STEAUA-N IARBĂ

de Tudor Arghezi

Ca un strop de rouă-aprins.
Ce luceşte în poiană?
Pentru gâze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană?

Ca o candelă de schit,
Care, strînsă-ntro-o scînteie,
S-a desprins şi a fugit
Pe o gaură de cheie?

Ca o za de prin poveşti,
Descusută din pieptarul
Unei fete-mpărăteşti
Sau din deşti mărgăritarul?

Singură cu-aureolă
În imperiul de urzici,
Cum te cheamă? Luciolă?
Sau te cheamă Licurici?

E gîngania cu stea
Albăstruie, stinsă-n verde.
N-o atinge, pana mea,
Nici cu gândul, că se pierde.