urul unui !aietel d-a!ia saltat de la pamnt, care tinea n mna o acadea, si toti se ruau
de el, sa-i lase sa-si frece pinea de acadea; dar el i lasa pe unii, iar celorlalti le da numai deetul sa-l sua.
.enise si mama n radina si mnia cnd pe unul, cnd pe altul. %ulti se ramadira pe dnsa si stateau cu
ochii n "os, cu !uzele ntinse cerndu-i o sarutare; pareau ca se uita la eta"ul al treilea.
/nul din ei vru sa-i dea o felie de portocala din care muscase, altul, o co"ita de pine. # fetita i dete o frunza. #
alta fetita i arata foarte serios vrful deetului, unde-si facuse la o lumnare o arsura, care de-a!ia se vedea. )i
aratau niste nanii asa de mici, nct nu stiu cum putusera sa le aduca, !ucatele de dopuri, nasturei de pe la
camasi, floricele smulse de prin lastre si altele.
)n timpul acesta se ntmplau o multime de ncurcaturi care faceau pe profesoare, sa alere nri"orate de la unul
la altul. 6etite care plneau pentru ca nu puteau sa desfaca un nod de la !atista, altele care se !ateau si se
zriau cu unhiile pentru doua seminte de mar. /n !aietel cazuse cu fata n "os pe un scaunel rasturnat si tipa
pentru ca nu mai putea sa se ridice. )nainte de a pleca, mama lua n !rate pe cte unul, si atunci alerara toti, din
toate partile, ca sa-i ia si pe ei. (rau plini pe o!raz cu al!enus de oua, cu zaharicale, cu zeama de portocale.
Care mai de care s-o apuce de deete, ca sa se uite la inele, sa-i scoata lantul, sa-i vada ceasornicul; altul voia s-
o apuce de par.
- &aati de seama- # sa va murdareasca rochita, i ziceau profesoarele.
Dar mamei putin i pasa de haine, i saruta pe toti si acestia se ramadeau cu !ratele ntinse, strindu-i:
- Adio- Adio-
Iz!utiram cu reu sa iesim din radina.
(i alerara toti si pusera o!ra"ii la rila", ca s-o vada trecnd- )i ntindeau mnusitele printre drui, voind sa-i
mai dea co"ite de pine, !ucatele de !rnza, mosmoane, si striau cu totii:
- %ai vino si mine-
%ama, trecnd, puse nca mna pe acele sute de mini ntinse ca pe o coroana de trandafiri si a"unse n ulita,
plina de firimituri, cu rochia patata, mototolita, ciufulita, cu minile pline de flori si cu ochii plini de lacrimi,
multumita ca si cum ar fi iesit de la o ser!are. (ram departe si tot se mai auzea ca un ciripit de pasari:
- Adio- Adio- .ino si mine-
*a imnastica.
$impul continund a fi frumos, ni s-a dat voie sa facem imnastica n radina.
0arrone era ieri n ca!inetul directorului, cnd a venit mama lui 1elli, ca sa ceara pentru !aiatul ei, sa-l
scuteasca de imnastica.
6iecare cuvnt o costa mult si vor!ea tinnd mna pe capul !aiatului ei:
- 1u poate sa faca imnastica, zise ea, directorului.
Dar 1elli se arata foarte trist de a fi scutit de imnastica, sa nu mai nfrunte si umilinta aceasta-...
- # sa vezi, mama, zicea el, sa vezi ca o sa fac si eu ca ceilalti-
%ama se uita la el nduiosata si tacea, apoi zise cu ndoiala:
- %i-e teama de camarazii lui. Ar fi vrut sa adaue: 5a nu-si !ata "oc de el, dar 1elli raspunse: 1u-mi pasa, si
apoi n-am pe 0arrone8 %ie-mi a"une sa nu rda el.
Atunci l lasara sa vina cu noi la imnastica. Profesorul ne duse la !arele verticale, care sunt foarte nalte.
$re!uia sa ne urcam pna n vrf si sa ne tinem drept pe scndura transversala. Derossi si Coretti a"unsera sus
ca doua maimute; chiar si micul Precossi se sui repede, macar ca era mpiedicat de haina care-i atrna pna la
enunchi.
5tardi sufla reu, se rosea ca un curcan si strnea din dinti ca un cine tur!at; voia sa a"una sus cu orice pret,
chiar de ar fi plesnit. 1o!is, cnd a"unse sus, si lua un aer de mparat. .otini nsa, aluneca de doua ori, macar
ca avea o haina varata al! cu al!astru, facuta nadins pentru imnastica. Ca sa urcam mai lesne ne unsesem toti
minile cu sacz. &inenteles ca-l adusese neustorul nostru, 0aroffi; ne lua cinci lire pe pachetel, ca sa-i
ramna si lui ceva csti.
.eni rndul lui 0arrone. (l se urca mestecnd la pine; n-avea ha!ar, parca n-ar fi fost nimic; !a cred chiar ca
ar mai fi dus n spinare si pe unul din noi, asa de tare e acel pui de taur.
Dupa 0arrone, iata si 1elli. De-a!ia l vazura aatndu-se de pra"ina cu minile lui luni si su!tiri, si unii
ncepura sa rda si sa-l ia n !at"ocura, dar 0arrone si ncrucisa !ratele si arunca n "urul sau o privire, care
faaduia lamurit asa de multe calcavuri, macar ca era profesorul de fata, nct toti tacura ca prin farmec. 1elli
ncepu sa se suie. )i era reu, saracutul; se facuse rosu la fata si rasufla tare: i curea naduseala de pe frunte.
Profesorul zise:
- Da-te "os- Dar el nu voia; se caznea, se ncapatna.
%a asteptam dintr-un minut ntr-altul, sa-l vad caznd ramada, pe "umatate mort. 5aracutul-
%a ndeam ca daca as fi fost eu ca el si de m-ar fi vazut mama, ce reu i-ar fi venit- Acest nd ma facu sa-l
iu!esc si mai mult, si nu stiu ce n-as fi dat ca sa iz!uteasca sa a"una pna sus. As fi voit sa-l pot mpine sus,
fara ca sa ne vada cineva. )n timpul acesta, 0arrone, Derossi si Coretti striau:
- 5us, sus, 1elli- nca o opinteala, haide-
1elli se opinti foarte tare, scoase din piept unJ eamat si a"unse la doua palme de scndura.
- &ravo- striara ceilalti. Daide- nca o opintire-
si iata-l pe 1elli a"uns la scndura. $oti !autura din palme.
- &ravo- zise profesorul, dar deocamdata a"une; da-te "os-
1elli nu asculta si vru sa a"una pna n vrf, ca ceilalti. Dupa cteva silinte iz!uti sa-si propteasca coastele pe
scndura, apoi enunchii si n sfrsit picioarele; dupa aceea se ridica drept n sus si se uita la noi, find si
zm!ind. 1oi !aturam iarasi din palme, iar el se uita spre strada. %a uitai si eu, printre copacii care ncon"oara
rila"ul radinii si vazui pe mama sa plim!ndu-se pe trotuar fara sa ndrazneasca sa se uite n sus.
1elli co!or si toti l felicitaram. (ra aprins la fata, ochii i straluceau parca n-ar mai fi fost el.
*a iesire, cnd mama sa l ntmpina si-l saruta nri"orata ntre!ndu-l:
- Cum a mers, drautule- $oti raspunseram deodata:
- %inunat- 5-a suit ca si noi, e destul de teapan, stiti- ( sprinten, face ca si ceilalti.
5a fi vazut !ucuria !ietei mame- .oia sa ne multumeasca la toti si nu putea. *ua de mna vreo trei-patru,
mnie pe 0arrone si pleca, lundu-si !aiatul de mna. )i vazuram departndu-se iute, vor!ind si esticulnd,
multumiti cum nu-i mai vazuse nimeni.
Profesorul tatalui meu.
%arti, ++.
Ce plim!are frumoasa am facut ieri cu tata- Iata n ce mpre"urare:
Ieri seara la cina, cnd si citea ziarul, tata stria deodata cu !ucurie si ne zise:
- si eu, care-l credeam mort de douazeci de ani- stiti pe profesorul meu din scoala primara, !ietul .incenzo
Crosetti, iata-l ca traieste nca- ( de optzeci si patru de ani- Citesc aici ca ministrul i-a acordat medalia 2&ene-
%erenti2 pentru saizeci de ani de profesorat. saizeci de ani, ntelee-ti voi8 si numai de doi ani nu mai da lectii-
&ietul Crosetti- *a Condova, sotul radinaresei noastre de la vila din Chieri.
Apoi adaua:
- # sa merem sa-l vedem, (nrico-
$oata seara, tata vor!i numai de profesor. 1umele profesorului sau din clasele primare i aducea aminte o
multime de lucruri de cnd era copil: de camarazii lui, de !iata mama a sa-
- Crosetti- zicea el, parca-l vad si acum.
(ra de patruzeci de ani cnd mi dadea mie lectii. /n omulet, cu spinarea ncovoiata, cu ochii vii, nu purta
!ar!a. )nfatisarea lui era aspra, purtarea nsa i era !lnda; ne iu!ea ca un tata, dar nu ne ierta nici o reseala.
Din taran a"unsese profesor, dupa multa munca si lipsuri. ?dravan om- %ama l iu!ea foarte mult; tata l privea
ca pe un prieten. Dar nu-mi dau seama cum a a"uns el, de la $urin la Condova. 1u o sa mai ma cunoasca,
desiur. si ce-i cu asta8 # sa-l cunosc eu- Au trecut patruzeci si patru de ani, (nrico; patruzeci si patru de ani de
atunci- 5a ne ducem mine neresit, sa-l vedem.
Ieri dimineata, pe la ora noua, eram la ara. As fi vrut sa meara si 0arrone cu noi, dar nu a putut pentru ca
mama sa era !olnava.
(ra o zi frumoasa de primavara. $renul trecea printre cmpiile nverzite. 0ardurile erau m!racate numai n
flori. $e m!ata mirosul lor raspndit prin aer. $ata era foarte vesel privind cmpia, si din cnd n cnd ma lua
de t si vor!ea cu mine ca si cu un prieten. &ietul Crosetti, zicea el, dupa tatal meu, el m-a iu!it mai mult si
mi-a facut mai mult !ine. 1-am uitat niciodata sfaturile lui cele !une, precum nici do"enele aspre si drepte,
care-mi umpleau ochii de lacrimi. Parca-l vad si acum, cnd intra n clasa, cum si punea !astonul ntr-un colt si
si atrna paltonul n cuier, totdeauna n acelasi fel. Cum n toate zilele venea cu aceeasi voie !una, totdeauna
linistit si constiincios, staruitor si atent, n fiecare zi ai fi zis ca-si face lectia pentru ntia data. )mi aduc aminte
de el, ca si cum l-as vedea acum, cnd mi stria:
- &ottini- (i, &ottini- Aratatorul si deetul mi"lociu pe condei. %ult s-o fi schim!at n patruzeci de ani-
)ndata ce a"unseram la Condova, ne duseram la radinareasa de la vila din Chieri. (a tine o pravalioara n
catunul acela. # asiram nri"indu-si de copii. 1e primi cu toata inima si ne spuse ca !ar!atul sau tre!uie sa se
ntoarca foarte de curnd din 0recia, unde a plecat de trei ani pentru o lucrare. 1e vor!i si de fetita ei, care e n
institutul de surdo-muti din $urin; apoi ne arata calea, ca sa merem la profesor, caci e cunoscut de toti. Iesiram
din sat si apucaram pe o carare ce trece printr-o livada smaltata cu floricele.
$ata nu mai rostea nici un cuvnt. Parea cufundat n amintirile sale. ?m!ea din cnd n cnd si uneori clatina
din cap.
Deodata se opri si zise:
- Iata-l. 1u stiu ce as zice, daca n-ar fi el. .enea spre noi pe carare, un mosnea mic de stat, cu !ar!a al!a, cu o
palarie cu marinile mari si se spri"inea ntr-un toia. Picioarele i se clatinau si minile i tremurau.
- (l e- zise tata, ra!indu-si pasii. Cnd a"unseram n dreptul lui, ne opriram. %osneaul se opri si el, si se uita
lun la tata. 6ata i era nca tnara si ochii vii i straluceau n cap.
- Dumneata esti profesorul .incenzo Crosetti8 ntrea!a tata, salutndu-l.
%osneaul si scoase si el palaria si raspunse cu las tremurator, dar siur:
- (u sunt-
- Asadar, zise tata, lundu-l de mna, da voie vechiului dumitale elev, sa-ti strna mna si sa te ntre!e ce mai
faci8 Am venit nadins din $urin, ca sa te vad.
&atrnul se uita ctva timp la dnsul, cu mirare, apoi i zise:
- )mi face prea multa cinste... 1u stiu... Cnd ai fost elevul meu8 $e ro... 1umele dumitale8
$ata si spuse numele Al!erto &ottini, precum si anul n care a urmat la scoala, la dnsul, si unde. Apoi adaua:
- Dumneata nu mai ti aduci aminte de mine, si e foarte firesc, dar eu te tin asa de !ine minte-
Profesorul si pleca usor capul, se uita n pamnt, cueta si rosti de vreo trei ori numele tatii, care n timpul
acesta se uita la dnsul zm!ind.
Deodata, !atrnul ridica fruntea si zise ncet:
- Al!erto &ottini8 6iul ininerului &ottini8 Acela care locuia n piata Consolata8
- $ocmai asa, raspunse tata, ntinzndu-i minile.
- Asadar, zise mosneaul, mi dai voie, nu e asa, mi dai voie... domnul meu, si, naltndu-se, m!ratisa pe tata.
Capul sau al! de a!ia a"unea la umarul tatii, care si pleca o!razul pe fruntea lui.
)n cteva minute a"unseram la o curte ce se ntindea n fata unei casute cu doua usi.
Profesorul deschise o usa si ne pofti ntr-o odaie. #daia avea peretii varuiti. )ntr-un colt se afla un pat de lemn,
nvelit cu un macat al!, cadrilat cu al!astru. )n alt colt, lna fereastra, era o masuta si o polita cu carti, patru
scaune, o harta eorafica atrnata de un perete.
)n casa mirosea a mere. 1e asezaram ctesitrei. $ata si profesorul se uitara ctva timp unul la altul n tacere.
- &ottini- zise ncet, profesorul, uitndu-se n "os, la pardoseala de caramida patrata a odaii din care soarele
facea un "oc de sah. Da, mi aduc aminte foarte !ine. %ama dumitale era o doamna foarte !una- Dumneata, n
cel dinti an de nvatatura, ai stat ctva timp n !anca nti din stna, lna fereastra. .ezi ce !ine mi-aduc
aminte8 Parca am si acum dinaintea ochilor parul d-tale crliontat. Dupa aceea ramase putin pe nduri. (rai un
!aiat vioi; !a cam prea vioi- n al doilea an ai fost !olnav rau de anhina. %i-aduc aminte cnd ai venit iar la
scoala, sla! si nvelit ntr-un tartan. 5unt patruzeci de ani de atunci; nu e asa8 )ti multumesc din toata inima, ca
ti-ai adus aminte de profesorul dumitale. Au mai venit multi din fostii mei elevi sa ma vada, anii trecuti: un
colonel, preoti, o multime de domni.
)ntre!a pe tata ce ocupatie are. Dupa ce-i raspunse tata, el zise;
- %a !ucur, ma !ucur din suflet. )ti multumesc. De vreo ctva timp nu mai vad pe nimeni si mi-e teama sa nu fii
dumneata cel din urma oaspete al meu.
- Ce spui dumneata- zise tata. (sti !ine de tot, nca verde. 1u tre!uie sa vor!esti astfel.
- 1u, nu- raspunse profesorul. /ite- si-i arata cum i tremurau minile. (ste un semn rau, crede-ma. 5unt trei ani
de cnd m-a apucat aceasta infirmitate; dadeam nca lectii. *a nceput n-am tinut seama; credeam ca o sa fie
ceva trecator. Dimpotriva, rul se tinea una; merse tot crescnd, si veni ziua cnd nu mai putui sa scriu. Ce zi,
Doamne- ntia data cnd facui o pata pe caietul unui scolar, fu o lovitura cumplita pentru mine. 5taruii nca o
!ucata de vreme. )n sfrsit, nu o mai putui duce. Dupa saizeci de ani de profesorat, fui silit sa parasesc: scoala,
scolarii si munca. A fost un trist lucru pentru mine, foarte trist. )n ziua cnd dadui cea din urma lectie ma
nsotira toti pna acasa, ma sar!atorira, dar eu eram foarte trist. Pricepeam ca viata mea era pe sfrsite. Cu un an
nainte mi pierdusem sotia si pe scumpul meu fiu, sinurul ce-l aveam. 1u-mi mai ramn dect doi nepoti
sateni. Acum traiesc din cteva sute de lire pensie. 1u mai fac nimic. ?ilele mi par sfrsite. 5inura mea
ndeletnicire e sa rasfoiesc cartile de scoala, niste culeeri daruite. Iata-le aici, zise el, aratnd toata mica lui
!i!lioteca, aici sunt amintirile mele, tot trecutul meu... 1u mi-a mai ramas altceva pe lume.
Pe urma, adaua cu o voce nveselita: Ai sa te minunezi, domnule &ottini-
5e scula si, apropiindu-se de masa, deschise un sertar n care erau o multime de pachete mici, toate leate cu
cte o sforicica si pe fiecare pachetel era scris un nume si un an. Dupa ce cauta putin, lua unul, l desfacu, rasfoi
mai multe hrtii si scoase o foaie nal!enita de timp pe care o dete tatii. (ra o lucrare de clasa, veche de
patruzeci de ani. Pe plic era scris: Al!ert &ottini, Dictando, = aprilie, +4=4. $ata si recunoscu ndata scrisul lui
apasat de cnd era copil, si ncepu sa citeasca zm!ind.
Dar deodata ochii i se umplura de lacrimi. %a sculai si l ntre!ai ce are. (l ma apuca de umeri si-mi zise:
- /ita-te la paina asta. .ezi8 5unt ndreptari facute de !iata mama. )mi nrosa totdeauna pe t si pe l. Cele din
urma rnduri sunt toate scrise de ea. Imita foarte !ine scrisul meu, astfel ca daca eram o!osit si-mi era somn,
sfrsea dnsa paina n locul meu. 5fnta mea maicuta-
'idica ncet caietul si saruta paina.
- Iata- zise profesorul, aratnd alte pachete, iata amintirile mele- )n fiecare an am pus deoparte cte o lucrare
scrisa de-a fiecaruia din scolarii mei si toate sunt aran"ate dupa numar. Adeseori le rasfoiesc asa si citesc un
rnd de aici, unul de colea si astfel mi trec pe dinainte attea si attea lucruri- %i se pare ca traiesc iar trecutul.
Cti elevi am mai avut si eu- )nchid ochii si vad pe rnd clasa dupa clasa, sute si sute de !aieti, si cine stie cti
dintre ei vor fi murit- De multi mi aduc aminte foarte !ine. )mi aduc aminte de cei mai !uni si de cei mai rai;
cei care mi-au pricinuit multe multumiri si de cei care m-au neca"it rau; caci, de- Am avut si serpi, se ntelee,
ntr-un numar asa de mare de !aieti- Acum, ntelei, este ca si cum as fi n alta lume, de aceea i iu!esc pe toti
deopotriva.
5e aseza iar pe scaun, tinndu-mi o mna n minile sale.
- De mine nu-ti aduci aminte sa fi facut vreo strenarie8 l ntre!a tata zm!ind.
- De dumneata8 raspunse mosneaul, zm!ind si el. 1u n clipa aceasta nu- Dar asta nu nseamna ca n-ai facut
nici una. Dta "udecai !ine, erai destul de serios pentru vrsta ce aveai. )mi aduc aminte ce mult te iu!ea mama
dumitale... Dar ce !un esti ca ai venit sa ma vezi. Cum ti-ai putut lasa afacerile, ca sa vii la sarmanul dumitale
profesor8
- 5a-ti spun, domnule Crosetti- raspunse tata. %i-aduc aminte cnd !iata mama m-a adus ntia oara la scoala,
la dumneata. &iata mama se despartea pentru ntia data de mine si tre!uia sa ma lase doua ore dus de-acasa,
lasat pe alte mini dect ale tatii: pe minile unei persoane necunoscute. Pentru acea fiinta dulce, intrarea mea
n scoala era ca si intrarea n lume: un lun sir de despartiri tre!uincioase, dar dureroase; era societatea care i
rapea pe fiul ei pentru ntia oara, ca sa nu i-l mai napoieze niciodata n ntreime. (ra emotionata; si eu,
asemenea. Cnd ma ncredinta dumitale, vocea i tremura si-mi facu semn din cap nca o data din praul usii, cu
ochii plini de lacrimi. Dumneata, tocmai n acel minut i-ai facut un semn, ducndu-ti mna la piept, parca ar fi
voit sa-i zici: Doamna, ai ncredere n mine-
Acel semn, acea privire prin care eu !aai de seama, ca dumneata ntelesesesi totul, nu le-am uitat niciodata,
mi-au ramas totdeauna ntiparite n inima. Acea amintire m-a facut sa plec din $urin, si iata-ma spunndu-ti,
dupa patruzeci si patru de ani: %ultumesc, scumpul meu profesor-
Profesorul nu raspunse, mi mnia cnd parul, cnd fruntea, cu mna lui care tremura, si parca tremura din ce
n ce mai tare.
$ata se uita lun la peretii oi, la patul acela sarac: o !ucata de pine si o sticla cu untdelemn se aflau pe fereas-
tra; nteleeam ca-si zice: &ietul om- Dupa saizeci de ani de munca, asta i este rasplata8
Dar !ietul !atrn parea multumit. (l rencepu a vor!i cu vioiciune de familia noastra, de alti profesori din
timpul acela si de camarazii de clasa ai tatii, dintre care de unii si aducea aminte, iar de altii nu.
$ata i ntrerupse vor!a si-l rua sa se co!oare n sat, ca sa prnzeasca mpreuna cu noi. (l raspunse:
- %ultumes, multumesc- nsa prea nehotart.
$ata l lua de mna si-l rua iarasi.
- Dar cum o sa mannc, zise profesorul, cu minile astea, care tremura ca frunza8 ( o pedeapsa: si pentru mine
si pentru ceilalti-
- # sa te a"utam noi, domnule, raspunse tata.
Atunci primi, dnd din cap si zm!ind. 6rumoasa zi e azi- zise !atrnul, nchiznd usa.
- 6rumoasa zi, domnule &ottini- $e ncredintez ca o sa-mi aduc aminte ct voi mai trai.
$ata dete !ratul profesorului; acesta ma lua de mna si co!orram pe carare. )ntlniram doua fetite desculte,
care mnau vitele; si un !aietel, care trecu alernd cu o sarcina de paie n spinare. Profesorul ne spuse ca erau
doua eleve si un elev din clasa a II-a, care dimineata mnau vitele la pasune si lucrau cmpul desculti, iar spre
seara si puneau hetele si se duceau la scoala. (ra pe la amiaza. 1u mai ntlniram pe nimeni. )n cteva minute
a"unseram la !irt, ne asezaram n "urul unei mese mari, puseram pe profesor ntre noi si ncepuram ndata sa
mncam. &irtul era tacut ca o manastire. Profesorul era foarte vesel si !ucuria i marea tremuratul minilor. De-
a!ia putea sa mannce.
$ata i taia carnea, i rupea pinea, i punea sare pe taler. Ca sa !ea, tre!uia sa-si tina paharul cu amndoua
minile si si lovea dintii de marinea paharului. Dar vor!ea mereu cu caldura: de cartile de citire, de pe vremea
cnd era tnar, de proramele de pe atunci, de laudele ce i aduceau inspectorii, de reulamentele din anii cei
din urma si pe toate le spunea cu fata senina, ceva mai rosie, dar cu las voios ca de tnar. si tata l privea, cu
aceeasi privire cu care se uita uneori la mine.
Profesorul si varsa vin pe piept, tata se ridica si-l sterse cu servetul.
- Dar, domnule, nu-ti dau voie, zise el, rznd.
5punea cuvinte latinesti. )n cele din urma ridica paharul care-i "uca n mna si zise foarte serios:
- )n sanatatea dumitale, domnule ininer, n a copiilor si n memoria duioasei dumitale mame-
- )n sanatatea dumitale, !unul meu profesor- raspunse tata, strnndu-i mna.
)n fundul odaii era !irtasul si ctiva straini, care se uitau surznd ca si cum ar fi fost multumiti de sar!atoarea
ce se facea nvatatorului din comuna lor.
Pe la ora doua si mai !ine iesiram, si profesorul vru sa ne nsoteasca pna la statia drumului de fier.
$ata i dadu iarasi !ratul si el ma lua de mna; eu i duceam !astonul.
#amenii se opreau n drum, ca sa se uite, pentru ca toti l cunosteau; unii l si salutau. Pe la "umatatea drumului
auziram de la o fereastra mai multe lasuri de copii care citeau mpreuna cu las tare sila!isind. &atrnul se
opri, parca se ntristase.
- Iata, domnule &ottini, zise el, ceea ce ma mhneste. 5a auzi voci de !aieti n scoala si eu sa nu mai fiu cu ei,
sa stiu ca este un altul n locul meu- Am auzit saizeci de ani de-a rndul muzica aceasta si-mi intrase n fire.
Acum sunt fara familie, nu mai am copii-
- 1u, domnule, zise tata, relundu-si drumul, dumneata ai multi copii mprastiati n lume, care-si aduc aminte
de dumneata, cum mi-am adus aminte eu, totdeauna.
- 1u, nu, raspunse profesorul, cu ntristare; nu mai am scoala, nu mai am copii; si fara copii nu o sa mai pot trai.
# sa-mi vina n curnd ceasul.
- 1u mai spune asta, domnule, nu te mai ndi asa; raspunse tata. #ricum, dumneata ai facut mult !ine- <i-ai
ncredintat viata ntr-un chip att de no!il-
&atrnul profesor si pleca un moment capul sau cel al! pe umerii tatii si ma strnse de mna. Intraseram n
ara. $renul era ata sa plece.
- 'amas !un, domnule- i zise tata, sarutndu-l pe amndoi o!ra"ii.
- Adio, multumesc- raspunse profesorul, strnnd tare mna tatii.
Pe urma l sarutai si eu, si simtii ca o!razul i era ud de lacrimi. $ata ma mpinse n vaon, si, n momentul cnd
se urca, smulse repede din minile profesorului !astonul cel ros si l dete n schim! pe al sau, cu mnerul de
arint, cu initialele sale ravate, strindu-i:
- <ine-l, ca sa-ti aduci aminte de mine.
&atrnul ncerca sa i-l napoieze si sa-si ia napoi pe al sau, dar tata intrase n vaon si nchisese usa.
