CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

1
SUNTEM CEEA CE CITIM

”Când întâlnești un om cu o personalitate deosebită ar trebui să-

l întrebi ce cărți citește.”
------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Ralph Waldo Emerson)

1
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Lectura este condiția sine-qua-non a întregii noastre vieți. La baza acestei

afirmații se află necesitatea fiecărei entități de a se afirma, de a fi înțeleasă și a
înțelege principiile neșlefuite ale lumii în care trăiește. Mai mult decât atât, trebuie
să ne dezvoltăm! E primordial să ne conturăm un caracter și un mod propriu de
percepere a vieții. Auto-îmbunătățirea calităților personale se poate dovedi a fi un
proces foarte anevoios. Mulți eșuează. Doar personalitatea nu este ceva exact sau
constant, ci este un adevărat proiect ambițios la care lucrăm o viață și în care se
reflectă toate realizările și gândurile noastre. Gândurile își au și ele o sursă la fel de
incertă, dar influentă: circumstanțele. Acestea sunt create, direct sau indirect, de
către oamenii pe care îi întâlnim zi-de-zi – personajele romanului descris de linia
răzleață a vieții, care urcă și coboară, apoi urcă din nou și din nou... Da, un roman!
O Carte! Un destin ilustrat în imagini. Deși reci, cărțile rămân prietenii noștri cei
siguri! Și nu mai sunt ele chiar atât de reci, pur-și-simplu așteaptă să le încălzim cu
privirea noastră curioasă și însetată de mister, aventură, dragoste, umor.
De ce citește un om? Tu, de ce citești? Citești ca să-ți amintești, sau ca să uiți?
Îți împăienjenești ochii cu lacrimi de bucurie ori de tristețe? Ții cartea avar, aidoma
unei arme invincibile, sau poate o ții gingaș, ca pe un fluturaș? Te scufunzi în
volume groase; poate te mulțumești și cu 100 de pagini? Ești gata să recitești
același rând de 2, de 5, de 11 ori, doar pentru a-l pătrunde în profunzime?
Un om se cunoaște după cărțile pe care le citește, dar, mai ales, după felul în
care o face și scopul urmărit. Care e scopul tău? –Da, știu, cu toții citim pentru a ne
îmbogăți vocabularul, pentru a cunoaște lucruri noi sau pentru a omorî plictiseala.
Dar ce, oare astea sunt motive?! ”Lectura este pentru omul modern un viciu sau o
osândă. Citim ca să susținem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune.
Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai
fireşti.” spunea și se întreba Mircea Eliade.
Lectura reprezintă ceva mult mai complex. Nu știu dacă ați observat, dar toate
cărțile pe care le-am citit pot fi lesne raportate la viața noastră. Citind, evadăm într-
o lume paralelă. Trăim aici, trăim și acolo. De multe ori, aici, nu avem curajul de a
face unele lucruri (căci posibilitatea există mereu, nimic nu e imposibil!), de a lua
unele decizii, fiindcă ne temem prea tare de consecințe, de greșeli, de pierderi. Or,
acolo, poate sună cinic, dar nu suportăm noi consecințele, pentru asta există

