6

wyÇm§0yÀªÇ!m²ßXّ
 Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Manualul este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin

Ordinul ministrului educației naționale nr. 3393/28.02.2017.

119 – număr de telefon unic la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor
116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii
6

MANUAL PENTRU CLASA A VI-A

Editura Paralela 45
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 5022/06.07.2023.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital.

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Numele elevului care Anul Starea manualului*

Anul Clasa Școala
a primit manualul școlar la primire la returnare
1.

2.

3.

4.

* Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfăcător, deteriorat.
Cadrele didactice vor controla dacă numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie să facă niciun fel de însemnări pe manual.

Referenți științifici:
Prof. univ. dr. Paulina Anastasiu, Universitatea din București, Facultatea de Biologie
Prof. gr. I Claudia Manuela Neguț, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, București

ISBN 978-973-47-3945-5 Coordonator editorial: Iuliana Ene

Redactare: Iuliana Ene, Ramona Rossall
Corectură: Ramona Rossall
Tehnoredactare: Mihail Vlad
Design copertă: Mirona Pintilie
Pregătire de tipar: Marius Badea

Credite foto: shutterstock.com, dreamstime.com,

wikipedia.org
Materiale video și audio, digitalizare:
EDITSOFT & SERVICES

Copyright © Editura Paralela 45, 2023

Prezenta lucrare folosește denumiri ce constituie mărci înregistrate,
iar conținutul este protejat de legislația privind dreptul de proprietate intelectuală.

COMENZI – CARTEA PRIN POȘTĂ

EDITURA PARALELA 45
Bulevardul Republicii, nr. 148, Clădirea C1, etaj 4, Pitești,
jud. Argeș, cod 110177
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444; 0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro

www.edituraparalela45.ro
 Cuvânt-înainte
Suntem cu toții parte din natură, iar aceasta este un izvor nesecat de modele pe care
putem să le urmăm în viață, exemple de structură și funcție, sursă de inspirație pentru
creatori, inventatori și modelatori.
Prin parcurgerea acestui manual frumos ilustrat vei călători într-o lume fascinantă,
vei descoperi structura și funcțiile viețuitoarelor, vei realiza, singur sau în echipă, diverse
activități de învățare, îți vei fixa cunoștințele acumulate rezolvând probleme și situa-
ții-problemă, vei realiza diverse lucrări practice și investigații ale proceselor care au loc în
corpul viețuitoarelor.
Conținutul manualului este structurat de la simplu la complex, în așa manieră încât să
înțelegi cât mai bine lecțiile predate. Manualul fizic este completat de manualul digital, în
care vei putea exersa, prin mijloace moderne, ceea ce ai învățat. Activitățile media statice
și dinamice te vor ajuta să înțelegi ceea ce nu poți vedea cu ochiul liber în lumea vie. Vei
afla cum se realizează funcțiile de nutriție ale viețuitoarelor, ce boli pot afecta organismul
uman și care sunt măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor. Vei afla care sunt situațiile de
urgență și cum trebuie să acționezi în astfel de împrejurări.
Alege surse de informare sigure – cărți, publicații, atlase, articole științifice – și nu uita
să precizezi aceste surse la finalul fișelor de portofoliu și al referatelor pe care le vei realiza
de-a lungul anului școlar.
Cunoștințele pe care le vei acumula parcurgând materia de biologie a clasei a VI-a,
priceperile și deprinderile pe care ți le vei forma își vor dovedi aplicabilitatea imediată în
propriile experiențe de viață, dar și în viitorul mai îndepărtat, ajutându-te să descoperi ce
profesie îți dorești să urmezi.
Am încercat să-ți oferim un suport util pentru studiul biologiei, iar eforturile noastre
ne dorim a fi transpuse în rezultatele tale foarte bune la învățătură. Să ai un parcurs școlar
lin, copile drag, încununat de succese în toate domeniile cunoașterii și ale devenirii tale!
Ne-ar onora dacă tu, tânărul de astăzi, vei ajunge adolescentul responsabil de mâine, cu
un solid bagaj de cunoștințe, cu competențe cât mai variate dobândite în anii de școală.

Autorii

Sfaturi care îți vor ușura procesul de învățare:

 Fii foarte atent/ă la explicațiile profesorului!
 Repetă lecția în aceeași zi în care ți-a fost predată!
 Rezolvă toate sarcinile de lucru!
 Scrie frumos și citeț în caietul de notițe!
 Realizează scheme și desene ajutătoare atunci când înveți!
 Citește/recitește schema din caiet și conținutul din manual până când totul îți
este clar!
 Învață cu toate simțurile (ascultă, scrie, citește)!
 Dacă simți că îți pierzi concentrarea când citești în gând, încearcă cu voce tare!
 Dacă ai aspecte pe care nu le-ai înțeles, nu ezita să le discuți cu colegii sau cu
profesorul!

3
 Cuprins

Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
Competențe generale și specifice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6
Instrucțiuni de utilizare a manualului în format digital și tipărit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

ORGANISMUL – UN TOT UNITAR

9 Unitatea de învățare 1. Organismul
Organismul – un tot unitar
Alcătuirea generală a unui organism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Organismul unei plante superioare (celule, țesuturi, organe, sisteme de organe)
Celula vegetală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Țesuturile vegetale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Organele și sistemele de organe ale unei plante cu flori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Organismul unui mamifer și al omului (celule, țesuturi, organe, sisteme de organe)
Celula animală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Țesuturile animale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Organele și sistemele de organe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE

23 Unitatea de învățare 2. Hrănirea
Hrănirea la plante
Frunza – alcătuire externă și internă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Fotosinteza și rolul frunzei în fotosinteză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Importanța fotosintezei în natură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Hrănirea la animale
Sistemul digestiv la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Digestia la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Adaptări ale digestiei la diferite vertebrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Alte tipuri de hrănire în lumea vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
47 Unitatea de învățare 3. Respirația
Respirația în lumea vie
Respirația – proces prin care se obține energie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
Respirația la plante
Frunza – rolul stomatelor în schimbul de gaze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Influența factorilor externi și interni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Respirația la animale
Sistemul respirator la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

4
 Respirația la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Respirația în medii de viață diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
59 Unitatea de învățare 4. Circulația
Circulația la plante
Absorbția apei, rolul perișorilor absorbanți și circulația sevei brute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Tulpina și transportul sevei elaborate. Rolul vaselor conducătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Influența factorilor de mediu asupra circulației în corpul plantelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Circulația la animale
Mediul intern, sângele – componente și rolul lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Importanța vaccinării. Grupele sangvine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Sistemul circulator la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Circulația la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
Particularități ale circulației la vertebrate (inima și tipurile de circulație) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Animale cu temperatura sângelui variabilă sau constantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
81 Unitatea de învățare 5. Excreția
Excreția la plante
Transpirația la plante. Frunza – rolul stomatelor. Influența factorilor de mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
Excreția la animale
Sistemul excretor la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Excreția la om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Adaptări ale excreției la medii de viață diferite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
91 Unitatea de învățare 6. Relații între funcțiile de nutriție
Relații între funcțiile de nutriție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Metabolismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94

ELEMENTE DE IGIENĂ ȘI DE PREVENIRE A ÎMBOLNĂVIRILOR

97 Unitatea de învățare 7. Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Igiena sistemului digestiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Igiena sistemului respirator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
Igiena sistemului circulator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Igiena sistemului excretor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
Comportamente responsabile în situații de urgență . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Recapitulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .111

Recapitulare finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112

Evaluare finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114
Bareme de corectare a testelor de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
Fișă de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Fișă de evaluare colegială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

5
 Competențe generale și specifice
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor, cu instrumente și metode științifice
1.1. Selectarea unor texte, filme, desene, scheme, grafice, diagrame ca surse pentru extragerea unor informații referitoare la unele
procese, fenomene și sisteme biologice
1.2. Realizarea independentă a unor activități de investigare pe baza unor fișe de lucru date
1.3. Colaborarea în echipă pentru îndeplinirea sarcinilor de explorare a sistemelor vii

2. Comunicarea adecvată în diferite contexte științifice și sociale

2.1. Organizarea informațiilor științifice după un plan propriu
2.2. Realizarea de produse de prezentare a informațiilor sub formă de modele, forme grafice, texte, produse artistice, cu mijloace
TIC, utilizând adecvat terminologia specifică biologiei

3. Rezolvarea unor situații-problemă din lumea vie, pe baza gândirii logice și a creativității
3.1. Interpretarea diverselor modele ale unor sisteme biologice
3.2. Aplicarea unor algoritmi selectați adecvat în investigarea lumii vii

4. Manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural propice vieții
4.1. Transferarea achizițiilor din domeniul biologiei în contexte noi
4.2. Identificarea relațiilor dintre propriul comportament și starea de sănătate

Lucrări practice
1. Observații asupra celulelor (de exemplu: la citrice, din epiderma de ceapă, din mucoasa bucală)
2. Observații microscopice asupra țesuturilor vegetale și animale pe preparate fixe
3. Experiențe simple de punere în evidență a rolului țesuturilor (de exemplu: țesutul secretor din petalele de trandafir, din
frunzele de mentă, din coaja de portocală; țesutul de depozitare – amidonul din tuberculul de cartof )
4. Evidențierea procesului de fotosinteză (de exemplu: producerea de oxigen la o plantă acvatică, necesitatea prezenței CO2
pentru fotosinteză, producerea de amidon la o plantă terestră, extragerea pigmenților clorofilieni din frunze)
5. Observarea influenței factorilor de mediu asupra fotosintezei (lumina, temperatura)
6. Evidențierea acțiunii unor sucuri digestive (de exemplu: saliva, bila)
7. Evidențierea respirației aerobe la plante (de exemplu: după consumul de oxigen și după dioxidul de carbon eliminat,
determinarea consumului de substanțe organice)
8. Evidențierea respirației anaerobe (fermentația alcoolică – drojdia de bere; fermentația lactică – acrirea laptelui)
9. Măsurarea frecvenței respiratorii în condiții de repaus și de efort, a perimetrului toracic în inspirație și în expirație
10. Punerea în evidență a vaporilor de apă din aerul expirat
11. Simularea rolului lichidului pleural în mișcările respiratorii
12. Evidențierea rolului perișorilor absorbanți în absorbția apei
13. Evidențierea circulației sevei brute prin plantă (de exemplu: ramură de plop sau tei în apă cu albastru de metilen,
ghiocei/narcise în cerneală sau alți coloranți)
14. Observarea influenței temperaturii asupra absorbției și a circulației sevelor
15. Măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale în condiții de repaus și de efort
16. Disecția inimii de mamifer
17. Evidențierea transpirației și a eliminării apei sub formă de picături la plante
18. Disecția unui rinichi de mamifer

6
 Instrucțiuni de utilizare a manualului
în format digital și tipărit
Varianta digitală a manualului cuprinde integral conținutul variantei tipărite și, în plus, o serie de
activități multimedia interactive, care vor face învățarea mult mai plăcută și mai ușoară.

Simbolurile care indică activitățile multimedia interactive de învățare:

AMII static
Activarea acestui buton permite vizualizarea optimizată a secvenței din manual.

AMII animat
Activarea acestui buton permite vizualizarea unui filmuleț, pentru care se pot controla înce-
perea/întreruperea (prin butonul Start/Pauză), volumul și maximizarea ecranului.
AMII interactiv
Activarea acestui buton permite vizualizarea unor secvențe educaționale cu grad înalt de
interactivitate, la finalul cărora este dat un feedback imediat. Conținuturile marcate cu acest
simbol pot fi de tipul: completare, trage și plasează, bifarea variantei corecte, asocierea unor
termeni din mai multe coloane.

Organismul unei plante superioare U

Organele și sistemele de organe
rgane
gane
ale unei plante cu florii
pentru activitate statică
floare
fruct
Amintește-ți!
 Ce este un țesut? coroană

Descoperă! semințe
Organul reprezintă o grupare de țesuturi care trunchi
funcționează împreună. Sistemul de organe gru-
pează organele care funcționează împreună.
rădăcină
O plantă superioară are corpul format din mai multe organe. Acestea
sunt de două tipuri: vegetative și de reproducere. Organele vegetative au
rol în hrănirea plantei, iar organele de reproducere determină înmulțirea acesteia.
Organele vegetative sunt: rădăcina, tulpina și frunza, care formează sistemul
vegetativ.
Sistemul reproducător este reprezentat de floare, fruct și sămânță. Vocabular
inflorescență =
pentru activitate animată
Reține! grupare de flori.
Organele vegetative formează sistemul vegetativ, iar organele de reprodu-
cere formează sistemul reproducător.

Observă!
Observă imaginea de mai sus și amintește-ți componentele unei plante cu flori. Identifică rolul pe
care îl poate îndeplini fiecare organ. Ce alte roluri mai pot îndeplini organele vegetative?
Organele plantei Funcțiile principale Funcțiile secundare
Rădăcina  fixează planta în sol  depozitează substanțe hrănitoare (la morcov, țelină,
 absoarbe apa cu sărurile minerale din sol pătrunjel, păstârnac, ridichi)
 conduce seva brută spre tulpină
Tulpina  susține frunzele, florile și fructele  depozitează substanțe hrănitoare: tulpina aeriană de
 conduce seva brută spre frunze și seva la gulie, cotorul de varză, tulpinile subterane (bulbii la
elaborată spre toate organele plantei ceapă, rizomii la ferigă, la iris, tuberculii de cartof )
Frunza  realizează fotosinteza, respirația și  reprezintă hrană pentru alte animale
transpirația  uneori are rol de capcană
Floarea  asigură polenizarea și fecundația  depozitează substanțe hrănitoare (inflorescența de
conopidă)
 oferă hrană (nectar) insectelor
 are rol ornamental
Fructul și  fructul protejează sămânța, care generează  depozitează substanțe hrănitoare
sămânța o nouă plantă  au rol nutritiv și decorativ
pentru activitate interactivă
Exersează! Care este organul
Alege răspunsul corect. ce va genera
Rol în fotosinteză are: o nouă plantă?
a. floarea; b. fructul; c. frunza; d. tulpina arborilor.

 După poziția lor pe tulpină, mugurii pot fi: apicali și axilari (în axila frunzei/ramurii)? că... Știai
 După organele pe care le generează, mugurii pot fi: foliari (generează frunze), florali (generează
flori) și micști (de lăstari vegetativi – tulpini și ramuri; de lăstari reproducători – flori)?

7
 Manualul este organizat în șapte unități de învățare, care acoperă integral domeniile de conținut pre-
văzute de programa școlară, și conține lecții de predare-învățare, lecții de recapitulare și lecții de evaluare.