- Adio, !unul meu profesor-
- Adio, fiul meu, raspunse profesorul n momentul cnd trenul se punea n miscare. Dumnezeu sa te
!inecuvnteze pentru mnierea ce ai adus unui sarman !atrn.
- *a revedere- stria tata, cu vocea na!usita de emotie.
Profesorul clatina din cap, ca si cum ar fi zis: nu o sa ne mai vedem.
- Da, da, repeta tata, la revedere-
(l raspunse ridicnd mna spre cer:
- Acolo, sus- si disparu din ochii nostri cu mna ridicata si cu privirea spre cer.
Convalescenta.
Boi, 7>.
Cine mi-ar fi spus, cnd ma ntorceam cu tatal meu asa de voios de la acea frumoasa plim!are, ca zece zile n-o
sa mai vad: nici verdeata, nici cer- Am fost foarte reu !olnav; pe moarte- Auzeam pe mama plnnd, vedeam
pe tata al!en, cu fata pierduta, cnd se uita lun la mine. 5urioara mea, 5ilvia, vo!ea ncet cu fratele meu.
Doctorul era vesnic lna mine si-mi spunea lucruri pe care nu le pricepeam.
(ra ct pe-aici sa-mi iau ziua !una de la toti- .ai, !iata mama- De vreo cteva zile, cele mai rele din !oala
mea, nici ca-mi aduc aminte de ceva; a fost ca un vis ncurcat si ntunecat.
%i se pare ca am vazut lna patul meu pe profesoara mea cea !una din clasa I primara, care se silea sa-si
na!use tusea cu !atista, ca sa nu ma supere. Ca prin vis mi-aduc aminte de profesorul meu, cnd s-a aplecat sa
ma sarute si m-a cam ntepat pe o!raz cu !ar!a. Am vazut trecnd ca prin ceata capul rosu al lui Crossi,
crliontii !alai ai lui Derossi, pe Cala!rezul m!racat n neru si pe 0arrone, care-mi aduse o mandarina si fui
repede, pentru ca si mama lui era rau !olnava.
Pe urma ma sculai ca dupa un somn reu si pricepui ca mi-era mai !ine, fiindca vedeam pe mama si pe tata, ca
zm!eau, si auzeam pe 5ilvia, cntnd ncet. Ah- Ce vis urt a fost- Pe urma ncepui sa mer din zi n zi mai
!ine.
A venit si ?idarasul. (l m-a facut sa rnd pentru ntia oara cu strm!atura lui ca 2!otul de iepure2 si parca o
face si mai !ine acum de cnd i s-a tras putin o!razul de !oala. %ititelul- A venit Coretti, a venit 0aroffi si mi-a
daruit doua !ilete de la loteria ce facuse cu un cutitas cu cinci lim!i pe care l-a cumparat din strada &ertola.
Apoi, ieri, tocmai cnd dormeam a venit Precossi si si-a pus o!ra"elul pe mna mea, fara sa ma destepte. .enea
de la fieraria tatalui sau, si, fiind cu fiura nca plina de praf de car!uni, mi-a nnerit mneca halatului. 1u pot
sa spun ce mare placere mi-a facut cnd m-am desteptat si am vazut acea urma a vizitei sale.
Cum au nverzit copacii n aceste putine zile- si ce necaz mi e cnd ma duce tata, la fereastra, ca sa privesc
putin, si vad cum aleara !aietii la scoala cu cartile la su!tioara.
Dar peste putin o sa ma ntorc si eu. 5unt att de nera!dator, sa-i vad iar pe toti !aietii, sa vad !anca mea,
radina, strazile; sa aflu tot ce s-a ntmplat n acest timp; sa ma asez iar la cartile si la caietele mele; mi se pare
un an de cnd nu le-am mai vazut- &iata mama, ce mult a sla!it si cum s-a tras la fata- &ietul tata, ce o!osit e-
si drautii mei camarazi care au venit sa ma vada, cum um!lau n vrful deetelor si ma sarutau pe frunte- mi
pare rau, cnd ma ndesc ca ntr-o zi o sa ne despartim. Cu Derossi si cu vreo ctiva, o sa urmam studiile
mpreuna, poate, dar toti ceilalti8 Cnd vom sfrsi clasa a I.-a, adio, n-o sa ne mai vedem; n-o sa mai vad lna
patul meu, cnd voi fi !olnav; nici pe 0arrone, nici pe Precossi, nici pe Coretti- Ce rau mi pare- Asa de !uni
!aieti si !uni camarazi, sa nu-i mai vad eu, niciodata.
Prieteni muncitori.
Boi, 7>.
si de ce nu o sa-i vezi niciodata, (nrico8 Aceasta depinde numai de tine. Cnd vei sfrsi clasa a I.-a, tu vei
trece la imnaziu si ei se vor face muncitori, dar poate sa ramneti multa vreme n acelasi oras. si pentru ce nu
v-ati mai vedea8 Cnd vei fi la universitate sau la liceu, o sa te duci sa-i vezi n pravaliile sau atelierele lor, si ce
mult o sa te !ucuri cnd vei vedea pe tovarasii tai din copilarie, !ar!ati, la lucru. As vrea sa stiu de ce nu te-ai
duce pe la Coretti si pe la Precossi, oriunde s-ar afla ei8 &a o sa te duci, o sa petreci ceasuri ntrei cu ei, si o sa
vezi, cnd vei ncepe a cunoaste viata si lumea, cte mai ai sa nveti de la dnsii: lucruri pe care nimeni n-ar
putea sa ti le spuna, asupra mestesuului lor, asupra societatii si tarii tale.
Afla deasemenea, ca daca nu vei pastra aceste prietenii, va fi reu sa mai faci alte leaturi pe viitor; vreau sa zic
prietenii din afara de societatea din care faci parte si astfel o sa traiesti numai ntr-o societate si omul care
traieste numai ntr-o societate, e ca cel care citeste numai ntr-o carte. Dotaraste-te deci, chiar de pe acuma, sa
pastrezi pe prietenii tai cei !uni, chiar si dupa ce va veti fi despartit, sa-i vezi pe ei mai cu dra, tocmai pentru
ca sunt fii de muncitori. Asculta-ma !ine: cei din clasele de sus sunt ofiterii: muncitorii sunt soldatii muncii; dar
n societate, ca si n armata, nu numai ca soldatul nu e mai pre"os de ofiter, pentru ca no!letea sta n valoarea
omului, iar nu n ran; n munca, iar nu n csti; meritul soldatului si al muncitorului e chiar mult mai mare,
fiindca tra mai putin profit din munca lor. Iu!este dar si respecta, mai presus de toti, pe camarazii tai, pe fii
soldatilor muncii; cinsteste n ei ostenelile si "ertfele parintilor; dispretuieste deose!irile de soarta si de clasa,
deose!iri dupa care numai oamenii de nimic si formeaza sentimentele si politetea lor; ndeste-te ca din vinele
taranilor si ale muncitorilor de prin ateliere a curs snele !inecuvntat care ne-a mntuit patria. Iu!este pe
0arrone, iu!este pe Precossi, iu!este pe Coretti, iu!este pe ?idarasul tau: care ascund n piepturile lor de mici
muncitori, inimi de printi, si "ura-ti tie nsuti, ca nici o schim!are a soartei nu va putea smule aceste sfinte
prietenii din copilarie, din inima ta. Bura-mi ca daca dupa patruzeci de ani, trecnd pe la o statie de drum de fier,
vei recunoaste su! hainele unui masinist pe vechiul tau prieten, 0arrone, cu o!razul nnerit de fum... #- 1u, n-
am nevoie sa "uri... sunt siur ca l vei m!ratisa chiar de vei fi senator al reatului.
$atal tau.
%ama lui 0arrone.
5m!ata, 7C.
)ndata ce ma ntorsei la scoala, auzii o veste trista. De multe zile, 0arrone nu ma venea pentru ca mama sa era
rau !olnava si sm!ata seara, ea si dete sufletul. Ieri de dimineata, ndata ce intra profesorul n clasa, ne zise:
- 5armanului 0arrone i s-a ntmplat cea mai mare nenorocire ce poate iz!i pe un copil. A murit mama lui.
%ine, !ietul !aiat o sa vina la scoala. .a ro, !aieti, sa respectati rozava durere ce i sfsie inima. Cnd va
intra, salutati-l serios si prieteneste, nici unul sa nu lumeasca, nici unul sa nu rda cu el; va ro-
Azi de dimineata, putin mai trziu dect ceilalti, intra 0arrone. %i se rupse inima, cnd l vazui. (ra tras la fata,
avea ochii rosii si a!ia se tinea pe picioare: parca ar fi fost !olnav de o luna de zile. 1u l-ai mai fi cunoscut. (ra
m!racat n neru din cap pna n picioare. Ce mila ne era de el- 1ici unul nu crcni, toti ne uitaram la dnsul.
Cum intra si vazu iarasi clasa de unde mama sa venea sa-l ia mai n fiecare zi, !anca aceea pe care ea se plecase
de attea ori n zilele de e3amen, ca sa-i dea cele din urma povete si unde el se ndise de attea ori la dnsa,
nera!dator de a alera ntru ntmpinarea ei, iz!ucni ntr-un hohot de plns disperat. Profesorul l lua lna sine,
l m!ratisa si-i zise:
- Plni !aiete; dar fa-ti inima. %ama ta nu mai e aici, dar te vede, te iu!este nca; tot traieste lna tine si ntr-o
zi o s-o revezi, pentru ca esti un suflet !un si cinstit ca si dnsa. 6a-ti inima-
Dupa ce zise aceasta, l aduse n !anca, lna mine. 1u ndrazneam sa ma uit la el. 0arrone si scoase caietele si
cartile, pe care nu le deschisese de mai multe zile, si deschiznd cartea de citire, unde e o ravura care
reprezinta o mama cu fiul ei de mna, iz!ucni iarasi n plns, si si pleca usor capul pe !rat.
Profesorul ne facu semn, sa-l lasam sa stea asa si ncepu lectia. (u as fi vrut sa-i spun ceva, dar nu stiam ce. )l
atinsei cu mna si i soptii la ureche:
- 1u mai plne, 0arrone draa-
(l nu raspunse si, fara sa-si ridice capul de pe !anca, si puse mna lui ntr-a mea si o tinu asa. *a iesire nu-i
vor!i nimeni; toti trecura pe lna el cu respect si n tacere. .azui ca ma asteapta mama si alerai s-o
m!ratisez; dar ea ma respinse si se uita la 0arrone. Deocamdata nu ntelesei de ce, dar !aai de seama ca
0arrone, sinur de o parte, se uita la mine cu o privire de o ntristare nespusa, parca ar fi zis:
$u m!ratisezi pe mama ta; eu n-o s-o mai m!ratisez pe a mea- $u ai nca pe a ta; a mea a murit- si atunci
pricepui pentru ce mama ma respinsese. Iesii cu dnsa, dar nu o luai de mna.
0iuseppe %azzini.
5m!ata, 7C.
0arrone a venit si azi dupa-amiaza la scoala, tot al!en la fata si cu ochii umflati de plns. A!ia s-a uitat la
micile daruri ce-i pusesem pe !anca, la locul sau, ca sa-l mai mniem. Profesorul adusese o paina dintr-o
carte, ca sa i-o citeasca, sa-l faca sa mai prinda inima, sa-i mai aline durerea.
%ai nti, el ne nstiinta ca mine tre!uie sa ne ducem toti, punct la douasprezece, la primarie, ca sa fim fata,
cnd se va da medalia de 2.irtute cetateneasca2 unui !aiat care a scapat pe un copil ce era sa se nece n Pad; si
ca luni o sa ne dicteze descrierea ser!arii, n locul povestirii lunare. Pe urma se ntoarse catre 0arrone, care
statea cu capul plecat, si-i zise:
- 0arrone, ia sileste-te sa scrii si tu ce voi dicta.
$oti ne luaram condeiele. Profesorul dicta:
%azzini, nascut n 0enova la +4>E, a murit n Pisa la +4,7. A fost un mare suflet de patriot, un mare scriitor, cel
dinti apostol si inspirator al revolutiei italiene. Din cauza iu!irii sale de patrie, el a trait patruzeci de ani, sarac,
e3ilat, persecutat, ratacitor si totdeauna nestramutat n principiile si ideile sale. %azzini, care adora pe mama sa
si care mostenise de la ea tot ce avea mai curat si mai no!il n sufletul sau cura"os si distins, scria astfel unui
!un prieten al sau, ca sa-l mnie pentru cea mai mare din nenorociri. Iata pe scurt cuvintele lui:
2Prietene, tu n-o sa mai vezi pe mama ta pe acest pamnt. Acesta e roaznicul adevar. (u nu vin pe la tine,
pentru ca durerea ta e una din acele dureri solemne si sfinte care tre!uiesc nfrnte prin ele nsile. )ntelei ceea
ce vreau sa zic prin cuvintele: $re!uie sa nvinem durerea- 5a nvinem ceea ce durerea are mai putin sfnt,
mai putin curat, ceea ce n loc de a m!lnzi sufletul, l sla!este si-l n"oseste.
Dar cealalta parte a durerii, partea cea mai no!ila, aceea care mareste si nalta sufletul, aceea ce tre!uie sa
ramna cu tine, sa nu te paraseasca niciodata. Aici, pe pamnt, nimic nu nlocuieste o mama !una.
)n durerile si n mnierile pe care viata ti le mai poate da, tu tot n-o s-o uiti niciodata. Dar tre!uie sa-ti aduci
aminte de ea, sa o iu!esti, sa te mhnesti de moartea ei ntr-un chip demn de dnsa. Prietene, asculta-ma-
%oartea nu e3ista, nu e nimic- 1ici nu se poate ntelee. .iata e viata si urmeaza leea vietii: proresul.
Aveai ieri o mama pe pamnt, azi ai un ner ntr-alta lume. $ot ce e !un traieste si dupa viata pamnteasca,
marit n putere. Asa e si cu draostea mamei tale. (a, acum te iu!este mai mult dect odinioara.
si tu esti mai responsa!il de faptele tale fata de dnsa, de cum erai mai nainte. De la tine, de la faptele tale:
atrna acum ca sa o ntlnesti, sa o vezi ntr-o alta e3istenta. $re!uie dar ca, pentru draostea si respectul ce ai
purtat mamei tale, sa devii si mai !un, ca sa o !ucuri. $re!uie deci, de aici nainte, la orice fapta a ta, sa te
ntre!i:
Ar ncuviinta-o mama8 $recerea ei ntr-alta lume ti-a procurat un ner pazitor catre care tre!uie sa ndrepti
orice ruaciune a ta. 6ii cura"os si !un; mpotriveste-te durerii disperate si de rnd; do!ndeste linistea pe care o
au numai sufletele mari, n suferintele adnci- Iata ceea ce cere dnsa, de la tine-
- 0arrone, adaua profesorul, fii cu inima si linistit, iata ceea ce cere ea, de la tine- )ntelei8
0arrone facu din cap, semn ca da; si n timpul acesta lacrimile i cureau siroaie: pe fata, pe mini, pe caiet si
pe !anca.
.irtutea cetateneasca.
@Povestire lunaraA.
*a orele douasprezece punct, eram toti cu profesorul dinaintea primariei, ca sa vedem cum se da medalia
2.irtutea cetateneasca2, unui copil care scapase pe un camarad al sau din Pad, unde era sa se nece. /n stea
mare tricolor flfia pe !alconul fatadei.
Intraram n curtea primariei. (ra ntesata de lume. .azuram n fundul curtii o masa nvelita cu postav rosu,
hrtii deasupra, si, n "urul mesei, un rnd de fotolii poleite, pentru primar si pentru consilieri.
)n dosul fotoliilor erau usierii primariei, m!racati n tunici al!astre si cu ciorapi al!i. *a dreapta, n curte, se
afla rnduita n sir, o companie din arda municipala. 5oldatii din acea companie aveau multe decoratii. Alaturi
de ei era o companie de raniceri. )n partea cealalta erau pomperi n uniforma de sar!atoare si multi soldati,
care venisera acolo numai ca sa priveasca; vnatori, calarasi, tunari.
Apoi "ur mpre"ur, raspnditi prin curte, erau: domni, oameni din popor, ctiva ofiteri, doamne si copii, care se
nhesuiau unii ntr-altii. 1oi ne rnduiram ntr-un colt, unde mai erau si alti multi copii de pe la alte scoli, cu
profesorii lor. *na noi se afla o ceata de !aieti din popor, cam de la zece pna la optsprezece ani, care rdeau
si vor!eau tare; se nteleea ca erau toti din su!ur!ia Pad-ului, camarazi sau cunoscuti de-ai !aiatului care urma
sa primeasca medalia.
De la ferestrele de sus priveau slu"!asi de-ai primariei. &alconul !i!liotecii era ntesat de lume. )n !alconul din
fata, deasupra anului, erau o multime de fete din scolile pu!lice si multe din Institutul fiicelor de militari, cu
frumoasele lor valuri al!astre. $e-ai fi crezut la un teatru. $oti vor!eau cu veselie, uitndu-se din cnd n cnd
spre masa cu postavul rosu, sa vada daca nimeni nu venise nca. %uzica militara cnta n fund, su! an.
'azele soarelui nal!eau zidurile. (ra foarte frumos-
Deodata, toti din curte, din !alcoane, de pe la ferestre, ncepura sa !ata din palme.
%a ridicai n vrful picioarelor, ca sa vad. %ultimea ce statea la spatele mesei, se despartise si facuse loc, ca sa
treaca un !ar!at si o femeie. Acestia naintara. &ar!atul era tatal sau, un zidar, n haine de sar!atoare. 6emeia,
mama lui mica si !londa, purta o rochie neara. &aiatul, !alai si mititel, era m!racat cu o hainuta cenusie.
.aznd atta lume si auzind zomotul aplauzelor, ramasera ctesitrei nmarmuriti; nu mai ndrazneau: nici sa se
uite, nici sa se miste.
/n suier de la primarie i mpinse lna masa, spre dreapta. *umea tacu ctva timp, apoi iz!ucni n aplauze din
toate partile.
&aiatul se uita la ferestre, apoi la !alconul fiicelor de militari. (l si tinea n mna palaria, parca nu stia unde se
afla. %i se paru ca seamana putin la fata cu Coretti, dar e ceva mai rosu. $atal sau si mama sa tineau ochii
ndreptati spre masa.
$oti !aietii din su!ur!ia Padului, care stateau lna noi, ieseau din rnd, naintau ct puteau, ca sa faca semne
camaradului lor, si-l chemau ncet pe nume:
- 0ino- 0ino- 0inetto-
$ot chemndu-l mereu, fura auziti. &aiatul se uita la ei si-si duse palaria la ura, ca sa-si ascunda zm!etul.
*a un moment dat, toti soldatii prezentara armele. Intra primarul, nsotit de mai multi domni.
Primarul, cu parul carunt de tot, cu o esarfa tricolora la !ru, se apropie de masa si statu n picioare. $oti ceilalti
stateau la spatele lui si pe alaturi.
%uzica nceta de a cnta. Primarul facu un semn. $oti tacura si el ncepu sa vor!easca. Cele dinti cuvinte nu le
auzii !ine, dar ntelesei ca povestea fapta !aiatului. %ai pe urma nsa, lasul sau se ntari si se raspndi prin
toata curtea asa de limpede si de sonor, nct nu mai pierdui nici o vor!a:
- Cnd !aiatul vazu de pe mal, ca tovarasul sau se z!atea n apa, cuprins de frica mortii, azvrli hainele de pe el
si, fara sa se ndeasca macar o clipa la pericolul n care se e3punea, alera spre ru. $oti i striara: # sa te
neci- (l nu raspunse. .oira sa-l opreasca; el se zvrcoli si le scapa din mini. )l chemara pe nume; el si intrase
n apa. Apele erau umflate, prime"dia era mare chiar pentru !ar!at. Dar el se arunca naintea mortii cu toata
puterea micului sau corp si a inimii sale cele mari. A"unse, prinse la timp pe nenorocitul care se duse la fund si-l
scoase afara. 5e lupta cu furie mpotriva valurilor care tindeau sa-i nhita pe amndoi; se lupta chiar cu
tovarasul sau, care era sa-l afunde si pe el. De mai multe ori disparu si reveni deasupra apei, ntr-o lupta
disperata, staruind fara preet n sfntul sau scop, nu ca un !aiat care vrea sa scape pe un alt !aiat, ci ca un
!ar!at, ca un tata, care se lupta ca sa scape pe fiul sau, care e viata si sinura lui speranta.
)n fine, Dumnezeu nu nadui ca o fapta asa de marinimoasa sa fie zadarnica. &aiatul rapi victima uriasului ru,
o aduse la mal si i dadu mpreuna cu altii, cele dinti a"utoare. Dupa aceea se duse acasa sinur si linistit, ca sa-
si povesteasca fapta parintilor sai, ca un lucru foarte simplu. Domnilor- %are si vrednic de respect este cura"ul
la un !ar!at. Dar la un copil, n care nu poate fi nici o !anuiala de am!itie si de interes, la un copil care e nevoit
sa dezvolte cu att mai multa ndrazneala, cu ct lipsesc puterile, la un copil caruia nu-i cerem nimic, care n-are
nici o ndatorire, care ne pare destul de !un si no!il numai cnd recunoaste si ntelee sacrificiile altuia, fara ca
el sa le ndeplineasca; la acela !ar!atia este un lucru dumnezeiesc.
1u voi mai spune altceva nimic, domnilor. 1u vreau sa ncarc cu laude de prisos o marinimie asa de simpla.
Iata-l- Aici n fata voastra sta mntuitorul viteaz si eneros. 5oldati, salutati-l ca pe un frate- %ame,
!inecuvntati-l ca pe un fiu- Copii, aduceti-va aminte de numele lui, ntipariti-va n minte chipul lui, ca sa nu se
mai steara niciodata din inima voastra- .ino aici !aiete- $e decorez n numele reelui Italiei cu medalia
2.irtutea cetateneasca2.
/n 2sa traiasca2, iz!ucni deodata si rasuna mpre"urul palatului primariei.
Primarul lua de pe masa medalia si o prinse pe pieptul !aiatului. Dupa aceea l m!ratisa si l saruta. %ama sa
si duse mna la ochi, tatal si plecase capul pe piept. Primarul le strnse mna la amndoi si lund decretul
decoratiei, leat cu panlica, l dete mamei.
)ndata apoi se ntoarse catre !aiat si-i zise:
- Amintirea acestei zile att de lorioase pentru tine, att de fericita pentru tatal tau si pentru mama ta, sa te tina
n toata viata pe calea virtutii si a onoarei. 'amas !un-
Primarul iesi, muzica ncepu a cnta si totul parea sfrsit, cnd compania de pompieri se desparti si lasa sa
treaca un !aietel de vreo noua ani. Acesta se repezi pe lna o doamna, care se si arunca n !ratele !aiatului
decorat.
# a doua salva de aplauze si de urari rasuna n curte.
$oti ntelesera ndata, ca acesta era !aiatul care fusese scapat si ca venea sa multumeasca mntuitorului sau.
Dupa ce l saruta, l lua de !rat, ca sa-l nsoteasca afara. Amndoi mereau nainte si dupa ei veneau: tatal si
mama, ndreptn-du-se cu toti spre iesire. Patrunsera cu reu prin multimea care se ducea dupa ei: soldati, copii,
femei, ardisti, fara nici o ordine. $oti se mpineau sau se ridicau n vrful picioarelor, ca sa-l vada pe !aiat.
Cei care erau n drumul lui, l apucau de mna. Cnd trecu pe dinaintea !aietilor din scoli, toti ridicara n sus
palariile.
Cei din su!ur!ia Padului facura un zomot nespus; unii l traeau de haina, altii l apucau de mini, strind:
- 0ino, traiasca 0ino- &ravo 0ino-
)l vazui si eu, cnd trecu pe lna mine. (ra aprins la fata, vesel; medalia era prinsa cu o panlica al!a, rosie si
verde. %ama lui plnea si rdea; tatal sau si rasucea mustata si mna i tremura ca si cnd ar fi fost prins de
friuri... *umea de pe la ferestre si !alcoane se tot uita la ei si i aplauda. Deodata, tocmai cnd !aietii erau sa
intre su! an, o adevarata ploaie de flori, de !uchete de viorele si mararite, cazu din !alconul fiicelor de
militari, acoperind capul !aiatului, pe al tatalui, pe al mamei si mprastiindu-se pe pamnt. %ulti se apucara sa
le culeaa repede si le dadura mamei... %uzica, n fundul curtii, cnta ncet si duios o melodie frumoasa, care
parea cntecul unor lasuri arintii ce se departau ncet n "os, pe tarmurile unui fluviu.
%AI
Copiii rahitici.
.ineri, E.
Azi nu m-am dus la scoala, pentru ca nu prea mi-era !ine si mama m-a luat cu ea la Institutul copiilor schilozi,
unde se dusese sa !ae pe una din fetele portarului; dar nu m-a lasat sa mer nauntru.
1u ai nteles de ce nu te-am lasat sa intri, (nrico8 Pentru ca sa nu aduc n fata acelor nenorociti, n mi"locul
scolii, ntocmai ca un model, pe un !aiat sanatos si zdravan. &ietii copii au destule, !a nca prea multe ocazii, ca
sa faca comparatii dureroase- Ce lucru trist- %-au podidit lacrimile, cnd am mers nauntru- (rau vreo saizeci:
si !aieti si fete... 5armane oase sucite. 5armane trupsoare schimonosite- 1umaidect !aai de seama multe
o!raze draalase, cu ochii plini de desteptaciune si de iu!ire: era un o!ra"or de fetita cu nasul su!tire si cu
!ar!ia ascutita, parca era o !a!uta, dar aveau, un zm!et att de dulce-
Cte unii, cnd te uiti la ei numai n fata, sunt frumosi: parca n-ar avea nici o infirmitate; dar cnd se ntorc... )ti
da un cutit prin inima- .enise doctorul, sa-i vada. )i aseza drepti pe !anca, le ridica hainele, ca sa le pipaie
pntecele umflat si ncheieturile nrosate; nu se rusineaza, deloc !ietii copii. 5e vede ca sunt nvatati sa stea
dez!racati, ntorsi n toate partile.
si cnd ne ndeam ca acum sunt n perioada cea mai !lnda a !olii lor, ca acum sufera mai putin- Dar cine
poate spune ce au suferit la cea dinti deformare a trupului lor, cnd, odata cu cresterea infirmitati, vedeau
micsorndu-se draostea n "urul lor; !ietii copii, lasati sinuri ceasuri ntrei ntr-un colt al unei odai sau al
unei curti; rau hraniti si cteodata chiar !at"ocoriti sau chinuiti luni ntrei, si n zadar, cu leaturi si cu aparate
ortopedice. Dar acum, multumita cautarii, hranei si imnasticii, multi se fac mai !ine. Profesoara i puse sa faca
imnastica. <i-era mai mare mila, cnd i vedeai ntinznd su! !anca picioarele lor schiloade, luni ca niste
fuse, noduroase, diforme; picioruse pe care le-ai fi acoperit cu sarutari. /nii nu puteau sa se scoale din !anca si
ramneau acolo avnd capul lasat pe !rat, mnind cartile cu mna; altora, ntinznd !tatele li se taia ra-
suflarea si cadeau nal!eniti "os pe scaun; cu toate acestea zm!eau, ca sa-si ascunda naduseala. (nrico draa,
voua care nu pretuiti destul sanatatea, vi se pare putin lucru ca sunteti zdraveni- %a ndeam la !aietii sanatosi
si voinici, pe care mamele i duc la plim!are, mndre de frumusetea lor, si as fi strns la pieptul meu cu
disperare toate acele capete; mi-as fi zis, daca as fi fost sinura pe lume: nu ma mai misc de aici, vreau sa va
nchin voua viata mea, sa va servesc, sa va fiu mama pna la sfrsitul vietii mele...
