BIOLOGIE

CLASA A VI-A
Adaptări ale excreției
la medii de viață diferite
 Adaptări ale excreției la medii de viață diferite

La plante, adaptarea la condițiile de mediu se realizează prin variații ale suprafețelor

frunzelor și ale numărului de stomate.
Unele specii de plante și-au perfecționat structuri și mecanisme prin care să își păstreze
apa în corp.
Cactușii trăiesc în zone deșertice unde apa este foarte puțină. Ei și-au transformat
frunzele în țepi ca să reducă transpirația, iar tulpina este suculentă, păstrând mult timp
prețioasa apă.
Coniferele care își păstrează frunzele și în timpul iernii conservă apa prin reducerea
suprafeței lor și acoperirea cu un strat subțire de ceară.
 În funcție de mediul de viață, animalele elimină mai multă sau mai puțină
urină,
astfel încât să-și păstreze o compoziție constantă a mediului intern.
Pentru a trăi în apele dulci sau sărate, în păduri sau deșerturi, rinichii
vertebratelor s-au adaptat prin producerea de urină, mai concentrată sau mai
diluată.
Animalele prezintă modalități diverse de conservare a apei și a substanțelor
utile în organism, precum și de eliminare a substanțelor nefolositoare.

Peștii de apă dulce Peștii de apă sărată

- apa intră în corp permanent și trebuie
eliminată;
- volum mare de urină;
- urina este mai diluată decât mediul
intern.
- conservă apa în organism și elimină sarea;
- volum mic de urină;
- urină mai concentrată decât fluidele din corp.
Amfibienii
- în apă, produc urină diluată și sărurile se
acumulează în piele;
- pe uscat elimină o cantitate redusă de urină pentru a
preveni deshidratarea.

Reptilele din medii aride și păsările

- au nefronii adaptați pentru reținerea apei în corp,
conservarea apei fiind importantă pentru majoritatea
animalelor terestre;
- substanțele nefolositoare din urină se elimină sub
formă semisolidă, împreună cu materiile fecale .

Mamiferele
- amoniacul este transformat în uree, care
va fi eliminată prin urină

Evaluare – pag.93 (manual)