Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 1 of 6
Imprima povestea!

Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odat a un mparat si o mparateasa. Amndoi erau oameni de treaba si frumosi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dara erau tot mhniti si am art i ca nu faceau copii. Toate leacurile ce luase mparateasa de pe la vraci si vrajitoare nu-i folosise ntru nimic. mparatul si mparateasa se pusera pe post si pe rugaciune, cu gnd ca doar a i va asculta Dumnezeu si le va da si lor un copil. Dupa trecere de cteva zile, ntruna din seri, cnd petrecura ei o parte din noapte rugndu-se mai fierbinte, se culcara s i mai trziu. Cum puse capul pe perina, adormira ndata, parca-i lovise cineva cu muchea n cap. Nu trecu mult si mparateasa dete un tipat, rasarind din somn. - Da ce ai, draga mea mparateasa, zise mparatul, de tipi asa de grozav? - Ce sa am, marite mparate, iaca am v azut un vis frumos si minunat. Asculta, ca voi s a ti-l povestesc: Se facea ca eram ntr-o gradina, frumoasa, frumoasa, cum n-am mai vazut. Erau niste pomi nalti, stufosi si bine potriviti de parea ca erau scrisi, si asezati n trmba pe drumul pe care mergeam. n dreapta si n stnga era o padure tot cu de astfel de pomi de ti placea sa-i privesti. Tot mergnd si minunndu-ma, m-am pomenit catre mijlocul gradinei. Aici era, ce sa-ti spui? frumusetea de pe lume. Niste carari sucite si cotite, acoperite cu un fel de iarba maruntica, de parea ca erau niste covoare asternute. Din loc n loc si mai c t colea, se facea ca erau asezate niste stufisuri, unele rotunde si cu flori, altele lunguiete si cu pomisori, iara altele facute ca niste ascunzatori. Flori cu fel de fel de fete si cu un miros de te mbata. Ma ratacisem casc nd gura n toate partile, uitndu-ma la poamele cu care erau ncarca ti pomii si ascultnd la miile de pasarele ce cntau pe ramurele si fara a se sfii de mine. Mai catre mijlocul gr adinei se facea c a era o fntna de marmura alba ca laptele, si apa curgea pe de o suta de parti, limpede ca vioara si rece ca gheata. Tot umblnd ncoa si ncolo, nesaturndu-ma de privirea florilor si de miros, auz un glas ca de privighetoare care tot zicea: "cine m-o mnca, ramne grea!" Stau n loc, caut sa vaz de unde vine glasul, si mi se parea ca iese din mijlocul unui stufulet de pomisori, mai frumo si dect ceilalti pe care i vazusem pna aci. Ma iau si eu dupa glas s-o plec ntr-acolo. C nd, ce sa vezi? stufuletul se facea ca era nconjurat de niste iarba verde, subtirica s i nalta de-mi venea pna mai sus de genunchi: firicelul de iarba si floricica; astfel nct nu te ndurai sa calci peste ele. Si cnd adia vntul, se culcau si se ridicau de parea ca sunt niste valuri de apa. Eu, ps, ps , binisor, ma feream sa nu stric a frumusete de iarba si flori, si ajung pna la stufulet. Acolo, n mijlocul unor pomisori, era unul ceva mai nalticel, pare ca de dinadins era facut asa, ca sa-l vaza oricine o trece. Pe ramurile lui sta niste merisoare mici si p-o parte rumene, de parea ca erau prajite. Stau si ascult. Ele se