)ntre acestea, !ietii copii cntau cu niste lasuri su!tiri, dulci si duioase, care mereau drept la inima, si fiindca
profesoara-i laudase, erau foarte multumiti. Pe cnd trecea printre !anci, ei i sarutau minile si !ratele, caci au
multa recunostinta pentru cine i iu!este; sunt foarte simtitori. 5unt si talentati, nerasii acestia- 2)nvata-2
spunea profesoara. # profesoara tnara si draalasa, care are n chipul ei o !unatate, o oarecare e3presie trista,
ca un fel de olindire a nenorocirilor pe care ea le mnie si le usureaza. Drauta fata- Printre toate fiintele
omenesti, care si cstia viata prin munca, nu e niciuna care sa si-o cstie cu mai mare sfintenie- Dumnezeu
s-o rasplateasca-
%ama ta.
Bertfa.
%ama e foarte !una si sora mea, 5ilvia, e ca si dnsa: are o inima tot asa de mare si de eneroasa. 5tateam
aseara si copiam o parte din povestirea lunara: 2De la Apenini pna la Anzi2, din care profesorul ne-a dat
fiecaruia sa scriem cte nitel, e foarte luna. 5ilvia intra pe vrful picioarelor si-mi spuse repede si cu vocea
na!usita:
- .ino cu mine la mama- I-am auzit azi dimineata vor!ind. $atii i-au mers afacerile rau; era mhnit. %ama
cauta sa-l ncura"eze. 5untem strmtorati, ntelei8 1u mai avem !ani. $ata spunea ca tre!uie sa ne lipsim de
cte ceva pentru ctava vreme. Asadar, tre!uie sa facem si noi sacrificii, nu e asa8 5pune, vrei si tu8 &ine, eu
vor!esc cu mama si tu sa fii de aceeasi parere cu mine si sa-mi faaduiesti pe cuvntul de cinste, ca o sa faci ce-
ti voi spune eu.
Dupa ce zise acestea, ma lua de mna si ma duse la mama, care cosea stnd pe nduri. (u ma asezai lna
dnsa, de o parte, si 5ilvia, de cealalta. 5ilvia i spuse numaidect:
- %ama draa, am sa-ti spun ceva: amndoi vrem sa-ti vor!im.
%ama se uita la noi cu mirare. 5ilvia ncepu: $ata nu mai are !ani; nu e asa8
- Ce spui tu8 zise mama rosind. 1u e adevarat- Da unde stii tu8 Cine ti-a spus8
- (u stiu, raspunse 5ilvia, cu ton hotart. 1u e asa, mama, tre!uie sa facem si noi sacrificii dupa puterea noastra.
)mi faaduisesi un evantai pe la sfrsitul lui mai si (nrico si astepta cutia sa cu culori; nu mai vrem nimic; nu
vrem sa se risipeasca !anii, ne multumim noi si asa; auzi, mama8
%ama ncerca sa vor!easca, nsa 5ilvia adaua: 1u, o sa fie asa cum vrem noi. 1e-am hotart. si pna ce tatei
nu-i vor mere iar afacerile !ine, nu ne mai tre!uie: nici poame, nici alte lucruri; o sa ne fie destul supa, si
dimineata o sa mncam pine. Astfel o sa se faca mai putina cheltuiala pentru mncare, caci, ntr-adevar,
cheltuim mult. )ti faaduim ca o sa ne vezi totdeauna multumiti cu orice, repeta 5ilvia, astupnd cu mna ei
ura mamei. si daca va tre!ui sa facem si alte sacrificii la m!racaminte sau la orice, le vom face cu placere;
putem chiar vinde toate darurile ce le-am primit. (u mi dau toate lucrurile, ti a"ut si n casa, sa nu mai dam
nimic de cusut. .oi lucra cu tine toata ziua, voi face tot ce-mi vei spune, sunt hotarta la toate- *a toate- zise ea,
cu toata inima, lund pe mama de t, pentru ca tata si mama sa nu mai ai!a nea"unsuri, si eu sa va vad pe
amndoi linistiti, cu voie !una ca mai nainte, alaturi cu 5ilvia voastra si cu (nrico al vostru, care va iu!esc att
de mult, care si-ar da viata lor pentru voi-
1-am vazut niciodata pe mama asa de multumita ca n momentul cnd auzi aceste cuvinte; nu ne-a sarutat
niciodata asa de dulce pe frunte. Plnea si rdea, fara ca sa poata rosti vreun cuvnt.
Pe urma ncredinta pe 5ilvia, ca ntelesese rau; ca, din fericire, nu eram asa n lipsa cum credea ea, si ne
multumi de o suta de ori. 6u foarte vesela toata seara, pna ce veni tata, caruia i povesti totul. $ata nu zise
nimic, scumpul meu tata- Dar azi dimineata, cnd ne-am asezat la masa, avuram n acelasi timp o mare placere
si o mare ntristare: eu asii su! servet cutia cu culori, iar 5ilvia, evantaiul.
Incendiul
7
[2].
Boi, ++.
Azi dimineata sfrsisem de copiat partea mea din povestirea: 2De la Apenini pna la Anzi2, si stateam cautnd
un su!iect pentru compozitia li!era ce profesorul ne-o daduse sa o facem, cnd auzii pe scara un las
necunoscut, si putin dupa aceea intrara n odaie doi pompieri, pentru ca iesea fum mult pe acoperis, si nu se stia
de unde provine. $ata le zise:
- /itati-va- si macar ca nu ne aprinsesem focul nca nicaieri, ei ncepura sa cutreiere odaile si sa puna urechile
la pereti, ca sa auda de nu cumva urla focul n oloanele care se suie n celelalte eta"e ale casei.
Pe cnd ei cutreierau odaile, tata mi spuse:
- (nrico, iata un su!iect pentru compozitia ta: 2Pompierii2, ncearca sa scrii ceea ce-ti voi povesti. (u i-am
vazut la lucru acum doi ani ntr-o noapte, trziu, cnd ieseam de la teatrul &al!o. Apucnd pe strada 'omei,
vazui o lumina neo!isnuita si o multime de lume, care alera ntr-acolo: o casa era n flacari. *im!i de foc si
nori de fum iz!ucneau pe ferestre si pe acoperis. &ar!ati si femei apareau la ferestre si dispareau scotnd
striate sfsietoare. )n an era o nvalmaseala cumplita. *umea stria:
- Ard de vii- A"utor- Pompierii-
$ocmai atunci se opri o trasura, sarira din ea patru pompieri, cei dinti asiti la primarie. 5e repezira nauntru si
a!ia intrasera, cnd vazuram ceva nrozitor: o femeie iesi tipnd la o fereastra de la eta"ul al treilea, se apuca
de !alustrada ferestei, sari peste ea si ramase aatata de drui, atrnata n aer, cu spatele ncovoiat su! fumul si
flacarile care, iesind din odaie, erau ct p-aici sa-i atina capul. %ultimea scoase un tipat de roaza. Pompierii,
oprindu-se din reseala la al doilea eta", unde chiriasii erau nspaimntati, darmasera aproape un zid si
patrunsesera ntr-o odaie, cnd o mie de lasuri iz!ucnira strind:
- *a eta"ul al treilea- *a eta"ul al treilea-
Alerara la eta"ul al treilea. Acolo, un adevarat iad: rinzile se surpau din acoperis, salile erau pline de flacari,
fumul te neca. Pentru ca sa a"una la odaile unde se aflau nchisi chiriasii, nu era alt drum dect acoperisul. 5e
urcara numaidect si un minut dupa aceea vazuram un fel de stafie neara sarind pe olane prin fum. (ra
caporalul care se urcase cel dinti. Dar ca sa a"una n partea acoperisului, care corespundea cu partea de casa
nchisa de foc, tre!uia sa treaca printr-un loc nust, cuprins ntre o ferestruie si un "hea!; toate celelalte parti
erau n flacari si locul acela strmt era acoperit cu zapada si cu heata. &ietul om nu avea de ce sa se spri"ine.
- ( cu neputinta sa treaca pe acolo- stria lumea de "os.
Caporalul nsa nainta spre "hea!ul acoperisului. $oti se nfiorara si se uitara la el, oprindu-si rasuflarea. $recu-
/n striat:
- &ravo- 5a traiesti- iesi din toate piepturile si se ridica la cer.
Caporalul si urma calea, si a"unnd la locul amenintat, ncepu sa spara cu !arda: tile, !rne, capriori, ca sa-
si deschida un drum spre a patrunde nauntru. )n acest timp, femeia statea tot atrnata de druii !alustradei.
*im!ile de foc o amenintau din ce n ce mai mult; un minut nca si totul era sfrsit. Drumul se deschise.
.azuram pe caporal scotn-du-si cureaua si lasndu-se n "os; ceilalti pompieri i urmara. )n acelasi minut, o
scara foarte nalta, adusa nadins, fu proptita de peretii casei, dinaintea ferestrelor din care ieseau flacari si
striate nfioratoare. $oti nsa credeau ca era trziu. 5e auzea din toate partile:
- 1-o sa mai scape nimeni- Ard pompierii- 5-a sfrsit- Au si murit-
Deodata aparu la fereastra cu !alustrada, fiura neara a caporalului, luminata de flacari. 6emeia l apuca de
t; el o lua de mi"loc cu amndoua minile si o trase de t. %ultimea scoase un striat de mii de lasuri, care
acoperi trosnetele incendiului. Dar unde sunt ceilalti8 Cum o sa co!oare8 5cara proptita de casa, n fata unei
ferestre, era prea mult departata; cum ar putea ei, sa a"una la ea8 Pe cnd lumea soptea acestea, un pompier
iesi la fereastra, puse piciorul drept pe ciu!ucele ferestrei, cel stn pe scara si, stnd astfel ca si n aer, apuca
rnd pe rnd pe chiriasii ce i treceau pompierii dinauntru, iar el i trecea altor pompieri care se urcasera de "os
7
pe scara. Acestia, lendu-i !ine de stlpii scarii, i lasau "os spri"initi de alti pompieri. 6emeia de la !alustrada
fu salvata mai nti, pe urma o fetita, apoi o alta femei si un !atrn. $oti fura mntuiti. *a urma co!orra si
pompierii care ramasesera nauntru. Caporalul, care alerase cel dinti, co!orse cel din urma.
%ultimea i primi pe toti cu un sfert de aplauze; dar cnd aparu cel din urma, avanarda mntuitorilor, cel care
nfruntase mai nainte de toti prapastia, cel care ar fi murit, daca ar fi fost scris vreunuia sa moara, multimea l
saluta ca pe un !iruitor, strind si ntinznd minile cu un avnt de admiratie si de recunostinta: n cteva
minute numele lui nestiut 0iuseppe 'o!!ino, trecu din ura n ura... Ai nteles8 Aceasta e !ar!atie, !ar!atia
inimii care nu "udeca, care nu sovaie, care mere ca fulerul, unde aude vaietul celui care moare. # sa te duc
odata la manevrele pompierilor si o sa-ti arat pe caporalul 'o!!ino. Cred ca vei fi foarte multumit s-l cunosti-
'aspunsei ca da.
- /ite-l- zise tata.
%a ntorsei deodata. Cei doi pompieri sfrsisera cercetarea lor si treceau prin odaie, ca sa plece. $ata mi arata
pe cel mai scund, care avea fireturi de aur, si-mi zise:
- 5trne mna caporalului 'o!!ino-
Caporalul se opri si-mi ntinse mna zm!ind. (u i-o strnsei; el ma saluta si iesi.
- <ine !ine minte, mi zise tata, ca din mii si mii de mini pe care le vei strne n viata ta, nu o sa fie poate nici
zece, care sa pretuiasca att ct a lui.
De la Apenini pna la Anzi.
@Povestire lunaraA.
5unt mai multi ani de atunci- /n !aiat enovez de vreo treisprezece ani, fiul unui lucrator, pleaca din 0enova n
America sinur sinurel, ca sa o caute pe mama sa. Aceasta plecase cu doi ani nainte la &uenos-Aires, capitala
repu!licii Arentina, cu scopul de a intra n serviciu, ntr-o casa avuta, ca sa cstie astfel n scurt timp, att ct
i tre!uia ca sa-si scoata familia din datorii si din saracia n care cazuse din cauza mai multor nenorociri ce o
lovisera.
5unt multe femei de inima, care fac aceasta ndelunata calatorie cu un asemenea scop si care, multumita
salariilor mari ce primesc acolo, se ntorc dupa ctiva ani n tara cu cteva mii de lire. 5armana mama plnsese
lacrimi de sne, cnd se despartise de copiii sai, unul de optsprezece ani, celalalt de unsprezece; dar pleca
totusi cu !ar!atie si plina de nade"de. Calatoria i fu cu noroc. )ndata ce a"unse la &uenos Aires, asi
numaidect, prin mi"locirea unui neustor enovez, var cu sotul ei si sta!ilit acolo de mult timp, o !una familie
arentiniana, care o platea mult si se purta !ine cu ea. Ctva timp urma o corespondenta periodica cu familia ei.
5e nvoira astfel: femeia adresa scrisorile varului !ar!atului sau, si el le trimitea la 0enova, adaund si el
cteva rnduri din partea sa.
Cstind optzeci de lire pe luna si necheltuind nimic pentru dnsa, putea sa trimita acasa !ar!atului, pe fiecare
trimestru o suma frumusica, suma cu care el, om cinstit, platea cu ncetul datoriile mai urente si-si redo!ndea
astfel !una sa reputatie. )n acelasi timp, el muncea, era multumit de felul cum i mereau tre!urile si traia cu
nade"dea ca nevasta i se va ntoarce ct de curnd, deoarece casa parea oala fara dnsa si !aiatul cel mic, care
iu!ea foarte mult pe mama sa, era mereu trist si nu se putea o!isnui culipsa ei.
Dar un an dupa plecarea ei, n urma unei scrisori scurte n care spunea ca e cam !olnava, nu mai primira nici o
stire. 5crisera de doua ori varului; varul lui nu raspunse nimic. 5crisera familiei arentiniene, unde femeia
slu"ea; dar n-avura nici un raspuns, pentru ca scrisesera rau adresa. $emndu-se de vreo nenorocire, scrisera
consulatului italian din &uenos-Aires, ca sa faca cercetari, si dupa trei luni primira raspunsul de la consul ca,
desi daduse o nstiintare prin "urnale, totusi nu se nfatisase nimeni, nici cel putin ca sa dea vreo deslusire. si
nici nu se putea ntmpla altfel, caci sarmana femeie, de teama sa nu-si n"oseasca familia, nu daduse adevaratul
ei nume familiei arentiniene. %ai trecusera multe luni tot fara nici o veste.
$atal si fiii erau disperati. %ai cu seama cel mic era cuprins de un dor pe care nu-l putea nvine. Ce era de
facut8 *a ce mi"loc sa alere8 Cel dinti nd al tatalui fusese sa plece si el n America, pentru a-si cauta
nevasta. Dar cine era sa munceasca sa ntretina pe copii8 1ici !aiatul cel mare n-ar fi putut sa plece, caci tocmai
atunci ncepea si el sa cstie cte ceva, familia avea nevoie de el.
$raiau n chinurile acestea, schim!nd n fiecare zi aceleasi convor!iri dureroase, sau uitndu-se unul la altul n
tacere.
)ntr-o seara, %arco, !aiatul cel mai mic, zise hotart:
- %a duc eu, n America, sa o caut pe mama-
$atal clatina din cap cu ntristare si nu raspunse. (ra un nd !un, dar un lucru cu neputinta. *a treisprezece ani,
sinur sa calatoreasca pna n America, un drum de o luna de zile pna sa a"una acolo8
&aiatul nsa, starui iarasi a doua zi, a treia si asa mereu, zi dupa zi, cu hotarre si cu "udecata rece ca un om
mare.
?icea:
- 1u s-au mai dus si altii si mai mici dect mine8 Cnd voi fi pe vapor nu o sa a"un si eu ca oricare altul8
5osind acolo, ma duc drept la pravalia varului. 5unt attia italieni n America; n-o sa se aseasca doar vreunul,
care sa ma calauzeasca8 si ndata ce voi asi pe varul nostru, asesc si pe mama. Daca n-as asi-o, m-as duce la
consul, ca sa cerceteze despre familia arentiniana, si, la orice ntmplare, acolo cine munceste nu piere; o sa
muncesc si eu ca ceilalti, ca sa-mi csti cu ce sa ma ntorc n tara.
)n acest timp, iz!uti ncetul cu ncetul, sa nduplece pe tatal sau.
$atal sau l pretuia, stia ca e copil cuminte, plin de rvna si ca toate aceste daruri s-ar ntari n inima lui cu
ndul sfnt de a-si reasi mama, pe iu!ita lui mama.
)n aceste mpre"urari, un capitan de cora!ie, prieten cu un cunoscut al lui, auzind despre aceasta, propuse sa dea
ratis lui %arco un !ilet de clasa a III-a pe vaporul sau pna n 'epu!lica Arentina.
Atunci, dupa cteva razndiri, tatal se nvoi si calatoria fu hotarta.
)i umplura o traista cu vesminte, i dadura ceva de cheltuiala, adresa varului, si ntr-o frumoasa seara de aprile l
m!arcara.
- Copile- %arco draa, i zise tatal, dndu-i ultima sarutare cu lacrimile n ochi. 6ii !ar!at- Pleci cu o hotarre
sfnta. Dumnezeu o sa te a"ute-
&ietul %arco- )ntr-adevar, el avea o inima plina de !ar!atie si se preatise pentru cele mai rele ncercari n
acea calatorie; totusi, cnd vazu ca dispare de pe orizont frumoasa lui 0enova, cnd se vazu pe ntinsul marii si
necunoscut pe acel vapor ntesat de tarani emiranti, cu mica lui traista drept toata avutia, i se strnse inima.
Doua zile de-a rndul statu nemiscat la prora cora!iei, mncnd mai nimic si necat n plns.
$ot felul de nduri triste i treceau prin minte, si cel mai trist, cel care i se nfatisa cu mai multa staruinta, era
acela ca poate sa fi murit mama sa.
Cnd adormea, vedea totdeauna n visurile sale, rele si ntrerupte, pe un necunoscut care-l privea cu
compatimire si-i soptea la ureche:
- %ama ta a murit-
Atunci se destepta, na!usind un tipat.
$otusi, dupa ce trecu strmtoarea de la 0i!raltar, si zari oceanul Atlantic, prinse putina inima si un pic de
speranta.
Dar fu o scurta mniere. %area aceea nemarinita, totdeauna eala, caldura care merea crescnd, ntristarea
care se o!serva n ochii tuturor celor care-l ncon"urau, simtamntul sinuratatii n care se afla: toate acestea i
provocara o mhnire si mai adnca.
?ilele treceau unele dupa altele: triste si monotone; ele i se ncurcau n minte, asa cum se ntmpla !olnavilor. I
se parea ca e pe mare de un an, si, cu toate acestea, n fiecare dimineata cnd se scula, era cuprins de o noua
mirare, vazndu-se aici, sinur n mi"locul nemarinitului ocean, calatorind spre America. 6rumosii pesti
z!uratori, care cadeau din cnd n cnd pe cora!ie, minunatele apusuri de soare ale tropicelor, cu norii aceia
uriasi, rosii ca "araticul si ca snele; acele fosforescente nocturne, care fac din Atlantic o mare lava: nu-i
pareau ca sunt aievea, ci ca niste minuni vazute n visuri.
5e ivira si zile de vreme rea, n care el ramnea mereu n dormitor, unde toate lucrurile se iz!eau si se rasturnau,
marind zomotul !lestemelor si al vaietelor de tot felul.
Atunci, !ietul !aiat credea ca-i sunase ceasul din urma. (rau nsa si zile frumoase, n care marea era linistita si
al!uie, dar de o caldura nesuferita si de o plictiseala nrozitoare- Ceasuri nere si nesfrsite, n timpul carora
calatorii o!ositi, luniti si nemiscati pe scnduri, pareau morti cu totii.
Calatoria nu se mai sfrsea: mare si cer, cer si mare; azi ca ieri si mine ca azi; mereu, totdeauna, vesnic. %arco
ramnea ceasuri ntrei proptit de parapet, uitndu-se la acea mare nemarinita, ametit, ndindu-se ca ntr-un
vis la mama sa, pna ce i se nchideau ochii de somn si capul i cadea pe umeri; atunci revedea iarasi chipul
acela necunoscut, care l privea cu compatimire si-i soptea la ureche: 2%ama ta a murit-2
*a lasul acela, %arco se destepta tresarind, ca sa-si urmeze visul cu ochii deschisi si sa priveasca orizontul
neschim!at
Calatoria tinu douazeci si sapte de zile. Dar cele din urma fura cele mai frumoase. $impul era senin si aerul
racoros, el se mprietenise cu un mosnea lom!ard, care merea n America, la fiul sau, pluar n tinutul de
lna 'osario. %ario i spusese toate mpre"urarile prin care trecuse, si !atrnul i spunea mereu, !atndu-l cu
mna pe umar:
- 6ii !ar!at, !aiete- # sa asesti pe mama ta sanatoasa si fericita-
Prietenia aceea l ncura"a pe !ietul %arco; presimtirile sale cele rele devenira !une. 5tnd la prora, lna
!atrnul taran, care traea din lulea, su! un cer frumos, nstelat n mi"locul cetelor de emiranti, care cntau, el
nchipuia de sute de ori n ndul sau cum are sa fie sosirea lui la &uenos-Aires. 5e si vedea n strada n care
locuia varul sau, i asea pravalia si alera la dnsul, ntre!ndu-l:
- Ce face mama8 /nde e8 Daidem numaidect la ea. Alerau amndoi, urcau o scara, se deschidea o usa...
si aici monoloul sau se oprea, nchipuirea lui se pierdea ntr-un simtamnt de nduiosare nespusa, care l facea
sa scoata pe ascuns o mica iconita pe care o purta la t si ncetinel sa rosteasca, sarutnd-o, ruaciunea sa.
A"unsera, n sfrsit, la &uenos-Aires, a douazeci si saptea zi de la plecare. (ra un frumos rasarit de zi de mai,
cnd cora!ia si arunca ancora n rul urias, *a Plata, pe tarmul caruia se ntinde mareata capitala a repu!licii
Arentina. $impul acela minunat paru de !un auur lui %arco. (ra ca ametit de !ucurie si de neastmpar.
%ama sa era a!ia la cteva mile de el. )n cteva ceasuri avea s-o vada- si el se afla n America, n *umea-noua,
avusese ndrazneala sa vina sinur- Atunci i se paru ca luna lui calatorie trecuse ca nimica. I se paru ca se
visase z!urnd si ca se desteptase aici.
%arco era att de fericit, nct nici nu se ntrista, nici nu se mira cnd, cautndu-se n !uzunar, asi numai o
pun-ulita din cele doua n care si mpartise averea, ca sa fie mai siur de a nu pierde totul. I se furase puna, i
ramneau numai cteva lire, dar lui ce-i pasa acum, cnd era n apropiere de mama sa8
5e co!or cu traista n spinare, mpreuna cu alti multi italieni, ntr-un vaporas care-i duse pna aproape de tarm.
Din vapor sari ntr-o luntre care purta numele 2Andreea Doria2, de!arca la chei, si lua ziua !una de la !atrnul
sau prieten lom!ard si apuca apoi cu pasi mari catre oras.
Cum intra pe cea dinti strada, opri pe un om care trecea si-l ntre!a ce drum sa apuce ca sa a"una la strada
2*os Artes2. $recatorul se ntmpla sa fie tocmai un italian. Acesta se uita cu mirare la dnsul si-l ntre!a daca
stie sa citeasca. %arco raspunse ca da.
- Atunci, zise trecatorul, aratndu-i strada din care venea el, meri drept, tot drept naintea ta, citind numele
strazilor la fiecare raspntie, pna ce vei asi pe aceea pe care o cauti.
&aiatul multumi si apuca nainte pe strada.
(ra o strada luna, dreapta, nesfrsita, dar nusta avnd pe amndoua partile case scunde si al!e, care pareau
niste casute de tara.
5trada era plina de trecatori, de trasuri, de carute ce faceau un zomot asurzitor. Ici si colo flfiau steauri de
diferite culori cu inscriptiuni n litere mari, vestind plecarea vapoarelor spre orase necunoscute. Din cnd n
cnd, ntor-cndu-si privirea n dreapta si n stna, el vedea alte strazi, care se ntindeau si ele fara sfrsit, tot
cu case mici si al!e, tot ntesate de lume si de carute si taiate n fund de linia dreapta a nemarinitei cmpii
americane, uniforma ca orizontul marii. #rasul i se parea fara sfrsit. 5e uita cu !aare de seama la numele
strazilor: niste nume ciudate pe care a!ia le putea citi. *a fiecare capat de strada i se !atea inima, creznd ca e
strada ce o cauta.
5e uita la toate femeile, spernd ca o s-o vada pe mama sa. .azu pe una mernd naintea lui, care-l facu sa
tresara, o a"unse, se uita la ea: era o neresa.
%erea, merea, iutind mereu pasul. A"unnd la o raspntie citi si ramase nmarmurit pe trotuar: era strada
2*os Artes2. Apuca pe acolo, vazu numarul ++,, pravalia varului era la numarul +,E, fu silit sa se opreasca
nemaiputnd sa respire, si si zise n sine: 2%ama, draa mama, e oare adevarat ca o sa te vad peste cteva
minute8
Alera nainte si a"unse la o mica pravalie de maruntisuri. (ra aceea. 5e opri n praul usii, vazu o femeie
carunta, cu ochelari.
