Vegetația

Factori ce influențează vegetația

Varietatea vegetației este legată de mai mulți

factori. Aceștia pot fi clasificați în două mari
categorii: biotici și abiotici.

Factorii abiotici se referă la așezarea

geografică, relief, climă, geomorfologie, soluri.

Cei biotici se concretizează în ansamblul

relațiilor care se stabilesc între organismele vii
(plantă–plantă, plantă–animal și animal–animal).

Pădurea Mociar
Tipuri de
vegetație
 Fiecărei zone de climă îi corespunde un anumit tip de vegetaţie, iar fiecărui tip de vegetaţie îi
corespund anumite animale. Pe Glob se diferenţiază 3 astfel de zone (caldă, temperată, rece) numite
zone biogeografice. Fiecare zonă are o vegetaţie şi o faună specifice.
 Deșerturile polare

Deșerturile polare sunt considerate medii extreme, deoarece includ unele dintre cele mai reci și mai
uscate habitate de pe planetă.
Aceste zone au precipitații anuale mai mici de 250 mm și temperaturi maxime sub 10 °C.
Zona deșerturilor reci include calote glaciare din Antarctica, Groenlanda și banchizele Oceanului Arctic.
Caracteristici:
-anotimpuri uscate
-bat vânturi puternice, de până la 97km/h
-umiditatea relativă foarte scăzută
 Tundra

Tundra este o zonă de vegetație situată în emisfera nordică, la nord de zona pădurilor de conifere.
Vegetația tundrei este foarte săracă, din cauza condițiilor neprielnice vieții (temperaturi scăzute,
vanturi puternice, soluri suprasaturate cu apa), astfel plantele au avut nevoie de adaptări.
Caracteristici:
-predomină mușchii și lichenii, plantele de înălțimi mici, salcia pitică, mesteacănul pitic.
-unele plante au flori viu colorate.
-temperatura tundrei variază de la -50/-40°C, iarna, până la o medie de 5°C, vara.

Tundra siberiană Tundra înghețată

 Păduri de conifere (taiga)
Pădurile de conifere sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și
gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt
specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică. Se
întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos
Himalayan, în Georgia, pe munții Alpi și Pirinei.
Principalele specii de copaci cunoscute care alcătuiesc pădurile de conifere sunt: ​brazii, pinii, zadele și
molizii. Totuși, în extremitățile sudice ale taigalei pot fi întâlniți și arbori foioși, precum plopul, mesteacănul și
arinul.
Acestea sunt zone temperate cu veri calde, cu ierni agresive și precipitații de aproximativ 500 mm pe
an.
Există trei tipuri distincte de păduri de conifere:
-păduri temperate
-păduri boreale
-păduri subtropicale
 Stepa si Silvostepa

Stepa reprezinta o zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climatice
sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice regiunilor euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele modificări, și în Africa
și Australia.
Caracteristici:
-luminozitatea este ridicată
-temperatura medie iarna este de -10°C ..-5°C, iar vara poate ajunge pana la 30-35°C
Silvostepa este o zona de vegetație intermediară între o stepa si o pădure de foioase. Se găsește mai mult în
Europa de Est. În silvostepă, ierburile stepei alternează cu pâlcuri de copaci.
Caracteristici:
-temperatura medie anuală este de 8-9,4°C
-cantitatea medie de precipitații atmosferice - 500-660 mm
 Păduri de foioase

Pădurile de foioase sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică.
Ele sunt prezente în zonele temperate (în Europa și America de Nord), dar și în cele subtropicale și tropicale.
Cei mai întâlniți arbori sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul,
fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, etc.
În funcție de locul de creștere, coroana arborilor este formată diferit: izolați, vor avea o coroana în
forma de sferă, de dimensiuni mari, în timp ce în cadrul unei păduri dense locul va fi limitat, iar coroana se va
forma după spațiul pe care îl are.
 Savana