2
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

personaje. Pe bună dreptate, acolo, în carte, doar ne alăturăm călătoriei spre

necunoscut întreprinse de caracter, ne dăm treptat seama că deciziile luate de
acesta le-am fi luat și noi, văzând până la sfârșit la ce ar fi dus unele sau altele. Pe
de altă parte, putem să nu fim de acord, în ruptul capului, cu vreo hotărâre, să
condamnăm autorul care a făurit situația în cauză și, în semn de protest, să reluăm
acțiunea în imaginația noastră, să alegem alte drumuri, să scriem propriile
scenarii... Cât timp crezi că vor rămâne ele în mintea noastră? – O scurtă perioadă,
deoarece vor exploda instantaneu și toate gândurile se vor revărsa în fapte, acolo
va deveni aici!
Viața e o carte mereu deschisă. De o închizi, își pierde valoarea, se transformă
într-un teanc de hârtie. Recunosc, vine oricum un moment când trebuie să alegem
între a întoarce pagina și a închide cartea. Nu aș alege niciodată s-o închid. În cel
mai rău caz, aș rupe pagina.
În această viață ”de carte”, suportăm toate consecințele cuvenite, suferim enorm
din cauza lor, dar avem curaj. Acum avem curaj! Chestiunea nu constă întotdeauna
în sfârșitul fericit, ci în povestirea în sine – lucru pe care îl putem învăța numai
citind și citind multe-multe cărți. Viața noastră reală e și așa prea scurtă pentru
toate cărțile pe care am vrea să le citim, respectiv pentru toate lucrurile ce am dori
să le realizăm. Consecințele există mereu, provocarea e să nu încercăm să le
evităm. Această luptă este problema: luptăm pentru a încerca să schimbăm ceva!
Dar consecințele există! E imposibil să eviți responsabilitatea zilei de mâine,
evadând din cea de azi.
Avem nevoie de un sprijin... Mereu am avut și încă ne sprijinim de fiecare strop
de speranță, surprindem momente, le analizăm, improvizăm creând propriile
momente care urmează să inspire pe altcineva. Cărțile sunt acel sprijin! Tot ce
cunoaștem, nu din cărți am aflat?! – Am aflat și de la oameni, dar ei, ei nu tot din
cărți au învățat?
Cărțile sunt o comoară. Ele păstrează intactă avuția seculară a strămoșilor
noștri, iar avuția lor este Cunoașterea! De cunoaștere avem nevoie până în prezent,
și tot întru făurirea viitorului. Păcat... puțini văd această comoară. Știi de ce? –
După cum spunea Paulo Coelho, oamenii nu cred în comori!

3
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

2
LECTURA ÎNARIPEAZĂ SUFLETUL

”Lectura este muzica gândurilor scrise.”

------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Claudiu Ovidiu Tofeni)

4
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Alegerea este cea mai grea. Te gă sești în acel moment stâ nd acolo, în fața
lor. Ele, toate, te privesc cu atenție și câte una îți mai face cu ochiul. Le poți judeca
doar după aparențe, care, știi bine, sunt deseori înșelătoare. Stai minute bune
neclintit, apoi, când, într-un final, alegi una, nu mai ai răbdare s-o înregistrezi mai
repede. Tot ce dorești este să decolezi cât mai curând cu putință. Dintre toate, cea
aleasă de tine pare cea mai impunătoare pereche – o pereche de aripi.
Ajungi acasă, unii nici n-au răbdare până atunci. Într-o clipă, aripile de desfac,
iar universul literar te atrage spre el. Or fi aripile tale sau ale ei? – Ale amândurora,
fiindcă acum sunteți un tot întreg: tu și cartea. Ochii tăi nu mai vor să-i părăsească
rândurile jucăușe, mâinile tale nu mai vor să le dea drumul alor ei... Lumea și
timpul se opresc din fuga lor continuă pentru a vă ține companie. Lecturezi.
Lectura este acea formă a fericirii, acel zbor neînțeles, dintre tine și cartea citită,
la care nu vei renunța niciodată. Lectura este o călătorie interioară în necunoscut, o
stimulare a minții și o bază pentru persoana care devii în lumea reală. Misterul,
dragostea, aventura, toate capătă un gust înmiit mai intens și dulce, revitalizant și
înălțător. Amintirile, trăirile și inspirația se reîntorc în formă de valuri line, uneori
talazuri zbuciumate, spălând malurile sufletului tău, răzbătând până în hățișurile
ascunse ale oricărei insule izolate în arhipelagul său și hrănindu-l cu semințe de
imaginație, iubire, adevăr, curaj și viitor.
Marele scriitor american Ralph Waldo Emerson consideră că, de multe ori,
viitorul unui om a depins de lectura unei cărţi. Într-adevăr, deoarece gândurile
autorului redate migălos pe hârtie, creează în interiorul sufletului nostru o flacără –
simbol al înțelepciunii și cunoașterii; dau naștere unui copac ce crește cu fiecare
operă adunată în palmarezul nostru; redau o melodie acompaniată de o voce ce,
deși n-am auzit-o niciodată până atunci, ne pare atât de familiară, din simplul
motiv că este atât de blândă și isteață – vocea literaturii, a cărții, a întregului
univers literar.
Acest deplin zbor al minții, înaripat de fermecatele pagini încărcate cu buchiile
noastre românești, clădește un viitor luminos stăvilit de minți înțelepte, suflete
bune, inimi mari și dorința tumultoasă de cunoaștere.