- Ce vrei, !aiete, ntre!a femeia spanioleste.
- 1u e aici, zise !aiatul cu lasul na!usit, pravalia lui 6rancisco %erelli8
- 6rancisco %erelli a murit- raspunse femeia italieneste.
&aiatului i se paru ca-l loveste cineva drept n piept.
- De cnd a murit8
- De mult, raspunse femeia, de mai multe luni... $re!urile i-au mers rau si a fuit. 5e zice ca a plecat la &aia-
&lanca, foarte departe de aici, si ca a murit, sosind acolo. Pravalia o tin eu acuma.
&aiatul nal!eni. Apoi zise repede:
- %erelli cunostea pe mama. (a era n serviciul domnului %eGuinez. 1umai el stia unde se afla mama. Am
venit din Italia n America nadins, ca sa o caut. %erelli i trimitea scrisorile noastre... $re!uie sa o asesc pe
mama-
- &ietul copil- raspunse femeia. (u nu stiu nimic, dar pot sa ntre! pe rndasul din curte, el cunostea pe !aiatul
care facea comisioanele lui %erelli; poate sa stie sa-ti dea vreo deslusire.
5e duse n fundul pravaliei si chema pe !aiat, care veni ndata.
- Ia spune-mi, ntre!a neustoreasa, ti-aduci cumva aminte daca %erelli trimitea cteodata pe ucenicul sau, sa
duca scrisori unei servitoare, care era !aata la niste localnici8
- *a domnul %eGuinez, raspunse !aiatul, da, doamna, cteodata, tocmai la capatul strazii *os Artes.
- )ti multumesc, doamna- stria %arco. stii sa-mi spui numarul8... Dati-i voie, sa vina cu mine... )nsoteste-ma,
daca poti !aiete, mai am ceva oloani.
(l rai aceste cuvinte cu atta caldura, nct fara sa astepte porunca stapnei, !aiatul i raspunse:
- Daidem- si pleca nainte cu pasi repezi. Alernd asa fara sa scoata un cuvnt macar, a"unsera la capatul
strazii, intrara n anul unei case mici, al!e si se oprira dinaintea unui rila" de fier prin care se zarea o
curticica plina cu hivece de flori. %arco trase clopotelul. .eni o domnisoara.
- Aici locuieste familia %eGuinez8 1u e asa8 ntre!a !aiatul cu nera!dare.
- A stat aici- raspunse domnisoara, pronuntnd italieneste cu un accent spaniol. Acum locuim noi-
- si unde s-a mutat familia %eGuinez8 ntre!a %arco, caruia i !atea inima.
- A plecat la Cordova.
- Cordova- /nde e Cordova8 ntre!a %arco. Dar femeia care era n serviciul lor8 %ama8 5ervitoarea era mama
mea- Au luat-o cu ei8
Domnisoara l privi si-i zise:
- 1u stiu, drautule, poate sa stie tata, care i-a vazut cnd au plecat. Asteapta putin-
Pleca repede si se ntoarse dupa cteva minute cu tatal sau, un domn nalt, cu !ar!a carunta.
Acesta se uita un moment la chipul draalas al micului marinar enovez, cu parul !alai si cu nasul drept, si-l
ntre!a ntr-o italieneasca stricata.
- %ama ta e enoveza8
- Da- raspuse %arco.
- Afla dar, ca femeia enoveza, care era n serviciul lor, a plecat cu dnsii. stiu siur-
- si unde s-au dus8
- *a Cordova, un oras.
&aiatul suspina, apoi zise hotart:
- Daca e asa, ma duc si eu la Cordova.
- 5aracutule- stria domnul, uitndu-se la el cu mila, Cordova e la o suta de poste departare de aici.
%arco nal!eni ca ceara si fu silit sa se spri"ine de rila".
- Ia sa mai chi!zuim putintel, zise domnul, miscat de compatimire, si-i deschise usa, adaund: .ino nauntru
putin, sa vedem ce e de facut.
)i dete un scaun si-l puse sa povesteasca repede cum de a"unsese acolo, l asculta cu multa !unatate si dupa
aceea ramase ctva timp pe nduri. )n cele din urma i zise cu hotarre:
- &ani n-ai, nu e asa8
- %ai am... ceva... foarte putin, zise %arco.
Domnul se duse la o masuta, scrise o scrisoare, o pecetlui si o dete !aiatului, zicndu-i:
- /ite, italienasule, du-te cu scrisoarea aceasta la &oca, un orasel aproape enovez, la doua ceasuri departe de
aici. #ricine te poate ndruma. Cnd vei a"une acolo, da scrisoarea aceasta domnului la care am adresat-o; o
sa-l asesti foarte usor, pentru ca toti l cunosc ca pe un cal !reaz. (l ti va procura mi"loacele, ca sa-ti urmezi
drumul pna la Cordova, unde vei asi pe familia %eGuinez si prin urmare pe mama ta. Deocamdata tine astea,
!aiete- )i dete cteva lire. Du-te cu Dumnezeu-
&aiatul i multumi, fara sa poata asi un cuvnt mai mult. Iesi cu traista sa si lundu-si ziua !una de la mica lui
calauza, porni ncet pe drumul spre &oca, stra!atnd orasul cel mare si plin de zomot cu inima cuprinsa de o
adnca mhnire.
$ot ce i se ntmpla din minutul acela pna a doua zi seara, i ramase ncurcat n minte, ca un vis urt, att era
de o!osit si de disperat.
Dupa ce dormi noaptea ntr-o odaita de crciuma din &oca, alaturi de un hamal de la port, si dupa ce si petrecu
mai toata ziua stnd pe o ramada de !rne n fata portului, ametit la vederea attor vase, cora!ii si vaporase, se
pomeni si el m!arcat pe o luntre cu pnze, ncarcata cu pometuri, mnuita de trei enovezi voinici si prliti de
soare, si plutind spre orasul 'osario. 0lasul lor si scumpul dialect ce-l vor!eau l nsufletira.
Calatoria tinu trei zile si patru nopti, pricinuind micului calator uimire peste uimire.
$rei zile si patru nopti pe minunatul ru Parana, care ntrece de patru ori Italia n lunime, si pe lna care
marele Pad nu mai e dect un prias- *untrea nainta ncet, luptnd cu acea nemarinita ntindere de apa.
$recea printre niste insule luni, cui!uri de serpi si de tiri, ntesate cu portocali si cu salcii, care semanau a
paduri plutitoare; uneori intra n canale strmte de parea ca n-o sa mai poata iesi de acolo, alteori se pomenea
ntr-un vast spatiu de apa ce avea nfatisarea unor lacuri mari si linistite; apoi iarasi printre insule, canale si
!oschete enorme, de o veetatie ncntatoare. Domnea pretutindeni o adnca tacere.
Cu ct naintau mai mult, cu att uriasul ru nspaimnta mai tare pe !ietul %arco. )si nchipuia ca mama sa se
afla la izvorul sau si ca o sa-i tre!uiasca ani ntrei pna sa a"una la ea. %nca de doua ori pe zi pine si carne
sarata, mpreuna cu luntrasii care, vazndu-l mereu trist, nu-i mai vor!eau deloc.
1oaptea dormea pe acoperisul luntrei si se destepta din cnd n cnd !uimacit de stralucirea limpede a lunii,
care se rsfrnea n undele arintii si nal!ea tarmurile departate.
Atunci i se strnea inima. Cordova- rostea de mai multe ori acel nume: Cordova; ca numele unei cetati
misterioase din !asme. Dupa aceea se ndea:
2si mama a trecut pe aici, a vazut si ea tarmurile si insulele acestea2. Atunci nu i se mai pareau att de stranii si
sinuratice locurile acelea peste care trecuse privirea mamei sale.
1oaptea, unul dintre luntrasi cnta. .ocea lui i aminti cntecele pe care i le cnta mama sa, cnd era mic, ca sa
adoarma. Cnd l auzi, iz!ucni n plns. *untrasul i stria:
- 6ii tare de ner, !aiete, ce nai!a- 5-a mai pomenit vreodata sa plna un enovez, fiindca e departe de ai sai8
0enovezii cutreiera pamntul, loriosi si !iruitori.
*a auzul acestor cuvinte, %arco tresari, simti lasul snelui enovez si ridicnd fruntea cu mndrie, !atu cu
pumnul n crma !arcii si stria:
- Da, chiar de-ar tre!ui sa ocolesc Pamntul, calatorind ani dupa ani, mernd sute de poste pe "os, voi mere
tot nainte pna ce-o voi asi pe mama- %-as multumi o sinura data. )nainte dar-
si m!ar!atndu-se astfel, sosi n zorii unei zile racoroase si limpezi n fata orasului 'osario, zidit pe malul nalt
al rului Parana, n undele caruia se olindeau catare, mpodo!ite cu steauri, ale sutelor de cora!ii din toate
tarile.
)ndata ce de!arcara, stra!atu orasul cu traista la spinare, cautnd pe un domn arentinian, pentru care
protectorul sau din &oca i daduse o scrisoare de recomandare.
Cum intra n 'osario, lui %arco i se paru ca intra ntr-un oras cunoscut. (rau tot acele strazi nesfrsite, drepte,
cu casele mici si al!e, ncrucisate n toate directiile, cu mii de fire telerafice si telefonice pe deasupra
acoperisurilor, care pareau mari pnze tesute de paian"en; apoi un amestec si un zomot de oameni, de cai si de
carute. %intea !ietului !aiat se tul!ura, mai ca-i venea sa creada ca se afla iarasi la &uenos-Aires si ca mere
sa-l caute pe varul sau. 5e nvrti un ceas si mai !ine si, ntre!nd ntruna, asi n sfrsit locuinta noului sau
protector. $rase clopotelul. Iesi n usa un om ras si !lond, cu nfatisarea aspra, care parea a fi un nri"itor,
acesta l ntre!a cu mo"icie:
- Ce cauti8 &aiatul ntre!a de stapn.
- 5tapnul8 raspunse nri"itorul, a plecat aseara la &uenos-Aires cu toata familia.
&aiatul ramase nmarmurit, nsa dupa aceea !olo!orosi:
- Da eu... n-am pe nimeni aici... sunt sinur. si ntinse !iletul.
)nri"itorul l lua, l citi si-i zise cu asprime:
- Ce vrei sa-ti fac eu8 # sa-i dau !iletul, cnd s-o ntoarce, peste o luna-
- Dar sunt sinur- Ce sa ma fac eu8 5unt fara !ani- stria !aiatul cu las ruator.
- Daide, cara-te- zise omul, nu sunt destui vaa!onzi ca tine n 'osario8 Pleaca de cerseste n tara ta.
)i nchise usa n nas si !ietul !aiat ramase mpietrit pe loc.
Pe urma si lua iar traista si pleca, cu inima sfsiata si cu mintea cuprinsa de mii de nduri prapastioase.
Ce sa faca8 )ncotro sa apuce8 $re!uia sa calatoreasca o zi ntreaa pe drumul de fier, ca sa a"una de la 'ozario
la Cordova, si nu mai avea la el dect vreo cteva lire. /nde sa-si aseasca !ani pentru ca sa plateasca drumul8
Putea sa munceasc. Dar cum si la cine sa ceara de lucru8 5a cerseasca- Ah- 1u- 5a fie onit, ocart, n"osit, ca
mai adineaori8 1u, niciodata, mai !ine moartea-
6ramntat de aceste nduri si uitndu-se la soseaua ce se pierdea n nemarinita cmpie, fu cuprins iarasi de
disperare. )si arunca "os traista si, asezndu-se cu spatele rezemat de zid, pleca usor capul si rmase cu totul
nimicit.
#amenii care treceau puteau sa dea peste el. Carele uruiau pe drum cu zomot. %ulti !aieti stateau pe loc si se
uitau la el. %arco nu-i vedea, nu auzea nimic.
Deodata fu smuls din nimicirea n care cazuse de un las care l ntre!a pe italieneste, cu un accent lom!ard:
- Ce ai, !aiete8
%arco ridica ochii si sari drept n picioare scotnd un striat de mirare:
- Cum, dumneata aici8
(ra !atrnul taran lom!ard, cu care se mprietenise n calatoria lui.
1ici taranului nu i se parea mai putin ciudat dect lui. &aiatul se apuca sa-i povesteasca n ra!a tot ce i se
ntmplase de cnd se despartisera.
- Iata-ma acum fara nici o para. $re!uie sa muncesc, aseste-mi dumneatata ceva de lucru, ca sa pot strne
cteva lire. 6ac orice: hamal, maturator de strada, chiar si munca de tara; ma multumesc cu pine neara, numai
sa pot pleca mai repede, ca sa-o asesc pe mama. 6a-ti pomana aceasta cu mine, aseste-mi de lucru, pentru
Dumnezeu, caci nu mai pot-
- (i drace, drace- Ce istorie mai e si asta- zise taranul, scarpinndu-se n cap. 5a lucrezi, e usor de zis. Ia sa
vedem, nu putem aduna treizeci de lire de pe la compatriotii ce se afla aici8
&aiatul se uita la el, cuprins de o noua nade"de.
- .ino cu mine- i zise taranul.
- /nde8 ntre!a !aiatul, lundu-si sacul.
- .ino cu mine-
<aranul porni. %arco se lua dupa dnsul. %ersera ct mersera fara sa vor!easca. )n sfrsit, taranul se opri la usa
unui han, care avea ca firma o stea, su! care era scris: 25teaua Italiei2.
<aranul se uita nauntru si ntorcndu-se spre !aiat, i zise cu veselie:
- 5tam !ine-
Intrara amndoi ntr-o sala, unde erau mese multe, la care stateau o multime de oameni, !nd si vor!ind tare.
&atrnul lom!ard se apropie de cea dinti masa, si dupa felul n care ura !una ziua celor sase oameni care
stateau la ea, se vedea ca fusese n tovarasia lor pna atunci.
(rau aprinsi la fata si ciocaneau paharele strind si rznd.
- Prieteni, zise lom!ardul, stnd n picioare si aratnd pe %arco, iata un !iet !aiat de-al nostru, care a venit
sinur de la 0enova, ca sa caute pe mama sa la &uenos-Aires. Acolo i s-a spus ca mama sa e la Cordova. (l a
venit cu !arca pna la 'osario, avnd la sine o scrisoare de recomandare catre un domn. Cnd a aratat-o, a fost
primit ca un milo. 5armanul !aiat n-are nici macar un oloan n puna si e aici sinur, ca un oropsit. ( un
!aiat de inima, v-o spun eu. Ia sa vedem: nu putem sa-i strnem att ct i tre!uie ca sa-si cumpere un !ilet
pna la Cordova, la mama lui8 Cum adica, o sa-l lasam aici ca pe un cine8
- 6ereasca Dumnezeu-
- Cu nici un pret, striara toti deodata, dnd cu pumnul n masa. 5a nu a"utam pe unul de-al nostru8 .ino
ncoace, mititelule. 1u suntem noi aici- Ia uitati-va ce frumos strenarel- Deschideti-va punile, prieteni- Ai
venit sinur, foarte frumos- (sti un !aiat de inima- 1a si tie un pahar, nchina, n-ai ri"a, o sa-ti a"utam noi, ca
sa-ti asesti pe mama.
si unul l lua de !ar!ie, altul l !atu pe umeri, un al treilea i lua traista.
Alti trecatori se ridicara de la mesele vecine si se apropiara. Istoria !aiatului trecu din ura n ura; asa ca n
mai putin de zece minute, taranul lom!ard strnse din adunare patruzeci si doua de lire.
- .azusi, !aiete8 Iata cum cur !anii n America-
- Ia mai !ea- i stria un altul, ntinzndu-i un pahar cu vin; hai sa nchinam cu totii n sanatatea mamei tale-
- )n sanatatea mamei tale- striara toti, ridicnd paharele.
%arco vru si el sa zica: n sanatatea ma...- dar l podidira lacrimile de !ucurie.
)si puse paharul pe masa si se arunca la tul !atrnului sau prieten.
)n ziua urmatoare, n zori, el si plecase spre Cordova plin de presimtiri !une.
Dar nici o veselie nu poate sa tina mult, cnd natura ne nfatiseaza o trista priveliste.
$impul era ntunecat; trenul aproape ol, stra!atea cu iuteala fulerului o cmpie nemarinita si pustie. (l era
sinur ntr-un vaon lun, care parea un tren de am!ulanta.
5e uita, si n dreapta, si n stna, si nu vedea dect sinuratate fara sfrsit. Ici si colo, ctiva copaci strm!i,
mici, o iar!a neara si rara, care dadea cmpiei nfatisarea unui vast cimitir. %arco atipea putin, se destepta si
aceeasi priveliste i iz!ea vazul. 5tatiile caii ferate erau sinuratice ca niste locuinte de pustnici si, cnd se oprea
trenul, nu se auzea nici un cuvnt. *ui %arco i se parea ca e sinur n acel tren si parasit n mi"locul pustietatii.
/n vnt rece i pisca o!razul. Plecase din 0enova catre sfrsitul lui aprilie, si tatal sau, nestiind ca n America o
sa fie iarna, l m!racase ca de vara.
Patruns de fri si o!osit de emotie si de nevoile zilelor trecute, adormi.
Dormi mult si se destepta ntepenit. 5imtind ca nu-i prea este !ine, fu cuprins de roaza sa nu se m!olnaveasca,
sa moara pe drum si cadavrul sa-i fie aruncat si sa ramie prada cor!ilor si a cinilor, ca strvurile de cai si de
vaci ce vazuse de-a lunul drumului si de la care si ntorsese privirea cu nfiorare.
)ntr-o stare sufleteasca asa de nri"orata, n mi"locul tacerii ntunecate a firii, ndurile lui erau pornite tot
nspre rau. #are o s-o aseasca el, pe mama sa, n Cordova8 si daca nu va fi8 Daca domnul de la &uenos-Aires
se va fi nselat8 Daca ar fi murit- Adormi iarasi cu aceste nduri, visa ca a"unsese noaptea la Cordova si ca
lumea de pe la usi si de pe la ferestre i stria: 21u e aici- 1u e aici-2
5e destepta tresarind, nrozit, dar vaznd ca fusese numai un vis, adormi iarasi, si cnd l desteptara, a"unsese
la Cordova.
Ce usurare, cu ce avnt sari din tren-
)ntre!a pe un slu"!as de la ara, daca stie unde locuieste ininerul %eGuinez. #mul l ndrepta spre o !iserica,
lna care era casa.
&aiatul o lua la picior. (ra noapte. Intra n orasul ntunecos si linistit, dar care, dupa roaznicul pustiu ce l stra-
!atuse, i se paru vesel.
)ntlni pe un preot. Acesta i arata !iserica si el asi ndata casa. 5una clopotelul si mna i tremura, !ataile
inimii i opreau rasuflarea.
.eni sa-i deschida o !atrna cu o lumnare aprinsa n mna. &aiatul nu putu sa vor!easca.
- Pe cine cauti8 l ntre!a ea, pe spaniola.
- Pe ininerul %eGuinez, raspunse %arco.
&atrna si ncrucisa !ratele clatinnd din cap si zise:
- Dar ce Dumnezeu- si tu vii sa cauti pe ininerul %eGuinez8 Ar fi vremea sa sfrsim cu istoria asta. Iata trei
luni de cnd ne plictisiti. 1-am pu!licat prin ziare8 1u cumva tre!uie sa scrie si pe colturile raspntiilor:
%eGuinez s-a mutat la $ucuman-
&aiatul si frnse minile de disperare; apoi stria plin de ciuda: Ce !lestem ma urmareste, Doamne- 5unt eu
oare ursit sa mor pe drumuri, cautnd-o pe mama8 )nne!unesc- )mi vine sa ma strn de t- Dumnezeule, ce
sa ma fac eu, acum8
5tatu putin pe nduri, apoi ntre!a: Ia mai spune-mi, te ro, cum se cheama tara aceea8 /nde este8 *a ce
departare8
- 1imica toata, o fua de cal, raspunse !atrna, apoi nduiosndu-se, adaua: (i, !aiete draa, afla ca e la o
departare de cel putin patru sau cinci sute de poste de aici.
Pe !aiat l podidi plnsul si ntre!a suspinnd:
- si acum, ce sa ma fac8...
- Ce vrei sa-ti spun, zise femeia, stiu si eu8
Dar numaidect i trecu prin minte un nd si-i zise:
- stii ce8 Ia-o la dreapta pe strada si o sa asesti la a treia casa o curte. Acolo locuieste un capataz, un neustor,
care pleaca mine la $ucuman cu carele cu !oi. Du-te si roaa-l sa te ia si pe tine n schimul serviciului ce-i vei
face. Aleara fua.
&aiatul si lua traista, multumi si n doua minute intra n curtea aceea luminata cu felinare, unde asi oameni
care ncarcau saci cu ru n niste care uriase. /n om nalt si !ar!os, nfasurat ntr-o manta luna, supravehea
lucrarile. &aiatul se apropie de el si-l ntre!a cu sfiala, daca voia sa-l ia si pe el cu dnsul, spunnd ca venea din
Italia si cauta pe mama sa.
Capatazul l masura de sus pna "os si-i zise rastit:
- 1-am loc pentru tine-
- Am cincisprezece lire, raspunse !aiatul, cu las ruator, ti le dau pe toate si pe drum o sa-ti muncesc. # sa car
apa si raunte pentru !oi, fac orice. )mi a"une o !ucata de pine. $e ro, domnule, fa-mi si mie un locsor-
Capatazul se uita iarasi la el si-i raspunse cu las mai !lnd:
- 1u-ti spun ca nu e loc8 si apoi, vezi, noi nu merem la $ucuman; ne ducem n alt oras, la 5antiao del (stero.
*a un loc oarecare ar tre!ui sa te las n drum si o sa ai nca o luna !ucata de facut pe "os.
- As face si ndoi- stria %arco. 5a n-ai ri"a.
0asesc eu drumul. 6a-mi un loc, domnule... fie-ti mila, nu ma lasa-
- 0ndeste-te, e o calatorie de douazeci de zile- adaua captazul.
- 1u-mi pasa-
- Drumul e reu-
- .oi ra!da toate-
- # sa tre!uiasca sa calatoresti sinur.
- 1u mi-e frica de nimic, numai sa asesc pe mama. 6ie-ti mila de mine, domnule, ia-ma-
Capatazul apropie felinarul de fata lui si, dupa ce se uita putin la el, i zise:
- &ine-
&aiatul i saruta mna.
- 1oaptea asta culca-te aici, pe un car, i zise capatazul, mine dimineata, n zori de zi , o sa te destept. &uenas
noches @noapte !unaA.
*a patru de dimineata, dupa cum spusese neustorul, carele pornira cu mare zomot.
6iecare car era tras de sase !oi si urmat de alti patru !oi de schim!. &aiatul, desteptat si vrt ntr-un alt car, se
luni pe saci si adormi iarasi reu.
Cnd se destepta, convoiul se oprise ntr-un loc sinuratic, la soare, si toti oamenii stateau n cerc n "urul unui
foc attat de vnt, la care frieau ntr-o friare luna un sfert de vitel.
%ncara cu totii, se odihnira si pornira iarasi. Drumul continua astfel ca un mars soldatesc. )n fiecare dimineata
porneau la cinci, se opreau la noua, plecau iarasi la cinci seara si se opreau la zece noaptea. Carausii mereau
calare si m!oldeau !oii la mers, mpunndu-i cu niste pra"ini luni.
&aiatul aprindea focul pentru friptura, dadea nutret vitelor si le adapa, curata felinarele, aducea apa de !aut.
<inuturile i treceau pe dinainte ca niste vedenii nelamurite: paduri ntinse de copaci mici si neri; catune
saracacioase cu cteva case rosii, raspndite ici si colo. 5patii nemarinite acoperite cu sare, care fusesera
pro!a!il odinioara al!iile vreunor lacuri sarate, se ntindeau al!ind n departare, pna unde putea sa cuprinda
ochiul. Pretutindeni: numai cmpie, sinuratate si liniste adnca.
)ntlneau foarte rar doi sau trei calatori calari, urmati de o herhelie de cai, care treceau n oana, ca fulerul.
$impul era frumos, dar carausii se faceau din zi n zi mai pretentiosi, ca si cum !aiatul ar fi fost servitorul lor.
/nii din ei l ocarau, altii l amenintau, l puneau sa le care leaturi mari de nutret, l trimiteau departe dupa apa,
si !ietul copil, prapadit, o!osit, nu putea nici macar sa doarma noaptea din cauza zuduiturilor carutei si a
scrtitului rotilor. Pe lna acestea, se mai isca si un vnt puternic, care ridica o pul!ere roasa si rosiatica, ce
acoperea totul, patrundea n car, i umplea ochii si ura, taindu-i rasuflarea. 5leit de o!oseala si de nedormire,
cu hainele rupte si murdarite, ocart de dimineata pna seara, !ietul !aiat era topit si s-ar fi descura"at cu totul,
daca totusi capatazul nu i-ar fi vor!it din cnd n cnd cu !lndete. Adesea plnea pe furis ntr-un colt al
carului cu fata vrta n traista lui, care nu mai continea dect zdrente. )n fiecare zi se trezea mai sla! si mai
descura"at, si uitndu-se la cmpia cea nemarinita si rozava, care parea un ocean de pamnt, si zicea n sine:
21u o s-o ma mai duca pna diseara, o sa mor pe drum-2 #!oseala si ocarile cresteau pe fiecare zi. )ntr-o
dimineata, pentru ca ntrziase cu apa, un caraus, folosindu-se de lipsa capatazului, l !atu. Atunci, ceilalti
carausi ncepura si ei sa-i dea cte o palma, de cte ori i dadeau o porunca; si-i ziceau n !ataie de "oc:
- 1a si p-asta- %ai da-o si pe asta, ma-ti, der!edeule-
&ietul !aiat nu mai putu suporta si se m!olnavi.
5tatu trei zile n car, zacnd de friuri. 1umai capatazul venea la el sa-i aduca apa si sa vada ce mai face.
%arco crezu ca si moare atunci. )n disperarea lui chema de o mie de ori pe mama sa:
- %ama, mama, a"uta-ma- .ino la mine, ca mor- 1-o sa te mai vad, mama draa- &iata mama o sa ma aseasca
mort n mi"locul drumului- si se rua de Dumnezeu, sa ai!a mila de el.
)n sfrsit se facu !ine.
Dar odata cu nsanatosirea sosi si ziua cea mai teri!ila, ziua n care tre!uia sa-si urmeze calea sinur.