LECȚIE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE
U2 Hrănirea Hrănirea la plante U2 U2 Hrănirea
Frunza – alcătuire externă și internă Frunza, alcătuire internă Reține!
Pe o secțiune prin limbul foliar, se observă la microscop următoarele com- Frunza este formată din limb, pețiol și teacă.
Etimologie ponente: epiderma superioară, mezofilul (care este străbătut de nervuri) și Vocabular
Mezofilul este dispus între cele două epiderme ale limbului foliar și are celule special adaptate
cloroplast epiderma inferioară. lance = veche armă pentru procesul de fotosinteză (spre epiderma superioară, acestea sunt bogate în cloroplaste, iar spre
Epiderma superioară este formată dintr-un singur strat de celule strâns unite
Amintește-ți!
gr. khloros = verde, de atac, formată epiderma inferioară, acestea sunt spațiate între ele și sunt conectate cu vasele conducătoare).
iarbă; între ele, lipsite de cloroplaste, și este acoperită de cuticulă. dintr-o vergea lungă
gr. plastos = format.  Ce este un organ?  Ce fel de organ este frunza? Mezofilul este partea cuprinsă între epiderma superioară și cea inferioară. Este de lemn, prevăzută cu
format din două tipuri de țesuturi: palisadic și lacunar. Țesutul palisadic, situat spre un vârf metalic ascuțit;
cord
lat. cor, cordis = inimă.
epiderma superioară, este format din celule alungite așezate una lângă alta, si- palisadă = structură Exersează!
epidermă
Descoperă! tuate perpendicular pe epidermă, bogate în cloroplaste, care conțin un pigment
verde numit clorofilă. Țesutul lacunar, situat spre epiderma inferioară, este format
de apărare formată 1 Alege răspunsul corect.
din pari înfipți în Celule fără cloroplaste se află în:
lat. epidermis; Frunza este principalul organ cu rol de hrănire în corpul plantei. Pentru a din celule care lasă spații sol și legați între ei a. epidermă; b. mezofil;
gr. epi = deasupra; îndeplini această funcție, frunza prezintă câteva adaptări. mari între ele și care au un cu scândurele sau cu c. țesutul lacunar; d. țesutul palisadic.
gr. derma = piele. Pentru a descoperi care sunt adaptările frunzei pentru prepararea hranei, număr mai mic de cloro- cuticula crenguțe subțirele;
privește cu atenție mai multe plante și observă din ce sunt alcătuite frunzele, ce plaste. De ce? epiderma superioară gard primitiv. 2 Copiază în caiet și completează spațiile libere:
frunză
formă au acestea, cum sunt ele dispuse pe tulpină și ce culoare au. Nervurile conțin vasele țesutul palisadic
lat. frondia, frons, cu cloroplaste Frunza este organul ..................................... cu rol în ..................................... hranei.
frondis. conducătoare. Vasele libe-
riene formează floemul, iar țesutul lacunar 3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
limb Frunza, alcătuire externă Află mai multe!
vasele lemnoase, xilemul. Frunza este alimentată cu sevă din vasele liberiene. A/F
lat. limbus. Frunza simplă este alcătuită din trei părți: limb, pețiol și teacă (baza frunzei). Epiderma inferioară
xilemul Celulele pot fi obser-
floemul Porumbul are frunza liniară. A/F
mezofil Limbul este partea lățită a frunzei, de culoare verde, orientată spre lumină este formată dintr-un sin- vate la microscopul
pentru a o capta și a o folosi în prepararea hranei. El este străbătut de firișoare epiderma electronic, care obține 4 Calculează numărul de stomate care se află pe 2 cm2 de frunză, știind că frunza prezintă 682 de
gr. mesos = intermediar; gur strat de celule, între inferioară
gr. phyllon = frunză. numite nervuri. După forma limbului, frunzele pot fi: aciculare (la pin), liniare (la care, din loc în loc, se află imagini de o claritate stomate/mm2.
grâu), spatulate (la bănuți), ovate (la păr), romboidale stomatele, structuri ce per- foarte mare de la
palisadă (la mesteacăn), sagitate (la săgeata-apei), cordiforme suprafața acestora. Iată
lat. palus = par. mit schimburile de gaze cu atmosfera. Stomatele sunt formate din două celule
(la tei), lanceolate (la salcie), triunghiulare (la lobodă). cum arată stomatele
stomatice în formă de bob de fasole, ce lasă o deschidere, numită ostiolă. În funcție
unei frunze, văzute la Proiect
pețiol Limbul frunzei are două fețe: fața superioară, de gradul de hidratare a celulelor stomatice, ostiola se poate închide sau deschide. Se dă următoarea imagine cu noțiuni în limba engleză și formule chimice:
lat. petiolus. expusă spre lumină, și fața inferioară, expusă spre sol. microscopul electronic:
Cum va fi ostiola când celulele stomatice sunt deshidratate? Celulele stomatice sunt
teacă Pețiolul este codița frunzei. Prin intermediul său, singurele celule ale epidermei care prezintă cloroplaste.
lat. theca. vasele conducătoare din tulpină ajung la limb și se Poți observa aceste structuri în imaginea de mai jos.
continuă în nervuri. Ce vase conducătoare cunoști?
Nervură
Teaca fixează frunza pe tulpină la nivelul unor Limb
proeminențe numite noduri. La plantele lemnoase, în Pețiol ostiolă
axila frunzei (unghiul format de teacă și tulpină) se formează muguri. Ce fel
de muguri sunt? Din ce fel de țesut sunt formați? perete celular
Care dintre cele trei părți ale frunzei poate lipsi? cloroplaste
La monocotiledonate, pețiolul lipsește, iar teaca este formată din baza Teacă
limbului, înfășurat în jurul tulpinii. citoplasmă

Observă! vacuolă
grana
nucleu stroma tilacoid
Observă imaginile de mai jos și asociază, utilizând linii, tipul de frunză cu planta căreia îi aparține.
membrană membrană
membrană externă
celulară internă
STOMATĂ DESCHISĂ STOMATĂ ÎNCHISĂ
Cloroplast spațiu
intermembranar

aciculară ovată triunghiulară spatulată sagitată romboidală cordiformă liniară lanceolată Alcătuirea stomatei
Realizează un produs de prezentare a informațiilor științifice desprinse din această imagine.
 La anumite plante, teaca frunzei poate înconjura tulpina, așa cum teaca protejează că... Știai Produsul realizat poate fi: o animație, o compunere, un poster, o prezentare Microsoft PowerPoint cu
titlul: Cum funcționează stomatele?
sabia?
Textul va fi redactat în limba română, utilizând noțiunile învățate în cadrul acestei lecții. Pentru a
tei mesteacăn pin grâu păr salcie bănuți lobodă săgeata-apei  Distanța dintre două noduri pe tulpină poartă numele de internod?
traduce informațiile din engleză folosește dicționarul și internetul sau întreabă-ți profesorul/colegii
 Stomatele diferă de la o plantă la alta, atât ca dispoziție (pe fața superioară – la nufăr, pe ambele
2 2 de clasă.
fețe ale frunzei – la iris), cât și ca număr (14-33/mm la grâu, 376-720/mm la varză, putând chiar
depăși 1000/mm2 la unele plante)?
 Există și frunze compuse, la care limbul foliar este divizat în mai multe foliole?

2 2 26

LECȚIE DE RECAPITULARE LECȚIE DE EVALUARE

U2 U2
REC APITULARE EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 1 punct
Frunza – alcătuire Frunza este principalul organ cu rol în fotosinteză.   Organul plantei specializat în fotosinteză este:
externă și internă O frunză simplă este formată din: limb, pețiol și teacă. a. floarea; b. fructul; c. frunza; d. rădăcina.
Limbul prezintă: două fețe (superioară și inferioară) tapetate cu epidermă   Componenta frunzei care prezintă numeroase stomate este:
și cuticulă (de cele mai multe a. epiderma inferioară; b. epiderma superioară; c. mezofilul; d. nervurile.
ori), între care se află mezofilul,
ale cărui celule conțin nume- 2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 4 puncte
foliolă
roase cloroplaste. Mezofilul nervură secundară
a. Partea frunzei care se fixează pe tulpină este .................................... .
este format din două tipuri nervură principală b. Partea lățită a frunzei este .................................... .
de țesuturi: palisadic și lacu- limb c. Structurile prin care se realizează schimburile de gaze cu atmosfera sunt ................................... .
nar. La majoritatea plantelor, d. Cele mai multe cloroplaste se află în țesutul .................................... al mezofilului.
epiderma inferioară prezintă 3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
stomate. Stomatele se închid și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
și se deschid, reglând schim- rescrie-le în caiet. 3 puncte
bul de gaze cu atmosfera. pețiol
A F
Pețiolul este codița frunzei. mugure axilar
Teaca fixează frunza pe tul- teacă a. Celulele stomatice nu au cloroplaste.
pină. Frunză simplă Frunză compusă b. Oxigenul degajat în atmosferă se formează în faza de întuneric a fotosintezei.
c. Intensitatea fotosintezei este influențată de gradul de hidratare a celulelor.
Fotosinteza și rolul Fotosinteza este procesul prin care plantele își prepară hrana cu ajutorul
frunzei în fotosin- luminii. 4 Scrie un scurt eseu cu titlul „Plantele susțin viața planetei”. 1 punct
teză Fotosinteza are două etape succesive: faza de lumină și faza de întuneric. În
faza de lumină, apa se descompune în oxigen și hidrogen. Oxigenul se degajă
în atmosferă, iar hidrogenul trece în faza de întuneric, unde se cuplează cu
dioxidul de carbon, formând substanțele organice.
Schema generală a fotosintezei:
lumină
Apă + Dioxid de carbon Substanțe hrănitoare + Oxigen
clorofilă

Influența factorilor Fotosinteza este influențată de mai mulți factori:

de mediu asupra  factori externi:
fotosintezei – lumina;
– temperatura;
– apa;
– dioxidul de carbon din atmosferă;
– sărurile minerale din sol;
 factori interni:
– cantitatea de apă din celule (gradul de hidratare a celulelor);
– vârsta plantei;
– poziția frunzelor pe plantă și expunerea lor la lumină;
– cantitatea de clorofilă.
Se acordă 1 punct din oficiu.
Timp de lucru: 30 de minute.
Importanța fotosin- Fotosinteza este cel mai important proces din lumea vie, fără de care
tezei în natură viața ar fi imposibilă.
În fotosinteză:
– se utilizează apa din sol, plantele făcând parte din circuitul apei în AUTOEVALUARE
natură; Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
– se elimină oxigen în atmosferă (gazul care întreține arderea), iar acesta REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!
este folosit în respirație de organismele aerobe (care nu pot trăi fără oxigen);
– energia luminoasă este transformată în energie chimică;
– substanțele minerale sunt transformate în substanțe organice. Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!
și repetă testul! care ți-au pus probleme!

8
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
ORGANISMUL
Lumea vie este organizată în corpuri vii (organisme, indivizi) de o mare
diversitate.
Organisme vii sunt plantele, animalele, ciupercile și microorganismele.

Organismul – un tot unitar

 Alcătuirea generală a unui organism

Organismul unei plante superioare (celule, țesuturi, organe, sisteme de organe)

 Celula vegetală
 Țesuturile vegetale
 Organele și sistemele de organe ale unei plante cu flori

Organismul unui mamifer și al omului (celule, țesuturi, organe,

sisteme de organe)
 Celula animală
 Țesuturile animale
 Organele și sistemele de organe

Recapitulare
Evaluare

9
U1 Organismul
Alcătuirea generală a unui organism
Etimologie
anatomie
gr. ana = prin; Amintește-ți!
gr. tomein = a tăia;
 Care sunt părțile componente ale unei plante? Dar ale unui animal?
lat. anatomia =
disecare.  Ce observi în imaginile de mai jos?

fiziologie
gr. physis = funcție;
gr. logos = știință.

celule
Descoperă!
Orice ființă realizează schimburi de substanțe și energie (materie) cu mediul,
își autoreglează activitatea și se reproduce.
Cele mai mici structuri din corpul unei vietăți sunt celulele.

Toate organismele au corpul format din sisteme de organe, care sunt grupări
de organe ce funcționează împreună. Organele sunt alcătuite din țesuturi, iar
țesuturile, din celule.
Organismele care au corpul format dintr-o singură celulă se numesc organisme
unicelulare (bacteriile, drojdiile, euglena verde, amiba, parameciul), iar cele care au
corpul format din mai multe celule se numesc organisme pluricelulare (organis-
mele mari care se pot observa cu ochiul liber sau cu lupa). Organismele pluricelulare
provin dintr-o singură celulă, numită zigot. Cum se numesc organismele care pot fi
observate cu ochiul liber?
Știința care studiază alcătuirea internă a organismelor (componentele și rapor-
turile dintre ele) poartă numele de anatomie. Funcțiile viețuitoarelor sunt studiate
de fiziologie.

Reține!
Organismele sunt formate din celule, țesuturi, organe și sisteme de organe.

Exersează!
Copiază schemele în caiet și completează-le cu noțiunile care lipsesc:
Vocabular Celule Plantă

autoreglare =
Organe Animal
capacitatea organis-
melor de a-și regla
propria activitate cât
mai adecvat față de
Biologia are mai multe ramuri, care studiază: plantele (botanica), Știai că...
stimulii din mediu.
animalele (zoologia), păsările (ornitologia), insectele (entomologia), relațiile dintre
organisme și mediu (ecologia), ereditatea și variabilitatea organismelor (genetica)?

10
 Organismul unei plante superioare U1
Celula vegetală
Etimologie
celula
Amintește-ți! lat. cellula =
 Care sunt cele mai mici structuri din corpul organismelor? cămăruță.
 Ce instrumente poți folosi pentru a le observa? citoplasma
gr. kytos = celulă;
lat., gr. plasma =
lichid.
Descoperă! eucariote
Principalele componente ale unei celule vegetale sunt: membrana, cito- gr. eu = adevărat;
plasma, nucleul și organitele celulare (citoplasmatice). gr. karyon = nucleu.
Celulele au dimensiuni foarte mici.
Structurile specifice celulei vegetale sunt: perete celular, cloroplaste și
vacuole. Unde se mai folosește
cuvântul „celulă”?
Toate viețuitoarele au corpul format din celule de diverse forme și mărimi,
care îndeplinesc diferite funcții. La organismele unicelulare, celula face schimburi
directe cu mediul de viață și îndeplinește toate funcțiile unui organism, iar în
corpul organismelor pluricelulare celulele coexistă și funcționează împreună.
Pentru a descoperi componentele celulei vegetale, observă desenele alăturate
și realizează lucrările practice de mai jos. Unele celule pot fi observate cu ochiul
liber, fiind macroscopice, însă majoritatea celulelor sunt vizibile doar la microscop,
fiind de dimensiuni foarte mici, microscopice.

Observații asupra celulelor vegetale Lucrări practice

Observații macroscopice
Materiale necesare: lupă, fructe
de tomate, citrice, o felie de pepene.
Mod de lucru:
1. Taie fructul în două jumătăți.
Observații microscopice
Materiale necesare: bulb de ceapă,
trusă de disecție, pipetă, pahar cu apă,
albastru de metilen, hârtie de filtru,
lame și lamele de sticlă, microscop.
Mod de lucru:
1. Secționează longitudinal bulbul
de ceapă.
2. Pune o picătură de apă pe lama
de sticlă.
3. Desprinde o porțiune din foița de
ceapă, pune-o bine întinsă în pică-
tura de apă și acoper-o cu lamela.
4. În apropierea lamelei toarnă o
picătură de albastru de metilen.
5. Cu ajutorul hârtiei de filtru încu-
rajează avansarea albastrului de
metilen prin preparat.
2. Observă cu ochiul liber săcule-
țele sau cămăruțele pline cu suc;
acestea sunt celulele vegetale.
3. Observă-le apoi cu lupa.
6. Spală surplusul de albastru de
metilen cu puțină apă și absoar-
be-o apoi cu hârtie de filtru.
7. Captează lumina în câmpul
microscopului și îndepărtează
măsuța de obiectiv.
Scrie componentele vizibile
8. Așază preparatul pe măsuța ale celulei pe desenul
microscopului și observă cu obiec- realizat de tine în caiet.
tivul 10x, apoi cu obiectivul 40x.
9. Apropie măsuța de obiectiv, apoi De ce la foița de ceapă sau
îndepărteaz-o încet până când la portocală nu se observă
prinzi o imagine. cloroplastele?
10. Desenează în
caiet ceea ce ai Reține!
observat. Celula este unitatea structurală și
funcțională a tuturor viețuitoarelor.