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 2 of 6

facea ca mie mi vorbeau, caci nu mai ncetau de a tot zice: "cine m-o mnca, ramne grea". E u n-am mai putut sa ma opresc. Ma ntinz peste ceilal ti pomisori, iau un merisor d-alea, l bag n gura sa-l mannc, dara, cnd sa ma ntorc, dau ntr-un ghimpe. Asa de m-a s agetat pustiul de ghimpe, nct am tipat si m-am desteptat. - Frumos vis ai visat, zise mparatul; dar si tare ai tipat, nct m-am speriat. Nu trecu mult dupa asta si mparateasa simti ca a fost luat n pntece. Dup a noua luni, nascu o fata ca o zna. Bucuria si veseliile tinura la curtea mparateasc a mai multe zile. Fata de ce crestea, d-aia se facea mai frumoasa. mparatul si mparateasa se uita la dnsa ca la soare. Dupa ce mai crescu, se vazu ca fata este isteata si cuminte. i placea s a ias a pe cmp sa se joace, sa adune floricele, sa alerge dupa fluturei si sa se scalde n priasul ce curgea pe la spatele gradinei mparate sti si care era limpede ca lacrima. Dadaca bagase de seama ca fetei, pe lnga alelalte, i placea sa asculte si la viersul ce scotea din fluier un ciobanas care avea cteva miele si le pas tea dincolo de prias. ntr-una din zile fata mparatului merse cu dadaca-sa la cmp si, neauzind fluierul, crezu ca sunt singure, se dezbracara si se scaldara. Ciobanasul dormea la radacina unui copaci si mielele se ratacisera pe cmpie. Cnd, un t ntar l ntep a asa de tare, nct l destepta. Desteptndu-se el, iac a fata mparatului ca iesea din apa. Ramase uimit de ceea ce vazu. Dupa ce se duse fata mparatului cu dadaca-sa, si cauta si el mielele si se duse si el ntr-ale sale. Pna aci, cntase el nu cntase; dara dupa asta si puse si el puterile si zicea din fluier niste doine de te adormea. Vaznd dadaca ca fetei i placea prea mult sa asculte la fluier, nu zise nimanui nimic, dara se feri de a mai veni cu fata pe acolo. Ciobanasul, un flacaiandru chipes si tras ca pn inel, daca vazu ca nu mai vine fata pe acolo, si lua si el lumea n cap, si se duse n alta parte, la un oras, de se baga argat la vite. mparatul si mparateasa se topea dupa fata lor, vaznd-o ca de ce merge se face mai frumoasa si mai cu minte. Cnd ajunse de maritat, mparatul zise mparatesei: - mparateasa mea iubita, fata noastra s-a facut mare; acum sa-i cautam un barbat dintre fiii de mparati, tot asa de frumos si de cu minte ca si dnsa. - Fata noastra va lua de barbat pe acela, zise mparateasa, care i va ghici semnele ce are pe trup; altfel nu o marit, Doamne fereste. mparatul asculta de vorbele mparatesei si dete sfara n tara si pe la toate mparat iile, precum ca sa se stie ca oricine va ghici semnele ce are fata mparatului pe trup, aceluia i-o va da de sotie. Cnd se auzi de asta hotarre mparateasc a, se facu mare vlva ntre mpara ti si oamenii locului, si toti cu totul se sculara sa mearga la curtea mparateasca sa-si cerce norocul. Iar daca auzi si ciobanasul, si ceru simbria de la stapnu-sau, si mai vndu si ce bruma de toale mai avea, si cumpara un cal de at t pe ct i ajunsese bani si haine de primeneala, si lua ceva merinde si pleca si el. Cum se vazu la c mp, desc alec a si, cu ochii nmuiati n lacrami, facu o rugaciune la Dumnezeu sa-i fie de ajutor n calatorie si sa izb ndeasca, apoi ncalec a din nou si porni cu voie buna. Si asa, aide, aide, merse pna nsera si se puse a se odihni. C nd, ce sa vezi d-ta? unde venea o ceata de fii de mparati si de boieri mari, mbracati numai n fir si