Calatoreau de mai !ine de doua saptamni, cnd a"unsera la locul unde se ntretaiau drumurile: unul spre
$ucuman si celalalt spre 5antiao del (stro. Capatazul l vesti ca tre!uie sa se desparta. )i dete cteva lamuriri
asupra drumului ce tre!uia sa urmeze. )i lea traista n spinare, ca sa-i usureze mersul si si lua ziua !una de la
el, repede, ca sa nu se nduioseze. &aiatul a!ia apuca sa-i sarute mna. Chiar ceilalti, care l tratasera asa de rau,
aratara oarecare mila, vazndu-l cum ramne sinur si-i facura un semn de ramas !un cu mna.
%arco raspunse scotndu-si palaria si statu ctva timp pe loc, uitndu-se lun la convoiul care se departa
ridicnd n urma pul!erea, o pul!ere rosiatica.
Dupa aceea si urma si el calea, oftnd din reu.
/n sinur lucru i nviora sufletul. Dupa attea zile de calatorie prin acea nemarinita cmpie, vedea n sfrsit,
n zarea departata, un lant de munti foarte nalti si al!astri, cu vrfurile al!e de zapada, care-i aduceau aminte de
Alpi si i dadeau impresia, ca se apropie de tara lui.
(rau Anzii, sira spinarii continentului american, lantul nesfrsit, care se ntindea de la <ara de 6oc pna la
%area nhetata. Iar ceea ce-l nvia si mai mult, era ca aerul devenea din ce n ce mai cald, din cauza ca
mernd catre miazanoapte, se apropia de tropice.
0asea la mari departari cte o casuta ori vreo duheana, unde si cumpara ceva de mncare. )ntlnea oameni
calari, din cnd n cnd, femei si copilasi seznd nemiscati pe pamnt; chipuri cu totul noi pentru dnsul, cu
ochii taiati piezis, care se uitau la el si ntorceau capul ncet, ca niste automate. (rau indieni.
)n ziua dinti merse ct l tinura picioarele si noaptea dormi su! un copac. A doua zi um!la mai ncet si cu mai
putina speranta. I se rupsera cizmele si picioarele i snerau, iar stomacul i se sla!ise din cauza hranei proaste.
5pre seara i se facu frica. Auzise n Italia ca n tara aceasta erau serpi multi. I se parea ca i aude suiernd, se
oprea o clipa si iarasi o lua la fua; i nhetau oasele de frica.
/neori l apuca o mila rozava de el nsusi. %ernd, plnea amarnic si si zicea:
- Cum ar plne !iata mama, daca ar sti ca mi-e asa de frica-
0ndul acesta l m!ar!ata si, ca sa-si uite frica, si aducea aminte de o multime de lucruri despre mama sa;
ultimele ei vor!e cnd plecase din 0enova, cum l nvelea cu plapuma pna la !ar!ie, cnd se trezea, cum l lua
n !rate, cnd era mititel-
Atunci si zicea nsufletit:
- Da, mama draa, ntr-o zi te voi vedea- Doar o da Dumnezeu, sa sfrsesc acest drum lun.
si merea, merea mereu printre copaci cu frunze minunate, printre plantatiile nesfrsite, de trestie de zahar,
avnd totdeauna dinaintea ochilor muntii al!astri, ale caror vrfuri nalte atineau cerul.
Patru, cinci zile, o saptamna ntreaa trecu. Puterile i sla!eau din zi n zi si picioarele nsnerate i se
umflasera. )n sfrsit, ntr-o seara, catre apusul soarelui, i se spuse ca $ucuman era la cinci mile de acolo.
%arco scoase un tipat de !ucurie si si iuti pasii, ca si cum ar fi redo!ndit puterea pierduta. Dar fu o scurta
nchipuire. Puterile l parasira deodata si cazu istovit pe marinea unui sant.
$otusi, inima i !atea de !ucurie.
Cerul, plin de stele scnteietoare, nu i se paruse niciodata att de frumos. *unit pe iar!a, se uita la ele, le
admira si se ndea ca poate atunci si mama sa le priveste.
)si zicea: Draa mama, unde esti8 Ce vei fi facnd tu acum8 $e ndesti la !aietelul tau8 )ti nchipui ca e asa
aproape de tine8
&ietul %arco- Daca ar fi putut sa vada n ce stare se afla mama lui n minutul acela, s-ar fi silit din toate puterile
sa um!le mereu nainte, ca sa a"una la ea cu cteva ore mai curnd.
(ra !olnava n pat, ntr-o odaie din eta"ul de "os al unei case frumoase, unde locuia toata familia %eGuinez, care
o iu!ea foarte mult si o a"uta din toate puterile.
&iata femeie era cam suferinda, cnd ininerul %eGuinez fusese silit sa plece pe neasteptate de la &uenos Aires
si nu se nsanatosise deloc, cu tot aerul curat din Cordova.
Pe lna acestea, faptul ca nu mai primea nici un raspus de la scrisorile sale, nici de la !ar!atul sau, nici de la
varul sau, presimtirea unei mari nenorociri, ri"a continua n care traia stnd la ndoiala daca tre!uie sa plece
sau sa ramna, asteptnd n fiecare zi o veste trista, toate acestea o sla!isera foarte mult, si n cele din urma se
m!olnavi rau. De cincisprezece zile nu se ridicase din pat. $re!uia sa-i faca o mica operatie, ca sa-i mntuie
viata. si tocmai n momentul n care %arco se ndea cu mai mare dor la ea, n "urul patului sau stateau
stapnul si stapna ei, silindu-se cu multa !lndete s-o nduplece ca sa se lase operata, iar dnsa nu voia cu nici
un chip si plnea.
/n doctor !un din $ucuman venise de"a cu o saptamna mai nainte; dar deea!a.
- 1u, draii mei stapni, spunea ea, nu mai am putere, simt ca as muri su! cutitul doctorului. %ai !ine lasati-ma
sa mor asa. 1u-mi mai tre!uie viata de aici nainte. $otul s-a sfrsit pentru mine. %ai !ine sa mor nainte de a
sti ce s-a ntmplat cu ai mei. si la aceste cuvinte iz!ucnea n plns. &aietii mei- &aietii mei- stria ea,
frnndu-si minile, cine stie daca mai traiesc. 1u e mai !ine sa mor si eu8 .a multumesc din tot sufletul,
!unii mei stapni- %ai !ine sa mor. stiu ca n-o sa ma fac !ine nici cu operatia. .a multumesc de atta ri"a. 1u
tre!uie sa mai vina doctorul, poimine. .reau sa mor- 5oarta a vrut sa mor aici. 5unt hotarta sa nu ma las sa
ma opereze- .reau sa mor-
5tapnii stateau si priveau cu mila pe mama ceea adora!ila, care, ca sa-si mntuiasca familia, venise sa moara
la sase mii de poste, departe de tara ei. 5a moara dupa ce ra!dase attea- &iata femeie, asa de cinstita, asa de
!una, asa de nenorocita-...
A doua zi de dimineata, cu traista la spinare, o!osit si, schiopatnd, dar cu nade"dea n suflet, %arco intra n
orasul $ucuman, unul din cele mai noi si mai nfloritoare orase din repu!lica Arentina.
#rasele acestea ale Americii, fondate de putin timp, seamana att de mult unele cu altele, nct, lui %arco i se
paru iarasi ca intra n &uenos-Aires, n 'osario ori n Cordova.
(rau aceleasi strazi drepte si luni, aceleasi case mici si al!e, dar pretutindeni o verdeata vesela si ncntatoare,
un aer m!alsamat, un cer limpede si azuriu, cum nu mai vazuse niciodata, nici macar n Italia.
5tra!atnd orasul, fu cuprins din nou de aceeasi neliniste care l apucase la &uenos-Aires. 5e uita la toate
ferestrele, si la toate usile, se uita la toate femeile ce treceau, cu speranta nera!datoare de a ntlni pe mama sa.
Ar fi voit sa ntre!e pe toti cti ntlnea n cale, dar nu ndraznea sa opreasca pe nimeni. 5e uita sa vada un chip
mai !lnd, ca sa-l ntre!e, cnd deodata i cazura ochii pe o firma scrisa n lim!a italiana. )n pravalie statea un
om cu ochelari si doua femei.
5e apropie cu sfiala de usa si prinznd inima, ntre!a:
- 1u stii dumneata, domnule, sa-mi spui unde locuieste familia %eGuinez8
- 6amilia ininerului %eGuinez8 ntre!a neustorul.
- Da, domnule- raspunse !aiatul du las sfrsit.
- 6amilia %eGuinez, zise neustorul, nu locuieste n $ucuman.
/n striat sfsietor, ca al unui ranit de moarte, raspunse acestor cuvinte.
1eustorul si femeile sarira deodata. Ctiva vecini alerara sa vada ce e.
- Ce e- Ce ai, !aiete8 i zise neustorul, !andu-l n pravalie si asezndu-l pe un scaun. 1u dispera asa, ce
Dumnezeu- 6amilia %eGuinez nu locuieste aici, dar nu e departe, e n mpre"urimile $ucumanului.
- /nde8 /nde e8 stria %arco, nsufletindu-se.
- Cam la vreo doua poste de aici, adaua neustorul, pe tarmul rului 5aladillo, ntr-un loc unde se cladeste o
mare fa!rica de zahar. #ricine te poate ndrepta-
- Am fost eu acolo acum o luna, zise un tnar, care alerase la striatul lui %arco.
%arco se uita la el cu ochii mari si l ntre!a repede, nal!enind:
- Ai vazut pe servitoarea domnului %eGuinez, pe italianca8
- 0enoveza8 Da, am vazut-o-
%arco iz!ucni totdeodata n plns si n rs. Pe urma deodata ntre!a hotart:
- Pe unde s-o apuc8 Aratati-mi repede drumul, plec ndata-
- Dar e cale de o zi- i spusera cu totii. (sti o!osit, odihneste-te, o sa pleci mine-
- 1u se poate- 1u se poate- raspunse !aiatul. Aratati-mi calea, plec ndata, chiar de-as sti ca mor pe drum-
.azndu-l att de hotart, nu se mai mpotrivi nimeni:
- Du-te copile, Dumnezeu sa te pazeasca- i spusera cu totii.
- 5a !ai de seama, cnd vei trece prin padure, sa nu te ratacesti.
- Calatorie !una, italienasule-
/n om l nsoti pna afara din oras, i arata drumul, i dete cteva povete si ramase putin privindu-l cum se
ndeparteaza. Peste cteva minute, !aiatul se facu nevazut n dosul copacilor stufosi de pe marinea soselei.
JJJ
1oaptea aceea fusese nfioratoare pentru sarmana !olnava... Avea niste dureri roaznice, care o faceau sa tipe
sfsietor si sa aiureze. 6emeile care o nri"eau, si pierdusera capul. 5tapna intra din cnd n cnd nri"orata.
*a toti le era teama ca nu va scapa, chiar de s-ar lasa sa fie operata, sa nu fie prea trziu, medicul venind tocmai
a doua zi. 5uferinta ei cea mai adnca, era cea morala. Prapadita, zdro!ita, schim!ata la fata; si smulea parul
cu disperare si stria:
- Doamne, Doamne- 5a mor asa de departe, fara sa-mi mai vad copiii- 5a-i las fara mama- Pe micul meu
%arco, asa de !un, asa de iu!itor- Dumneavoastra nu stiti ce !aiat este- 5-l fi vazut cum plnea cnd am
plecat; nu se mai putea smule din !ratele mele. Parca nteleea mititelul, ca n-o sa ma mai vada. De ce n-am
murit atunci8 1u, nu, sa nu ramna fara mama. 1u ma lasati sa mor- Alerati dupa doctor, sa vina, sa ma taie,
dar sa-mi scape viata. .reau sa ma vindec, vreau sa traiesc- Doctorul- Doctorul- A"utor- A"utor-
6emeile care o nri"eau o luau de mna, i vor!eau de Dumnezeu si o ncura"au. Atunci, !iata !olnava plnea
ca un copil si soptea din cnd n cnd:
- #- 6rumoasa mea 0enova- Casa mea- %area cea ntinsa-... si %arco, scumpul meu %arco, ce-o fi facnd el
acuma, saracutul-
JJJ
(ra miezul noptii si sarmanul ei %arco, dupa ce petrecuse ceasuri ntrei pe marinea unui sant, sleit de puteri,
trecea prin mi"locul unei paduri ntinse, um!rita de copaci uriasi, ale caror vrfuri arintate de razele lunii,
pareau niste turnuri de !iserica. (l zarea n um!ra, mii de trunchiuri de toate formele: drepte, culcate, nclcite,
cu o nfatisare stranie si amenintatoare; o maretie maiestuoasa, o dezordine a firii de o rara frumusete,
privelistea cea mai rozava si cea mai mareata, pe care veetatia pamntului o poate nfatisa vreodata ochilor.
/neori, %arco era cuprins de spaima, dar ndata ce se ndea la mama sa, inima i se m!ar!ata.
?dro!it de o!oseala, cu picioarele snernde, sinur n mi"locul acelei paduri uriase, unde foarte rar se vedeau
numai niste mici coli!e omenesti, care, pe lna ar!orii aceia monstruosi pareau niste musuroaie de furnici, sau
vreun !ivol dormind pe marinea drumului; %arco, desi zdro!it, nu mai simtea o!oseala; era sinur si nu-i mai
era frica. %aretia padurii i m!ar!ata sufletul. Apropierea de mama sa i dadea puterea si ndrazneala unui om
mare. Amintirile oceanului stra!atut, nea"unsurile, durerile suferite si !iruite, ostenelile ra!date l faceau sa
ridice fruntea sus, si chipul mamei sale2, pe care l pierduse din minte dupa attia ani de departare, i se arata n
acele minute, lamurit. (l vedea pna si clipitul ochilor, miscarea !uzelor, n sfrsit toate esturile ei.
Aceste amintiri l faceau sa ra!easca pasul. %ernd, nu !aase de seama ca de pe vrful copacilor lumina
arintie a lunii se mprastiase n revarsarea zorilor.
JJJ
)n aceeasi dimineata, pe la orele opt, doctorul din $ucuman, un tnar arentinian, era la patul !olnavei,
mpreuna cu un a"utor al sau. (i se sileau s-o nduplece sa-si faca operatia.
Domnul si doamna %enGuinez, care se aflau de fata, staruiau si ei.
Dar totul era zadarnic; femeia, vazndu-se att de sla!a de puteri, nu mai avea ncredere n operatie.
Doctorul o ncredinta ca reusita operatiei era siura, precum era de siura si moartea, daca nu se lasa. 5taruiau
cu totii n zadar.
- 1u, doctore, spunea !olnava, mi ramne numai cura"ul de a muri, dar nu si acela de a mai suferi si operatia
zadarnica; ti multumesc, doctore, dar lasa-ma sa mor linistita-
Doctorul, descura"at, nu mai starui. Atunci, femeia se ntoarse catre stapna sa si cu lasul sfrsit i facu
ultimele sale ruaciuni: &una mea stapna, zise ea cu reutate, te ro sa trimiti prin consulat economiile si
lucrurile ce le am aici familiei mele. Am nade"de ca se afla toti n viata. Presimtirile mi sunt !une n aceste
momente din urma. $e ro, fa-ti !unatate si scrie-le... ca m-am ndit totdeauna la ei. ca am muncit totdeauna
pentru copiii mei... si sinura mea durere este ca mor fara sa-i vad. 5pune-le ca mor !inecuvntndu-i pe toti...
)ncredintez !ar!atului meu si fiului meu celui mare pe micul %arco... 5a ai!a ri"a de el- si ncrucisnd minile,
stria cu disperare: %ititelul mamei, sufletul meu-
Pe urma, ntorcnd ochii plini de lacrimi, vazu ca stapna sa nu mai era acolo. .enise cineva si o chemase pe
furis. Plecase si domnul %eGuinez, ramasese numai asistentul si doua femei. 5e auzea n odaia de alaturi un
zomot o!isnuit, soapte si striate na!usite. &olnava si ndrepta spre usa ochii mpaien"eniti, asteptnd.
Dupa cteva minute, intra medicul, cu o privire ciudata, apoi domnul si doamna %eGuinez si ei tot cu fata
schim!ata.
$oti se uitau la !olnava ntr-un fel neo!isnuit si sopteau ncet ntre dnsii.
I se paru ca doctorul zicea stapnei sale:
- %ai !ine ndata- (a nu nteleea nimic.
- Iulia- i zise stapna sa, cu vocea tremurnda, am sa-ti aduc o stire !una. Preateste-ti inima pentru o veste
!una.
Iulia se uita drept n ochii ei. Preateste-te- i zise doamna, sa vezi pe cineva la care tii foarte mult-
Iulia ridica !rusc capul cu o miscare rapida si ncepu sa se uite cnd la doamna, cnd la usa, cu ochii nflacarati.
- Cineva care a sosit acum pe neasteptate-
- 5pune-ti cine e8 stria !olnava, cu lasul na!usit.
Deodata scoase un striat rozav, se ridica n sus, ramase nemiscata cu ochii hol!ati si cu minile la cap, ca
naintea unei aparitii supranaturale.
%arco, zdrentaros si prafuit, statea n praul usii. Doctorul l tinea de mnuta.
6emeia stria de trei ori: Doamne, Doamne, Doamne-
%arco se repezi nainte; ea i ntinse !ratele ei sla!e si, strnndu-l la piept cu o putere de tiru, iz!ucni ntr-un
rs roaznic, ntrerupt de suspine adnci, fara lacrimi si cazu na!usita pe perna. Dar ndata, si reveni n fire si
stria repede, ne!una de !ucurie, acoperind cu sarutari capul copilului:
- $u esti8 Cum ai a"uns aici8 De ce8 Dar mare te-ai mai facut. Cine te-a adus8 Ai venit sinur8 1u esti !olnav8
$u esti, %arco8 1u e un vis8 Ia vor!este-mi-
Pe urma, schim!ndu-si lasul deodata: 1u, taci, asteapta- stria ea.
si ntorcndu-se repede: Iute, doctore, vreau sa ma fac !ine, scapa-ma, sunt ata, nu mai pierde un minut. *uati
de aici pe %arco, sa nu auda. 1u te speria, %arco draa, nu e nimica. %ai da-mi o sarutare... du-te- 5unt ata,
doctore-
%arco iesi cu stapnul si cu stapna. 'amase numai doctorul si asistentul, care ncuiara usa.
Domnul %eGuinez vru sa-l duca pe %arco ntr-o odaie mai departata, dar fu cu neputinta. Parca era pironit de
scnduri: K
- Ce e8 ntre!a el. Ce are mama8 Ce-i face doctorul8
Ininerul se silea sa-l departeze !inisor:
- .ino cu mine, o sa-ti spun totul- %ama ta e !olnava, are nevoie de o mica operatie. .ino cu mine sa te
deslusesc.
- 1u, vreau sa ramn aici, raspunse !aiatul, spune-mi aici ce are.
Ininerul se silea sa-i dea cura". &aiatul ncepea sa se teama si sa tremure, cnd deodata un tipat nrozitor
rasuna n toata casa.
&aiatul raspunse si el cu alt tipat sfsietor:
- A murit mama-
Doctorui iesi n pra si zise:
- 1u- ( scapata-
Copilul se uita o clipa la el, pe urma se arunca la picioarele sale plnnd si zise:
- Dumnezeu sa-ti rasplateasca, domnule doctor, ca ai scapat-o pe mama-
Dar doctorul l ridica si-i zise:
- 5coala-te, sarmane si inimos !aiat; nu eu, ci tu ai scapat-o pe mama ta-
.ara.
%iercuri, 7+.
%arco este penultimul mic erou cu care am facut cunostinta n anul acesta; ne mai ramne numai unul pentru
iunie, caci nu mai avem dect doua e3amene lunare, douazeci si sase de zile de !oala, sase "oi si cinci duminici.
5e simte parca si n aer ceva care ne vesteste sfrsitul anului scolar.
Copacii din radina, stufosi si nfloriti, um!resc frumos aparatele de imnastica.
(levii vin m!racati n haine de vara.
Ce frumos este sa privesti la iesirea din scoala- Cta schim!are de acum doua luni-
Parul lasat sa creasca pna pe ceafa, a cazut su! foarfecile !ar!ierului, si capetele acum sunt toate tunse. .ezi:
copii cu tul si enunchii oi; palarii de paie de diferite forme cu panlici luni si lasate pe spate; camasute si
ulere de toate culorile, copilasi avnd pe ei cte ceva rosu sau al!astru, o fundulita ori un ciucure, o cravata de
culoare vie, aatata de mama lor, fie !oata, fie saraca, doritoare de a-si mpodo!i copilasul.
%ulti vin la scoala si fara palarie, parca ar fi fuit de-acasa. /nii vin m!racati cu costumul al! de imnastica.
/n elev al profesoarei Delcati este rosu din cap pna n picioare, ca un rac fiert. Altii poarta haine de marinar,
dar cel mai frumos este ?idarasul, cu palaria lui de paie, mare ct un cos de rufe; si murim de rs cnd ne face
!otul de iepure cu o!ra"elul lui, care se pierde su! enorma lui palarie.
Coretti a lepadat si el caciula de !lana de pisica si a nlocuit-o cu o sapca veche, de matase cenusie, cum poarta
calatorii.
.otini are un costum scotian, foarte eleant, ca de o!icei. Crossi vine descheiat la piept. Precossi se pierde ntr-
o !luza al!astra a tatalui sau; iar lui 0aroffi, nevoit sa se desparta de mantaua lui cea mare, su! care si
ascundea marfurile, i se vad acum !uzunarele ncarcate cu tot felul de nimicuri; colturile listelor de su!scrieri
pentru loteriile lui i ies afara din !uzunare.
$oti vin la scoala cu cte ceva: cu evantaie facute dintr-o "umatate de ziar, cu !astoane, cu prastii de dat n
pasari, cu !uruieni, arsice si altele. %ulti dintre cei mici aduc institutoarelor !uchetele de flori. Profesoarele
sunt si ele m!racate n haine deschise de vara, numai 2maicuta caluarita2 e tot n neru; profesoara cu pana
al!astra la palarie n-a scos-o si poarta mereu o funda de panlica roz la t, dar e cam mototolita de mnusitele
elevilor sai, de acei draculeti care o fac sa rda si sa alere.
A venit iarasi timpul cireselor si al fluturilor, al muzicii de pe alee si al plim!arilor la tara. %ulti !aieti dintr-a
I.-a fu sa se scalde n Pad.
$oti ne ndim la vacanta. )n fiecare zi iesim din scoala mai nera!datori si mai multumiti. 5inurul lucru ce-mi
sfsie inima e ca vad pe !ietul 0arrone cu haine nere si pe sarmana mea profesoara din clasa I, ca sla!este din
zi n zi si tuseste din ce n ce mai rau.
Parca e cocosata de sla!a ce e, si-mi da ziua !una cu un surs foarte trist.
Poezie.
.ineri, 7:.
)ncepi acum sa ntelei poezia scolii, (nrico draa; dar scoala n momentul de fata, tu n-o vezi dect ca elevii. >
sa ti se para mult mai frumoasa si mai poetica peste treizeci de ani, cnd te vei duce sa nsotesti pe copiii tai si o
vei vedea de afara cum o vad eu acum, cnd astept sa sune clopotelul de iesire, si ma nvrtesc prin strazile
tacute din "urul cladirii de scoala, ori tra cu urechea pe la ferestrele de la eta"ul de "os. De la o fereastra aud
lasul unei profesoare care zice: Ce taietura urta ai facut lui ti. 1u mere, !aiete- Ce-ar zice tatal tau8... *a
fereastra de alaturi aud lasul unui profesor care dicteaza rar: 2Am cumparat cincizeci de metri de postav, patru
lire metrul, i-am revndut...2%ai departe, profesoara cu pana al!astra citeste tare.: 2Atunci Pietro %icca cu
fitilul aprins n mna2. Dintr-alta clasa se aude deodata parca ar ciripi o suta de pasarele, ceea ce ma face sa
ntele ca profesorul a iesit pentru un moment de acolo. 6ac ctiva pasi si aud pe un copil plnnd si pe
profesoara do"enindu-l sau mnindu-l. De la alte ferestre se aud versuri, nume de oameni mari si !uni,
framente din prover!e care povatuiesc virtutea, iu!irea de patrie, !ar!atia.
Dupa aceste zomote urmeaza rastimpuri de tacere adnca, ca si cum localul ar fi ol; nici n-ai crede ca
nauntru se afla sapte sute de copii; acelei taceri i urmeaza hohote de rs, pricinuite de lumele vreunui
profesor vesel... *umea care trece, sta putin pe loc, ca sa asculte; si toti arunca o privire de draoste spre acea
cladire, care cuprinde atta tinerete si attea sperante-
1u trece mult si deodata se aude un vuiet na!usit de carti si de caiete care se strn, o tropaitura de picioare, o
z!rniala care trece din clasa n clasa, ca zvonul unei vesti !une; pedaoul anunta sfrsitul lectiilor. *a
aceasta stire, o multime de femei, de !ar!ati, de !aieti si de fete se strn la poarta scolii asteptndu-si 5i, fratii,
nepotii; iar de la usile claselor navalesc n sala, !aietii cautndu-si paltoanele si palariile, azvrlind totul pe "os,
pna ce pedaoul i oneste iar nauntru, unul dupa altul. )n sfrsit, iata-i doi cte doi, !atnd tactul din
picioare. Atunci, parintii ncep sa-i ntre!e cu nera!dare:
2Ai stiut lectia8 Ce ti-a dat pe mine8 Ce nota ai capatat8 Cnd treceti e3amenul lunar82
Pna si !ietele mame, care nu stiu sa citeasca, rasfoiesc caietele, se uita la pro!leme, ntrea!a ce nota au capatat.
21umai opt8 ?ece cu mentiune onora!ila... 1oua la lectie82 si se nri"esc, se !ucura, ntrea!a pe profesori,
vor!esc de proram si de e3amen.
Ce frumoase sunt toate acestea si ce mare faaduiala pentru viitorul lumii-
6etita surdo-muta.
Duminica, 7C
1-as fi putut sa sfrsesc mai !ine luna mai, dect cu vizita de azi dimineata. 5unase clopotelul si aleram sa
deschid, cnd auzii pe tata ca stria cu totul cuprins de mirare:
- Ce, tu esti, 0heorhe8
(ra radinarul ce-l avusesem la vila noastra din Chieri.
Plecnd de la noi, si-a asezat familia la Cordova si a plecat n 0recia, unde a lucrat trei ani la drumul de fier.
De!arcase numai n a"un la 0enova si venea chiar de la ara. A cam m!atrnit, nsa este tot vesel si rumen la
fata. $ata l chema n casa, dar el nu primi si ntre!a ndata cu sfiala, facndu-se foarte serios:
- .a ro, spuneti-mi ce-mi face familia8 Cum mere micuta mea 0iia8
- Toti erau foarte bine, acum vreo doua zile, raspunse mama, care, recunoscnd glasul lui Gheorghe, venise la intrare.