5
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

3
INCURSIUNE ÎN PROPRIA-MI
EXPERIENȚ Ă DE LECTURĂ

”O lectură veridică e o înălţare. Mută orizontul cu tot cu cititor.”

------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Costel Zăgan)

6
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Toate cele afirmate de mine până aici au fost raportate la propria experiență de
lectură și la percepțiile personale legate de universul literar. Zic ”universul”,
deoarece literatura este ceva ce nu are început și nici sfârșit – doar există în mintea
fiecărui om. Puțini sunt cei care s-au aventurat să exploreze acest univers, să-și
transpună creațiile minții pe hârtie.
Oamenilor, în schimb, le place să judece. Judecă orice, carțile nu sunt o
excepție. Judecă fără a încerca să realizeze ei ceva mai bun, fără a crede câtuși de
puțin în universul literar.
”Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte...”
(”Criticilor mei”, 1883, Mihai Eminescu)
Iată un alt rol al cărților: să deschidă minți și să le lumineze!
Dar nu toți judecă o carte, nici n-ar fi în drept s-o facă, fiindcă, după cum am
afirmat mai devreme, cărțile pe care le citim le alegem instinctiv, chiar la nivel de
subconștient, în raport cu viața noastră, iar viața fiecăruia e diferită.
Având peste 50 de volume citite în ultimii 4 ani, pot afirma cu tărie că sunt
captivat de aventură și mister. Mi-am găsit idealul (căci nu pot să-i zic ”refugiul”)
într-o existență condimentată perpetuu cu aventuri. Nu că mi-ar lipsi din viața
cotidiană, dar, în acel moment de suspans când nici n-ai timpul sau îndrăzneala să
prevezi măcar ce se află după următorul colț, când ții cartea precum ține personajul
tău lanterna, harta sau arma și uiți să respiri, deși acest lucru l-ai știut de la naștere
fără ca cineva să te învețe, atunci simți că trăiești de 2 ori mai intens – acolo și
aici!
Cât ar fi de sinistră, învechită sau ireală opera pe care ai lăsat-o să te
cucerească, e a ta! Adevăratele tale gânduri, idei nemascate ies la iveală în acel
moment. Dragostea te cucerește! – Nu mă refer neapărat la o iubire romantică, ci la
o dragoste de oameni. Totuși, nu scrie în cărți cum să iubești oamenii, nimeni nu te