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 3 of 6

pe niste armasari de mncau foc. Se parea ca nu-i mai ncape locul. El, biet, se dete mai la o parte. Mai vazuse el cai buni, nselati si nfrnati frumos; mai vazuse si fii tineri de boieri mbraca ti cu haine scumpe, auzise ca unii dintr-nsii sunt limbuti, dezmierdati, lu atori n rs si nfumurati, de nu le ajunge cineva cu stramurarea la nas, dar ca si acestia, ba, ba, ba! Trase si ei aci spre a mnca peste noapte. Pusera deci de le facu un foc mare de parea ca a u sa friga un bou, se pusera pe lnga dnsul si, dupa ce cinara, ncepura a vorbi verzi si uscate; mai multe rele dec t bune. Nu le scapase nimic pe lume de care sa nu se alege. Stau tolaniti pe niste rogojini pe dasupra carora erau asternute niste velinte lucrate cu mestesug. Noaptea era frumoasa. Pic de nour nu se vedea. Din cnd n cnd greierii si prigoriile te faceau sa-ti mai aduci aminte ca traiesti pe lume. Un vnticel adia, nct de abia l simteai ca vine sa-ti mngie obrajii. Ciobanul se facuse mititel lnga un maracine nflorit, pe lnga care pastea calul sau, si se pusese pe gnduri. Se uita pe cer la drumul robilor, vedea cum se misca carul, fata care duce apa n donite pe cobilite. Se mira de razele ce iesea din luceafar, si cauta cu mare dorinta sa cunoasca care din candelele atrnate n cer ar fi aceea a fetei mparatului ca sa se nchine la ea. Pe cnd era cufundat n gndire, fiii de mparati si de boieri bagar a de seama ca mai era cineva. l ntrebar a si aflara ca merge si el la cetatea mparateasc a unde mergeau si ei. Si fiindca vazura ca el nu le da pricina de vorba, ncepura ei sa-i vorbeasca si sa-l cam ia peste picior. - Iata, zise unul din ei, nca un petitor pentru fata cea frumoasa a mparatului. - Asta negresit ca are s a-i ghiceasca semnele, zise altul. - Da bine are sa saz a fetei mparatului cu ast Fat-Frumos, grai un al treilea. Ciobanul tacea si nghitea; asculta si el la vorbele lor cele nesarate si necumpatate. Daca vazura si vazur a ca el nu raspunde nici un cuvintel, merser a la dnsul si ntre altele i zisera: - Att i fii de domni si de mparati au fost si nimeni n-au putut ghici semnele fetei mparatului, si tocmai dumneata, prietene, o sa te gasesti mai firoscos? - Omul este dator sa-si cerce norocul o dat a, de doua, mult de trei ori, zise ciobanul, si acela care face asa este om cu minte. Cel ce nsa umbla mereu cerc nd, este un nesabuit caruia trebuie sa-i lipseasc a vreo doaga. Eu nu aduc nimanui nici o suparare. Nu ma ncumet iaras i ca o sa ghicesc ceva. Dar-ar Dumnezeu nsa sa apuce unul din dumneavoastra o asa bucat ica buna, fiindca vi se cuvine. Feciorii de boieri nu putura mistui vorbele ciobanasului. si pusera n gnd sa io coaca si se culcara. A doua zi ciobanasul se scula de dimineata, si sp ala fata la o fntna, si facu rugaciunea, ncalec a pe mrtoaga lui si trei, trei, mergea singur. Feciorii de boieri si de mparati se sculara trziu, se mai zbenguira si apoi plecara si ei; l ajunsera de pe urma si l si ntrecura. Si de ast a data se alegara de dnsul si-i catau cearta cu lumnarea. Ciobanasul tacu din gura si si c auta de drum. El stia ca cine tace merge n pace. Seara feciorii de mparati si de domni maser a n marginea unei paduri. Cnd, tocmai trziu, hei! ajunse si ciobanasul, ostenit ca vai de el; se puse si el la o parte, facu un focsor, ngriji de cal, apoi cina si se culc a. Feciorii de boieri, neastmpara ti cum erau, voira sa-si rza de el. Asteptara pna adormi ciobanasul, mai attar a focul, i luara palaria si i-o aruncara pe foc. Iar unul din ei, desteptndu-l i zise: - Hei, prietene, ti-a cazut bleanda pe foc, scoala-te de o ia, ca se arde.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 4 of 6