Savanele sunt asociații de ierburi înalte și copaci izolați (acacia, baobabi, eucalipți). Ele apar în zona de
climă subecuatorială, cu un sezon ploios (vara) și celălalt secetos (iarna). În sezonul fără precipitații vegetația
este uscată.
Savanele sunt distribuite din sudul Americii de Nord până în America de Sud. Le mai găsim în zone
întinse din Africa subsahariană, de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Indian, la poalele munților Himalaya,
în nordul și estul Australiei și în Hawaii.
Caracteristici:
-temperaturi medii ridicate
-precipitații totale scăzute
Acacia Baobabi Pădure de eucalipți
 Păduri ecuatoriale
Pădurile ecuatoriale se întâlnesc în regiunea ecuatorială, de o parte și de alta a Ecuatorului (în medie
până la 5° latitudine nordică și sudică), în bazinul fluviului Congo, în Câmpia Amazonului, în Nordul Australiei,
și în Insulele Filipine.
Caracteristici:
-este totdeauna verde
-precipitațiile anuale sunt în medie între 1500 și 4000 mm
-temperatura medie este de 25-35°C
- 6 km pătrați de pădure tropicală pot conține până la 750 de specii de copaci și 1.500 de specii de
plante cu flori.
-pădurile tropicale acoperă doar 6% din suprafața Pământului
-furnizează aproximativ 40% din oxigenul planetei
-copacii au adesea vârfuri ascuțite, numite vârfuri de picurare, care permit ploii să curgă rapid
-copacii din aceste păduri nu trebuie să aibă o scoarță groasă pentru a preveni pierderea umezelii,
astfel încât scoarța este de obicei subțire și netedă
Bambus Arbore de cacao Abanos

Mango Rafia (palmier de fibre textile) Arbori de cafea

 Sequoia Hyperion — cel mai înalt copac din lume

A fost descoperit de către naturaliștii amatori Michael Taylor și Chris Atkins în partea îndepărtată a
Parcului Național Redwood pe 25 august 2006. Parcul este situat în statul California, la nord de San Francisco,
SUA. Copacul a fost numit în cinstea personajului din mitologia Antică Greacă - titanul Hyperion, al cărui
nume din greaca veche înseamnă ”măreț”.
Înălțimea sa este de 115,6 metri. Vârsta estimată a arborelui este de aproximativ 600-700 de ani, ceea
ce face din Hyperion un sequoia tânăr în comparație cu alți copaci care sunt de pe vremea lui Iisus Hristos.
Având în vedere că vârful copacului a fost grav deteriorat de păsări, iar creșterea lui va fi mai lentă,
arborele Helios, care are o înălțime de 114,6 m, dar o creștere mai rapidă, îl va depăși pe Hyperion în scurt
timp.
 Cel mai bătrân arbore din lume:

Pinul din Munţii Albi ai Californiei este considerat cel mai vechi arbore
de pe Pământ. Se estimează că are vârsta de aproximativ 4.841 de ani.
Numele său a fost inspirat din Biblie, Matusalem fiind omul care a trăit cel
mai mult. Locaţia lui exactă este păstrată secretă pentru a-l proteja de
public.

și din România:

Cel mai bătrân copac din România este un stejar și are mai bine de
900 de ani. Supranumit "bătrânul Carpaților", arborele se află la marginea
satului Mercheașa din județul Brașov.
 Evenimente

Evenimentele zilei:
Pe data de 7 iunie 48 î.Hr. are loc bătălia Pharsalus, în care
Pompei este învins de Cezar.
Tot pe 7 iunie, dar in 1780, are loc revolta anticatolică de la
Londra.
De asemenea, ziua de 7 iunie este cunoscută românilor, fiind
ziua nașterii lui Henri Coanda (1886-1972).

Evenimentul săptămânii:
Un incendiu a izbucnit în noaptea de marți spre miercuri în hala
unei firme care se ocupă de colectarea deșeurilor periculoase din
comuna Brazi, județul Prahova. Autoritățile au emis mesaj Ro-Alert din
cauza fumului dens degajat.
 Proiect realizat de:
Şerban Diana
Tudor Maria
Cazan Rareș
Jilăveanu Mihnea

Mulțumim pentru atenție!

 Bibliografie:

https://prezi.com/x1yxplaoynid/deserturile-arctice/?frame=8f80e2fe55bfc76825745de020aee611b818d741
https://geografilia.blogspot.com/2015/02/zonele-biogeografice-zona-calda.html
https://alkzik.wordpress.com/2020/05/20/plantele-si-animalele-repartitia-geografica/
https://www.colegiu.info/zonele-de-vegetatie
https://ro.wikipedia.org/wiki/
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure_ecuatorial%C4%83
https://atlas-geografic.net/cel-mai-inalt-copac-din-lume/