7
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

învață asta. Știm să iubim oamenii, doar dacă iubim cărțile. Am spus-o de multe ori
și o să evidențiez și acum că dragostea de cărți durează o viață și nu poate da
niciodată greș, nu eșuează, e o plăcere și o legătură pentru totdeauna. Iubesc
cărțile!
Răul, tristețea dispar, înlocuite fiind de admirație și dragoste de viață. Iar dacă
în mijlocul unei conspirații, ca cea din ”Unde se avântă vulturii” de Alistair
McLean, sau a unui mister marca Arthur Conan Doyle în ”Sherlock Holmes” ai
avut perspicacitatea de a desluși dilema înainte ca aceasta să-ți fie servită de autor,
zbori dincolo de sutele de pagini ale cărții, dincolo de sutele de cărți pe care le ai în
față, treci de cele 9 ceruri, evadând în cea de-a treia lume, de dincolo, în care nu
mai ești nici cititor, nici personaj, ci ești chiar tu scriitorul! Ai trecut demult de
momentul în care citești ”Castelul” de Franz Kafka sau ”Castelul din Carpați” de
Jules Verne și-ți spui: ”Ăsta-s eu!”, cu referire la personajul principal; sau
momentul în care, închizând un roman de 400 de pagini, meditezi întrebător și
nedumerit: ”Cum a putut autorul să creeze atâtea detalii și să beneficieze de
răbdarea necesară pentru a le combina întru obținerea rezultatului final?!” – Încă
sunt în căutarea unui răspuns, ce sper că-l voi obține ulterior.
Cărțile citite de mine au avut un impact semnificativ asupra mea, contribuind la
formarea personalității mele. Cele 10 pagini zilnice, așezate cărămidă cu cărămidă
timp de ani de zile, întruchipează un adevărat castel indestructibil. Nici nu sesizez
acest fapt și îmi pare că e ceva normal și chiar tind să cred că toți oamenii îmi pot
împărtăși această idee! Din păcate, nu e chiar așa...
Trăim într-o societate tânără, infantilă, care abia își face loc în lumea mare.
Pentru unii cititul ajunge a fi un chin. Alții n-au încredere în cărți. Desigur, poți
încerca să-i explici, tu – cel care are o vastă experiență în acest domeniu, dar cum
te aștepți ca persoana în cauză să te înțeleagă? Literatura nu este o excentricitate!
Adică, n-ar trebui să fie... Un om care citește e un om inteligent, iar noi, acum,
avem nevoie de oameni inteligenți mai mult ca niciodată.
Mai presus de carte este scriitorul – cel care și-a dedicat întreaga viață creației și
adevărului.
Ducem lipsă de autori? – N-aș zice. Ducem lipsă de noi titluri, noi cărți – de la
romane până la ghiduri? – Nici pe departe, căci dispunem de o varietate
impresionantă de opere și stiluri. Este motivația cea care lipsește? Cât de mare este
cererea de carte în zilele noastre: mai mare sau mai mică decât în trecut? Dar

8
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

impactul lor, care este impactul cărților contemporane asupra societății căreia îi
sunt dedicate? Chiar vreau să aflu!

4.1
STUDIU PE TEREN:
SCRIITOR vs SOCIETATE
(SCRIITORUL)

”Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori.”

------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Nichita Stănescu)

9
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

O carte bună nu trebuie doar să impresioneze societatea, e crucial ca aceasta să

reflecte viața oamenilor, a cititorilor.
Cu o experiență literară de trei decenii, scriitorul, traducătorul și editorul-șef al
Editurii CARTIER Emilian Galaicu Păun. Dumnealui vine să ne dezvăluie părerea
sa despre ce fel de literatură preferă omul de rând și care este nivelul acestuia în
societatea noastră.
”Cărțile care le-am citit – cărțile care m-au scris” este motto-ul scriitorului
Emilian Galaicu Păun. Acest crez se bazează pe ideea fundamentală că nu poți să-i
propui cititorului orice cărțulie sau autor mediocru ce apare pe piață, fiindcă, atunci
când un cititor intră într-o librărie, sau bibliotecă, nivelul acestuia se impune în
dependență de nivelul operelor ce-i sunt propuse și înaintate spre lectură.

”E nevoie de ceva timp, desigur, dar trebuie să impui o scară valorică.

Uniunile noastre, din păcate, fiind construite nu neapărat pe principii valorice,
admit și autori foarte importanți, dar și extrem de mulți autori mediocri, însă care
știu foarte bine să-și aranjeze vitrina.”

Din acest motiv, Librăria CARTIER ține la valoarea și nivelul cititorului său,
supunând cărțile unui sistem dur de filtrare. Personal, consider această acțiune ca
fiind remarcabil de benefică, dar și întemeiată. Emilian Galaicu Păun explică:

”Dacă publici, de exemplu în seria «Poezii», autori de genul Ana Blandiana,

Mircea Dinescu, Emil Brumaru, Cezar Ivanescu, Tudor Arghezi, Bacovia, etc.,
impui un anumit nivel, o ștachetă foarte înaltă. Dacă în această serie ai publica un

10
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

autor mediocru, imediat ai coborî nivelul, adică s-ar vedea. Ar fi de parcă ți-ai
trăda propria opțiune.”