- Las-o sa arza, raspunse el, si-si cata de somn. Dupa ce se culcara si boierii, carii rsera pna se tinura cu minile de inima, adormira s i ei. Ciobanasul se scula si el, le ia toate armele, sulite, sageti, arcuri, palose, si le puse pe foc. Dupa ce se arsera de ramasera numai fiarele, si acestea se facusera rosii, fiind ncinse de foc, i scula, pe cnd el rascolea jaratecul cu o tandara de lemn, zicndu-le: - Ia sculati, boieri, de vedeti turloaiele blendei. Cnd se sculara boierii si vazura attea fiare arse, nu le venea a crede ochilor. Se dusera sa-si ia armele de unde le agat asera, dar a ia-le de unde nu e. Vazura n cele din urma ca sunt pacaliti, se catranira de mnie, nsa nghitira galusca. Ciobanasul era gata de plecare, fiindca tocmai se ngna ziua cu noaptea, ncaleca si o lua la sanatoasa; vezi ca se cam si temea sa nu pata ceva din mna boierilor. Boierii iaras i l ajunsera de pe urma si l ntrecura, batndu-si joc de dnsul, cnd erau pn dreptul lui. Seara iarasi trziu sosi si ciobanasul la locul unde se asezasera ei s a conaceasc a. Cum ajunse, se trase la o parte ca si n ziua trecuta, ngriji de cal, apoi cina si se culca. Locul unde masera ei noaptea aceasta era aproape de o lacoviste nomoloasa. Boierii, cum vazura ca ciobanasul a adormit, i luara calul si l nnomolira n lacoviste. Apoi desteptndu-l, i zisera: - Hei, prietene, scoala ca ti s-a nnomolit mrtoaga si nu mai poate iesi. Ciobanasul stia ca-si priponise calul bine; ntelese ca trebuie sa fie vreo dracie aci la mijloc, si raspunse: - Cine dracul a pus-o sa se nnomoleasc a? las-o ca va iesi ea de va voi. Rsera s i de asta dat a boierii cu lacrami, apoi se culcara. Dupa ce adormira, se scoala si ciob anasul, le ia armasarii, le jupoaie pieile picioarelor de la copite n sus si le leaga cu tei ceva mai sus de genuchi, le pune cte un protap n gura ca sa stea cu dintii rnjiti si i baga n nomol pe lnga calul lui. Apoi se duse sa destepte pe fiii de boieri: - Sculati, boieri, de vedeti minune: armasarii dv., vaznd mrtoaga mea nnomolita n lacoviste, si-au sumes n adragii si s-au dus ca s -o scoata din noroi. Pentru aceasta rd, rd, uite, de s a se prapadeasca. Cnd auzira boierii de una ca asta, se temura sa nu le fi jucat iarasi vrun renghi, si de unde sa nu fie asa, se sculara, si cnd vazura cum i-a potic alit ciobanasul, se luara cu minile de par. N-avura ce zice. Cu toate, unul din ei, care era si mai semet, se otar sa se tie de capul ciobanasului, sa nu-l lase sa se sfinteasca. Ciobanasul nsa si scoase calul din nomol si, n nvalmaseala se strecura binisor, si pe ici ti-e drumul; pleca si i lasa cu buzele umflate, cu bratele ncrucisate si fluiernd a paguba. Boierul cel semet si nerusinat se lua dupa dnsul, l ajunse, si tot cu sosele cu momele mbla pe lnga el. Dupa ce sosi la cetatea mparateasc a, ciobanul se nfat ise si el la mparatul ca sa ghiceasca semnele fetei; dara boierul nu se dezlipea de lnga dnsul, nici ct ai da n cremene. mparatul daca v azu pe cioban, dichisit, sp alat el, cu toalele curate pe dnsul si cu mustacioara mijinda, i placu si lui; mai ales ca era si mndru si sta nfipt naintea lui si cu coraj, l priimi deci s a vie sa ghiceasca.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 5 of 6