11
U1 Organismul
Reține! Cloroplast Nucleu
organit specific conține materialul
celulelor vegetale, genetic al celulei
ce facilitează (ADN) Ribozomi
fotosinteza organite cu
Citoplasmă rol în sinteza
lichidul celular în proteinelor
care se află nucleul
și celelalte organite
celulare, asigurându-le
buna funcționare

Mitocondrie
Vacuolă
organit celular
organit cu rol în respirație,
celular ce asigură energia
membranos, necesară activității
care asigură celulei
echilibrul hidric
al celulei

În funcție
de complexi-
Membrană celulară
ea celulelor și a
tatea Perete celular
(membrană plasmatică)
modului de hrănire, asigură rezistență are ca principal rol protecția, Vocabular
organismele se grupează mecanică și delimitează celula și permite
protecție schimburile cu exteriorul celuloză = poli-
în cinci regnuri: Monera
(bacteriile, cianobacteriile), zaharid din care se
Protista (euglena verde, amiba, parameciul), Fungi (ciupercile), fabrică hârtia; se
Plantae (plantele), Animalia (animalele). găsește în cantități
mari în peretele celular
al celulelor vegetale
Observă! Exersează! și conferă plantelor
rezistență mecanică și
Observă și amintește-ți organismele din 1 Alege răspunsul corect.
elasticitate.
cele cinci regnuri! Componenta cu rol protector
a celulei vegetale este:
a. citoplasma; b. mitocondria;
c. nucleul; d. peretele celular.
2 Completează spațiile libere:
Celula este ........... structurală și ........... a orga-
nismelor vii.
Organismele 3 Stabilește valoarea de adevăr a următoare-
vii lor propoziții:
La microscop, în preparatul cu foița
de ceapă ai observat o celulă. A/F
Nucleul este o componentă de bază
a celulelor eucariotelor. A/F

 Termenul de celulă a fost introdus în știință de către Robert Hooke, într-o carte pe că... Știai
care a publicat-o în anul 1665, când a comparat celulele de plută pe care le-a văzut prin microscopul
său cu micile camere de locuit ale călugărilor?
 Peretele celular conține celuloză?

12
 Organismul unei plante superioare U1
Țesuturile vegetale
Amintește-ți!
 În lecția precedentă, la microscop ai observat o celulă sau mai multe? Erau 1.
separate sau unite? Ai avut în câmpul microscopic o celulă sau un țesut?

Reține!
Țesuturile constituie grupări permanente de celule interconectate, care au
aceeași origine, formă, alcătuire și care îndeplinesc aceeași funcție. 2.

Descoperă!
Tipurile de țesuturi vegetale. După gradul de diferențiere (specializare)
a celulelor, se disting:
 țesuturi embrionare (numite și meristematice sau formative); 3.

 țesuturi definitive.

Tipurile de
Localizarea Structura Funcțiile (rolul)
țesuturi
Țesuturi  la vârful rădăcinii, la  celule mici, rotunde,  determină creșterea în
embrionare vârful tulpinii (apicale) cu perete celular lungime a plantei 4.
(meristematice) și în muguri (1) subțire, nucleu mare,
 între celulele fără spații între ele  determină creșterea în
definitive (laterale)  se divid continuu grosime a plantei
Țesuturi  celule specializate,
definitive care nu se mai divid
a) de apărare  se află la exteriorul  celulele sunt strâns  protejează planta în contact
(epiderma) plantei unite între ele cu factorii de mediu 5.
 la nivelul frunzei  stomatele asigură schimbul
prezintă stomate de gaze (2)
 la nivelul rădăcinii  perișorii absorbanți absorb
formează perișori apa cu săruri din sol (3)
absorbanți
b) funda-  se află în interiorul  celulele sunt mari,  asimilator – cu rol în
mentale plantei cu spații între ele și cu fotosinteză (4)
6.
(parenchime) pereții celulari subțiri  de depozitare:
– a substanțelor hrănitoare
(la rădăcini, tulpini, fructe) (5)
– a aerului (aerifer) – depozi-
tează aer (în plantele acvatice)
– a apei (acvifer) – depozitează
apa (la plantele suculente)
c) conducă-  în fasciculele  vase lemnoase – for-  conduc seva brută formată 7.
toare conducătoare mate din celule cilindrice, din apa și sărurile minerale
moarte la maturitate, ai absorbite din sol (6)
căror pereți despărțitori
au dispărut
 vase liberiene –  conduc seva elaborată,
formate din celule vii, formată din apă și substanțe
alungite, cu pereții hrănitoare (7)
dintre ele perforați 8.
d) mecanice  în întreaga plantă  formate din celule  mențin planta dreaptă, în
alungite, cu pereții condițiile acțiunii unor forțe
îngroșați uniform sau externe (8)
neuniform
e) secretoare  în frunze, flori,  celule grupate în  produc și elimină/depozi-
fructe buzunare, canale sau tează substanțe nefolositoare
peri plantei: rășină, nectar, latex, 9.
uleiuri eterice (9)

13
U1 Organismul
Observații asupra țesuturilor vegetale Lucrări practice
Observații macroscopice
Materiale necesare: portocală, lumânare, chi- portocală. Aprinde lumânarea și strânge coaja
brituri, frunze de dafin/mentă. de portocală în apropierea ei, iar uleiurile se vor
aprinde.
Mod de lucru: Pe suprafața cojii de portocală se Sucul din feliile de portocală se va aprinde? De ce?
observă numeroase puncte. Acestea sunt buzu- G Fă aceste observații sub atenta supraveghere a
nare pline cu uleiuri eterice. Pentru a demonstra profesorului, având grijă la senzorii de incendiu,
că aceste buzunare conțin uleiuri eterice, sau acasă, supravegheat de unul dintre părinți.
desprinde coaja de portocală. În timp ce faci Rupe frunza de dafin. Ce simți? Un parfum plă-
această operațiune, vei simți un miros plăcut de cut și puternic se degajă din țesutul său secretor.
Observații microscopice
❶ Materiale necesare: preparate permanente Mod de lucru:
din colecția școlii, microscop. 1. Taie tuberculul de cartof în două,
cu ajutorul bisturiului.
Mod de lucru: Sub îndrumarea atentă a profe-
2. Răzuiește ușor cu bisturiul pe una dintre
sorului:
suprafețele secționate și pune ce s-a strâns pe
1. Captează lumina în câmpul microscopului și
o lamă de sticlă, într-o picătură de apă, apoi
îndepărtează măsuța de obiectiv.
acoperă cu o lamelă și observă la microscop,
2. Scoate preparatul permanent din cutia pentru
urmând pașii învățați. Vei observa grăuncioarele
depozitare.
de amidon din țesutul de depozitare.
3. Așază-l pe măsuța microscopului.
3. Toarnă câteva picături de alcool iodat/iod
4. Apropie măsuța de obiectivul cel mai mic, fără
în iodură de potasiu pe una dintre suprafețele
să spargi preparatul, apoi, privind prin ocular,
secționate și lasă-l să acționeze câteva minute.
îndepărtează ușor măsuța de obiectiv până
Ce observi?
când prinzi o imagine clară.
4. Realizează un nou preparat și observă-l la
5. Schimbă obiectivul cu unul
Etimologie microscop. Ce s-a întâmplat cu grăuncioarele de
mai mare. Ce se întâmplă?
amidon? Sub acțiunea iodului, grăuncioarele de
apical 6. Pune preparatul observat la
amidon devin albastre.
lat. apex = vârf. locul său, în cutie, și repetă pașii
de mai sus cu alte preparate.
stomate Reține!
gr. stoma = gură. ❷ Materiale necesare: tuber- Țesuturile vegetale sunt embrionare
cul de cartof, trusă de disecție, (meristematice, de creștere) și definitive
lamă și lamelă de sticlă, apă, (de apărare, fundamentale, conducătoare,
Vocabular alcool iodat/iod în iodură de mecanice și secretoare).
apical = situat la potasiu, microscop.
vârful unei structuri;
fascicul = grup de
elemente de același Exersează!
fel, așezate în formă 1 Alege răspunsul corect.
de mănunchi; Celulele cu pereții groși se află în țesutul:
interconectate = a. fundamental; b. mecanic; c. meristematic; d. secretor.
conectate între ele;
stomate = structuri 2 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
ce permit schimbul de Cactușii depozitează apa în frunze. A/F
gaze dintre frunze și Țesutul fundamental se află la exterior și are rol de apărare. A/F
mediu;
ulei eteric = ulei Meristemele apicale determină creșterea în grosime a plantei. A/F
volatil și inflamabil, 3 Caută imagini cu localizarea țesuturilor în corpul unei plante.
cu miros aromatic,
conținut de flori,
frunze, fructe, scoarță. Meristemele din embrion se numesc meristeme primordiale și Știai că...
ajută la creșterea acestuia, iar meristemele primare, derivate din
cele primordiale, se află în planta adultă și asigură creșterea organelor acesteia?

14
 Organismul unei plante superioare U1
Organele și sistemele de organe
ale unei plante cu flori
floare
fruct
Amintește-ți!
 Ce este un țesut? coroană

Descoperă! semințe
Organul reprezintă o grupare de țesuturi care trunchi
funcționează împreună. Sistemul de organe gru-
pează organele care funcționează împreună.
rădăcină
O plantă superioară are corpul format din mai multe organe. Acestea
sunt de două tipuri: vegetative și de reproducere. Organele vegetative au
rol în hrănirea plantei, iar organele de reproducere determină înmulțirea acesteia.
Organele vegetative sunt: rădăcina, tulpina și frunza, care formează sistemul
vegetativ.
Sistemul reproducător este reprezentat de floare, fruct și sămânță. Vocabular
inflorescență =
Reține! grupare de flori.
Organele vegetative formează sistemul vegetativ, iar organele de reprodu-
cere formează sistemul reproducător.

Observă!
Observă imaginea de mai sus și amintește-ți componentele unei plante cu flori. Identifică rolul pe
care îl poate îndeplini fiecare organ. Ce alte roluri mai pot îndeplini organele vegetative?
Organele plantei Funcțiile principale Funcțiile secundare
Rădăcina  fixează planta în sol  depozitează substanțe hrănitoare (la morcov, țelină,
 absoarbe apa cu sărurile minerale din sol pătrunjel, păstârnac, ridichi)
 conduce seva brută spre tulpină
Tulpina  susține frunzele, florile și fructele  depozitează substanțe hrănitoare: tulpina aeriană de
 conduce seva brută spre frunze și seva la gulie, cotorul de varză, tulpinile subterane (bulbii la
elaborată spre toate organele plantei ceapă, rizomii la ferigă, la iris, tuberculii de cartof )
Frunza  realizează fotosinteza, respirația și  reprezintă hrană pentru alte animale
transpirația  uneori are rol de capcană
Floarea  asigură polenizarea și fecundația  depozitează substanțe hrănitoare (inflorescența de
conopidă)
 oferă hrană (nectar) insectelor
 are rol ornamental
Fructul și  fructul protejează sămânța, care generează  depozitează substanțe hrănitoare
sămânța o nouă plantă  au rol nutritiv și decorativ

Exersează! Care este organul

Alege răspunsul corect. ce va genera
Rol în fotosinteză are: o nouă plantă?
a. floarea; b. fructul; c. frunza; d. tulpina arborilor.

 După poziția lor pe tulpină, mugurii pot fi: apicali și axilari (în axila frunzei/ramurii)? că... Știai
 După organele pe care le generează, mugurii pot fi: foliari (generează frunze), florali (generează
flori) și micști (de lăstari vegetativi – tulpini și ramuri; de lăstari reproducători – flori)?

15
U1 Organismul
Celula animală
Etimologie
mitocondrie
gr. mitos = filament;
Amintește-ți!
gr. chondros = grăunte.  Ce este celula?

Vocabular Descoperă!
discoidal = în formă Celula animală este formată din:
de disc;  membrană semipermeabilă, care permite schimburile de apă, substanțe
mitocondrie = consti- nutritive și gaze respiratorii (oxigen și dioxid de carbon) între interiorul și
tuent citoplasmatic de exteriorul celulei; celulele animale pot fi sferice, fusiforme, cilindrice, stelate,
forma unui bastonaș. cubice, turtite (pavimentoase), discoidale;
 citoplasmă – o substanță lichidă, în care se găsesc nucleul și organitele;
 nucleu, care conține materialul genetic al celulei (toate informațiile nece-
sare funcționării celulei);
 organite citoplasmatice – mitocondrii, ribozomi, vezicule (cu rol de trans-
port) etc.
Observă!
Observă imaginea de mai Nucleu Membrană celulară
jos. Identifică componentele conține
materialul
delimitează celula,
asigurând schimburile
celulei umane și rolul fiecăreia. genetic al cu exteriorul
celulei
(ADN)

Mitocondrie
4 organit celular
2 cu rol în respirația
celulară, ce asigură
producerea de
5 energie necesară
activității celulei

1 Citoplasmă Ribozomi
lichidul celular în organite cu
6 care se află nucleul Veziculă rol în sinteza
și celelalte organite în celula animală proteinelor
citoplasmatice, această structură
asigurându-le înglobează produșii
funcționarea reziduali (deșeurile)
din celulă
Exersează! Reține!
Asociază imaginile Celula animală
cu descrierile potri- nu are perete celu-
vite legate de forma lar și cloroplaste.
celulelor, unindu-le Celula animală
prin săgeți. are un tip de vacu-
discoidale cilindrice pavimentoase cubice stelate sferice ole numite vezicule.

Pe baza informațiilor învățate despre celula

Portofoliu  În corpul
Știai
că...
vegetală și cea animală, realizează un tabel comparativ în caiet, evi- uman există 220 de tipuri
dențiind asemănările și deosebirile dintre cele două tipuri de celule. de celule?
 Spre deosebire de celulele
Celula vegetală vs Celula animală
vegetale, care au un perete
Asemănări
rigid, celulele animale sunt
Deosebiri mult mai variate ca formă?

16
 Organismul unui mamifer și al omului U1
Țesuturile animale
Etimologie

Amintește-ți! adipos
lat. adipis = grăsime.
 Ce este un țesut?
articulație
lat. articulatio.
Observă! colagen
gr. kolla = clei;
Privește imaginea următoare și localizează tipurile de țesuturi. gr. gennan = a naște.
conjunctiv
lat. conjunctivus = care
unește, leagă.
encefal
gr. en = în;
Țesut conjunctiv Țesut conjunctiv lax
semidur gr. cephalos = cap.
(cartilaginos)
Țesut conjunctiv Țesut muscular striat epitelial
moale (adipos)
gr. epi = deasupra, pe;
gr. thele = strat celular.
histologie
gr. histos = țesut,
țesătură;
Țesut nervos Țesut epitelial gr. logos = știință.
imunitate
lat. immunitas =
scutire.
lax
Țesut conjunctiv dur (osos) Țesut conjunctiv fluid (sânge) lat. laxus = lejer.
miocard
gr. mios = mușchi;
Descoperă! lat. cardia = inimă.