De-a lungul întregii sale cariere, Emilian Galaicu Păun a fost devotat în
totalitate veridicității și impactului operei sale. N-o să întâlniți în repertoriul său
texte de conjunctură sau de laudă, întrucât o carte te reprezintă, așa că nu poți să
trișezi în fața cititorului, nu ești în drept s-o faci. Viața literară este traseul său, iar
biblioteca (ce conține sute de volume, poate chiar mii) – CV. Vulnerabilitățile
regăsite în cărți l-au format. Versificația sa este liberă și nu se simte constrâns,
deoarece s-a aflat de mic cu cartea în mână. Evoluează în permanență. Nu e
întotdeauna mulțumit de rezultat, prin urmare fiecare nouă carte este mai bună
decât precedenta. Se perfecționează. Citește, căci orice carte tot rezultatul lecturilor
este, după cum afirmă însuși scriitorul.
Cititorul rămâne a fi mai presus. La CARTIER nu se dau premii scriitorilor, ci,
din contra, cititorilor. Aceștia, având posibilitatea să procure cărți la jumătate de
preț, profită din plin.

”A scăzut cantitatea cititorilor, dar a crescut nivelul lor. Cei care citesc știu să
aleagă mai bine și să recomande pe bună dreptate.”

Cum recomandăm o carte? Să vorbim de cea mai recentă operă a Dumneavoastră,

dar și cea mai bine vândută, ”Țesut Viu 10x10”.

”Este un proces viu, un proces interactiv. Aș zice că este o carte în care, intrând
pe post de cititor, fiecare are șansa să se simtă drept personaj, să acționeze, să se
ciocnească de alte personaje și să trăiască pe cont propriu experiențele limită; să-
și incorporeze această carte. Eu sunt un scriitor «de persoana a treia», adică
încerc să iau o anumită distanță de ceea ce am făcut și să-mi văd obiectiv viața în
raport cu societatea.”

De ce am alege anume această carte?

”Pentru că... Și aceasta! Pentru că această carte conține mii de alte cărți.”

11
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Iar dacă prima sa carte, ”Lumina Proprie”, scoasă de sub tipar în anul 1986, nici
n-a avut cui să i-o arate imediat ce a fost gata, orbecăind pe străzi în speranța de a
întâlni pe cineva cu care să-și împărtășească creația, acum generația tânără îl
impresionează.

”Generația tânără nu este una emblematică, ci este plină de surprize și, cel mai
important, se poate impune, reclamând noi stiluri generaţioniste.”

Un alt lucru esențial în călătoria unei opere literare din mintea scriitorului și
până la cea a cititorului este publicitatea. Oamenii trebuiesc motivați să cumpere
cărți, sau cel puțin să le împrumute, pentru a le citi. Publicitatea e total diferită de
recomandare și necesită realizată într-un mod mult mai ager, dar prietenos. Librăria
din Centru vine cu un exemplu potrivit la acest capitol. În medie 40 de mii de
volume trec prin mâinile editorilor timp de u an.
Probabil mulți dintre voi cunoașteți aspectul exterior al acestei filiale
CARTIER, care se află vis-a-vie de Ministerul de Interne: se află acolo un banner
pe care este imortalizat chiar Emilian Galaicu Păun citind o carte în compania...
unui păun. Imediat după afișare, mai mulți cititori au dat buzna în librărie
solicitând cartea pe care ”o citea” păunul. Stocul a fost epuizat rapid.

”Asta a devenit un fel de strategie în ultimii ani: tragem un tiraj de, să zicem, 600
de exemplare. Dacă se vinde, mergem mai departe. Încercăm să mergem pe tiraje
reale și să ne bazăm pe foarte multe acțiuni pe lângă tipărirea cărților.”

Cărțile implică ceva mai mult decât simpla citire a lor. Ele reprezintă impresiil,
trăirile și impactul pe care îl au asupra cititorului.

Ce sunt cărțile și care este impactul lor asupra vieții oamenilor?

”Cărțile sunt ca un fel de sistem telescopic de oglinzi care se reflectă reciproc –

un tunel infinit de oglinzi, în care te ciocnești de alte destine, de un alt fel de a fi,
de alt fel de gândire. Observați că oamenii care nu citesc au și un vocabular foarte
restrâns, au și o anumită limitare de gândire și de comportament, care nu duce
foarte departe.”

12
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Ce se le alege de acești oameni care nu citesc?

”Acești oameni se autolimitează. Of... Ei singuri își fură timpul, își fură ceva
esențial din eul lor, fiindcă nu cred că experiența de viață a cuiva să fie atât de
bogată, încât să nu necesite alte experiențe. Or, cărțile asta-ți oferă!”