nfat isndu-se naintea sfatului mparatesc, unde se afla si mparatul cu mparateasa si cu fata lor, el, dupa ce si arunc a ochii ca un sarpe la fata, zise: - Preamarite mparate si mparateasa, fata mariilor voastre are soarele n piept, luna n spate si doi luceferi n cei doi umeri. - Asa eram sa zic si eu, raspunse de la spatele ciobanului boierul cel nerusinat. Toata lumea ramase uimita cnd auzi semnele ce spusese ciobanul si marturisirea mparatului ca asa este; de unde pna aci se auzir a, zic ndu-se de unii, altii: - Ba, ca fata ar fi cocosata. - Ba, ca ar fi schioapa. - Ba, ca ar avea vreun semn de maslina, cireasa, coarna ori de alte poame pe care mparateasa, fiind grea cu fata, ar fi poftit la vreuna dintr-nsele, si ca ar fi furato spre a-si potoli pofta. Ca, dupa ce ar fi mncat poama, n locul unde a pus mna mai nti pe trupul ei, n acelasi loc s-a facut semnul poamei pe trupul fetei. Ca acel semn ar fi n cutare ori n cutare loc. Unii, ba, ca una. Altii, ba, c a alta. mparatul si mparateasa se afla ntr-o mare ncurcatura. Nu stia pe care sa aleaga din doi. Unii din sfatul mparat iei zicea sa aleaga pe fiul de boier mare, fiindca el zisese ca tocmai asa era sa spuie si el. Altii zicea sa aleaga pe cioban, fiindca el ghicise cel nti semnele fetei. mparatul lasa ca sa-si aleaga fata pe cine va voi, mine de diminea ta, tot de fata cu sfatul. Lasa adeca fetei timpul sa se gndeasca pna a doua zi. Pna atunci, mparatul porunci sa-i omeneasca pe am ndoi ca pe niste mosafiri mari si sa-i gazduiasca n palaturile mparatesti. Le pregatira o camara cu dou a paturi n care sa mie peste noapte. Pna a nu nsera, ciobanul se furise de fiul de boier si se duse de-si cumpara niste floricele-boabe. ntorcndu-se, l ntreba fiul de boier: - Dara unde fusesi, prietene? - Ma dusei de-mi cumparai un cutitas, raspunse el. - Ce sa faci cu el? - mi trebuie. Cum auzi a sa fiul de boier, se duse de-si cumpara si el un cutitas. Dupa ce se ntoarse, cina fiind gata, se puser a de cinara, apoi mersera sa se culce. Camara n care intrara era asa de mndru mpodobita, nct bietul cioban se mira cum o sa calce el pe velintele si scoartele alea scumpele ce erau asternute pe jos. El se ciudi si mai mult cnd vazu pe fiul de boier mare ca intra si calca fara mila peste dnsele, ca si cum ar fi fost cine stie ce zdrente. Paretii erau albi ca laptele si cu niste vargi de aur. La ferestre erau niste perdele de matase d-aia buna si groasa, ntinse pe niste drugi de aur. Pe l nga pareti, niste lavite si o masa de lemn mirositor, lucrate cu mestesug. Paturile era de o parte si de alta ale camarii si cu un fel de oranist dasupra, numai de matasarie d-aia buna, nmuiate n fir, asezate pe patru stlpi lucrati ca melcul si cu niste dungi de aur. Asternutul era de niste pnza alba ca zapada si subtire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era mbracata cu pnza de borangic de cea mai aleasa. Ciobanul intra cu sfiala. Abia calca, ca sa nu strice velintele. Se puse binisor n pat ca sa nu se mototoleasca albiturile. Iara fiul de boier, cum intra, se arunca pe un pat, parc-ar fi fost la dnsul acasa, si se tolani.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei

Page 6 of 6

Dupa ce se stinse luminarea, ciobanul ncepu a ron ta i la floricele prin ntuneric. Cum auzi feciorul de boier, ntreba din patul sau: - Da' ce faci tu acolo, prietene? - Iac a, ce sa fac; mi-am taiat nasul si l mannc, pentru aceea mi-am cumparat cutitasul. ndata si feciorul de boier si scoase cutita sul, si taie nasul, si ncepu a rontai si el, creznd c a asta trebuie sa fie ceva. Nu-i veni lui s a creada ca o asemenea fapta no nsemneze vreo izbnda la norocul pe care nadajduia sa puie mna. l durea de durut; dara rabda n piele ca un drac, pna o vedea cum o s-o scoata la cale. Mai trziu iara aude pe cioban rontaind. - Dara ce mai faci tu acolo, prietene? - Ce sa fac? Iaca mi-am taiat urechile si le mannc. ndata si le taie si feciorul de boier si ncepu a rontai si dnsul, ca s a nu ramie mai pe jos dect ciobanul. Toata noaptea nu s-a putut odihni de durere. Se zvrcolea ca lipitoarea cnd i dai sare. Dara i era rusine sa tipe ori sa geama. Ciobanul adormi si trase un pui de somn pna a doua zi, de sa se duc a vestea. Cnd se sculara, fura pofti ti naintea sfatului mparatesc ca s a-si aleaga fata un mire; cnd colo, ce sa vaza? Feciorul de boier slut, ciont si plin de snge ca un strv, pe care l detera afara ca pe un martafoi si becisnic. Apoi porunci sa schimbe hainele ciobanului, si l lua de-l duse la biserica, unde l cununa cu fata. Sa lasam ca veseliile tinura multa vreme; dara bagnd de seama mparatul ca ginere-sau nu e prost, ci c a din ce n ce iscusinta lui se ascute, l puse sa judece cteva pricini din cele mai grele. Ginerele mparatului era din firea lui om drept, blnd si cu frica lui Dumnezeu. Sfatul mparat iei ramase cu gura cascata cnd auzi hotarrile cele drepte ce dase el. Atunci mparatul, mndru ca i-a trimis Dumnezeu un asa ginere ager la minte, se cobor de pe scaunul mparatiei, fiindca era si batrn si puse pe ginere -sau mparat n locul lui, care, de va fi traind, mparate ste si azi. Iara eu: 'Ncalecai p-un maracine, Sa m-asculte orisicine.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=008.php

7/12/2003