Țesuturile conjunctive Țesutul nervos mușchi

 sunt formate din: celule, fibre și  este format din celule nervoase, lat. musculus.
substanță fundamentală; numite neuroni, și celule gliale, nervos
 după consistența substanței funda- numite nevroglii. lat. nervosus.
mentale, țesuturile conjunctive pot fi os
de patru tipuri. Țesuturile musculare lat. ossum.
 sunt formate din celule numite
Țesuturile epiteliale fibre musculare; sânge
 sunt formate din unul sau mai  celulele sunt alungite, uninucleate lat. sanguis.
multe straturi de celule; sau polinucleate, specializate pentru
 celulele epiteliale se divid continuu; contracție.
 nu prezintă vascularizație proprie.

Epiteliu simplu/unistratificat Epiteliu pluristratificat Țesut conjunctiv lax

17
U1 Organismul
Țesut Clase Caracteristici Funcții
Epitelial de acoperire  acoperă suprafața  are rol protector împotriva
corpului (epiderma) factorilor de mediu
sau căptușește  absoarbe diverse
cavități, intrând substanțe (mucoasa
în alcătuirea intestinului subțire)
mucoaselor
Țesut cartilaginos glandular  intră în componența  secretă diverse substanțe
glandelor endocrine
și exocrine
senzorial  intră în structura  transformă energia
organelor de simț stimulilor în impuls nervos
Conjunctiv moale  lax – dispus între  a sigură protecție împotriva
organe, printre frecării
Țesut osos fibrele musculare;  h rănește epiteliile
însoțește epiteliile
 adipos – situat în  d
 epozitează grăsimea
stratul profund al
pielii
semidur  în articulații și în  asigură protecție
(cartilaginos) cartilajele costale mecanică
Sânge  susține țesuturile moi
dur (osos)  intră în alcătuirea  a sigură suport pentru
oaselor musculatura scheletică
 p rotejează organe vitale
 r eprezintă un depozit de
săruri minerale

fluid (sângele)  „celulele” sângelui  transportă substanțe

Țesut muscular striat se numesc elemente nutritive și gaze respiratorii
figurate prin arborele vascular
 nu prezintă fibre,  menține temperatura
fiind fluid corpului constantă
 substanța fundamen-  asigură protecția imună a
tală este plasma organismului
Muscular striat  intră în structura  s e contractă voluntar
Țesut muscular neted mușchilor scheletici pentru a pune corpul în
mișcare
neted  formează  se contractă involuntar,
musculatura din asigurând motilitatea
pereții organelor organelor interne
interne (intestine,
vezică urinară, vase
de sânge etc.)
Țesut muscular cardiac
cardiac  formează mușchiul  a sigură contracția
inimii (miocardul) involuntară a inimii
Nervos –  formează organele  neuronii răspund la
nervoase (encefal, acțiunea stimulilor prin
măduva spinării) generarea și conducerea
impulsului nervos, iar
celulele gliale susțin, apără
Țesut nervos
și hrănesc neuronii

18
 Organismul unui mamifer și al omului U1
Reține!
Țesuturile animale sunt mult mai variate comparativ cu cele vegetale. Princi- Vocabular
palele tipuri de țesuturi animale sunt: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.
Care este cauza varietății țesuturilor animale? a căptuși = a dubla
pe interior, a tapeta o
cavitate a corpului;
cavitate =
Exersează! adâncitură, gaură
1 Alege răspunsul corect. într-un corp solid;
Țesutul care căptușește cavități este: lax = care nu este
a. conjunctiv dur; b. conjunctiv semidur; strâns, întins sau
c. epitelial; d. muscular. încordat;
muscular = referitor
2 Completează spațiile libere: la mușchi;
Mușchiul inimii se numește .......... și are proprietatea de a se .......... . stimul = factor care
dă naștere unei reacții.
Celulele țesutului nervos sunt .......... și celulele .......... .
Țesutul epitelial .......... intră în structura organelor de simț, transformând
energia stimulilor în .......... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
Țesutul conjunctiv lax hrănește epiteliile. A/F
Țesutul conjunctiv dur nu are vase de sânge. A/F
Țesutul muscular striat se contractă involuntar. A/F

Observații microscopice asupra țesuturilor animale Lucrare practică Globule albe

pe preparate fixe (țesut conjunctiv fluid – sânge)
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
Urmărește pașii, iar la final formulează concluzii.
Mod de organizare a activității: individual/pe grupe de elevi.
Materiale necesare: microscop, preparate fixe, atlas, informații de pe internet.
Mod de lucru:
1. Observă cu atenție la microscop preparatele fixe Globule albe, globule roșii
puse la dispoziție de profesor. și trombocite

2. Identifică componentele observate și desenea-

ză-le într-o fișă.
3. Compară cu imagini din atlas sau de pe internet.
4. Completează fișa cu concluzii:
 Ce dimensiuni au celulele animale?
 Cum crezi că este numărul lor în comparație
cu cel al celulelor vegetale?
5. Adaugă fișa la portofoliul personal.
Globule albe
într-un infiltrat inflamator

 Știința care studiază țesuturile poartă numele de histologie?

Știai că...
 Fibrele țesutului conjunctiv pot fi: de elastină (elastice și subțiri), de cola-
gen (cele mai rezistente) și de reticulină (formează rețele în ochiurile cărora
se dispune substanță fundamentală)?

19
U1 Organismul
Organele și sistemele de organe
Etimologie
organ
gr. organon.
Amintește-ți!
 Ce este un organ? Dar un sistem de organe?
sistem
lat. systema. Organele sunt constituite din grupări de țesuturi care îndeplinesc aceeași
funcție. În corpul animalelor și în cel al omului există numeroase organe.
Mai multe organe care funcționează împreună formează un sistem de organe.
De exemplu, stomacul este un organ al sistemului digestiv, care îndeplinește
Vocabular funcția de nutriție numită digestie. În organismul uman întâlnim și alte tipuri de
endocrin = care sisteme: respirator, circulator, excretor, osos, muscular, nervos, endocrin, reprodu-
se referă la procesul cător, fiecare îndeplinind o anumită funcție.
de secreție internă
(produșii de secreție
sunt vărsați în sânge);
Descoperă!
organ = parte din În imaginile următoare sunt prezentate organe din corpul animalelor și al omului.
corpul unei ființe vii,  Analizează imaginile
g următoare și numește organele.
care îndeplinește una
sau mai multe funcții
vitale sau utile vieții;
sistem = grupare
morfologică și Unde sunt situate aceste organe?
funcțională unitară
 Recunoaște următoarele organe și precizează localizarea lor în organism.
de organe sau de
structuri.

Poți să le grupezi după sistemele de organe din care fac parte?

1
Reține!
Funcțiile de bază ale oricărui organism viu sunt: funcți-
2
ile de nutriție (hrănirea, respirația, circulația și excreția), de
relație (sensibilitatea și mișcarea) și de reproducere.
3

Observă!
Observă imaginea din stânga și descoperă organele
sistemului digestiv.
7 4

 Unele organe aparțin mai multor sis-

Știai
că...
teme? De exemplu, nasul este atât un organ respirator,
cât și un organ de simț.
 Sistemul imunitar nu este format din organe?

Portofoliu
Plecând de la funcțiile de bază ale unui
6 organism, realizează un tabel cu sistemele care îndeplinesc
5
fiecare funcție în parte și cu organele din care sunt alcătuite
acestea. Adaugă acest tabel la portofoliul personal.

20
 U1
REC APITULARE

Alcătuirea generală Toate organismele sunt formate din sisteme de organe, care sunt grupări
a unui organism de organe ce funcționează împreună. Organele sunt formate din țesuturi, iar
țesuturile, din celule.
După numărul de celule, organismele pot fi: unicelulare și pluricelulare.
Celula Celula este unitatea structurală și funcțională a tuturor organismelor vii.
Este alcătuită din trei componente de bază (membrana, citoplasma și nucleul)
și organite citoplasmatice.
După dimensiuni, celulele pot fi: macroscopice și microscopice.
Celula vegetală prezintă: perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu și
organite citoplasmatice (cloroplaste, mitocondrii, ribozomi și vacuole).
Celula animală este formată din: membrană, citoplasmă, nucleu și organite
citoplasmatice (mitocondrii, ribozomi, vezicule).
Țesuturile Țesutul este o grupare permanentă de celule interconectate, care au aceeași
origine, formă, alcătuire și îndeplinesc aceeași funcție.
Țesuturile vegetale sunt: embrionare (meristematice) și definitive (de apă-
rare, fundamentale, conducătoare, mecanice, secretoare).
Țesuturile animale sunt mult mai variate. Principalele tipuri de țesuturi ani-
male sunt:
I. Țesuturile epiteliale 1. Țesutul epitelial de acoperire
2. Țesutul epitelial glandular
3. Țesutul epitelial senzorial
II. Țesuturile conjunctive 1. Țesutul conjunctiv moale
2. Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos)
3. Țesutul conjunctiv dur (osos)
4. Țesutul conjunctiv fluid (sângele)
III. Țesuturile musculare 1. Țesutul muscular striat scheletic
2. Țesutul muscular neted
3. Țesutul muscular striat de tip cardiac
IV. Țesutul nervos
Organele Organul reprezintă o grupare de țesuturi care funcționează împreună.
La plante: rădăcina, tulpina, frunza, floarea, fructul și sămânța.
La animale: inima, plămânii, rinichii etc. Enumeră alte trei organe animale!
Sistemele de Sistemul de organe este o grupare de organe care funcționează împreună.
organe La plante: sistemul vegetativ și sistemul reproducător.
La animale: sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul
excretor, sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul osos, sistemul muscular,
sistemul reproducător.
Organismul Organismul este format din toate sistemele de organe care funcționează
împreună.
Organismul îndeplinește trei funcții de bază:
 funcțiile de nutriție hrănirea
respirația
circulația
excreția
 funcțiile de relație sensibilitatea
mișcarea
 funcția de reproducere

21
U1
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 1 punct
  Unitatea structurală și funcțională a organismelor vii este:
a. celula; b. organul; c. țesutul; d. sistemul de organe.
  Țesutul epitelial de acoperire predomină în:
a. epidermă; b. glande; c. organele de simț; d. sânge.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 4 puncte
a. În pereții organelor interne se află țesut muscular ................................................. .
b. Sângele este țesut ................................................. .
c. Țesutul nervos este format din ................................................. și ................................................. .
d. Stomacul este un ................................................. al sistemului ................................................... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să
devină adevărate și rescrie-le în caiet. 3 puncte
AUTOEVALUARE
A F
Între 0 și 3 puncte
a. Bacteriile sunt organisme unicelulare macroscopice. REPETĂ!
b. Oasele sunt formate din țesut conjunctiv moale.
c. Inima este formată din țesut muscular de tip cardiac
și este localizată în cutia toracică. Recitește lecțiile
și repetă testul!
4 Completează desenul cu noțiunile care lipsesc. 1 punct
Între 4 și 6 puncte
2 3
RECAPITULEAZĂ!
4
1 Recitește lecțiile!
5 Între 7 și 9 puncte
BINE!

Recitește informațiile
care ți-au pus probleme!
Nucleu
10 puncte
FOARTE BINE!

Se acordă 1 punct din oficiu. Felicitări!

Timp de lucru: 30 de minute.

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Autoevaluarea comportamentului elevului în procesul de învățare este un instrument util atât
cadrului didactic, cât și elevului, pentru a putea determina implicarea acestuia pe parcursul unei uni-
tăți de învățare.
Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajul tău
Am obținut la testul de evaluare la finalul unității de învățare 1:

22
FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
HRĂNIREA
Hrănirea este funcția prin care organismele își procură hrana, care
conține energia necesară îndeplinirii tuturor sarcinilor organismului
(creștere, deplasare etc.).

Hrănirea la plante
 Frunza – alcătuire externă și internă
 Fotosinteza și rolul frunzei în fotosinteză
 Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei
 Importanța fotosintezei în natură
Recapitulare
Evaluare

Hrănirea la animale
 Sistemul digestiv la om
 Digestia la om
 Adaptări ale digestiei la diferite vertebrate
 Alte tipuri de hrănire în lumea vie
Recapitulare
Evaluare

23
U2 Hrănirea
Frunza – alcătuire externă și internă
Etimologie
cloroplast
Amintește-ți!
gr. khloros = verde,
iarbă;
gr. plastos = format.  Ce este un organ?  Ce fel de organ este frunza?
cord
lat. cor, cordis = inimă.
epidermă
Descoperă!
lat. epidermis; Frunza este principalul organ cu rol de hrănire în corpul plantei. Pentru a
gr. epi = deasupra; îndeplini această funcție, frunza prezintă câteva adaptări.
gr. derma = piele. Pentru a descoperi care sunt adaptările frunzei pentru prepararea hranei,
privește cu atenție mai multe plante și observă din ce sunt alcătuite frunzele, ce
frunză
formă au acestea, cum sunt ele dispuse pe tulpină și ce culoare au.
lat. frondia, frons,
frondis.
limb Frunza, alcătuire externă
lat. limbus. Frunza simplă este alcătuită din trei părți: limb, pețiol și teacă (baza frunzei).
mezofil Limbul este partea lățită a frunzei, de culoare verde, orientată spre lumină
gr. mesos = intermediar; pentru a o capta și a o folosi în prepararea hranei. El este străbătut de firișoare
gr. phyllon = frunză. numite nervuri. După forma limbului, frunzele pot fi: aciculare (la pin), liniare (la
grâu), spatulate (la bănuți), ovate (la păr), romboidale
palisadă (la mesteacăn), sagitate (la săgeata-apei), cordiforme
lat. palus = par.
(la tei), lanceolate (la salcie), triunghiulare (la lobodă).
pețiol Limbul frunzei are două fețe: fața superioară,
lat. petiolus. expusă spre lumină, și fața inferioară, expusă spre sol.
teacă Pețiolul este codița frunzei. Prin intermediul său,
lat. theca. vasele conducătoare din tulpină ajung la limb și se
continuă în nervuri. Ce vase conducătoare cunoști?
Nervură
Teaca fixează frunza pe tulpină la nivelul unor Limb
proeminențe numite noduri. La plantele lemnoase, în Pețiol
axila frunzei (unghiul format de teacă și tulpină) se formează muguri. Ce fel
de muguri sunt? Din ce fel de țesut sunt formați?
Care dintre cele trei părți ale frunzei poate lipsi?
La monocotiledonate, pețiolul lipsește, iar teaca este formată din baza Teacă
limbului, înfășurat în jurul tulpinii.

