Filum Spermatophyta

Subfilum Gymnospermatophyta

Prof:Leoncu Daniel
 Spermatofitele
Sunt plante vasculare, cu seminte, adaptate mediului terestru
-tesuturile vaculare sunt complexe si prezente in toata planta
-reproducerea sexuata nu depinde de prezenta apei
-predomina sporofitul
-prezinta microspori, masculini(granule de polen)si macrospori, feminini(sac
embrionar)
-dupa fecundatie macrosporii devin seminte
Subfilum Gymnospermatophyta
cuprinde spermatofite cu samanta neinchisa in fruct
Datorita glandelor rezinifere care produc rasina se numesc rasinoase
 Toate organele coniferelor produc o substanţă cleioasă
numită răşină.
De aceea ele se numesc şi răşinoase.
Această substanţă le îmbibă lemnul şi astfel el putrezeşte
foarte greu.
 Mediul de viaţă- terestru
Cresc cel mai bine în regiunile înalte, de deal şi
de munte, in special in regiunile nordice (taiga)
În zonele mai joase trăiesc în amestec şi cu alţi
arbori.
 Caractere generale
Sunt plante lemnoase, arburi si arbusti
Cele mai cunoscute sunt coniferele
Acestea au radacina, de obicei pivotanta, cu
ramificatii viguroase, tulpina inalta si dreapta si frunze
aciculare, uninerve si persistente, exceptie facand zada
(larix decidua)
In structura vaselor lemnoase gaim traheide
 Înmulţirea

Coniferele formează conuri bărbăteşti şi femeieşti aşezate pe acelaşi

copac, dar pe ramuri diferite.
Polenul este purtat de vânt şi ajunge direct la ovule.
Are loc fecundaţia în urma căreia se formează seminţele, care la
maturitate au fiecare câte o frunzuliţă ce le ajuta să se răspândească.
Seminţele rămân descoperite, neînchise în fruct.
Plantele care au seminţele descoperite, neînchise în fruct, se numesc
gimnosperme.
 Conul femeiesc
Fiecare solz are pe fata
superioară câte două ovule
descoperite.
Aceste flori nu au ovar, stil şi
stigmat.
Fiecare solz împreună cu cele
două ovule şi frunzuliţele
protectoare poate fi considerat o
floare femeiască.
Deci conul femeiesc este o
inflorescenţă.
 La majoritatea coniferelor, frunzele sunt înguste,
sub formă de ace sau de solzi; ele se numesc frunze
aciculare şi sunt acoperite cu un strat de ceară din
care cauză transpiră puţin.
Popular poartă numele de cetină.
Nu cad în timpul iernii, sunt persistente, se
reînnoiesc treptat, la câţiva ani o dată, căzând pe
rând.
La cele mai multe conifere florile sunt grupate în
conuri la început verzi, iar la maturitate devin
maronii- roşcat şi se lemnifica (se întăresc).
 Casificare
1.Clasa Cycadatae: Cycas
revoluta (cele mai vechi
gimnosperme, aspect ca de
palmier)
Traiesc in regiuni tropicale
Frunze penat compuse situate
la varf

2.Clasa Ginkgoatae: Ginkgo

biloba (arborele pagodelor)
Raspandite in Asia
Au peste 30 m
Frunzele au limb latit, bilobate,
cu nervatiune bifurcatasi forma
de evantai
 Casificare
1.Clasa Gnetatae (Welwitschia
mirabilis)
Traieste in Africa
Trunchiul creste in mare parte in sol
Frunzele, ca niste fasii, acopera in
intregime trunchiul

•Clasa Taxaceae: Sequoia gigantea

(arborele-mamut -printre cele mai înalte
plante din lume, ajungând până la 120 de
metri înălțime, 10 m în diametru
•Traieste în America de Nord).
•Nu au glande rezinifere
•Au tulpinile drepte

•
 Casificare
Clasa Pinatae
=coniferele. Datorită
prezenței glandelor care
produc rășină, se mai
numesc și rășinoase.
Exemple: brad (Abies
alba), molid, pin, tuia,
jneapăr, ienupăr, zada
Sunt rezistente la vant
si seceta
Frunze aciculare
 Importanţa gimnospermelor
Lemnul lor este folosit ca materie primă în construcţii, tâmplărie,
ambalaje, pentru instrumente muzicale, în industria celulozei şi hârtiei.
 Taninul din scoarţa este folosite în tăbăcărie.
Din răşină se obţin substanţe chimice că terebentină, colofoniu, iar
prin arderea ei incompletă se obţine negrul de fum

Un hectar de padure de conifere captează anual 50 tone de

dioxid de carbon şi eliberează, în acelaşi timp, 25-30 tone de
oxigen.
Tăierea unui brad durează un minut, dar ca să ajungă la
maturitate, bradului îi sunt necesari 60-80 de ani.
Sfârşit