Iar relația dintre scriitor și cititor, Emilian Galaicu Păun o vede ca pe o luptă de
skandenberg.

”Uneori cititorul poate fi mai inteligent decât autorul, poate să-l pună în niște
situații ciudate. [...] Mai degrabă, aș vedea drept o competiție intelectuală relația
dintre scriitor și cititor. [...] Eu sunt omul care încă aștept să fiu surprins, iar
atunci când cititorul ”câștigă” la skandenbergul ăsta intelectual sunt plăcut
surprins că există și altă perspectivă de vedere. Deși, în mod ideal, ambii ar trebui
să ajungă în același timp la finiș.”

Cititorul trebuie să țină întotdeauna cont de sfaturile și recomandările

scriitorului, deoarece, până la proba contrarie, el este responsabil pentru labirintul,
sau poate calea lină, pe care călătorește imaginația celui ce a luat cartea în mână,
dedicându-și timpul și interesul întru perceperea unei noi lumi care se adâncește și
se reflectă de pereții vieții cu fiecare alt capitol.
Iar sfatul lui Emilian Galaicu Păun, exprimat prin spusele unui mare profesor de
la Iași din perioada interbelică, Trofim Simensc, este:

”Niciodată să nu citiți cărți bune! și el repeta, studenți, să nu citiți niciodată cărți

bune, dragi studenți, nu citiți cărți bune! Iar când se făcea o tăcere jenantă, spunea:
să nu citiți niciodată cărți bune, când există atâtea cărți formidabile, geniale,
încât e o pierdere de timp să citiți cărți bune. Recomandarea mea e să faceți tot
timpul alegerea cea mai bună cu putință, adică fiți realiști – cereți imposibilul!”

13
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

¨Emilian Galaicu Păun în dialog cu Liviu Rotaru

4.2
STUDIU PE TEREN:
SCRIITOR vs SOCIETATE
(SOCIETATEA)

14
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

”Astăzi cititor, mâine lider!”

------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Margaret Fuller)

Pentru a înțelege ce doresc oamenii, ce îi interesează și spre ce tind, întru a

realiza niște creații literare cu impact, ar fi necesar să schițăm profilul cititorului
nostru. Conform lui Emilian Galaicu Păun, acesta ar fi neconformist, inovativ și
delicat în alegeri, select.
Eu, însă, am decis să-i studiez personal pe vizitatorii Librăriei din Centru pe
parcursul mai multor ore. Librăria nu rămâne niciodată neanimată. Chiar dacă nu
sunt interesați de lectură, mulți clienți apelează la librărie pentru a procura caiete
de teste și de lucru, dicționare sau cărți pentru copii. În dialog, toți au declarat că,
deși foarte ocupați, rezervă timp lecturii, apoi fugeau grăbiți mai departe. Alții mi-
au format impresia că trec pentru prima dată pragul unei instituții în care să se afle
atâtea cărți. Mirați, nedumeriți și nesiguri, aceștia aruncau câteva priviri încă de la
intrare, dar nici ei nu se rețineau prea mult.
Ce am cercetat eu, atunci? Asta vă întrebați? Ei bine, în timp ce acest continuu
du-te-vino se desfășura pe ”aleea” principală, pe cele secundare, printre sutele de
cărți clasificate meticulos pe domenii: de la beletristică română și universală, la
cărți de filozofie, poezie, istorie. Preponderent, cititorii din această arie își alegeau
un raft și-l cercetau din cap până-n picioare. Nu apelau la ajutorul librarilor, fiindcă

15
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

doreau să descopere singuri acea carte care să-i capteze într-o clipită, fie căutarea
în sine, per individual, chiar și a unei cărți prestabilite, le aducea o satisfacție
enormă.
Revenind la profilul nostru, marcăm: alegerea unei cărți e o etapă definitorie
pentru cititor, după cum am punctat în Capitolul 2, ”Lectura Înaripează Sufletul”
Totuși, cum realizează unii dintre ei această alegere?