Observă!
Observă imaginile de mai jos și asociază, utilizând linii, tipul de frunză cu planta căreia îi aparține.

aciculară ovată triunghiulară spatulată sagitată romboidală cordiformă liniară lanceolată

tei mesteacăn pin grâu păr salcie bănuți lobodă săgeata-apei

24
 Hrănirea la plante U2
Frunza, alcătuire internă
Pe o secțiune prin limbul foliar, se observă la microscop următoarele com-
ponente: epiderma superioară, mezofilul (care este străbătut de nervuri) și Vocabular
epiderma inferioară. lance = veche armă
Epiderma superioară este formată dintr-un singur strat de celule strâns unite de atac, formată
între ele, lipsite de cloroplaste, și este acoperită de cuticulă. dintr-o vergea lungă
Mezofilul este partea cuprinsă între epiderma superioară și cea inferioară. Este de lemn, prevăzută cu
format din două tipuri de țesuturi: palisadic și lacunar. Țesutul palisadic, situat spre un vârf metalic ascuțit;
epiderma superioară, este format din celule alungite așezate una lângă alta, si- palisadă = structură
tuate perpendicular pe epidermă, bogate în cloroplaste, care conțin un pigment de apărare formată
verde numit clorofilă. Țesutul lacunar, situat spre epiderma inferioară, este format din pari înfipți în
din celule care lasă spații sol și legați între ei
mari între ele și care au un cu scândurele sau cu
număr mai mic de cloro- cuticula crenguțe subțirele;
plaste. De ce? epiderma superioară gard primitiv.
Nervurile conțin vasele țesutul palisadic
cu cloroplaste
conducătoare. Vasele libe-
riene formează floemul, iar țesutul lacunar
Află mai multe!
vasele lemnoase, xilemul.
xilemul Celulele pot fi obser-
Epiderma inferioară floemul
este formată dintr-un sin- vate la microscopul
gur strat de celule, între epiderma electronic, care obține
inferioară imagini de o claritate
care, din loc în loc, se află
stomatele, structuri ce per- foarte mare de la
mit schimburile de gaze cu atmosfera. Stomatele sunt formate din două celule suprafața acestora. Iată
cum arată stomatele
stomatice în formă de bob de fasole, ce lasă o deschidere, numită ostiolă. În funcție
unei frunze, văzute la
de gradul de hidratare a celulelor stomatice, ostiola se poate închide sau deschide.
microscopul electronic:
Cum va fi ostiola când celulele stomatice sunt deshidratate? Celulele stomatice sunt
singurele celule ale epidermei care prezintă cloroplaste.
Poți observa aceste structuri în imaginea de mai jos.

ostiolă

perete celular

cloroplaste

citoplasmă

vacuolă
grana
nucleu stroma tilacoid
membrană membrană
membrană externă
celulară internă
STOMATĂ DESCHISĂ STOMATĂ ÎNCHISĂ
Cloroplast spațiu
intermembranar

Alcătuirea stomatei

 La anumite plante, teaca frunzei poate înconjura tulpina, așa cum teaca protejează că... Știai
sabia?
 Distanța dintre două noduri pe tulpină poartă numele de internod?
 Stomatele diferă de la o plantă la alta, atât ca dispoziție (pe fața superioară – la nufăr, pe ambele
fețe ale frunzei – la iris), cât și ca număr (14-33/mm2 la grâu, 376-720/mm2 la varză, putând chiar
depăși 1000/mm2 la unele plante)?
 Există și frunze compuse, la care limbul foliar este divizat în mai multe foliole?

25
U2 Hrănirea
Reține!
Frunza este formată din limb, pețiol și teacă.
Mezofilul este dispus între cele două epiderme ale limbului foliar și are celule special adaptate
pentru procesul de fotosinteză (spre epiderma superioară, acestea sunt bogate în cloroplaste, iar spre
epiderma inferioară, acestea sunt spațiate între ele și sunt conectate cu vasele conducătoare).

Exersează!
1 Alege răspunsul corect.
Celule fără cloroplaste se află în:
a. epidermă; b. mezofil;
c. țesutul lacunar; d. țesutul palisadic.
2 Copiază în caiet și completează spațiile libere:
Frunza este organul ..................................... cu rol în ..................................... hranei.
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
Frunza este alimentată cu sevă din vasele liberiene. A/F
Porumbul are frunza liniară. A/F
4 Calculează numărul de stomate care se află pe 2 cm2 de frunză, știind că frunza prezintă 682 de
stomate/mm2.

Proiect
Se dă următoarea imagine cu noțiuni în limba engleză și formule chimice:

Realizează un produs de prezentare a informațiilor științifice desprinse din această imagine.

Produsul realizat poate fi: o animație, o compunere, un poster, o prezentare Microsoft PowerPoint cu
titlul: Cum funcționează stomatele?
Textul va fi redactat în limba română, utilizând noțiunile învățate în cadrul acestei lecții. Pentru a
traduce informațiile din engleză folosește dicționarul și internetul sau întreabă-ți profesorul/colegii
de clasă.

26
 Hrănirea la plante U2
Fotosinteza și rolul frunzei în fotosinteză
Etimologie
autotrof
Amintește-ți!
gr. autos = însuși;
gr. trophe = hrană.
 Care sunt structurile celulare de culoare verde?
fotoliză
gr. phos = lumină;
gr. lysis = desfacere.
Descoperă! fotosinteză
Fotosinteza este procesul prin care plantele își prepară hrana cu ajutorul gr. phos = lumină;
luminii. gr. synthesis = unire.

Pentru realizarea acestui proces, plantele folosesc apa din sol și dioxidul de
carbon din atmosferă, pe care le transformă cu ajutorul luminii în substanțe hrăni
hrăni-
toare și oxigen. Sediul fotosintezei este reprezentat de cloroplaste. Cum se numește
pigmentul de culoare verde din cloroplaste care absoarbe energia luminoasă necesară
fotosintezei?
Fotosinteza are două etape succesive: faza de lumină și faza de întuneric. În faza
de lumină are loc descompunerea apei în hidrogen și oxigen, cu ajutorul luminii
(proces numit fotoliză). Oxigenul este un produs rezidual al fotosintezei, care este
eliminat (se degajă) în atmosferă, iar hidrogenul intră în faza de întuneric (numită așa
deoarece este independentă de lumină), unde se cuplează cu dioxidul de carbon și
formează substanțele hrănitoare. Cărui proces îi este necesar oxigenul din atmosferă?
Schimburile realizate de plantă
Schema generală a fotosintezei: cu mediul, în cursul fotosintezei
lumină
Apă + Dioxid de carbon Substanțe hrănitoare + Oxigen
clorofilă

Reține! Pe lângă cloro-

Știai că...
Nutriția realizată de plante este o nutriție autotrofă. filă, în natură există și alți pigmenți
Plantele verzi își prepară singure hrana. În procesul de fotosin- cu rol în fotosinteză: pigmentul
teză, ele transformă substanțele minerale în substanțe organice. brun din algele brune și cel roșu
Viața pe planetă depinde de covorul vegetal al acesteia! din algele roșii?

Exersează!
1 Alege răspunsul corect.
Substanța anorganică utilizată în fotosinteză este:
a. amidonul; b. clorofila; c. dioxidul de carbon; d. oxigenul.
2 Copiază în caiet și completează spațiile libere:
Cloroplastele sunt ..................... ce conțin pigmentul numit ..................... .
Fotosinteza este procesul care transformă substanțele ..................... în substanțe ..................... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
Faza de întuneric a fotosintezei are loc noaptea. A/F
Oxigenul eliberat în fotosinteză provine din apă. A/F
Substanțele organice conțin carbon, hidrogen și oxigen. A/F
Fotosinteza este mai intensă în țesutul lacunar. A/F

27
U2 Hrănirea
Lucrări practice pe grupe
Vocabular Grupa ❶: Producerea de oxigen la o plantă acvatică
filtrat = care a (fost) Materiale necesare: vase de sticlă (pahar Berzelius, eprubetă mică), pâlnie
trecut prin filtru de sticlă, plantă acvatică (ciuma-apelor – Elodea canadensis sau iarba de apă
sau prin alt mediu occidentală – Elodea nuttallii), trusă de disecție, becuri colorate (roșu, albastru,
permeabil;
verde), veioză.
pigment = substanță
care dă culoare. Mod de lucru:
1. Secționați oblic tulpina plantei
la 10-15 cm de vârf și montați-o ca
în imaginea alăturată.
2. Introduceți partea secționată în
pâlnie, spre partea îngustă a sa.
Cristalizor 3. Introduceți pâlnia în paharul
Berzelius și umpleți-l cu apă.
4. Peste vârful pâlniei puneți o epru-
betă plină cu apă, în așa fel încât să
rămână cât mai puțin aer în interior.
5. Luminați pe rând planta cu lumină
naturală, lumină roșie, lumină
Mojar cu pistil albastră și lumină verde, numărând,
pentru fiecare tip de lumină, câte
bule de oxigen se degajă timp de
un minut. Notați numărul de bule în
caiet, într-un tabel asemănător celui
de mai jos.
Număr de
Lumină
bule/minut
Pahar Erlenmeyer naturală
roșie
albastră
verde
8. Puteți demonstra că gazul degajat
6. Faceți pauză de un minut între de plantă este oxigen în momentul în
iluminări. care, după câteva zile în care se acu-
În ce tip de lumină a fost mai eficientă mulează mai mult aer în eprubetă,
Baghete de sticlă introducând un băț de lemn incan-
fotosinteza? De ce?
7. Formulați o concluzie pornind de descent, acesta se va aprinde.
la aceste întrebări.

Grupa ❷: Necesitatea prezenței dioxidului de carbon (CO2)

pentru fotosinteză
Materiale necesare: vase de sticlă
Trepied (pahar Berzelius, eprubetă mică),
pâlnie de sticlă, plantă acvatică
(ciuma-apelor – Elodea canadensis
sau iarba de apă occidentală – Elodea
nuttallii), trusă de disecție, bec cu
lumină albă, veioză.
Spirtieră
Mod de lucru:
1. Introduceți planta acvatică în apă
fiartă și răcită (fără dioxid de carbon),
în același mod ca la experimentul
anterior.
2. Observați dacă planta mai degajă
bule în apa fără dioxid de carbon.
3. Formulați o concluzie.

28
 Hrănirea la plante U2
Lucrări practice pe grupe
Grupa ❸: Producerea de amidon la o plantă terestră
Materiale necesare: o frunză a unei plante
verzi, pregătită cu câteva zile în prealabil, staniol,
alcool sanitar, cristalizor, trusă de disecție, iod
în iodură de potasiu/alcool iodat, sticlă de ceas,
baghetă de sticlă, spirtieră, trepied, chibrituri.
Pregătirea prealabilă a frunzei: Frunza, ce apar-
ține unei plante vii din laborator sau din grădina
școlii, va fi învelită cu o bucată de staniol pe care
s-a decupat o formă geometrică sau o literă și va
fi lăsată la lumină una-două zile, pe plantă, până
în ziua în care se va efectua lucrarea practică.

Mod de lucru:
1. Detașați de plantă frunza învelită în staniol.
2. Desfaceți frunza și puneți-o într-un cristalizor
cu puțin alcool sanitar, cât să acopere frunza.
3. Montați spirtiera sub trepied și cristalizorul
deasupra.
4. Aprindeți spirtiera.
5. Fierbeți frunza în alcool sanitar până când nu
mai este verde. (Atenție să nu ia foc alcoolul!)
6. Stingeți flacăra de la spirtieră.
7. Folosind pensa, puneți frunza pe sticla de ceas, cu ceea ce ați observat la tuberculul de cartof, în
în care ați turnat puțin alcool iodat, cât să aco- timpul lucrării practice de la țesuturi.
pere frunza, și lăsați să acționeze câteva minute. De ce a apărut această colorație? Ce a produs
8. Spălați frunza, lăsați-o pe sticla de ceas și frunza în fotosinteză? Care este substanța hrăni-
observați ce s-a întâmplat. toare sintetizată?
9. Pe frunză se observă o colorație negricioasă în 10. Formulați o concluzie, folosind răspunsurile
forma decupajului de pe staniol, asemănătoare de la întrebările anterioare.

Grupa ❹: Extragerea pigmenților clorofilieni din frunze

Materiale necesare: frunză, acetonă/benzină,
mojar cu pistil, pâlnie, pahar Erlenmeyer, hârtie
de filtru.

Mod de lucru:
1. Rupeți frunza și puneți-o în mojar.
2. Mărunțiți frunza cu ajutorul pistilului.
3. Turnați acetonă/benzină în mojar.
4. Lăsați să acționeze câteva minute, timp în
care pregătiți hârtia de filtru, pâlnia și paharul
Erlenmeyer.
5. Filtrați conținutul mojarului.
6. În pahar veți obține un lichid verde, ce con-
ține pigmenți clorofilieni.
7. Împărțiți în două filtratul obținut: expuneți
o parte la lumină naturală, iar cealaltă parte, la
întuneric, pentru câteva zile. 8. Formulați o concluzie, folosind răspunsurile
Ce s-a întâmplat cu culoarea filtratului după de la întrebările anterioare.
câteva zile? De ce?
Fiecare grupă aduce la cunoștința tuturor colegilor rezultatele obținute.

29
 U2 Hrănirea
Influența factorilor de mediu
apă
Etimologie
asupra fotosintezei
lat. aqua.
carbon Amintește-ți!
lat. carbo, carbonis.
 Care sunt factorii de mediu pe care i-ai studiat în clasa a V-a?
factor  Care sunt factorii abiotici a căror variație influențează direct intensitatea
lat. factor, factoris = fotosintezei?
făcător.
lumină
lat. lumina, lumen,
luminis.
Descoperă!
Fotosinteza nu este constantă, ci este influențată atât de variația factorilor
substanță externi (de mediu), cât și de variația celor interni (ce țin de mediul intern al
lat. substantia. plantei).
temperatură
lat. temperatura.
Factorii externi
1. Lumina
Temperatura optimă Studiile realizate prin expunerea plantei acvatice la intensități diferite ale
pentru fotosinteză luminii au scos la iveală faptul că fotosinteza crește odată cu creșterea intensită-
Tempe- ții luminii. Astfel, pe parcursul unei zile, fotosinteza începe în zori, crește până la
Planta prânz, se menține constantă după-amiaza (chiar dacă intensitatea luminii crește),
ratura
Mesteacăn 25°C scade seara, iar în timpul nopții încetează.
Tei 30°C 2. Temperatura
Salcâm 35°C Fotosinteza începe la 0°C, crește în intensitate la temperaturi de până la 25°C,
se menține constantă între 25°C și 35°C, iar la temperaturi mai mari scade brusc și se
oprește. Fiecare specie are un optim de temperatură pentru fotosinteză.
Vocabular
3. Apa
concentrație =
Apa din sol influențează activitatea tuturor celulelor și transportul substanțelor
raportul dintre
în corpul plantelor. Deficitul de apă crește vâscozitatea citoplasmei și împiedică
cantitatea de
substanță dizolvată circulația substanțelor prin celule. Stomatele se închid și împiedică schimburile de
și cantitatea de gaze. Excesul de apă crește volumul celulelor, micșorând spațiile intercelulare și
solvent (dizolvant); limitând circulația gazelor.
factor = condiție de 4. Dioxidul de carbon din atmosferă
mediu care variază Limita inferioară a concentrației dioxidului de carbon în atmosferă este de
și care influențează
0,01%. Concentrația medie a acestui gaz în atmosferă este de 0,03%. Creșterea
organismele;
peste această valoare (între 1% și 5%) determină intensificarea fotosintezei, iar
substanță = corp cu
compoziție și structură peste 5% concentrația dioxidului de carbon devine toxică.
chimică omogene. 5. Sărurile minerale din sol
Sărurile minerale din sol au influență benefică asupra fotosintezei când se află
într-o concentrație optimă. Dacă sunt în exces, acestea determină deshidratarea
celulelor.