0heorhe se nveseli.
- 5lava tie, Doamne- rai el, cu totul nduiosat. 1u ndrazneam sa ma duc la Institutul de surdo-muti, pna nu
voi afla mai nti ce face 0ii, !iata fata- )naduiti-mi, va ro, sa-mi las aici leatura asta, ca sa ma reped pna
acolo. 5unt trei ani de cnd n-am vazut-o-
$ata mi spuse:
- Du-te si tu cu el, (nrico.
- Iertati-ma, va ro, numai un cuvnt, zise radinarul n praul usii.
$ata l ntrerupse zicndu-i:
- Dar, ia spune-mi, tre!urile cum ti-au mers8
- &ine- raspunse el. %ultumesc lui Dumnezeu- Am strns ceva parale. Dar vreau sa ntre!: a nvatat ceva mica
mea muta8 Cnd am lasat-o era ca un !iet do!itoc, nu pricepea nimica, sarmana fiinta- De, ce sa spun8 (u nu
ma prea ncred n faaduielile scolilor astea. A nvatat semnele8 1evasta-mea mi-a scris n mai multe rnduri:
fata noastra nvata sa vor!easca, face prorese- nsa eu mi ziceam: Ce-mi foloseste mie, ca ea vor!este prin
semne, daca nu stiu sa le fac si eu8- Cum o sa ne nteleem- &iata fetita- Acelea sunt !une ca sa se nteleaa
ntre ei: un nenorocit cu altul. Dar !ine si att- Dar cum mere de altfel8 5puneti-mi, va ro8
$ata zm!i usor si i zise:
- 1u-ti spun nimic, o sa vezi sinur; du-te, du-te, si nu-i rapi nici macar un minut din fericirea de a te revedea.
Plecaram. Institutul e aproape. Pe cnd merem cu pasi ra!iti, radinarul mi vor!ea cu mhnire:
- 5araca fata- 5a se nasca ea cu asa un pacat- 1-am avut nici macar fericirea s-o aud zicndu-mi tata; si ea nu
m-a auzit niciodata zicndu-i fata mea- Cnd ma ndesc ca n-a rostit si nici macar n-a auzit n viata ei raindu-
se un sinur cuvnt, ma cuprinde roaza. 1u stiu cum sa-i multumesc domnului acela milostiv, care a platit
cheltuielile de intrare n Institut. Pacat ca n-a putut s-o primeasca nainte de a fi mplit opt ani. ( de trei ani
acolo. Acum are unsprezece anisori. Ia spune-mi, domnule (nrico, a crescut8 ( vesela8
- %ai ai putina ra!dare si o sa o vezi sinur- i raspunsei eu, iutind pasul.
- ( departe Institutul8 ntre!a el. (ram plecat cnd a dus-o nevasta-mea acolo, asa ca nu stiu unde e-... %i se
pare ca am a"uns- adaua.
)ntr-adevar, tocmai sosisem. Intraram n sala de vizite si un nri"itor veni sa ne ntre!e ce poftim.
- 5unt tatal copilei 0iia .oi, zise radinarul, te ro cheam-o ndata-
- 6etele sunt n curte- raspunse nri"itorul. %a duc sa vestesc pe doamna profesoara-
0heorhe nu mai putea nici sa vor!easca, nici sa stea la un loc de neastmar, se uita la ta!lourile de pe pereti,
fara sa vada nimica.
)n sfrsit, usa se deschise si intra o profesoara tinnd de mna o fata m!racata cu o rochita al!a, varata cu rosu
si cu un sort al!. $atal si copila se privira mai nti o clipa, apoi scoasera un tipat si se aruncara unul n !ratele
altuia.
6etita plnea si se tinea cu amndoua minile de tul tatalui sau.
$atal se departa putin ca sa o priveasca de sus pna "os, apoi zise cu !ucurie:
- Ce mult a crescut- Ce frumoasa s-a facut, saraca fata- scumpa mea muta- Doamna, dumneata esti profesoara
ei8 $e ro, spune-i sa-mi faca cteva semne, doar voi ntelee ceva din ele. # sa ma silesc sa le nvat si eu cu
ncetul. $e ro, spune-i sa-mi zica ceva, asa cum vor!este ea-
Profesoara zm!i si spuse copilei rar si lamurit, uitndu-se drept n fata ei:
- Cine este domnul care a venit sa te vada8
Iar fetita zm!i si raspunse cu un las ros, straniu, oarecum sal!atic, dar foarte limpede:
- (ste tata-
0radinarul se dadu un pas napoi si stria ca un ne!un:
- .or!este- 5e poate- 5e poate, Doamne, asa minune- .or!este, fata mea8 5pune-mi, vor!este sau visez8 Apoi o
lua n !rate si o saruta de mai multe ori pe frunte.
- Doamna profesoara- rai el, spune-mi te ro, cum s-a facut aceasta8 (u credeam ca vor!este prin semne, si
vad ca vor!este, vor!este ca oamenii. $e ro, desluseste-mi si mie minunea aceasta8
- Domnule, raspunse profesoara, metoda semnelor nu se mai ntre!uinteaza. Acum avem o alta metoda noua. 1-
ai auzit despre aceasta8
- 1u stiu nimic- raspunse radinarul, uimit. *ipsesc de trei ani din tara, poate chiar ca mi-a si scris nevasta si eu
n-am nteles. 5unt cam reu de cap. #, draa fetita, acum ma ntelei, mi auzi lasul- Ia raspunde-mi mie, ma
auzi8 Auzi ce-ti spun eu8
- 1u, omule- zise profesoara, nu-ti aude lasul, pentru ca este surda; ntelee dupa miscarea !uzelor cuvintele
ce i se spun, dar n-aude vor!ele si n-aude nici macar pe acelea pe care le pronunta. *e spune pentru ca am
nvatat-o litera cu litera, cum tre!uie sa miste !uzele si lim!a, si ce suflare tre!uie sa scoata din piept si din t
ca sa-si formeze lasul. 0radinarul asculta cu ura cascata si nu pricepea nimic.
- 5pune-mi, drauta- zise el fetitei, vor!indu-i la ureche, ti pare !ine, ca s-a ntors tata8
(l astepta raspunsul. 6etita se uita nedumerita la el si nu scoase nici o vor!a. $atal se tul!ura.
Profesoara zm!i, apoi zise:
- 1u ti-a raspuns pentru ca nu ti-a vazut miscarea !uzelor. I-ai vor!it la ureche. )ntrea!-o iarasi, uitndu-te drept
n fata ei.
$atal repeta ntre!area, uitndu-se la ea:
- )ti pare !ine ca s-a ntors tata si ca n-o sa mai plece8
6etita care se uitase !ine la ura lui, raspunse deslusit:
- Da, mi pare !ine ca te-ai ntors, dar sa nu mai pleci niciodata-
$atal o saruta, ne!un de !ucurie, apoi ca sa se ncredinteze ca ntr-adevar vor!este, i puse o multime de
ntre!ari:
- Cum o cheama pe mama ta8
- Antonia.
- Dar pe surioara ta8
- Adelaida.
- Cum se numeste Institutul acesta8
- Institutul surdo-mutilor.
- stii sa-mi spui ct face doi ori zece8
- Douazeci-
si, pe cnd ne asteptam sa-l vedem rznd de fericire, el deodata ncepu sa plna. (rau nsa lacrimi de !ucurie.
- 6ii cu inima, i zise profesoara. $re!uie sa te !ucuri, iar nu sa plni: nu vezi ca-ti ntristezi fata8
0radinarul lua mna profesoarei si o saruta de mai multe ori, zicnd:
- )ti multumesc din adncul inimii, scumpa mea doamna- Iarta-ma, nu sunt vrednic sa-ti multumesc precum s-ar
cuveni-
- 5a nu crezi ca fetita dumitale stie numai sa vor!easca, adaua profesoara. (a stie sa scrie si sa citeasca, face
socoteli si cunoaste numele tuturor o!iectelor tre!uincioase. stie de asemenea si putina istorie si eorafie.
Acum e n clasa a Ii-a normala; cnd le va face si pe celelalte doua, o sa stie sa se apuce de vreun mestesu.
Avem multi scolari de-ai nostri n serviciul neustorilor, si ei servesc pe musterii tot asa de !ine ca oricare altul
sanatos.
0radinarul nmarmurise, parca i se ntunecase mintea. 5e uita la fata, scarpinndu-si fruntea. Parca-ar fi vrut sa
mai ntre!e ceva si nu cuteza.
Profesoara porunci nri"itorului sa cheme o eleva din clasa preatitoare, o fetita cam de opt anisori, ce intrase
de curnd n institut.
- 6etita aceasta, zise profesoara, este dintre acelea pe care le nvatam cele dinti elemente. Iata cum procedam:
vreau sa o fac sa scoata sunetul e. &aa de seama.
Profesoara deschise ura, cum o deschidem cnd rostim acest sunet, si facu semn fetitei sa o deschida si ea tot
asa. Copila o imita. Atunci profesoara i facu semn sa scoata lasul. Copila se sili, dar n loc de e, rai o.
- 1u, spuse profesoara, nu este !ine.
si apucnd amndoua minile fetei, si puse una pe t si alta pe piept, apoi repeta e. Copila, simtind miscarea
tului si a pieptului profesoarei, deschise ura si pronunta foarte limpede pe e.
$ot astfel, profesoara o puse sa pronunte pe c si d, si alte sunete, tinnd mereu pe pieptul sau mnusitele copilei.
- Ai nteles acum8 zise ea radinarului.
&ietul om ntelesese, dar parea si mai mirat dect nainte de a fi nteles.
- Asa le nvatati sa vor!easca8 ntre!a el, dupa un minut de ndire, uitndu-se la profesoara. Aveti atta
ra!dare, sa va ocupati de ele, lundu-le n parte una cte una8 si aceasta o faceti timp de ani ntrei8 # Doamne,
dar dumneavoastra sunteti niste fiinte sfinte, niste neri- 1ici nu se afla pe pamnt vreo plata vrednica de o
asemenea ra!dare- Ce sa mai zic, saracul de mine, cnd vad asemenea minuni8 *asa-ma, te ro, sa mai vor!esc
putin cu fiica mea-
si lund-o la o parte, ncepu s-o ntre!e si ea sa-i raspunda.
&ietul om rdea cu ochii plini de lacrimi, !atndu-si enunchii cu palmele si se uita la fiica sa, uimit de !ucurie
ca o auzea vor!ind, apoi ntre!a pe profesoara, daca i se naduie sa multumeasca domnului director.
- Domnul director nu este acasa, raspunse profesoara. Dar poti sa multumesti unei alte persoane. Aici, fiecare
copila este data n nri"irea unei alte copile mai mari, care-i tine loc de sora mai mare sau de mama. 6ata
dumitale este nri"ita de o surdo-muta de saptesprezece ani, o fata foarte !una, fiica unui !rutar. (a-ti iu!este
copila si ti-o nri"este de minune. 5unt doi ani de cnd o piaptana, o a"uta sa se m!race, o nvata sa coasa, i
crpeste rufele si-i tine de urt.
0iia, spune-mi cum o cheama pe maicuta ta de aici8
6etita zm!i si raspunse:
- Caterina 0iordano- Apoi ntorcndu-se spre tatal sau adaua: ( foarte !una cu mine-
)nri"itorul iesi din odaie la un semn facut de profesoara si se ntoarse ndata nsotit de o surdo-muta !londa,
voinica, cu chipul vesel si m!racata tot ca fetita, dar cu sortul cenusiu. (a se opri n praul usii, rosie la fata si
avnd capul plecat, dar zm!ind. (ra mare si zdravana ca o femeie n toata firea, dar chipul i era copilaros.
0iia alera la ea, o lua de mna ca pe o copila si o duse la tatal sau, zicndu-i cu vocea sa cea roasa:
- Caterina 0iordano-
- Ah- Draa copila, e3clama tatal 0iiei, ntinznd mna ca sa o mnie, nsa o retrase ndata si adauase:
&una copila- Dumnezeu sa-ti a"ute si sa-ti dea toate fericirile. (u, care-ti urez !inele, sunt un lucrator cinstit, un
sarman parinte, si-ti urez aceasta din tot sufletul-
5urdo-muta mnia mereu pe mica 0iia, surznd si tinnd ochii n "os. 0radinarul vor!ea ntruna si se uita
la dnsa ca la o icoana.
- Daca vrei, poti sa-ti iei astazi fata, zise profesoara.
- Dar cum sa nu vreau- Desiur- # iau cu mine la Condova si o aduc mine.
6etita iesi ca sa se preateasca de plecare si tatal sau continua: 5unt trei ani de cnd n-am vazut-o- # iau cu
mine la tara, dar vreau mai nti sa ma plim! putin cu ea prin oras, ca sa o vada toti. .reau sa ma duc cu ea pe la
prietenii mei, ca s-o auda ce !ine vor!este. Ah, Doamne- 6rumoasa zi fu si asta. ?i de dulce mniere-
%ultumescu-ti tie, Doamne-
6etita sosi si tatal i zise: Ia-ma de !rat, drauta. .a multumesc din tot sufletul la toti si toate. # sa mai vin
nadins, ca sa va multumesc-
Apoi, oprindu-se pe praul usii, ramase putin pe nduri si, lasnd "os mna fetei, se ntoarse si zise: 5unt sarac,
cu toate acestea vreu sa dau si eu partea mea acestui institut- si, scotnd puna, lua din ea o moneda de
douazeci de lire n aur si o puse pe masa.
- 1u, nu, domnule- zise profesoara. Ia-ti !anii, eu nu-i pot primi. Ia-i, i vei da directorului, cnd l vei vedea,
dar sunt siura ca nici el n-o sa ti-i primeasca. Ai muncit prea mult, ca sa-i cstii; pastreaza-i- 1oi ti suntem
tot asa de recunoscatori pentru enerozitatea ce ai aratat, ca si cum i-am fi primit.
- &a nu- zise radinarul, i las deocamdata aici, si apoi vom vedea.
Dar profesoara i !aa moneda n !uzunar, fara ca sa-i dea timpul de a o mpiedica.
Atunci, el nu mai cuteza sa zica nimic, dete din cap si lundu-si ziua !una de la profesoara si de la tnara surdo-
muta, si lua fetita de mna si pleca pe usa, spunndu-i vesel:
- Daide, haide, drauta mea, vino draa tatii-
Iar fetita, plina de !ucurie, cum iesi pe poarta, rai cu lasul ei cel ros:
- Ce soare frumos-
I/1I(
0ari!aldi.
= iunie. %ine e sar!atoare nationala.
Azi e o zi de doliu national. Aseara a murit 0ari!aldi. stii tu cine a fost el8 ( cel care a dezro!it zece milioane
de italieni de su! "uul !ur!onilor. A murit la saptezeci si cinci de ani. 5-a nascut la 1iza. (ra fiul unui capitan
de cora!ie.
*a opt ani scapa viata unei femei; la treisprezece aduse la mal o !arca n care se aflau mai multi tovarasi de-ai
lui, ce erau sa se nece; cnd a avut douazeci si sapte de ani salva la %arsilia viata unui tnar ce era sa fie
nhitit de valurile marii, iar la patruzeci si unu de ani scapa pe ocean un vapor care luase foc. 5e lupta zece ani
n America pentru neatrnarea unui popor strain, s-a !atut n trei raz!oaie mpotriva austriecilor pentru
eli!erarea *om!ardiei si a $rentinului; apara 'oma contra francezilor n +4;C; eli!era Palermo si 1eapole la
+4:>; se lupta iarasi pentru ocuparea 'omei la +4:,, iar la +4,> dete a"utor francezilor n raz!oiul cel crncen
pe care l avura cu ermanii.
Avea flacara vite"iei si eniul raz!oiului. A luat parte la patruzeci de !atalii si a cstiat treizeci si sapte.
Cnd nu se lupta, muncea ca sa traiasca, sau se retraea ntr-o insula sinuratica, sa cultive pamntul. A fost:
profesor, marinar, muncitor, neustor, soldat, eneral, dictator; a fost mare, a fost !un si modest. /ra pe toti
asupritorii, iu!ea toate popoarele, ocrotea pe toti cei sla!i. 1-avea alt tel dect !inele, refuza onorurile,
dispretuia moartea, adora Italia.
*a chemarea sa raz!oinica, leiuni de vite"i alerau din toate partile su! steaul lui. 1o!ilii si paraseau
palatele; lucratorii uzinele; tinerii scolile; ca sa lupte su! steaua loriei sale. )n raz!oi purta o !luza rosie. (ra
frumos, !lond si voinic. Pe cmpul de !ataie era un fuler; n familie, un copil; iar n durere un sfnt. %ii de
italieni au murit pentru patrie, fericiti n ceasul mortii de a-l vedea de departe trecnd !iruitor. si mii si mii si-ar
fi dat viata pentru el; iar milioane l-au !inecuvntat si-l vor !inecuvnta. A murit- # lume ntreaa l plne. $u
nu-l ntelei acum, (nrico. Dar vei citi despre iz!nzile sale si ct vei trai vei auzi totdeauna vor!indu-se de el.
Pe masura ce vei creste, fiura lui va creste o data cu tine; cnd vei fi !ar!at, ea ti va aparea uriasa si cnd nu
vei mai fi pe lume, cnd nu vor mai trai nici fiii fiilor tai, nici chiar urmasii lor, totusi eneratiile vor vedea sus
fiura luminata a acestui mntuitor de popoare, ncoronata de numele !iruintelor sale ntocmai ca de un nim! de
stele, si fiecarui italian i va !ate inima, cnd va rosti numele sau.
$atal tau.
Armata.
Duminica, ++. 5ar!atoare nationala,
ntrziata din cauza mortii lui 0ari!aldi.
1e-am dus n piata Castellor, ca sa vedem parada. 5oldatii defilara pe dinaintea comandantului corpului de
armata, n mi"locul poporului nsirat pe amndoua partile. Pe cnd ei treceau n sunetul trm!itelor si al
muzicilor, tata mi numea reimentele si-mi nsira loriile steaurilor. $recura mai nti, elevii Academiei
militare, vreo trei sute, aceia care au sa se faca ofiteri de eniu si de artilerie, m!racati n uniforme nere. (i
defilara cu o eleanta cutezatoare si sprintena de soldati si de studenti. Dupa ei trecu infanteria: !riada din
Aosta, care a luptat la 0oito si la 5an-%artino, si !riada din &eramo, care a luptat la Castelfidardo, patru
reimente, companie dupa companie, mii de ciucuri ce pareau a fi hirlande de flori rosii ca snele, nsirate,
leanate, prinse la amndoua capetele si purtate prin mi"locul multimii. Dupa infanterie naintara soldatii din
eniu, mestesuarii raz!oiului, cu pene nere si aloane caramizii. Pe cnd defilau acestia, vedeam naintnd n
urma lor sute de pene luni si sumese n sus, care treceau pe deasupra capetelor multimii: erau alpinistii,
aparatorii portilor Italiei, toti nalti, rumeni, vn"osi, cu palariile lor cal!reze si cu uniforma lor verde si
frumoasa ca iar!a cea proaspata si verde a muntilor lor. Alpinistii tot mai treceau, cnd se ivi un oarecare neas-
tmpar n popor: soseau vnatorii vechiului !atalion al doisprezecelea - acela care intrase cel dinti n 'oma,
prin spartura de la Poarta Pia; oachesi, aeri, sprinteni, cu panasele flfind; ei trecura ca un torent neru, iar
sunetul trm!itelor lor rasuna n toata piata ca un striat de !ucurie. Dar zomotul trm!itelor fu acoperit de un
alt zomot ntrerupt si reoi, care ne vesti sosirea artileriei de cmp. Atunci trecura frumosii soldati cu
aloanele al!ene. (i stateau mndri pe chesoanele lor trase de trei sute de perechi de cai plini de foc. (rau
urmati de maretele lor tunuri, turnate n !ronz si otel, care scnteiau la razele soarelui, se zuduiau si uruiau de
se cutremura pamntul. Apoi sosi, cu mers ncet si maiestuos, frumoasa n aspra-i nfatisare, cu soldati nalti si
catri voinici: artileria de munte, aceea care ducea roaza si moartea pna unde poate sa a"una piciorul
omenesc. )n sfrsit trecu n oana cailor, cu castile stralucitoare su! soare, cu lanciile ridicate n sus, cu
steuletele flfind n vnt, cu uniformele sclipitoare de aur si arint, umplnd aerul de zananit si de
nechezaturi, frumosul reiment 2Cavaleria 0enova2 care a trecut ca un uraan peste zece cmpuri de !ataie, de
la 5anta *ucia pna la .illafranca.
- $ata, ce frumos e- striai eu.
$ata ma mustra pentru aceasta e3clamatie si-mi zise:
- 1u tre!uie sa privesti armata ca un spectacol frumos. $oti acesti tineri, voinici si plini de sperante, pot sa fie
chemati oricnd, ca sa-si apere tara si toti pot sa cada n cteva ore strapunsi de loante si de schi"e. De cte ori,
ntr-o ser!are, vei auzi strind:
2$raiasca armata- $raiasca Italia-2 )nfatiseaza-ti n zarea departata toate aceste reimente ce trec, acoperind cu
cadavre necate n sne o ntreaa cmpie. Atunci striatul de: 2$raiasca armata-2 ti va iesi cu mult mai din
adncul inimii, si chipul maret al Italiei ti va parea mai aspru si mai impunator.
Patria.
%arti, +;.
Asa sa-ti saluti patria, n zilele ei de sar!atoare:
2Italie, patria mea, mndra si draa tara: unde s-au nascut si vor fi nmormntati tatal si mama mea: unde sper
sa traiesc si sa mor si eu; unde fiii mei vor creste si vor muri; frumoasa Italie, mare si lorioasa de multe secole,
unita si li!era de putini ani; tu care ai raspndit n lume lumina attor minti eniale; tu, pentru care au murit
attia vite"i pe cmpuri de !ataie, si attia martiri pe ru; mama auusta a trei sute de cetati si a treizeci de
milioane de fii; eu, copil, care nca nu te ntele si nu te cunosc deplin, eu te cinstesc si te iu!esc din tot suftetul
meu si sunt mndru de a ma fi nascut pe pamntul tau si de a ma numi fiul tau-
Iu!esc marile tale minunate si falnicii tai Alpi; iu!esc monumentele tale marete si nemuritoarele tale amintiri;
iu!esc loria si frumusetea ta; iu!esc si te cinstesc ntreaa, ca si pe scumpa particica din tine, unde pentru
prima data am vazut lumina soarelui si am auzit numele tau. .a iu!esc pe toate cu aceeasi draoste si cu eala
recunostinta: viteazule $urin, falnica 0enova, nvatata &olonie, fermecatoare .enetie, puternice %ilan; va
iu!esc cu aceeasi draoste de fiu; inasa 6lorenta, Palermo rozav, 1eapole nemarinit si frumos, 'oma
super!a si nemuritoare-
$e iu!esc, scumpa patrie- Iti "ur ca voi iu!i pe toti fii tai ca pe fratii mei; ca pururea voi cinsti n sufletul meu,
pe marii tai !ar!ati, care traiesc, si pe cei care au murit; ca voi fi un cetatean muncitor si cinstit, purtnd mereu
ri"a de a ma face mai !un, spre a fi mai vrednic de tine, spre a lucra din micile mele puteri, ca sa piara odata de
pe fata ta: mizeria, nestiinta, nedreptatea, relele, si ca tu sa poti trai pe viitor dezvoltndu-te linistita n maretia
drepturilor si a puterilor tale- Bur ca-ti voi servi, ct voi putea mai !ine: cu mintea, cu !ratul, cu inima mea,
zelos si umil; iar daca cumva ar veni ziua cnd ar tre!ui sa dau pentru tine snele si viata mea, mi voi da
snele si voi muri strind pna la ceruri numele tau sfnt si trimitnd ultima mea sarutare steaului tarii
!inecuvntat-2
=7 rade de caldura.
.ineri, 7:.
)n cinci zile, ct au trecut de la sar!atoarea nationala, caldura a crescut cu trei rade. Acum suntem n toiul
verii: toti ncep sa o!oseasca; toti au pierdut fetele rumene de asta-primavara; turile si picioarele se nmoaie;
capetele motaie si ochii se nchid. &ietul 1elli, care sufera mult de caldura, a nal!enit ca ceara, adoarme
cteodata cu capul pe caiet; dar 0arrone sta totdeauna ata sa-i puna dinainte o carte deschisa si nalta, ca sa nu-
l vada profesorul. Crossi si pleaca uneori capul sau roscat si z!rlit ntr-un chip asa de ciudat, nct l-ai crede
dezlipit de trup si proptit alaturi. 1o!is, se plne ca suntem prea multi si ca-i stricam aerul. Drept sa spun, ne
vine cam reu sa mai nvatam acum. %a uit pe fereastra la copacii cei stufosi, la um!ra carora m-as culca
!ucuros, si ma prinde necazul, cnd ma vad silit sa stau neclintit n !anca. Dar mi fac inima, cnd vad pe mama
ct de nri"orata si cu !aare de seama se uita la mine, cnd ma ntorc de la scoala, ca sa vada daca sunt al!en
la fata si o!osit. Cnd mi scriu temele, dupa fiecare paina ma ntrea!a:
- Poti sa mai scrii, copile8
Iar dimineata, la ora sase, cnd ma destept ca sa ma preatesc de scoala, ma saruta si-mi zice:
- %ai ra!da (nrico draa, peste cteva zile o sa te odihnesti la tara su! um!ra copacilor din livezi.
&ine face mama, ca-mi aduce aminte de copiii care sunt siliti sa munceasca la cmp, n arsita soarelui, sau n
al!iile nisipoase ale rurilor; la cei care lucreaza n fa!rici, mai ales n cele de sticlarie, unde stau toata ziulica
aplecati la flacara azului; ei se scoala toti mai devreme dect noi si n-au vacanta, sarmanii- nainte, dar- $ot
Derossi ne ntrece si n asta. (l nu preeta nici la caldura, nici la fri; totdeauna vioi sprinten si frumos cu
crliontii lui !lonzi. (l nvata ca si asta-iarna, fara sa se o!oseasca si ne tine pe toti cei din "urul sau aeri, ca si
cum ar mprospata aerul cu lasul sau cel limpede. %ai sunt nca doi, care stau mereu destepti si atenti: 0aroffi,
neustorul, foarte ocupat cu fa!ricarea evantaielor de hrtie rosie, mpodo!ite cu ravuri scoase de pe cutiile de
chi!rituri, pe care le vinde cu cte cinci lire, si ncapatnatul acela de 5tardi, care se nteapa la nas, ca sa nu
adoarma, scrsneste din dinti si casca niste ochi de parca voieste sa-l nhita pe profesor.