LUDMILA CIOCAN
- colaboratoare ONG KeyStone Moldova, consultant în probleme sociale/ politice

”Întotdeauna cer recomandări de la alte persoane care citesc și care reprezintă

ceva pentru mine. Urmăresc autorii care au luat Premiul Nobel pentru Literatură.
Filmele ar fi și ele o altă modalitate de a-mi alege cărțile, căci au în spate mai
multe cărți, documente, și pentru mine e interesant să văd în ce măsură a reușit un
regizor să redea un roman sau o carte documentată.”

PSIHOLOG

”Înainte, citeam mai mult literatura artistică. Acum, scopul meu este literatura
clasică, aceasta rămânând a fi baza tuturor. În plus, mă ajută în domeniul în care
activez, psihologia.”

Dar sunt, oare, interesul doamnei Ludmila și literatura de specialitate ale unui
psiholog singurii trăgaci ce propulsează cititorii într-o librărie sau, fie, bibliotecă?

NATALIA ȚURCAN, elevă, LT ”Spiru Haret”

”Sunt cărți după care simți că s-a clădit ceva în tine! Sunt multe cărți datorită
cărora am început să văd altfel lumea în care trăiesc. Bineînțeles, eu sunt cea care
a devenit altfel, căci lumea din jurul nostru rămâne aceeași. Ne schimbăm noi și
atunci vedem altfel lucrurile și asta ne face să înțelegem unele detalii pe care nu le
înțelegeam până atunci și pe care nici știința nu le poate explica.”

16
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Nici nu era nevoie să discut cu cititorii pentru a-mi da seama ce îi interesează.

Cărțile pe care le analizau spuneau totul, mai ales dacă acele cărți îți sunt
cunoscute personal. În acel moment poți să faci și o recomandare, contribuind
astfel la crearea acelei punți de legătură dintre o carte și viața reală, comunicarea
fiind aici elementul definitoriu. Comunici cu cineva pentru a-i recomanda o carte,
acel cineva o citește comunicând cu scriitorul și personajele, apoi tot el este cel
care distribuie concluziile și impresiile celorlalți, făcând iarăși o recomandare – un
întreg și elementar circuit perpetuum mobile.

¨Cititorii Librăriei din Centru în dialog cu Liviu Rotaru

5
CONCLUZII și DECIZII

17
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

”Nu toți cei care citesc devin lideri. Însă toți liderii citesc.”
------------------------------------------------------
--------------------------------------
(Harry S. Truman)

În concluzie, nu vreau să mă repet, să reiterez cele enunțate sau să revin la unele

gânduri, poate neîncheiate, doresc să decid pentru mine, o dată și pentru totdeauna,
ce este o carte, o operă literară pentru un om.
O operă literară, la fel ca și orice manifestare a creației – un tablou, un cântec,
un film – este tangentă la toate amintirile care se află în concordanță cu perioada
cronologică respectivă. Adică, toți oamenii și toate evenimentele care te-au marcat
în viața reală în perioada în care citeai o carte, vor rămâne mereu asemuiți cărții,
iar povestea lor se va regăsi involuntar printre rândurile scrise cu alb – un autor
scrie cuvinte albe, cărora tu, viața, inspirația și experiența ta le dau culoare. Un
album cu fotografii ale memoriei, cam așa văd eu cărțile. Iată cea mai bună dovadă
a faptului că omul este cel responsabil de viața sa și că el este propriul erou și ghid.
Viața din jurul său se concepe pe baza ideilor, gândurilor și aspirațiilor sale. Pe
când scriitorul, este cel care oferă materialul propice formării acestei concepții. Nu
poți vedea într-o carte altceva decât ceea ce ești în realitate, întrucât cartea este o
oglindă.
A scrie despre trecut este echivalent cu a încerca să-l reînvii. De acord, doar că
mă îndoiesc de rezultatul acestei acțiuni. Fie o carte chiar acel album cu amintiri
despre care vorbeam, pusă pe raft aceasta se atrofiază. Nu poți trăi numai de pe