Lucrare practică
Folosește planta acvatică montată la lucrarea anterioară, Producerea de
oxigen la o plantă acvatică, în care ai numărat bulele de oxigen în condiții de
iluminare diferită. Repetă numărarea bulelor în condiții diferite de tempe-
ratură.

30
 Hrănirea la plante U2
Factorii interni
1. Cantitatea de apă din celule – celulele deshidratate fac fotosinteză redusă.
2. Vârsta plantei – fotosinteza este scăzută la planta tânără, din cauza suprafeței mici a frunzelor,
crește până la maturitatea plantei, iar la bătrânețe scade.
3. Poziția frunzelor pe plantă și expunerea lor la lumină – frunzele de la vârful plantei și cele plasate
orizontal sunt mai bine iluminate și realizează mai intens fotosinteza decât frunzele de la bază.
4. Cantitatea de clorofilă – cu cât frunzele au o cantitate mai mare de clorofilă și sunt mai bine ilumi-
nate, cu atât au fotosinteza mai intensă.

Importanța fotosintezei în natură

Reține!
Fotosinteza este procesul de care depinde existența tuturor viețuitoarelor de pe Terra, deoarece
prin fotosinteză se asigură:
– compoziția constantă a atmosferei;
– circuitul materiei în natură (carbon,
apă, energie);
– transformarea energiei luminoase
în energie chimică; FOTOSINTEZA
– transformarea substanțelor
minerale în substanțe organice,
care reprezintă sursă de hrană
pentru viețuitoare (în mod Oxigen
direct sau indirect). (O2)
Substanțe
Lu hrănitoare
m ină

Dioxid de
 La unele
Știaică... carbon
rășinoase, fotosinteza (CO2) Apă (H2O)
a fost semnalată chiar
și la –45°C?
 Concentrații mai mari
de 5% ale dioxidului
de carbon se obțin
doar în spații închise? Minerale
 Substanțele sunt for-
mate din molecule, iar
moleculele din atomi?

Exersează!
1 Realizează scheme logice prin care să evidențiezi circuitul apei, al carbonului și al energiei în natură.
2 Caută în dicționar definițiile cuvintelor moleculă și atom.

31
U2
REC APITULARE

Frunza – alcătuire Frunza este principalul organ cu rol în fotosinteză.

externă și internă O frunză simplă este formată din: limb, pețiol și teacă.
Limbul prezintă: două fețe (superioară și inferioară) tapetate cu epidermă
și cuticulă (de cele mai multe
ori), între care se află mezofilul,
ale cărui celule conțin nume-
foliolă
roase cloroplaste. Mezofilul nervură secundară
este format din două tipuri nervură principală
de țesuturi: palisadic și lacu- limb
nar. La majoritatea plantelor,
epiderma inferioară prezintă
stomate. Stomatele se închid
și se deschid, reglând schim-
bul de gaze cu atmosfera. pețiol
Pețiolul este codița frunzei. mugure axilar
Teaca fixează frunza pe tul- teacă
pină. Frunză simplă Frunză compusă

Fotosinteza și rolul Fotosinteza este procesul prin care plantele își prepară hrana cu ajutorul
frunzei în fotosin- luminii.
teză Fotosinteza are două etape succesive: faza de lumină și faza de întuneric. În
faza de lumină, apa se descompune în oxigen și hidrogen. Oxigenul se degajă
în atmosferă, iar hidrogenul trece în faza de întuneric, unde se cuplează cu
dioxidul de carbon, formând substanțele organice.
Schema generală a fotosintezei:
lumină
Apă + Dioxid de carbon Substanțe hrănitoare + Oxigen
clorofilă

Influența factorilor Fotosinteza este influențată de mai mulți factori:

de mediu asupra  factori externi:
fotosintezei – lumina;
– temperatura;
– apa;
– dioxidul de carbon din atmosferă;
– sărurile minerale din sol;
 factori interni:
– cantitatea de apă din celule (gradul de hidratare a celulelor);
– vârsta plantei;
– poziția frunzelor pe plantă și expunerea lor la lumină;
– cantitatea de clorofilă.

Importanța fotosin- Fotosinteza este cel mai important proces din lumea vie, fără de care
tezei în natură viața ar fi imposibilă.
În fotosinteză:
– se utilizează apa din sol, plantele făcând parte din circuitul apei în
natură;
– se elimină oxigen în atmosferă (gazul care întreține arderea), iar acesta
este folosit în respirație de organismele aerobe (care nu pot trăi fără oxigen);
– energia luminoasă este transformată în energie chimică;
– substanțele minerale sunt transformate în substanțe organice.

32
 U2
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 1 punct
  Organul plantei specializat în fotosinteză este:
a. floarea; b. fructul; c. frunza; d. rădăcina.
  Componenta frunzei care prezintă numeroase stomate este:
a. epiderma inferioară; b. epiderma superioară; c. mezofilul; d. nervurile.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 4 puncte
a. Partea frunzei care se fixează pe tulpină este .................................... .
b. Partea lățită a frunzei este .................................... .
c. Structurile prin care se realizează schimburile de gaze cu atmosfera sunt ................................... .
d. Cele mai multe cloroplaste se află în țesutul .................................... al mezofilului.
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 3 puncte
A F
a. Celulele stomatice nu au cloroplaste.
b. Oxigenul degajat în atmosferă se formează în faza de întuneric a fotosintezei.
c. Intensitatea fotosintezei este influențată de gradul de hidratare a celulelor.
4 Scrie un scurt eseu cu titlul „Plantele susțin viața planetei”. 1 punct

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

33
U2 Hrănirea
Sistemul digestiv la om
Etimologie
bucal
lat. bucca = gură. Amintește-ți!
buză  Din ce este format un sistem de organe?
alb. buzë.
colon
lat. colon. Descoperă!
dinte Animalele desfășoară activități complexe ce necesită un consum mare de
lat. dens, dentis. energie. Din acest motiv, ele au dezvoltat un sistem digestiv pentru a procesa
alimentele, satisfăcând eficient nevoile energetice.
esofag
gr. oisophagos.
Sistemul digestiv este format din tubul digestiv și glandele anexe, îndepli-
faringe nind funcția numită digestie.
gr. pharynx. Tubul digestiv este situat între cavitatea bucală (orală) și rect, având ca extre-
intestin mități orificiul bucal și cel anal.
lat. intestinus. Orificiul bucal – format din buza superioară și cea inferioară.
Cavitatea bucală – căptușită de mucoasa bucală, prezintă dinții, implantați
limbă prin intermediul rădăcinii în maxilar și mandibulă, și limba, organ muscular.
lat. lingua. Faringele – locul de intersecție a căii digestive cu
pancreas calea respiratorie, având formă de pâlnie. Prin el trec
gr. pân = tot; bolul alimentar și aerul.
gr. kréas = carne. Cavitate Esofagul – tub lung de 20-25 cm, care
bucală Glande salivare face legătura între faringe și stomac.
salivă Orificiu Stomacul – organ cavitar, cu o capa-
bucal Faringe
lat. saliva. citate de 1-1,5 litri, situat în abdomenul
stomac Esofag superior, median, sub diafragmă; este
gr. stómahos. căptușit de mucoasa gastrică, la nive-
lul căreia există glande care produc
vilozitate Ficat sucul gastric.
lat. villósitas. Stomac Intestinul subțire – are circa 4-6 m
lungime; este format din duoden
Pancreas
(partea fixă), jejun și ileon (partea
Vezică mobilă), fiind căptușit de mucoasa
biliară Intestin intestinală. Intestinul subțire prezintă
gros
glande ce produc sucul intestinal, iar
Intestin la nivelul jejuno-ileonului mucoasa se
subțire Anus dispune sub forma vilozităților intesti-
Apendice nale, care măresc suprafața de absorbție.
Vocabular Intestinul gros – are 1,5 m lungime;
este format din cecum cu apendice, colon
arcadă = porțiune (ascendent, transvers, descendent și sigmoid)
osoasă a maxilarului și și rect. Conține bacterii simbionte ce formează
a mandibulei, în formă microbiota colonului.
de arc, în care sunt Orificiul anal – este prevăzut cu sfincterul anal intern
implantați dinții; (involuntar) și extern (voluntar).
ileon = partea Glandele anexe sunt situate în apropierea tubului digestiv.
cea mai groasă a Glandele salivare – sunt reprezentate de numeroase glande salivare mici și de
intestinului subțire; trei perechi de glande salivare mari, situate în vecinătatea cavității bucale, acestea
sfincter = mușchi producând saliva.
circular prin a cărui Ficatul – cea mai mare glandă din corp, situat în abdomenul superior drept;
contracție se menține produce sucul digestiv numit suc biliar sau bilă.
închis un orificiu. Vezica biliară sau colecistul – depozitează bila între mese.
Pancreasul – glandă mixtă situată în spatele stomacului, ce secretă sucul
pancreatic, pe care îl varsă în duoden.

34
 Hrănirea la animale U2
Observă!
Observă imaginile de mai jos și descoperă câteva dintre organele sistemului digestiv.
Identifică rolul acestora în funcționarea sistemului digestiv.

Buza superioară
Gingia
Smalț
Dentină Coroană
Palatul dur
Cameră
pulpară
Palatul moale Colet/gât
Gingie
Uvula/omușorul
Canal radicular
Limba Os
Rădăcină
Molari Cement

Premolari Vase
Canin de sânge
Incisivi și nervi

Buza inferioară
Structura dintelui
Cavitatea bucală
Cavitatea bucală

Esofagul Fund gastric Vilozități

Mușchii Epiteliu
Orificiul cardia longitudinali unistratificat
Mușchii circulari Vas chilifer/
limfatic
Curbura mică Mușchii oblici
Capilare
Orificiul piloric sangvine
Mucoasa gastrică

Curbura mare
Duodenul

Structura stomacului Vilozități intestinale

Vilozități intestinale

În cavitatea bucală, de-a lungul vieții se succed două rânduri de dinți, dispuși pe cele două arcade:
dinții temporari, care apar în primii doi ani de viață, și dinții definitivi, ce erup începând cu vârsta de apro-
ximativ 6 ani. Tipurile de dinți sunt: incisivii (I), caninii (C), premolarii (Pm) (doar în dentiția definitivă) și
molarii (M). Incisivii taie, caninii sfâșie, iar premolarii și molarii zdrobesc și mărunțesc foarte bine alimentele.
Ordinea de apariție a molarilor pe arcadă este: primul molar erupe la 6 ani, al doilea, în preajma vârstei
de 12 ani, iar al treilea, după 18 ani. Al treilea molar se numește popular „măseaua de minte”. Datorită
faptului că hrana nu mai trebuie mestecată foarte mult și este ușor de digerat, numărul dinților tinde să
se reducă, iar molarii de 18 ani pot să nu mai apară toți sau să erupă mult mai târziu.
Limba îndeplinește mai multe roluri: în mestecare, în înghițire, ca organ de simț și în vorbire (alături
de dinți, buze și nas).
Întregul tub digestiv, de la faringe la rect, prezintă două straturi suprapuse de mușchi: longitudinali și
circulari. Ce fel de mușchi sunt? Contracțiile acestor mușchi determină mișcări peristaltice. Ce rol crezi că au?
Stomacul însă are trei straturi de mușchi. De ce? Acest organ prezintă orificiul cardia și orificiul piloric, pre-
văzute cu sfincter, iar mucoasa gastrică este cutată (prezintă pliuri). De ce?
Mucoasa intestinală prezintă numeroase cute și vilozități intestinale în forma unor degete de mănușă.
Ce crezi că se întâmplă cu suprafața mucoasei intestinale datorită cutelor și vilozităților intestinale?
Mucoasa intestinală este perfect adaptată funcției de preluare a substanțelor hrănitoare, numită
absorbție intestinală: prezintă o suprafață mare de contact cu alimentele procesate și este bine vascula-
rizată. Epiteliul este unistratificat și permite trecerea cu ușurință a substanțelor nutritive în sânge și limfă,
pentru a putea fi hrănite toate celulele corpului.
35
 U2 Hrănirea
Reține!
3 Sistemul digestiv este format din tub digestiv și glande anexe. Organele
1
4 lui sunt adaptate procesării alimentelor în substanțe simple, utilizabile de către
2 fiecare celulă a corpului.
5

7
6
Exersează!
1 Dacă un individ are înălțimea de 1,75 m și esofagul de 25 cm lungime, cal-
8
9 culează a câta parte din lungimea corpului este esofagul.
2 Scrie în caiet, într-un tabel cu două coloane, organele sistemului digestiv
10 11 indicate de numerele din imaginea alăturată. Pe prima coloană scrie organele
tubului digestiv, iar pe a doua, glandele anexe.
12 3 Calculează câți dinți are un individ pe parcursul vieții, folosind imaginea ală-
13 14 turată.
4 În imaginile alăturate sunt prezentate cele două dentiții. Identifică tipurile
de dinți pentru fiecare dentiție în parte.
5 Luând valorile maxime pentru lungimea intestinului subțire și suprafața
mucoasei intestinale (din rubrica Știai că…), determină suprafața de mucoasă
intestinală ce revine la 2 m de intestin subțire.
Dentiția
temporară

Portofoliu
Realizează în caiet desenul dintelui, cel al stomacului și cel
al vilozităților intestinale, folosind imaginile din manual, în așa fel încât să sur-
prinzi cât mai multe detalii.

INVESTIGAȚIE
Ai ocazia să devii medic stomatolog! Investighează numărul de dinți
pentru fiecare membru al familiei tale. Colectând datele, ordonându-le și ana-
Dentiția
permanentă lizându-le, vei putea afla mai multe informații despre starea de sănătate a
dinților și dacă au crescut toți molarii definitivi. Poți să colectezi și să ordonezi
datele într-un tabel, după care vei formula o concluzie cu privire la numărul
de dinți ai membrilor familiei tale. Numărul total al dinților îl regăsești în ima-
ginea cu dentiția permanentă.
În realizarea investigației, vei urmări etapele:
1. Formularea unei întrebări 4. Experimentarea
2. Observarea și investigarea 5. Analiza și concluzia
3. Afirmarea ipotezei

 Smalțul dentar este cea mai dură substanță din

Știai
că...
corpul uman? El este format din prisme ale mineralului rar hidro-
xilapatit.
 Jejunul și ileonul prezintă curburi numite anse (orizontale la jejun
și verticale la ileon)?
 Mucoasa intestinală are o suprafață de aproximativ 200-300 m2?
 Ficatul golit de sânge cântărește 1,5 kg, iar în organism este cu
Cristale de hidroxilapatit 500-900 g mai greu, datorită sângelui pe care îl conține?

36
 Hrănirea la animale U2
Digestia la om
Etimologie
digestie
Amintește-ți!
lat. digestio;
dis = în afară;
 Care este rolul dinților? gerere = a căra.
 Câte straturi de mușchi se află în peretele stomacului?
glucid/-ă
 Care sunt glandele anexe ale tubului digestiv și ce sucuri produc? gr. glykys = dulce;
gr. eidos = aspect.