Cel mai harnic nsa e Coretti, !ietul Coretti- (l se scoala n zori de zi, ca sa-l a"ute pe tatal sau la caratul
lemnelor. *a unsprezece, n scoala, nu mai poate sa stea cu ochii deschisi, si capul i cade pe piept. 5aracutul, se
sileste ct poate sa-si alune somnul, si da la pumni n ceafa, cere voie profesorului sa iasa ca sa-si spele
o!razul cu apa rece, roaa pe vecini sa-l zuduie si sa-l ciupeasca.
Azi dimineata nu-si mai putu !irui somnul si adormi !ustean. Profesorul l chema tare:
- Coretti-
Atunci, fiul car!unarului, care locuieste alaturi de el, se scula si zise:
- A muncit de la cinci pna la sapte, a carat lemne la musterii.
Profesorul l lasa sa doarma si urma lectia nca o "umatate de ora. Pe urma se duse la !anca lui Coretti, si ncet
de tot i sufla pe frunte si-l destepta. Cnd vazu dinaintea lui pe profesor, se dadu repede napoi nspaimntat.
Dar profesorul i lua capul n mini si-i spuse, sarutndu-l pe frunte:
- 1u te do"enesc, copilul meu; tu nu dormi de lene, ci dormi de o!oseala-
$ata.
5m!ata, +,.
5unt ncredintata ca nici Coretti, nici 0arrone, n-ar raspunde vreodata tatalui lor, cum ai facut tu, aseara,
(nricol Cum se poate8 $re!uie sa-mi faaduiesti ca aceasta nu se va mai ntmpla ct voi trai eu. De cte ori la
vreo mustrare a tatalui tau ti va veni la ura vreun raspuns ndraznet, ndeste-te la ziua ce va sosi neaparat si
n care el te va chema la patul lui, ca sa-ti spuna: (nrico, te parasesc-
Draul meu copil, multa vreme dupa ce vei auzi lasul sau pentru ultima oara, cnd vei plne sinur n odai
parasita, n mi"locul cartilor pe care el nu le va mai deschide niciodata, aducndu-ti aminte, ca n-ai avut
totdeauna pentru dnsul respectul cuvenit, o sa te ntre!i tu nsuti: 2Cum e cu putinta82 1umai atunci vei
pricepe ca el a fost cel mai !un prieten al tau si ca, silit sa te pedepseasca, el suferea mai mult dect tine; ca
daca te-a facut vreodata sa plni, a facut-o numai pentru !inele tau. Cum o sa te mai caiesti atunci- # sa saruti
n zadar masa la care a lucrat fara preet, locul unde si-a muncit viata pentru copiii lui. Atunci, el ti ascundea
toate reutatile vietii si-ti arata numai draostea. $u nici nu stii ca sunt zile n care e att de o!osit nct se crede
n a"unul mortii si ca sinura lui ri"a n acele momente e ca va lasa mici, saraci si fara ocrotire. Adesea intra
noaptea, pe cnd tu dormi, n odaie la tine si te priveste la lumina candelei; apoi, desi rupt de o!oseala, se
ntoarce iarasi la masa lui de lucru si si continua lucrarea nceputa. $u nici nu-ti nchipui ca uneori te cauta si
sta cu tine de vor!a, ca sa-si mai uite ri"ile ce-i amarasc viata si de nea"unsurile ce cad asupra tuturor n aceasta
lume. (l cauta sa aseasca n tine un prieten, ca sa-i dea cura". Are nevoie de draostea ta, ca sa-si m!ar!ateze
inima. )ti nchipui dar, ce durere tre!uie sa fie pe el cnd, n locul iu!irii, aseste o inima rece si o lipsa desavr-
sita de respect8 5a nu-ti mai mn"esti sufletul, (nrico, cu asa de neara nerecunostinta-
Afla, drautule, ca chiar de-ai fi !un ca un ner, totusi n-ai putea sa rasplatesti destul ceea ce el a facut
necontenit pentru tine. 0ndeste-te ca viata e un nimic- # nenorocire poate sa te faca orfan de tata, pe cnd esti
nca mic, peste doi ani, peste trei luni, !a poate chiar mine.
.ai, (nrico draa, cum s-ar schim!a toate n "urul tau- Ce oala ti s-ar parea casa fara el. Ce roaza te-ar
cuprinde vaznd pe mama ta n haine de doliu- Du-te, !aiete, du-te pe vrful picioarelor n odaia n care
lucreaza tatal tau, du-te, cere-i sa te ierte si sa te !inecuvnteze-
%ama ta.
*a tara.
*uni, +C.
$ata m-a iertat si de asta data; !a ma lasa chiar sa mer sa petrec la tara, dupa cum ne nvoiseram de miercuri cu
tatal lui Coretti, neustorul de lemne. $oti doream sa iesim la cmp, ca sa rasuflam un aer mai curat. Ce !ucurie
pe noi- 1e ntlniram cu totii, dupa cum faaduisem, n piata primariei: Derossi, 0arrone, 0aroffi, Precossi,
!atrnul Coretti, fiul sau si eu. *uaseram fiecare, cte ceva de mncare cu noi: poame, sunca, oua rascoapte,
crnati, cozonaci si altele. *uaseram sticle cu vin si pahare. 0arrone adusese vin al! ntr-o damieana, iar
Coretti umpluse plosca soldateasca a tatalui sau cu vin neru. %icul Precossi, cu hainuta lui de fierar, ducea la
su!tioara o enorma pine de doua Filorame. %erseram n omni!uz pna la raspntia %aicii Domnului, apoi de
acolo o luaram la oana pe dealuri. Ce verdeata- Ce um!ra placuta si racoroasa- %eream de-a dura prin iar!a,
ne spalam pe ochi cu apa rece din izvoare, saream ardurile- Ce nu faceam- Coretti, !atrnul, ne urma de
departe, cu haina pe umar, fumnd din luleaua lui de pamnt; si, din timp n timp, ne ameninta cu deetul, sa nu
ne rupem hainele prin maracini. Precossi fluiera; nu-l auzisem niciodata fluiernd. Coretti fiul, e un omulet care
stie sa faca o sumedenie de fleacuri cu !riceaul sau; roti de moara, furculite, stropitori; si de !un ce e, voia sa
duca sacii tuturor. 5udoarea i curea siroaie de pe frunte, totusi alera mereu ca o caprioara. Derossi se oprea la
fiece minut, ca sa ne spuna numele plantelor si ale insectelor. 1u stiu, zau, cum face !aiatul acesta de stie attea
lucruri- 0arrone mnca pine pe tacute, dar nu mai m!uca asa de voios ca odinioara; !ietul 0arrone- 5-a
schim!at cu totul de cnd a pierdut-o pe mama sa. Cu toate acestea, e tot !un ca pinea calda. Cnd unul din noi
se repezea sa sara vreun sant, el alera pe partea cealalta, ca sa-i ntinda mna, si pentru ca lui Precossi i e frica
de vaci, din cauza ca a fost mpuns de o vaca, pe cnd era mic, de cte ori trecea vreuna, 0arrone se aseza
naintea lui. A"useram pna la vrful 5anta %arareta, apoi co!orram pe povrnis, alernd, sarind, dndu-ne
de-a !er!eleacul ca niste mere. Precossi se aata de un maracine si-si rupse o !ucata din haina. &ietul !aiat o
sfeclise; statea si se uita speriat la peticul care-i atrna de pe umar. Din fericire, 0aroffi, care are totdeauna la el
o provizie de ace cu amalie, i prinse asa de !ine peticul, nct nu se mai vedea ruptura. &ietul Precossi i
spunea ntruna:
- Iarta-ma, iarta-ma, 0aroffi draa-
Dupa aceasta mica ntmplare, ncepuram iarasi sa aleram. 0aroffi nu-si pierdea timpul nici pe drum: culeea
!uruieni !une de salata, aduna melci si strnea pietricele la care lucra, cu nade"dea ca sa aseasca n ele aur
sau arint.
%erseram mereu nainte alernd, sarind, tarndu-ne de-a !usilea, urcndu-ne pe copaci, ntorcndu-ne care de
care la um!ra, si la soare; alernd n sus si n "os pe toate cararile, pna ce a"unseram prapaditi de o!oseala n
vrful unui deal, unde ne asezaram sa ne odihnim si apoi sa m!ucam merindele noastre. Ce priveliste
minunata- De acolo vedeam ntinzndu-se la picioarele noastre o cmpie nemarinita, iar n zarea departata,
Alpii cei al!astri cu vrfurile al!e de zapada.
1u mai puteam de foame- Pinea disparea ntr-o clipa de dinaintea noastra. Coretti, tatal, ne taia sunca si ne
mpartea feliile pe frunze de dovleac, care tineau loc de farfurii.
Dupa ce ni se mai potoli foamea, ncepuram sa vor!im toti deodata: de profesori, de camarazii care n-au putut
veni cu noi si de e3amene. *ui Procossi i era rusine sa mannce si 0arrone i !aa cu sila !ucatile cele mai
!une de pe farfuria sa. Coretti statea lna tatal sau cu picioarele ncrucisate. 1ici nu ti-ar fi trecut prin minte,
vazndu-i asa de rumeni la fata la fata si veseli, ca erau tata si fiu; ai fi crezut mai curnd ca sunt doi frati.
Coretti, !atrnul, nchina n sanatatea noastra, apoi lundu-ne n luma vinul de dinainte stria:
- .oua, !aieti care nvatati la scoala, nu va prieste vinul; lasati-ni-l noua, muncitorilor; noi avem nevoie de el. si
apucnd n veselia lui pe fiul sau de nas, ne zise: Iu!iti-l pe acest strenar; sa stiti ca e o floare de !aiat, v-o
spun eu-
$oti ncepuram a rde, afara de 0arrone. (l urma ciocnind:
- Pacat, zau- Acum sunteti cu totii mpreuna, ca niste !uni camarazi; dar peste ctiva ani, cine stie pe unde veti
fi- (nrico si Derossi o sa se faca avocati sau profesori, sau mai stiu eu ce; si voi ceilalti veti intra la vreo
pravalie sau va veti apuca de vreun mestesu, si nai!a stie ncotro veti mere- Atunci, adio prieteni-
- .or!a sa fie- raspunse Derossi. Pentru mine, 0arrone o sa fie vecin 0arrone, Precossi, vecin Precossi, si
ceilalti asemenea, chiar de as a"une <arul 'usiei; unde s-or duce ei, mer si eu-
- &ravo, sa traiesti, !aiete- stria !atrnul Coretti, ridicnd paharul. Asa se vor!este crestineste- Ciocneste aici-
$raiasca toti camarazii, traiasca si scoala, care uneste ntr-o sinura familie si pe cei care au, si pe cei care n-au-
1oi ciocniram cu totii paharele cu el si !auram pentru ultima data. Iar el stria, olind paharul pna la fund:
$raiasca !atalionul ;>+- si daca veti intra si voi n lupta, tineti-va !ine, cum ne-am tinut noi, !aieti-
5e facuse trziu. Co!orram alernd si cntnd; meream tinndu-ne de mna, toti la rnd. A"unseram la Pad,
cnd nopta, si o multime de licurici z!urau pretutindeni ca niste scntei.
$ocmai n piata primariei ne despartiram, dupa ce ne hotarram sa ne ntlnim cu totii duminica, pentru a mere
la teatru 2.ictor (manuel2, sa fim fata la mpartirea premiilor elevilor din scolile de seara.
Ce zi frumoasa- Ce multumit as fi a"uns acasa, daca n-as fi ntlnit pe sarmana mea profesoara- # ntlnii pe
scara casei noastre, co!ora prin ntuneric, si fiindca ma recunoscu, ma apuca de amndoua minile si-mi zise la
ureche:
- Adio, (nrico, adu-ti aminte de mine-
&aai de seama ca plnea. /rcai scara si intrnd n casa spusei mamei:
- Am ntlnit pe profesoara mea-
- 5e ducea sa se culce n pat- raspunse mama, stapnindu-si cu reu plnsul.
Apoi adaua cu "ale, uitndu-se drept n ochii mei:
- Profesoarei tale, sarmana... i e foarte rau-
)mpartirea premiilor la elevii mestesuari.
Duminica, 7C.
1e ntlniram cu totii, dupa cum ne vor!iseram, n sala teatrului 2.ictor (manuel2, ca sa fim fata la mpartirea
premiilor la elevii care urmeaza la scolile de seara.
$eatrul era tot asa de ntesat de lume ca n ziua de +; martie; att numai ca de asta data, cea mai mare parte a
pu!licului o alcatuiau familiile de muncitori.
*a parter era corul de elevi si eleve. (i cntara un imn frumos, nchinat soldatilor morti n Crimeea. Pu!licul,
entuziasmat, aplauda si ceru sa se repete. )ndata dupa aceea, premiantii ncepura sa treaca pe dinaintea
primarului, prefectului si a multor altor domni, care mparteau: carti, livrete de case de economie, diplome si
medalii.
?arii ntr-un colt al salii, pe ?idarasul. (l statea lna mama lui; ceva mai departe vazui pe directorul nostru si
capul roscat si z!rlit al profesorului meu de clasa a II-a.
$recura mai nti elevii scolilor de desen, iuvaierii, ravorii n lemn, litorafii; trecura si tmplarii, si zidarii:
venira n urma elevii scolii de comert, apoi elevii scolilor de muzica; printre acestia se aflau si cteva fete
lucratoare m!racate de sar!atoare; ele fura aplaudate cu entuziasm.
)n sfrsit, veni rndul scolilor elementare de seara, si aici ncepu sa fie si mai interesant.
(ra, ntr-adevar, ceva frumos sa vezi trecnd !ar!ati n toata firea de diferite vrste, de diferite mestesuuri, m-
!racati n felurite chipuri. $receau !ar!ati cu parul carunt, copii de mestesuari si tineri n floarea vrstei. Copiii
erau sprinteni si veseli; !ar!atii, sfiosi; iar pu!licul aplauda; si pe cei mari, si pe cei mici.
*umea din sala nu rdea ca la distri!utia premiilor scolilor noastre; toate chipurile erau serioase, toti priveau cu
!aare de seama.
%ulti din premianti aveau nevestele si copiii lor la parter. /nii dintre copii, recunoscnd pe parintii lor pe
scena, i chemau pe nume, i aratau cu deetul si rdeau tare. $recura tarani, hamali: acestia erau de la scoala
2&uoncompani2. Din scoala 2Cittadella2 trecu un vopsitor de cizme, pe care tata l cunostea. Prefectul i dete o
diploma.
)n urma lui vazui venind o namila de om, pe care mi se paru ca-l mai vazusem, ntr-adevar era tatal ?idarasului.
(l capata premiul al doilea. )mi adusei aminte, ca-l vazusem la el, n odaita din pod, cnd statea lna patul
copilului sau !olnav, si mi ndreptai ndata privirile spre parter, ca sa caut pe micul meu camarad. &ietul !aiat
se uita la tatal sau plin de !ucurie si ca sa-si ascunda emotia, facu !otul de iepure.
Deodata iz!ucnira aplauze zomotoase. )ntorsei capul spre scena si vazui pe un mic cosar spalat la fata si
m!racat n hainele sale de lucru. Primarul i vor!ea tinndu-l de mna. Dupa el veni: un !ucatar, un maturator
municipal; acesta capata o medalie.
(ram nduiosat, simteam n mine un fel de respect pentru acesti oameni, ndindu-ma la munca rea ce-si
impusesera ca sa poata cstia premiile. Cta munca peste munca lor- Cte ceasuri furate somnului, acelui
somn de care au asa de mare nevoie. Ce povara, ei, sarmanii, mai toti casatoriti, cu ri"a casei si a copiilor, sa-si
mai framnte mintea neo!isnuita cu nvatatura- si ce reu tre!uie sa le fie desenul si scrierea cu minile lor
roase si ntepenite n munci rele-
Printre ei se afla si un !aiat de lacatus, care, fu nevoit sa-si sumeata mnecile chiar acolo pe scena, ca sa-si
poata lua premiul. /nii ncepura sa rda, dar rsul lor fu ndata acoperit de aplauze. )n urma lui veni un !iet
!atrn plesuv si cu !ar!a al!a. $recura soldati de artilerie; acestia veneau la cursurile de seara de la scoala
noastra. $recura si vamesi, ardisti din aceia care ne pazesc scolile si apoi, elevii scolilor de coruri ncepura,
iarasi, sa cnte imnul soldatilor cazuti n Crimeea, si-l cntara de aceasta data cu asa mult foc, pornit din fundul
inimii, nct lumea nici ca mai cuteza sa !ata din palme, att era de emotionata. $oti iesiram din teatru ncet si
fara zomot.
%ultimea se raspndi ntr-o clipa pe strazi. %icul cosar statea lna usa teatrului cu o carte leata n rosu la
su!tioara. %ai multi domni l ncon"urasera si-i vor!eau cu !lndete. $oti si luau ziua !una unii de la altii,
strindu-se pe nume dintr-o parte a strazii la cealalta. (ra un amestec de: mestesuari, muncitori, !aieti,
ardisti, profesori. Profesorul meu de clasa a II-a iesi din teatru cu doi soldati tunari.
.edeai nevestele mestesuarilor cu copii n !rate. Acestia tineau n mnusite premiul tatalui lor si-l aratau cu
fala trecatorilor.
%oartea profesoarei mele.
Pe cnd noi asistam la mpartirea premiilor, sarmana mea profesoara si dadea sufletul. A murit la doua dupa
amiaza, sapte zile dupa ce venise la mama. Directorul ne aduse ieri dimineata aceasta trista stire si adaua:
- Aceia dintre voi, care ati nvatat cu dnsa, stiti ce !una era si ce mult si iu!ea elevii; era o adevarata mama
pentru ei. 5-a dus, a trecut acuma, sarmana, n viata vesnica- # !oala cumplita o chinuia de mult. Daca n-ar fi
fost nevoita sa munceasca ca sa-si cstie traiul, ar fi scapat. si-ar fi putut luni viata cu cteva luni, daca ar fi
cerut concediu; dar ea a voit sa stea cu elevii sai pna la ceasul din urma.
5m!ata seara, la +, ale lunii, ea pleca de la scoala cu tristul presentiment, ca nu avea sa-si mai vada copiii. *e
mai dete povete !une, i saruta pe toti si pleca plnnd. 1-o s-o mai vedeti niciodata. 5a nu o uitati, copii-
%icul Precossi, care fusese elevul ei n clasa I, pleca usor capul pe !anca si ncepu sa plna.
Ieri seara cnd am iesit de la scoala, ne duseram cu totii la casa moartei, ca s-o nsotim pna la !iserica. Dricul
cu doi cai statea la poarta, si n strada se afla multa lume; toti vor!eau ncet.
0asiram acolo: pe directorul nostru, pe profesorii si profesoarele scolii noastre. .enisera profesoarele altor scoli
unde sarmana Delcati daduse mai naine lectii. (rau mai toti copilasii din clasa ei: mamele lor i tineau de
mna. (ra de asemenea o multime de !aieti din alte clase si vreo cincizeci de fete din scoala &aretti. /nele
aduceau "er!e; altele, !uchetele de trandafiri. Dricul era mpodo!it cu hirlande de flori si cu o coroana mare pe
panlia careia se citea aceasta inscriptie: 5cumpei lor profesoare, vechile eleve din clasa a I.-a. 5u! aceasta
coroana era una mica, adusa de micii sai elevi. In multime se zareau nenumarate servitoare cu lumnari aprinse
n mna, trimise de stapnele lor. Doi servitori n livrea tineau faclii aprinse. /n domn !oat, tatal unui elev al
ei, trimisese trasura m!racata toata n matase al!a. *umea se nramadea la poarta. %ai toate elevele plneau.
Asteptara nca ceva timp n tacere. )n sfrsit, co!orra cosciuul si, cnd l asezara pe dric, unii din copiii din
clasa ei ncepura sa plna si sa tipe. 5-ar fi zis ca ntelesesera numai atunci, micutii, ca le murise profesoara.
%amele lor fura nevoite sa plece cu ei.Dricul porni. )naintea lui mereau fetele din azilul 2Conceptiuni2,
m!racate n verde nchis; si apoi acelea din azilul 2%aria2, n al!; apoi veneau preotii. )n urma dricului
mereau: profesorii, profesoarele si elevii din clasa I, multi din alte clase si multimea. *umea care se strnea
pe la ferestre si pe la porti vaznd attia copii si coroane, zicea:
- $re!uie sa fie vreo profesoara; pacat de ea, sarmana-
%amele care si duceau copiii de mna, plneau mai toate.
Cnd am a"uns la !iserica, luara cosciuul de pe dric si-l dusera n fata altarului. Profesoarele asezara coroanele
mpre"urul lui, copiii l acoperira cu !uchete de trandafiri si lumea strnsa mpre"ur cu lumnarile aprinse n
mna, ncepu sa cnte ruaciunea mortilor. Dupa ce preotul zise 2vesnica pomenire2, lumnarile se stinsera si
lumea pleca, iar !iata moarta ramase sinura n !iserica ntunecoasa si rece.
5armana mea profesoara, asa de !una cu mine, att de ra!datoare, care muncise attia ani-... si-a lasat putinele
ei carti elevilor sai; unuia calimara, altuia un ta!lou, si-a mpartit tot ce avea.
Cu doua zile nainte de a muri, spusese directorului sa nu permita micilor ei elevi sa o nsoteasca la mormnt, ca
nu cumva sa se m!olnaveasca de mult plns.
A facut mult !ine, a suferit, a murit- 5armana profesoara- Ai ramas sinura n !iserica rece si ntunecoasa-
#dihneste-te n pace, !una si iu!itoare prietena, dulce si trista amintire a copilariei mele-
%ultumiri.
%iercuri, 7C.
5-ar fi zis ca !iata profesoara a voit sa-si sfrseasca anul scolar; caci saracuta a murit numai cu trei zile nainte
de a-si sfrsi lectiile.
Poimine o sa auzim cea din urma povestire lunara. $itlul ei este 21aufraiul2 si apoi... s-a sfrsit-
5m!ata, + iulie, ncep e3amenele. A mai trecut un an- De n-ar fi murit !iata mea profesoara, s-ar fi sfrsit cu
!ine.
Cnd ma ndesc la ce stiam n octom!rie trecut, mi pare ca stiu acum mult mai mult. Cu cte lucruri noi mi-
am nzestrat eu mintea- 5criu mai !ine si-mi e3prim mai lamurit ndurile mele; as putea chiar sa fac socoteli
pentru multi din cei mari care nu stiu si sa-i a"ut n afacerile lor; pricep mult mai lesne si pot sa ntele tot ce
citesc. 5unt foarte multumit. $re!uie nsa ca sa marturisesc ca multi m-au ndemnat si m-au a"utat ca sa nvat,
unii ntr-un chip, altii ntr-altul, acasa, la scoala, pe strada, pretutindeni unde m-am dus si unde am vazut ceva.
Azi, le multumesc tuturor. %ultumesc mai nti !unului meu profesor, care a fost att de naduitor si de !lnd
cu mine, pentru care a fost o munca rea cel mai mic prores, de care eu ma !ucur. si tie ti multumesc Derossi,
iu!itul meu camarad, pentru e3plicatiile ce mi-ai dat cu atta !unavointa, facndu-ma sa ntele lucruri rele,
care m-ar fi ncurcat la e3amen. )ti multumesc si tie, 5tardi, harnic si staruitor !aiat, caci mi-ai aratat ca o vointa
statornica !iruieste tot. Asemenea i multumesc si !unului si enerosului 0arrone, care m!uneaza pe toti acei
care-l cunosc si-l ncon"oara. Precossi, Coretti, care mi-ati dat totdeauna e3emplul ra!darii n dureri si al
veseliei la munca, va multumesc si voua. .a multumesc tuturor, dar mai mult dect oricui ti multumesc tie,
!unul meu tata, care mi-ai fost cel dinti profesor, cel dinti prieten; tie, care mi-ai dat att de multe si !une
povete si m-ai nvatat attea lucruri- Pe cnd lucrai pentru mine, ascunzndu-mi necazurile tale, te sileai n
acelasi timp, sa-mi nlesnesti studiul si sa-mi nfrumusetezi viata. )ti multumesc din suflet si tie, !una mama,
nerul meu pazitor si !inecuvntat, care ai mpartit cu mine toate !ucuriile si toate suferintele, care ai nvatat,
te-ai o!osit si ai plns cu mine, mnindu-mi fruntea cu o mna si aratndu-mi cerul cu cealalta.
)nenunchez naintea voastra, cum faceam cnd eram copil, si va multumesc cu toata caldura, cu toata
recunostinta ce ati inspirat sufletului meu n acesti doisprezece ani de "ertfa si de iu!ire.
1aufraiul.
@/ltima povestire lunaraA
5unt ctiva ani de atunci- ntr-o dimineata de decem!rie, un vapor mare parasea *iverpool si pornea spre insula
%alta. Pe el se aflau peste doua sute de persoane, socotind si cei saptezeci de marinari ai echipa"ului. Capitanul
si mai toti marinarii erau enlezi.
Printre calatori se aflau si ctiva italieni: trei doamne, un preot si o trupa de muzicanti. $impul era ntunecos.
/n !aiat italian, cam de doisprezece ani, frumos la fata, statea sinur la o parte, n salonul calatorilor de clasa a
II-a. (ra cam mic pentru vrsta lui, dar voinic si, dupa chipul lui ndraznet si hotart, se vedea ca este sicilian.
5e asezase pe o ramada de funii si se proptea de un eamantan vechi si rupt n care si vrse toata averea sa.
(ra oaches la chip si parul sau neru si cret i cadea pe umeri. &ietul !aiat era m!racat saracacios; si pusese pe
spinare un tartan zdrentaros si o eanta veche de piele i atrna de umar. 5tatea pe nduri si se uita la calatori,
la vapor, la marinarii care-i treceau repede pe dinainte si la marea nelinistita. )nfatisarea lui, dadea pe fata ca
ndurase, de curnd, o mare nenorocire. Avea un chip copilaresc si e3presia unui om mare.
1u trecuse mult de la plecarea vaporului si se ivi un marinar !atrn cu parul carunt, aducnd de mna o fetita.
Acesta se opri n fata micului sicilian si-i zise:
- %ario, iata, ti aduc o tovarase de drum-
*asa aici copila si se departa.
6etita se aseza si ea "os, lna !aiat, pe ramada de funii.
5e uitara unul la altul.
- /nde meri- o ntre!a sicilianul.
- *a %alta- raspunse fetita. $ata si mama ma asteapta acolo. %a duc la ei. Pe mine ma cheama Iulia 6aiani.
&aiatul tacu.
Putin dupa aceea, %ario scoase din eanta pine si poame uscate. 6etita avea pesmeti. %ncara mpreuna.