18
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

seama amintirilor, ți le poți actualiza, readuce în minte, dar ce a trecut nu mai poate
fi întors.
Într-un interviu, realizat de mine bineînțeles, despre limba română, o profesoară
dintr-un alt liceu, Livia State de la LT ”M. Eminescu” declara că a citit, la vârsta
de 18 ani, romanul lui George Sand ”Consuelo”, care a marcat-o enorm: ”L-am
citit plângând”. Peste ani, pe la 30, și-a propus să-l recitească. Citește 50 de pagini,
așteaptă fiorul, citește 100 de pagini, așteaptă să plângă... A terminat romanul și n-
a mai trăit senzația pe care a nutrit-o atunci. Deci, un alt lucru important legat de
cărți, e să le experimentezi, dacă putem spune așa, la vârsta potrivită, căci apoi,
după cum vă puteți convinge singuri, e aproape imposibil să reînvii amintirile. Poți
doar să le păstrezi cu sfințenie în mintea ta, știind că ai o copie pe raft, atât.
Lumea nu are nevoie de ”apșoară”, de cuvinte lipsite de sens în care să nu-și
poată găsi refugiul. Cititorul are nevoie de exemple, dovezi, situații limită în care
să se poată implica, motivație și idealuri, colaborare cu opera, comunicare cu sine
însuși, emoții. Cititorul e foarte exigent. De ce n-ar fi? După cum declara și Harper
Lee, scriitoarea americană care, în celebra sa operă ajunsă ecranizată ” Să ucizi o
pasăre cântătoare”, compara printr-o metaforă subtilă cititul cu respirația. Trebuie
să citești pentru a trăi, la fel cum trebuie să respiri.
Literatura este atât de variată, încât fiecare își poate găsi ceva pe placul său,
ceva care să-l reprezinte. Lectura e o viață aparte, unde tot primii pași sunt cei mai
importanți.
Cât despre impact, ne-a vorbit despre el și Emilian Galaicu Păun, l-am resimțit
și în declarațiile cititorilor, care nu au fost nici pe departe unele seci, îl resimt chiar
eu în cadrul unor evenimente de acest gen la care participă atâția tineri informați,
creativi, motivați, muncitori și cutezători; îl resimt de fiecare dată când iau un
interviu de la niște oameni de succes, sau simpli trecători, cu care poți lega o
discuție, care pot da exemple și înțeleg complexitatea vieții.
Întrebarea e, ce facem cu ceilalți? Poate trăim cu toții sub același cer, dar avem
indubitabil orizonturi diferite. De ce și-ar limita cineva acest orizont? La noi, la
teatru, e mai simplu: duci pe cineva la un spectacol și, în 2 ore, iese din sala de
spectacol un cu totul alt om. Lectura e ceva mult mai profund și meticulos. Nu
poate fi influențată de cineva, sau, cel puțin, nu ar trebui. În cazul meu, cel puțin,
n-aș accepta să citesc o carte despre care vorbesc toți, ar fi ca o temă epuizată.
Trebuie să mi-o caut și s-o aleg singur, trebuie să fie un titlu, poate chiar un autor,
nemaiauzit. E o chestiune generală. Tinerii, da, sunt destul de motivați să citească.

19
 CONCEPEREA UNEI CĂ RȚ I ȘI IMPACTUL SĂ U ASUPRA SOCIETĂ Ț II

Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă” desfășoară acțiunea-concurs

anuală ”Copii Moldovei Citesc o Carte”, care se lasă cu multe concursuri și
manifestări captivante în fiecare an. ”Noaptea Cărților Deschise” organizată de
CARTIER, care a avut loc recent, e un alt exemplu concludent; bibliotecile
stradale (ca cea de la ARTICO) sau cele de bloc. În Statele Unite ale Americii, unii
angajatori își plătesc angajații să citească, până când lectura se transformă în
hobby. Librăriile și bibliotecile din Europa sunt adevărate galerii de artă.
Din fericire, tindem și noi spre asemenea obiective, pe care într-adevăr reușim
să le implementăm. Totul se bazează acum pe noi, generația tânără. Noi avem
misiunea de a concepe idei inovative, inedite și de a le implementa, căci impactul
va veni ulterior de la sine, la fel ca și reputația: lucrezi din greu asupra la ceva,
pentru ca rezultatul lucrului tău să lucreze mai departe pentru tine.

20