Descoperă! hidrosolubil
gr. hydros = apă;
În interiorul tubului digestiv, alimentele suferă mai multe transformări sub lat. solubilis.
acțiunea sucurilor digestive produse de glandele anexe, proces numit digestie.
Alimentele conțin, în proporții variabile, apă, săruri minerale (substanțe liposolubil
gr. lipos = grăsime.
minerale: calciu, magneziu, fier, fosfor) și substanțe organice (glucide, lipide,
proteine și vitamine). mineral
Apa, sărurile minerale și vitaminele nu suferă transformări în tubul digestiv, lat. mineralis.
fiind absorbite ca atare. Apa este utilizată în transportul substanțelor și la diverse organic
reacții biochimice din organism. Vitaminele și mineralele măresc viteza reacțiilor lat. organicus.
biochimice, având un rol important în buna funcționare a organismului.
transformare
lat. transformare.
Vitaminele necesare organismului
Surse Funcții Simptome în
Vitamine
alimentare în organism deficiență

Hidrosolubile Rolul substanțelor organice în organism

B Legume, Producerea Oboseală,
zarzavaturi, cereale globulelor roșii din furnicături, Glucide
integrale, carne, sânge (hemato- amorțeală, leziuni – rol energetic; sunt
ouă poieză) ale pielii, anemie arse pentru a produce
Vedere energie; reprezintă
Respirație celulară
Menținerea
50-60% din alimen-
integrității epiteliale tele consumate zilnic.
C Citrice, broccoli, Sinteza colagenului, Scorbut
roșii inclusiv a celui din (microleziuni
pereții vasculari vasculare, pierderea Lipide
dinților, vindecarea – rol plastic (struc-
întârziată a rănilor) tural) și energetic;
Liposolubile intră în componența
membranelor celu-
A Legume, fructe de Intră în componența Boli de piele, lare; reprezintă 30%
culoare verde-în- pigmenților vizuali; afecțiuni
din rația alimentară.
chis și produse asigură funcțiile imunologice
lactate țesuturilor epiteliale
Proteine
D Produse lactate, Ajută la absorbția Rahitism (deformări
gălbenuș de ou, și metabolismul ale oaselor) la copii,
– rol plastic (com-
ficat, ciuperci calciului și al demineralizarea pun diverse structuri
fosforului oaselor la adulți celulare) și funcți-
E Uleiuri vegetale, Antioxidant, Degenerarea
onal (îndeplinesc
nuci, semințe, ouă previne distrugerea sistemului nervos anumite funcții);
membranelor reprezintă 10-20%
celulare din rația zilnică.
K Legume verzi, ceai; Participă la coagu- Hemoragii
este produsă și de larea sângelui, a doua (tulburări în oprirea
bacteriile din colon etapă a hemostazei sângerărilor)

37
U2 Hrănirea
Transformările suferite de alimente în tubul digestiv sunt: mecanice (tăierea,
sfâșierea, zdrobirea, mărunțirea), fizice (dizolvarea, amestecarea) și chimice (cu
Vocabular ajutorul enzimelor din sucurile digestive).
bactericid = care Sucurile digestive sunt produse de glandele anexe ale tubului digestiv și de
distruge bacteriile; glandele mici aflate în grosimea unor mucoase. Acestea sunt: saliva, sucul gastric,
bacteriostatic = care bila, sucul pancreatic și sucul intestinal. Bila este singurul suc digestiv fără enzime,
oprește dezvoltarea fiind formată din săruri biliare (cu rol în emulsionarea grăsimilor) și pigmenți biliari.
bacteriilor; Celelalte sucuri au în componența lor: apă, mucus, săruri, enzime (saliva conține
chim = masă lizozim – o enzimă cu efect bactericid, iar sucul gastric conține acid clorhidric, cu rol
semilichidă rezultată bacteriostatic și cu rol în asigurarea unui pH optim pentru acțiunea unor enzime).
din digestia gastrică a
alimentelor;
Digestia chimică a substanțelor organice
emulsie = amestec
a două lichide Digestia glucidelor
insolubile unul Digestia bucală Glucide
în celălalt;  Bolul alimentar
enzimă = Enzimă salivară
substanță produsă
Substanțe mai simple Digestia proteinelor Lipidele gata
de anumite celule
Digestia gastrică Proteine emulsionate încep să fie
vii, care accelerează transformate din
 Chimul gastric
desfășurarea reacțiilor Enzime gastrice stomac. Ce alimente
chimice în celulă; conțin lipide gata
hemostază = oprirea Substanțe mai simple emulsionate?
Digestia lipidelor
unei hemoragii;
Digestia intestinală Lipide
hidrosolubil =  Chilul intestinal
se dizolvă în apă; Enzime pancreatice
liposolubil = Enzime pancreatice Enzime pancreatice
se dizolvă în grăsimi. Enzime intestinale și intestinale

Nutrimente Glucoză Aminoacizi Acizi grași + Glicerol

Moleculă de glucid Moleculă de proteină

Enzimă salivară Enzimă salivară Enzimă Enzimă Enzimă

gastrică gastrică gastrică

Enzimă pancreatică Enzimă pancreatică Glucoză

Enzimă Enzimă Aminoacizi
Digestia glucidelor pancreatică pancreatică
Digestia glucidelor
Digestia proteinelor
Digestia proteinelor
Moleculă de lipid
Enzimă pancreatică
Acid gras
Știai
că...
Glicerol

Acid gras  Glandele salivare

produc 1-1,5 litri de salivă pe zi?
Acid gras  Stomacul produce 2-3 litri de
Enzimă intestinală suc gastric pe zi?
 Mucusul din sucurile diges-
tive lubrifiază alimentele și
protejează mucoasele de acțiu-
Glicerol

nea enzimelor?

Acizi grași
Digestia
Digestialipidelor
lipidelor

38
 Hrănirea la animale U2
Lucrări practice
❶ Evidențierea acțiunii unor sucuri digestive: Acțiunea salivei
Materiale necesare: făină, apă rece și apă caldă, reacționa cu iodul și va da o colorație de un
spatulă/lingură, două pahare Berzelius, iod în albastru-închis.
iodură de potasiu/alcool iodat/tinctură de iod, 4. În a doua eprubetă adaugă salivă și imediat
trei eprubete, stativ, salivă. câteva picături de alcool iodat.
5. În a treia eprubetă pune salivă, lasă să acțio-
Mod de lucru:
neze 30 de minute, după care adaugă
1. Amestecă făina cu puțină apă rece, după care
alcool iodat. Ce s-a întâmplat cu colora-
adaugă apa caldă, amestecând în același timp.
țiile din eprubetele 2 și 3?
2. După ce s-a răcit amestecul, toarnă din el în
6. Formulează concluzii în urma obser-
cele trei eprubete, în părți egale.
vațiilor făcute.
3. În prima eprubetă pune imediat câteva
picături de alcool iodat. Amidonul din făină va

❷ Evidențierea acțiunii unor sucuri digestive: Acțiunea bilei

Materiale necesare: eprubetă, ulei, apă, bilă
bovină (o pastilă de Colebil).
Mod de lucru:
1. Pune în eprubetă părți egale de ulei și de apă.
Cele două lichide se amestecă?
2. Adaugă o pastilă de Colebil, las-o
să se dizolve în apă, iar apoi amestecă.
Ce se întâmplă? Ce proces a avut loc?
3. Formulează o concluzie în urma
celor observate.

În urma digestiei bucale, ca rezultat al masticației și al salivației (amestecarea alimentelor bine mărun-
țite cu saliva produsă de glandele salivare mari și mici), se formează bolul alimentar, care va fi înghițit
(deglutiție). La aproximativ 15 minute după ce toate bolurile alimentare au ajuns în stomac, începe diges-
tia gastrică. Mușchii stomacului se contractă, amestecă bolul alimentar cu sucul gastric, rezultând chimul
gastric. Puțin câte puțin, chimul gastric va fi eliberat în duoden, unde începe digestia intestinală. Asupra
chimului gastric acționează sucurile biliar, pancreatic și intestinal, rezultând chilul intestinal.
Nutrimentele traversează vilozitățile intestinale ale jejuno-ileonului și sunt absorbite fie în capila-
rele sangvine (apa, sărurile minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza și aminoacizii), fie în vasul limfatic
sau chilifer central (vitaminele liposolubile, acizii grași și glicerolul). Astfel, acestea sunt transportate la
ficat, de unde pornesc spre toate celulele corpului, în funcție de necesități.
Ce se întâmplă cu glucoza în organism?
Dacă organismul face efort și are nevoie de energie, glucidele sunt transportate la celule, unde vor fi
arse. În lipsa efortului fizic, o parte dintre glucide sunt depozitate în ficat, în timp ce altele sunt transfor-
mate în lipide și depozitate astfel în țesuturi.
Ce se întâmplă cu lipidele și aminoacizii în organism?
Moleculele de lipide și aminoacizi sunt transportate la celule, pentru a fi folosite la sinteza diverselor
componente structurale sau pentru înlocuirea celor îmbătrânite sau distruse. Lipidele în exces sunt depo-
zitate în țesuturi.
Resturile nedigerate trec în intestinul gros, unde, sub acțiunea bacteriilor, suferă procese de fermen-
tație și putrefacție, transformându-se în materii fecale ce vor fi eliminate la exterior prin procesul de
defecație.

Reține!
Transformările alimen-
telor în tubul digestiv sunt
mecanice, fizice și chimice,
ducând la formarea nutri-
mentelor.
Exersează!
1 Explică de ce consumul exagerat de dulciuri duce la îngrășare.
2 Caută, în diverse surse, durata procesării alimentelor în tubul
digestiv.
3 Orificiul cardia nu are un sfincter anatomic (ca cel piloric), ci
unul fiziologic. Explică de ce stomacul trebuie să fie închis în timpul
digestiei gastrice.

39
 U2 Hrănirea

Esofag
Adaptări ale digestiei la diferite vertebrate
Faringe

Amintește-ți!
Anus
Stomac
Intestin
 De unde își procură animalele hrana?
Vezica biliară
Cecum piloric
 Cum se numesc animalele care consumă carne?

Descoperă!
Animalele vertebrate sunt, după modul de hrănire, organisme heterotrofe.
Esofag

Vezica biliară Ficat

Stomac
Ele își iau hrana gata preparată din mediu și au dezvoltat un sistem digestiv ce a
Intestin
subțire Duoden permis creșterea eficienței și a vitezei de procesare a alimentelor în timpul digestiei.
Intestin gros

Cloaca

După tipul de hrană folosit în alimentație, animalele pot fi: erbivore, carnivore,
Anus
omnivore și insectivore.
Erbivorele au incisivi cu care taie iarba, caninii lipsesc, iar premolarii și mola-
rii sunt lățiți, fiind utilizați la mărunțirea hranei. La carnivore, caninii sunt foarte
dezvoltați pentru a-și omorî prada și pentru a desprinde carnea de pe oase împre-
ună cu incisivii, iar premolarii și molarii au creste ascuțite pentru a tăia carnea.
Omnivorele au dinții din față asemănători carnivorelor, iar cei din spate, asemănă-
Vezica
tori erbivorelor. Insectivorele au un număr mare de dinți ascuțiți (conici), cu care
Stomac
Esofag biliară Pancreas

Intestin
sfărâmă scheletul extern chitinos (tare) al insectelor.

Observă!
 Observă tipurile de dinți din imaginile următoare și identifică tipul de hrană
Anus
predominant în alimentație. Toți dinții sunt la fel la toate animalele?
Observă diferențele de mărime, număr și dispoziție a dinților pe maxilare.

Vulpe Iepure Vacă

Vezică
biliară

Esofag
Cloacă
Gușă

Stomac Rect Cal Liliac Om

Intestin
subțire
Ficat
Pipotă Pancreas

 Observă în imaginile următoare limba diverselor vertebrate și identifică

rolul pe care îl îndeplinește aceasta în digestie.

Esofag Stomac Intestin Intestin Cecum Anus

subțire gros  În imaginile alăturate se observă principalele componente ale sistemului
digestiv al vertebratelor și diferențele
Componentele Glandele
Intestin Foios care apar între grupele de vertebrate. Grupa
tubului digestiv anexe
Ciur

Esofag
Înscrie într-un tabel, asemănător celui Pești
din dreapta, componentele sistemului
Amfibieni
digestiv al fiecărei grupe de vertebrate.
Burduf
Folosește în acest scop imaginile alătu- Reptile
rate și alte surse de informare. Realizează Păsări
Cheag