- &ucurati-va- stria un marinar italian, trecnd repede. # sa fie dans mare, n curnd-
.ntul crestea din ce n ce, vaporul se clatina tot mai tare; dar copiii care nu sufereau de raul de mare, nici nu
!aau de seama.
6etita zm!ea mereu. (ra cam tot de vrsta tovarasului sau, dar mult mai nalta, oachesa, ca si el, si sla!a;
crescuta n lipsuri, saracuta, era m!racata ct se poate de prost. Parul i era scurt si cret. Purta o !asma rosie pe
cap si la urechi avea cercei de arint.
Pe cnd mncau, si povestira nenorocirile lor. %ario era orfan. $atal sau, mestesuar, murise de curnd la
*iverpool, si consulul italian l trimitea n tara sa, la Palermo, unde !ietul !aiat mai avea rude departate.
Pe fetita o luase de un an, o matusa, care o iu!ea ca pe fata ei, si o dusese cu dnsa la *ondra. Parintii copilei
fiind saraci, o dadusera cu nade"dea sa mosteneasca pe matusa-sa. Din nenorocire, matusa murise dupa cteva
luni, calcata de un omni!uz, si nu-i lasase nici un !an. Consulul italian o trimitea si pe dnsa n Italia si
ntmplarea facuse ca amndoi sarmanii copii sa fie ncredintati aceluiasi marinar.
- Parintii mei, adaua copila, credeau ca ma voi ntoarce la ei !oata si iata-ma tot asa de saraca. Dar ei ma
iu!esc, si o sa ma primeasca !ucurosi. Dar fratiorii mei, saracutii- Am patru. (u sunt cea mai mare; i m!rac, i
nri"esc, ce !ine o sa le para cnd ma vor revedea- # sa intru la ei n vrful picioarelor. .ai- ndracita mai e
marea-... Apoi ncepu iarasi: $e duci si tu la parinti8
- %a duc la rude..., daca vor vrea sa ma primeasca- raspunse %ario, cu ntristare.
- 1u te iu!esc8
- 1u stiu-
- (u mplinesc treisprezece ani la Craciun- zise copila.
)ncepura apoi sa vor!easca: despre mare, despre oamenii ce se nvrteau n "urul lor. 5tatura mpreuna toata
ziua. Calatorii credeau chiar ca sunt frati. 6etita crpea un ciorap, !aiatul statea pe nduri, marea se nfuria din
ce n ce mai tare. 5eara, despartindu-se, fetita zise lui %ario:
- 1oapte !una-
- 1oaptea n-are sa fie !una pentru nimeni, !ietii mei copii- zise marinarul italian care trecea alernd, fiind che-
mat de capitan.
&aiatul voia sa raspunda si el prietenei sale:
- 1oapte !una- Cnd o mproscatura neasteptata l iz!i fara veste si-l azvrli pe !anca.
- Doamne sfinte- $e-ai lovit, ti cure sne- stria fetita, apropiindu-se de el.
Calatorii care fueau sa se adaposteasca prin ca!ine, nu-i !aara n seama. %ario ramasese ametit; copila ne-
nunche dinaintea lui, i sterse snele de pe frunte, si scotndu-si !asmaua rosie de pe cap, l lea cu ea. Cnd
!aiatul pleca usor capul, ca sa-l lee, i pica putin sne din rana pe rochia ei cea al!ena si i-o pata. %ario si
reveni ndata n fire.
- <i-e mai !ine8 ntre!a copila.
- Da, n-am nimic- raspunse el.
- 1oapte !una-
- 1oapte !una- adaua Iulia.
Amndoi co!orra n dormitorul lor. %arinarul prezisese !ine. Calatorii nici nu adormisera si o furtuna
nrozitoare iz!ucni deodata. .aluri furioase navalira asupra cora!iei, sfarmara un catar, rapira trei !arci
fi3ate de vapor si patru !oi ce stateau la prora navei, ca si cum ar fi maturat niste frunze uscate. Prin ca!ine
ncepuse o tul!urare, o nvalmaseala, o spaima de nespus. /nii tipau, altii plneau, altii se ruau: era ceva
nfiorator. 6urtuna crestea mereu. 5pre revarsatul zorilor, ea a"unsese la culmea furiei sale. .aluri uriase loveau
vaporul n toate laturile si napadeau pe punte, zdro!ind, maturnd si rostoolind n mare tot ce ntmpina n
calea lor. Platforma care acoperea masinile fu sfarmata si apa navali prin spartura cu un zomot
nspaimntator, stinse focul. %asinistii fuira nfricosati. Atunci, apa ncepu sa patrunda pretutindeni.
/n las puternic stria:
- 5ariti la pompe-
(ra lasul capitanului. %arinarii alerara la pompe, dar un val puternic iz!i furios fara de veste spatele
vaporului, sfarma parapetul si un suvoi de apa patrunsese nauntru.
$oti calatorii, mai mult morti dect vii, se strnsera n salon. Capitanul, al!en la fata, aparu n mi"locul lor.
- Capitane- Capitane, striara toti deodata. Ce ne facem8 Cum stam8 Ce speranta ne dai8 5capa-ne, capitane,
scapa-ne, pentru numele lui Dumnezeu-
Capitanul astepta sa se potoleasca striatele, apoi zise cu las linistit:
- 1u mai e nade"de de scapare-
$oti amutira de roaza. # sinura femeie stria:
- 6ie-ti mila, Doamne-
Calatorii ramasera ctva timp n acea tacere nspaimntatoare, uitndu-se unii la altii, pieriti la fata. %area
muea mereu, vaporul plutea cu mare reutate.
Capitanul vru sa ncerce o scapare si porunci sa se dezlee o !arca si sa o co!oare pe mare. Cinci marinari in-
trara ntr-nsa, dar luntrea nici nu apucase sa atina undele, cnd un val urias o si rostooli. Doi marinari se
necara. /nul din ei era !atrnul italian; ceilalti a!ia putura sa se aate de funii si sa se urce pe !astiment.
Atunci chiar marinarii pierdura orice speranta si doua ceasuri dupa aceasta, !astimentul se si scufundase la
parapet.
# scena nrozitoare se petrecea n acest timp pe !ordul vaporului. %ame disperate strnnd pe copilasii lor la
sn; prietenii se m!ratisau, dndu-si ultimul adio: unii co!orau prin ca!ine, ca sa nu mai vada marea cu ochii.
/n calator se mpusca si cazu mort pe scara ca!inelor. %ulti din acei nenorociti se aatau n disperarea lor unii
de altii, si framntau minile, cadeau lesinati. /nii nenuncheau dinaintea preotului cerndu-i !inecuvntarea.
Copiii tipau, lumea racnea. 5e auzeau lasuri ascutite si stranii; se vedeau persoane nmarmurite, nemiscate, cu
ochii mari, hol!ati si atintiti fara privire; pareau ca nne!unisera. ?areai pretutindeni chipuri pe care se
ntiparise moartea.
Cei doi copii, Iulia si %ario, se aatasera de un catar al vaporului si priveau marea nesimtitori, fara sa
clipeasca.
%area se potolise putin, dar vaporul se scufunda cu ncetul. 1umai cteva minute si valurile aveau sa-l nhita.
- Dezleati salupa- stria capitanul.
Cea din urma salupa, sinura ramasa, fu ndata co!orta n mare. Paisprezece marinari sarira ntr-nsa.
Capitanul ramase pe vapor.
- Capitane- striara cei din !arca, vino cu noi.
- 1u, !aieti- $re!uie sa mor la postul meu- raspunse capitanul.
- .ino, vino, poate ca vom ntlni un vapor care sa ne scape; vino, de unde nu, esti pierdut-
- 1u, ramn aici-
- %ai avem un loc- striara marinarii, adresndu-se calatorilor. # femeie, sa vina o femeie-
# !iata femeie, sustinuta de capitan nainta, dar vaznd departarea la care se afla salupa nu cuteza sa sara si
lesina. $oate celelalte femei de pe vapor erau si ele lesinate sau pe moarte.
- 5a vina un !aiat- mai striara marinarii.
*a aceasta chemare, micul sicilian si tovarasa lui, care pna atunci ramasesera mpietriti n fata acelui spectacol
nrozitor, se desteptara deodata din acea letarie, si mpinsi de puternicul instinct al vietii, alerara spre
parapetul vaporului, strind amndoi deodata:
- (u- (u- si se m!rnceau ca doua animale sal!atice.
- Dati-ne pe cel mai mic- striara de "os. *untrea este prea ncarcata, sa vina cel mai mic-
Iulia, auzind aceste cuvinte, ramase ca trasnita, lasa !ratele n "os si se uita la %ario, cu ochii stinsi.
%ario se uita si el la ea; vazu pata de sne pe rochia ei si-si aduse aminte de !unatatea cu care l nri"ise.
Deodata se ivi pe chipul lui lumina unui nd dumnezeiesc.
- %ai repede- striara cu nera!dare marinarii de "os, plecam-
%ario, hotart, stria cu un las care nu mai parea a fi al lui.
- *uati-o pe dnsa, e mai usoara, meri tu, Iulio, tu ai parinti, eu sunt orfan- )ti dau locul meu, du-te-
- Arunc-o "os- i striara marinarii.
%ario apuca pe Iulia de mi"loc si o azvrli n mare. Copila tipa si cazu n apa, dar un marinar o apuca de !rat si
o trase n !arca.
&aiatul statea n picioare pe marinea vaporului, cu fruntea ridicata, cu parul n vnt, nemiscat, su!lim.
*untrea porni, si scapa cu reu de vrte"ul ce-l pricinuia scufundarea vaporului.
Atunci, copila, care ramasese pna aici ca si lipsita de simturi, si ridica ochii catre %ario si iz!ucni n lacrimi.
- Adio- i raspunse !aiatul, ridicnd minile spre cer.
*untrea nainta repede pe marea aitata, cerul era ntunecos. Pe vapor nu se mai vaita nimeni. Apa a"unsese
pna la marinea puntii.
Deodata, !aiatul cazu n enunchi, ncrucisa minile si ridica ochii spre cer.
Iulia, nrozita, si acoperi fata cu amndoua minile si cnd ridica iarasi capul, vaporul disparuse.
I/*I(
Cea din urma paina a mamei mele.
5m!ata, + iulie.
A trecut si acest an scolar, (nrico draa, si ma !ucur ca, drept amintire a ultimei zile, ti ramne ntiparit n
minte chipul viteazului !aiat, care si-a dat viata, ca sa scape pe aceea a prietenei sale.
Peste cteva zile o sa te desparti de profesorii si de camarazii tai si, pe lna aceasta, am sa-ti dau si o veste
trista. Despartirea n-are sa fiee numai pentru cteva luni, ci poate chiar pentru totdeauna. $atal tau din cauza
profesiei sale este silit sa paraseasca $urinul si noi, fireste, o sa merem cu dnsul. Plecam la toamna, astfel ca
tu vei fi nevoit sa intri n alta scoala.
)ti pare rau, nu este asa, (nrico- si cum sa nu-ti para rau- 5unt ncredintata ca-ti iu!esti vechea ta scoala, unde
timp de patru ani, ai avut !ucuria sa te duci de doua ori pe zi la nvatatura, sa te ntlnesti cu aceiasi colei,
profesori si parinti; unde tatal tau si mama ta veneau voiosi sa te astepte la iesire. 5iur ca-ti iu!esti scoala,
unde ti s-a deschis mintea, unde ai ntlnit attia tovarasi !uni, unde fiecare cuvnt ce ai auzit a fost pentru
!inele tau. Chiar pedepsele ti-au folosit. Pastreaza totdeauna aceasta dulce amintire si i-ati ramas !un din inima,
de la toti acesti draalasi !aieti. /nii din ei vor ti supusi poate la nea"unsuri, si vor pierde parintii; altii vor muri
tineri: altii si vor varsa snele pe cmpul de !ataie; multi se vor face cinstiti si !uni mestesuari, parinti
muncitori, si cine stie daca vreunul din ei nu o sa aduca vreun mare folos tarii sale, si nu-si va cstia un
renume prin vreo fapta nsemnata- Desparta-te de ei cu iu!ire. *asa o particica din inima ta n aceasta mare
familie pe care tatal tau si mama ta o iu!esc, pentru ca ea te-a iu!it pe tine; n care ai intrat copilas si din care
iesi flacau n toata firea.
scoala ti-a fost mama; ea te-a luat din !ratele mele pe cnd nu stiai nca sa vor!esti deslusit si acum mi te
napoiaza mare, voinic, !un si silitor. (u o !inecuvntez, iar tu sa nu o uiti niciodata, fiul meu. ( chiar cu
neputinta sa o uiti. # sa te faci mare, o sa colinzi lumea, o sa vezi orase mari, monumente minunate si o sa uiti
multe din lucrurile vazute; dar cladirea modesta cu o!loanele ferestrelor nchise, mica radinita unde a
m!o!ocit cea dinti floare a intelientei tale, ti vor ramne ntiparite n inima si ti le vei aminti pna la cea din
urma zi a vietii tale, precum eu mi voi aminti n veci casa n care am auzit pentru prima oara lasul tau.
%ama ta.
(3amenul.
%arti, ;.
Iata-ne la e3amen- )n strazile de primpre"urul scolii nici nu se mai aude vor!indu-se de altceva. Parinti, copii,
uvernante: toti vor!esc despre note, teme, medii, promovari si repetitii. <i se face mila, cnd vezi parintii
nri"orati, aducnd pe copiii lor de mna si auzindu-i cum le dau cele din urma povete. %amele i aduc pna la
!anca si se uita sa vada daca au cerneala; le ncearca penitele si, plecnd, se mai ntorc spre ei de la praul usii,
ca sa le mai strie:
- 6ii cu inima, cu !aare de seama, nu te zapaci- 1e daduse ca profesor supravehetor pe domnul Coatti, acela
cu !ar!a neara, care vor!este copiilor cu un las nfiorator si nu pedepseste niciodata. /nii din !aieti erau
al!eni ca ceara.
Cnd profesorul dezlipi plicul trimis de la primarie, n care se afla pro!lema, nu se mai auzi nici o suflare.
Domnul Coatti ne dicta pro!lema tare, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul cu o privire amenintatoare. Cu
toate acestea se vedea !ine ca, daca ar fi putut sa ne dicteze n acelasi timp si dezlearea ei, ca sa trecem toti
clasa, ar fi facut-o din tot sufletul.
)ncepuram lucrarea si, dupa o ora de munca, multi din !aieti ncepura sa se tul!ure, fiindca pro!lema era luna
si rea. /nul ncepu sa plna. Crossi si dadea cu pumnul n cap. # mare parte din ei nu sunt vinovati daca nu
stiu; !ietii !aieti n-au vreme sa nvete si parintii nu se nri"esc de ei. Din fericire, Providenta ntrupata n !unul
nostru Derossi nu era departe. (l facea n toate chipurile, ca sa le vina n a"utor. *e trecea cu mare ndemnare
cte o cifra, sau le sufla operatia fara a atrae !aarea de seama a nimanui. (l nri"ea de toti, ca si cum ar fi
fost profesorul nostru. 0arrone, fiind tare la aritmetica, a"uta si el pe ct putea. A"uta, chiar devenise foarte
ama!il. 5tardi statu mai mult de un ceas nemiscat, cu ochii pe pro!lema, cu fruntea n mini, apoi o dezlea n
cinci minute.
Profesorul se plim!a printre !anci, strind:
- $acere, fiti linistiti- si cnd vedea pe vreunul tul!urat, l nsufletea cu privirea.
Pe la unsprezece, uitndu-ma printre za!rele, vazui multi parinti care se plim!au cu nera!dare. 'ecunoscui pe
tatal lui Precossi, asa cum iesise de la lucru, cu o!razul nnerit de car!uni si de fum. (ra si mama lui Crossi,
precupeata, mama lui 1elli, m!racata n neru; !iata femeie nu putea sa stea locului de nelinistita ce era. Putin
nainte de douasprezece, sosi tata si si ridica ochii la fereastra unde stia ca stau eu. 5cumpul meu tata- *a
douasprezece punct sfrsiram toti. Cnd am iesit, ce m!ulzeala- Parintii alerau la copii ntre!ndu-i, lundu-le
caietele si rasfoindu-le.
- Cte operatii vi s-au dat8 Ce total v-a iesit8 5caderea cum ti-a iesit8 Dar virula zecimalelor8
Profesorii erau chemati n dreapta si n stna; nu mai stiau cui sa raspunda mai nti. $ata mi lua din mna
copia mzalita, se uita la ea si-mi spuse ca e !ine.
*na noi statea lacatusul, se uita si el la lucrarea fiului sau, dar era cam ncurcat, !ietul om, caci nu prea se
pricepea.
- $e ro, domnule, zise el tatii, te ro, spune-mi totalul.
$ata i spuse cifra. (l se uita la caietul fiului sau; cifra era e3acta.
- &ravo !aiete- stria el, foarte multumit.
Privirile tatii si ale lacatusului se ntlnira si si zm!ira unul altuia, ca doi !uni prieteni.
$ata i ntinse mna, el i-o strnse si se despartira zicnd:
- Acum sa vedem la oral-
A!ia facusem ctiva pasi si auziram pe cineva cntnd voios; ne ntoarseram, cnta lacatusul.
Cel din urma e3amen.
.ineri, ,.
Azi dimineata am sfrsit e3amenul oral. *a ora opt si un sfert ncepura sa ne cheme patru cte patru n sala cea
mare.
Directorul si patru profesori, ntre care si domnul profesor Per!oni, stateau n "urul unei mese nvelite cu postav
verde. Am fost chemat si eu printre cei patru dinti. Drept sa spun, !un e profesorul nostru- Azi dimineata am
vazut mai !ine dect oricnd, ce mult tine la noi- 1u ne pierdea nici o clipa din ochi. Cnd vedea ca ne
ncurcam n raspunsuri, schim!a fete, fete, si daca raspundeam !ine, se nveselea, ne facea o multime de semne
cu minile, cu capul, parea ca ar fi vrut sa ne spuna: ( !ine- 1u, nu e !ine- &aa de seama- %ai rar- 6ii cu
inima-
Daca ar fi putut, ar fi fost n stare sa ne sufle tot Chiar daca parintii nostri ar fi fost n locul lui, nu ne-ar fi putut
a"uta mai mult. )mi venea sa-i stri n ura mare:
- %ultumesc-
Cnd profesorii mi spusera:
&ine, !aiete- Poti sa te duci- #chii lui scnteiara de !ucurie.
%-am napoiat n clasa, ca sa-l astept pe tata. &aietii erau nca mai toti acolo. %a asezai lna 0arrone si ma
ntristai la ndul ca stateam pentru cea din urma oara lna el. 1u-i spusesem nca nimic despre plecarea
noastra din $urin. (l statea plecat pe !anca, mpodo!ind cu desene marinile unui portret al tatalui sau, om nalt
si voinic, m!racat n haine de masinist, cu chipul tot asa de !un si de serios ca al fiului sau. Camasa lui
0arrone se desfacuse putin la piept si zarii cruciulita de aur ce i-o daduse mama lui 1elli, cnd aflase c-a ocrotit
pe fiul ei.
1-avem ce face, tre!uia sa-i spun; de aceea, prinznd inima, i-am zis:
- stii, 0arrone, ca tata pleaca detot din $urin8
- Pleci si tu cu el8 ma ntre!a 0arrone.
- Desiur- i raspunsei.
- Asadar, nu o sa mai fim mpreuna n clasa a I.-a-
- 1u- i zisei, ncercnd sa-mi ascund parerea de rau.
0arrone tacu ctva timp si si continua desenul: apoi mi zise fara sa-si ridice ochii:
- # sa-ti aduci tu aminte de camarazii tai din clasa a treia8
- Da, fara ndoiala- i raspunsei, de toti si mai cu seama de tine... Cine ar putea sa te uite8
(l se uita lun la mine, cu o privire serioasa, una din acele priviri care spune o multime de lucruri, si nu zise
nimic, dar mi ntinse mna stna, prefacndu-se ca vrea sa-si urmeze desenul cu cealalta. (u strnsei din toate
puterile mna aceea zdravana si prietenoasa.
)n momentul acela intra n clasa profesorul nostru, vesel si aprins la fata. (l ne spuse repede:
- &ravo, !aieti- &ine ati iesit- De vor raspunde tot asa si cei care au mai ramas, va fi minunat- 6iti cu inima,
copii: eu sunt foarte multumit-
si ca sa ne arate multumirea sa si mai cu seama sa ne nveseleasca si pe noi, se prefacu imediat ca aluneca si ca
se spri"ina de zid, ca sa nu cada.
5a lumeasca el asa- Domnul Per!oni, pe care nu-l vazusem niciodata, nici macar zm!ind.
0luma aceasta, copilareasca, ni se paru asa de ciudata.
Clipa aceea de veselie era pentru el unica rasplata dupa noua luni de munca, de ra!dare si de neodihna-
Pentru aceasta muncise el atta timp si venise de attea ori sa ne faca lectia, chiar fiind !olnav, !unul nostru
profesor8 Iata tot ce cerea de la noi, !ietul profesor, n schim!ul attor trude si ri"i- %i se pare ca multa vreme
o sa-mi aduc aminte de dnsul, cum a lumit, si cnd voi fi mare, daca va mai trai si-l voi ntlni, i voi spune ca
luma lui m-a atins la inima, si voi saruta cu respect capul sau al!.
Adio.
*a ora douasprezece ne aflam cu toti pentru cea din urma oara la scoala, ca sa aflam rezultatul e3amenelor si sa
ne luam certificatele de promovare.
5trada era plina de parinti, care cotropisera pna si sala cea mare. %ulti intrasera chiar prin clase,
nramadindu-se pna aproape de catedra profesorului. )n clasa noastra umplusera tot locul dintre perete si
!anci.
.enisera, tatal lui 0arrone, mama lui Derossi, lacatusul Precossi, Coretti, doamna 1elli, precupeata, tatal
?idarasului, tatal lui 5tardi si multi altii pe care nu-i mai vazusem. 5e auzea de pretutindeni un murmur de
lasuri, o z!rniala de parca eram la tr. Intra profesorul si se facu o mare tacere.
(l tinea n mna cataloul si ncepu ndata sa strie.
- A!atucci, promovat. Archini, promovat, ?idarasul, promovat. Crossi, promovat-
Dupa aceea citi tare: Derossi, promovat cu premiul I.
$oti parintii care erau de fata si-l cunosteau i zisera:
- &ravo, !ravo, Derossi- si el si scutura crliontii lui !alai si, cu zm!etul sau natural si frumos, se uita la
mama sa, care i facu un semn de multumire cu mna.
- 0aroffi, 0arrone, Cala!rezul: promovati. Pe urma trei sau patru care urmara, ramasesera repetenti. /nul
ncepu sa plna, pentru ca tatal sau l ameninta de la usa cu deetul.
Domnul Per!ani ncerca sa-l m!uneze, zicndu-i: 1u, domnule, nu e totdeauna vina lor, adesea e si norocul. si
tocmai acesta e cazul lui. Apoi ncepu iar sa strie: 1elli, promovat.
%aica-sa i trimise o sarutare cu mna.
- 5tardi, promovat-
Ca de o!icei, el nu arata nici o !ucurie, nu-si dezlipi pumnii de la tmple.
Cel din urma promovat fu .otini. (l venise foarte dichisit.
Profesorul se sili si zise:
- &aieti- Astazi ne aflam cu totii adunati pentru cea din urma oara. Am trait un an mpreuna si ne despartim
prieteneste: 1u este asa8 )mi pare foarte rau, ca ma despart de voi-
Aici se opri, apoi adaua:
- Daca am fost vreodata cam nera!dator, daca am fost, fara voia mea, nedrept, sau prea aspru, iertati-ma-
- 1u, nu- striara parintii si o multime de elevi, n-ai fost niciodata nedrept-
- Iertati-ma- ncepu iarasi, profesorul, si iu!iti-ma- *a anul n-o sa mai fiti cu mine, dar eu tot o sa va vad, caci
ati ramas ntipariti n mintea si n inima mea. *a revedere, !aieti-
Apoi veni printre noi si toti l apucaram de mna, de haine; cei mai mici se suiau pe !anci, multi l sarutara:
- *a revedere, domnule Per!oni- .a multumim- 'amas !un- 5a nu ne uitati-
A iesit din clasa emotionat. Plecaram si noi, ramadindu-ne la usa. $ot atunci ieseau si !aietii din celelalte
clase. Ce nvalmaseala- Ce zomot- $oti si luau ramas !un de la profesori si de la profesoare si se salutau.
Profesoara cu pana al!astra era ncon"urata de micii ei elevi; patru sau cinci i sarira n spinare si vreo douazeci
o traeau n toate partile; nici nu mai putea sa rasufle, !iata fata- Profesoarei, poreclita 2maicuta caluarita2 i
smulsera palaria si-i prinsera la ncheieturile rochiei vreo zece !uchetele de flori.
%ulti sar!atoreau pe 'o!etti, care-si lepadase cr"ele pentru prima data. Auzeai din toate partile:
- *a anul, !aieti- 5a ne vedem la anul, n octom!rie-
$oti ne luaram ramas !un, unul de la altul, uitnd n acel moment orice suparare. Chiar .otini, care pizmuise
asa de mult pe Derossi, l lua de t si-l saruta.
(u sarutai pe ?idarasul, tocmai cnd drautul !aiat mi facea cel din urma !ot de iepure. )mi luai ramas !un de
la Precossi, de la 0aroffi. Acesta-mi spuse ca eu cstiasem la loteria din urma si-mi dadu un !loc din acelea
care tin foile de hrtie pe pupitru; era de portelan, dar spart la un colt.
)mi luai ramas !un de la toti. &ietul 1elli se lipsea de 0arrone, nu putea sa se desparta de el. 1u-i venea numai
lui reu sa se desparta de !unul 0arrone, ci si noua tuturor. Care de care se ntrecea sa-i strna mna si sa-l
sar!atoreasca.
$atal sau se mira de draostea ce-i aratau camarazii lui si zm!ea cu multumire. 0arrone fu cel din urma de la
care mi-am luat ramas !un; l sarutai n strada, si-mi ascunsei capul la pieptul sau, ca sa nu vada ca pln. (l ma
saruta pe frunte, apoi am alerat ndata la tata si la mama.
$ata ma ntre!a:
- <i-ai luat ziua !una de la toti camarazii tai8
- Da, tata- raspunsei.
- Daca ai suparat pe vreunul, du-te si cere-i iertare-
- 1-am suparat pe nimeni, tata draa-
- Asadar, ramas !un- zise tata, cu lasul tremurnd, aruncnd spre scoala cea din urma privire.
%ama zise si ea:
- 'amas !un-
(u nu putui sa mai zic nimic.