tabelul în caietul de biologie! Mamifere

40

Grupa de
Adaptări ale cavității bucale
vertebrate
Pești nu au glande salivare;
dinții pot să lipsească (la fitofagi)
sau sunt conici, concrescuți cu
maxilarul (la prădători).
Amfibieni dinții sunt concrescuți cu maxilarul;
limba este fixată anterior pe
maxilar, are vârful în spate și este
scoasă prin răsturnare.
Reptile dinții sunt concrescuți cu maxilarul
(face excepție crocodilul, care are
dinții implantați în maxilare); la
reptilele veninoase, colții mai mari
sunt străbătuți de un canal prin care
se scurge veninul, iar când gura
este închisă, ei stau culcați cu vârful
în spate;
limba este bifurcată la vârf, cu rol în
mirosit.
Păsări nu au dinți;
maxilarele sunt acoperite de
plăci cornoase, formând ciocul cu
diverse forme, în funcție de utilitate
(pătrundere în spații strâmte, tăiat,
apucat, zdrobit);
faringele lipsește.
Mamifere carnivore – au toate tipurile de
dinți;
 rbivore – nu au canini, spațiul
e stomacul este unicameral la
dintre incisivi și molari se numește
bară;
 mnivore – au toate tipurile de
o intestinul este mediu
dinți;
insectivore – au dinți conici,
numeroși.
Reține!
Organele sistemului digestiv sunt adaptate tipului de hrană
pe care animalul îl consumă.
Exersează!
1 Prânzul unui omnivor a conținut 60% glu-
cide, 30% proteine și 10% lipide. Care dintre
aceste substanțe va fi arsă mai repede pentru
producerea de energie și de ce?
2 Un leu consumă la o masă 35 de kilograme
de carne cu 70% proteine. Calculează masa
proteinelor consumate de leu la acea masă.
Hrănirea la animale U2
Adaptări ale stomacului și ale intestinelor
stomacul poate lipsi (la crap), dar este Vocabular
voluminos la peștii răpitori;
intestinul subțire este mai lung la fitofagi. adaptare =
capacitate a
stomacul este voluminos; organismelor vii de
intestinul se termină cu cloaca. a suferi modificări în
raport cu schimbările
șerpii pot înghiți prada întreagă deoarece:
condițiilor de viață;
  maxilarele sunt articulate între ele prin cloacă = cavitate
intermediul osului pătrat; a corpului în care
  maxilarul inferior este format din două se deschid: tubul
oase articulate anterior prin intermediul digestiv, căile
ligamentului elastic;
  dinții au vârful îndreptat înapoi;
excretorii și cele
  organele sunt elastice; reproducătoare;
  nu au stern (osul pieptului); concrescut = crescut
intestinul gros se termină cu cloaca. împreună;
prezintă o dilatare la nivelul esofagului, tetracameral = cu
numită gușă, cu rolul de a înmuia boabele; patru camere (burduf,
stomacul este diferențiat în: stomac
glandular (secretă sucul gastric) și stomac
ciur, foios și cheag).
triturator (pipota), care macină hrana.
s tomacul este unicameral
și intestinul este scurt,
deoarece hrana se digeră
mai repede;
nerumegătoare (cal, zebră,
elefant) și tetracameral la
rumegătoare (vacă, oaie,
Sistemul digestiv Sistemul digestiv
capră, cămilă), iar intestinul la erbivore la carnivore
este mai lung; la limita
esofag
dintre intestinul subțire și
cel gros se află cecumul, stomac
cu bacterii ce degradează
intestin
celuloza din peretele celular
subțire
al celulelor vegetale;
cecum
ca lungime față de cel colon
al carnivorelor și cel al (intestin
erbivorelor; gros)
tubul digestiv este
asemănător celui al
carnivorelor.
De ce crezi că erbivorele
au tubul digestiv mai lung
decât cel al carnivorelor,
iar cecumul este foarte
bine dezvoltat?
 Un piton poate ingera o gazelă că... Știai
de 200 de kilograme?
 Un leu african poate consuma la o masă 40 de
kilograme de hrană?
 Stomacul calului are o capacitate de 8-16 litri,
iar al vacii, de până la 200 de litri?
 Vaca produce 60 de litri de salivă pe zi?
 Urșii polari sunt cele mai mari carnivore de pe
planetă?
41
 U2 Hrănirea
Alte tipuri de hrănire în lumea vie
Etimologie
bacterie
Amintește-ți!
gr. bacterie = baston.
chemosinteză
 Care este sursa de energie a planetei?
lat. chimia;
 Ce organisme o folosesc în mod direct pentru prepararea hranei?
gr. synthesis = unire.
metanogen
fr. méthane = gaz Descoperă!
natural; În lumea vie, unele organisme își prepară singure hrana – sunt autotrofe,
suf. -gen = a genera. iar altele și-o procură din mediu, fiind heterotrofe. Acestea din urmă pot fi:
micoză saprofite – își iau hrana din organisme moarte sau se hrănesc cu resturi aflate
gr. mykes = ciupercă; în descompunere – și parazite – își iau hrana din corpul altor viețuitoare.
suf. -oză = afecțiune. Asemenea procesului de fotosinteză, întâlnit la plante, nutriția autotrofă
mixotrof se întâlnește și la unele bacterii. Acestea fac chemosinteză și folosesc energia
gr. mixos = amestecat; degajată în urma unor reacții chimice. Prin chemosinteză se hrănesc bacteriile
gr. trophe = hrană. metanogene, bacteriile feruginoase și bacteriile sulfuroase, care trăiesc în con-
diții de anaerobioză (fără oxigen).
parazit
lat. parasitus.
saprofit
Nutriția heterotrofă saprofită
gr. sapros = putred; Din grupa saprofitelor fac parte numeroase bacterii și ciuperci care descompun
gr. phyton = plantă. resturile vegetale și animale aflate în mediu.
Numeroase bacterii trăiesc în sol, în apă și în aer. Bacteriile saprofite din sol
simbioză descompun resturile organismelor vii și cadavrele (bacteriile de putrefacție). Unele
gr. syn = împreună; ciuperci inferioare alterează alimentele (mucegaiul alb), din altele se extrag antibi-
gr. bios = viață. otice (mucegaiul verde-albăstrui, care conține penicilină), iar altele sunt folosite în
panificație (drojdia de bere). Ciupercile superioare descompun resturile organice
și cadavrele. Pot fi comestibile sau otrăvitoare. Organismele saprofite concurează
între ele pentru hrană.

Observă!
Observă imaginile de mai jos, identifică mediul de viață al organismelor și
sursa de hrană pe care o folosesc.
Amintește-ți din ce regn face parte fiecare.
Precizează dacă aceste organisme sunt sau nu sunt folositoare omului.

Micoză pe piele

Bacterii de putrefacție Mucegaiul alb Mucegaiul verde-albăstrui

Streptococcus viridans
(bacterie din cavitatea bucală)

Drojdia de bere Ciuperci

42
 U2
Nutriția heterotrofă parazită
Organismele parazite își procură substanțele hrănitoare
din corpul altor organisme vii (gazde), îmbolnăvindu-le prin
toxinele pe care le produc.
Bolile produse de bacterii se numesc bacterioze: tuber-
culoza produsă de bacilul Koch, pneumonia produsă de
pneumococ. Bolile produse de ciuperci se numesc micoze:
mana viței-de-vie, tăciunele porumbului. Bolile care se
transmit de la animalele bolnave la om se numesc zoonoze:
trichineloza, salmoneloza.
Plantele parazite și-au pierdut clorofila și parazitează
alte plante: cuscuta (torțelul), lupoaia, muma-pădurii,
Rafflesia sp., care are cea mai mare floare din lume.
Animalele parazite sunt: viermii (tenia, limbricul, oxiu-
rul, trichina), arahnidele (sarcoptul râiei, căpușa), insectele
(păduchii, puricii, țânțarii) și unele vertebrate primitive (chiș-
carul, asemănător peștilor). Ele prezintă adaptări la viața
parazită: au forma corpului alungită, au organe de fixare bine
dezvoltate, majoritatea sistemelor sunt reduse ca dezvoltare,
cu excepția sistemului reproducător, care este foarte bine
dezvoltat, animalele parazite depunând un număr foarte
mare de ouă.

Observă!
Urmărește imaginile cu organismele parazite și iden-
tifică unele dintre adaptările lor la viața parazitară și
sursele de hrană.
Identifică regnurile din care fac parte aceste orga-
nisme.

Nutriția mixotrofă
Plantele carnivore se hrănesc atât autotrof, cât și hete-
rotrof. Au clorofilă și fac fotosinteză (nutriție autotrofă), dar
solul este sărac în anumite minerale necesare lor și, în con-
secință, au dezvoltat „capcane” pentru prins insecte, cu scopul de a suplini lipsa
acestor substanțe; capcanele sunt frunze modificate, ce conțin glande care secretă enzime pentru a
digera insectele capturate (nutriție heterotrofă).

Observă!
Observă plantele carnivore din imaginile de mai jos și caută, în diverse
surse, informații despre mediul lor natural de viață și modul în care captu-
rează insectele.

Roua-cerului Otrățelul de baltă Dionaea sp. Nepenthes sp.

43
 U2 Hrănirea
Nutriția semiparazită este un tip de nutriție mixotrofă. Vâscul este o plantă
semiparazită, care trăiește pe ramurile arborilor. Fiind la înălțime, vâscul nu are
rădăcini atât de lungi pentru a ajunge în sol. El a dezvoltat haustori, cu care
absoarbe sevă brută din vasele lemnoase ale plantei-gazdă, pe care o folosește în
propriul proces de fotosinteză.
Nutriția simbiontă presupune conviețuirea a două organisme din specii dife-
Vâsc rite, care se ajută reciproc. Lichenii, de exemplu, sunt formați dintr-o ciupercă și o
algă verde unicelulară. Ciuperca absoarbe apa și o dă algei, iar alga prepară hrana,
din care o parte îi revine ciupercii. Alte simbioze se realizează între rădăcinile arbo-
rilor și ciuperci (micoriză), între plantele leguminoase și bacteriile fixatoare de azot.
La animale se întâlnește simbioza cu scop de apărare, deplasare și hrănire.
De exemplu: între rechin și peștele-ventuză, între pagur și actinie.

Micoriză – relație simbiotică

între plante și ciuperci
Reține!
Nutriția în lumea vie poate fi autotrofă, heterotrofă și mixotrofă. Nutriția
heterotrofă se poate realiza prin ingestie, saprofit sau parazit.

Exersează! Sintetizează in-

Portofoliu
1 Caută poezia „Bacilul lui Koch”, de formațiile despre paraziți și bolile
Simbioză între rechin George Topârceanu, citește-o și rea- produse de aceștia, completând în
și peștele-ventuză lizează un rezumat al pasajelor care caiet un tabel asemănător celui de
te-au impresionat. mai jos.
Vocabular 2 O bacterie se divide o dată la două- Organism parazit Boala produsă
zeci de minute. Calculează câte bacterii Tenia Teniază
antibiotic = se formează din trei bacterii în trei ore, Limbricul Ascaridioză
substanță chimică ce considerând că nu le distruge nimic. Oxiurul Oxiuriază
omoară bacteriile; Trichina Trichineloză
bacil = bacterie în 3Dacă un limbric produce 250000 de
Păduchii Pediculoză
formă de bastonaș; ouă într-o zi, calculează câte ouă pro-
haustor = organ duce în șase zile.
vegetal asemănător cu 4 Explică importanța plantelor carni-
o ventuză, cu ajutorul vore în natură.
căruia unele plante
parazite își absorb
hrana din plantele pe
care le parazitează; Proiect
sarcopt = parazit Colecționează fotografii sau filmulețe despre tipurile de hră-
microscopic care nire în lumea vie.
trăiește în galerii
săpate în pielea
oamenilor și a
 Drojdia de bere se poate înmulți prin înmugurire?
Știai
că...
animalelor, provocând
scabie.  Unii paraziți pot să trăiască ani de zile în corpul gazdei fără să o omoare?
 Unele ciuperci produc lumină, fenomen numit bioluminiscență?
 Crinul-cobră este o plantă carnivoră cu celule care produc lumină pentru a
atrage insectele?

Drojdia de bere Sarcoptul râiei Crinul-cobră Ciuperci bioluminiscente

44
 U2
REC APITULARE

Sistemul Sistemul digestiv la om este format din tub digestiv și glande anexe. Tubul
digestiv la om digestiv este plasat între orificiul bucal și orificiul anal.
Tubul digestiv este format din cavitatea bucală
faringe
esofag
stomac
intestinul subțire
intestinul gros
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt glandele salivare
ficatul
pancreasul
Digestia la om Substanțele organice din alimente care suferă transformări chimice în tubul
digestiv sunt: glucidele, lipidele și proteinele. Glucidele sunt transformate în
glucoză, lipidele, în acizi grași și glicerol, iar proteinele, în aminoacizi. Glucoza va
fi oxidată (arsă) pentru producerea de energie, acizii grași, glicerolul și aminoaci-
zii vor fi folosiți de celule pentru sinteza altor lipide și proteine.
Adaptări ale Dinții capătă forma și dimensiunile caracteristice tipului de hrănire. Limba are
digestiei la dife- forma și dimensiunile adaptate funcției pe care o îndeplinește. Lungimea și forma
rite vertebrate organelor tubului digestiv variază în funcție de tipul de hrană consumată.
Alte tipuri de În lumea vie, nutriția este de trei tipuri: autotrofă, heterotrofă și mixotrofă.
hrănire în lumea
vie Nutriția Fotosinteza – caracteristică plantelor, algelor și unor procariote;
autotrofă – utilizează energia luminii pentru a produce substan-
țele hrănitoare.
Chemo- – specifică unor bacterii anaerobe (metanogene, feru-
sinteza ginoase etc.);
– utilizează energia eliberată în urma unor reacții chi-
mice de descompunere a unor substanțe din mediu.
Nutriția Prin ingerare – întâlnită la animalele care prezintă organe speciali-
heterotrofă (înghițire) zate în procesarea hranei.
Saprofită – caracteristică bacteriilor și ciupercilor care descom-
pun substanțele organice din corpul organismelor
moarte sau din resturile organismelor vii.
Parazită – specifică organismelor care se hrănesc pe seama altor
organisme vii; paraziții pot fi microscopici (bacterii,
protiste, ciuperci) sau macroscopici (viermi, artro-
pode, vertebrate – chișcarul, plante fără clorofilă).
Nutriția Plante – se hrănesc autotrof și heterotrof, digerând insecte din
mixotrofă carnivore care extrag sărurile minerale care lipsesc din sol.
Plante – vâscul este o plantă semiparazită, deoarece trăiește
semiparazite pe ramurile arborilor, din care extrage seva brută cu
ajutorul unor rădăcini numite haustori, pe care o folo-
sește apoi la propriul proces de fotosinteză.
Simbiontă – simbioza este procesul prin care două organisme din
specii diferite conviețuiesc și se ajută reciproc;
– se întâlnește la licheni (o ciupercă și o algă verde),
micorize (ciuperci și rădăcinile arborilor), bacteriile
fixatoare de azot și plantele leguminoase.

45
U2
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 3 puncte
  Glandă anexă tubului digestiv este:
a. esofagul; b. faringele; c. ficatul; d. stomacul.
  Își încep digestia chimică în stomac:
a. glucidele; b. lipidele; c. proteinele; d. vitaminele.
  Au, cu precădere, rol energetic:
a. glucidele; b. lipidele; c. proteinele; d. vitaminele.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 2 puncte
a. Partea dinților implantată în maxilar este ................................................. .
b. Stomacul rumegătoarelor este ................................................. .
c. Nutriție parazită are loc în corpul ................................................. .
d. Tubul digestiv este mai scurt la ................................................... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 3 puncte
A F
a. Păstrăvul este un pește răpitor care nu are dinți.
b. Omnivorele au tubul digestiv foarte lung.
c. Stomacul este un organ digestiv format din trei mușchi netezi.
4 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Drumul alimentelor prin tubul digestiv”. 1 punct

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajele tale
Am obținut la testele de evaluare din cadrul unității de învățare 2:

46
FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
RESPIRAȚIA
Respirația este procesul prin care substanțele hrănitoare sunt
descompuse pentru a elibera energie.

Respirația în lumea vie

 Respirația – proces prin care se obține energie
Respirația la plante
 Frunza – rolul stomatelor în schimbul de gaze
 Influența factorilor externi și interni
Respirația la animale
 Sistemul respirator la om
 Respirația la om
 Respirația în medii de viață diferite
Recapitulare
Evaluare

47
U3 Respirația
Respirația – proces prin care
aerob
Etimologie
se obține energie
gr. aer;
gr. bios = viață.
anaerob Amintește-ți!
pref. an- = fără.  Care sunt componentele unei celule?
 Care sunt principalele substanțe din care se eliberează energia în orga-
fermentație
lat. fermentatio. nism?
 Care este compoziția atmosferei și de unde provin aceste componente?

Vocabular
Descoperă!
panificație = proces Respirația este procesul prin care substanțele hrănitoare sunt descompuse
de transformare a pentru a elibera energie.
făinii în pâine. Respirația poate fi aerobă și anaerobă.
Respirația aerobă se realizează în prezența oxigenului din atmosferă, iar res-
pirația anaerobă, în lipsa acestuia.

Respirația eliberează energia conținută de hrană și o face accesibilă proceselor din corpul viețuitoare-
lor (creștere, dezvoltare, mișcare, reproducere etc.). Toate organismele, de la cele mai mici la cele mai mari,
respiră pentru a-și procura energia necesară supraviețuirii.
Respirația aerobă este un proces invers fotosintezei, în care substanțele hrănitoare sunt arse (oxidate)
cu ajutorul oxigenului pentru a elibera energie, rezultând dioxid de carbon, apă și substanțe nefolosi-
toare. Este întâlnită la plante și animale. În celule, respirația aerobă are loc în mitocondrii, care oxidează
glucoza, pentru a produce o cantitate mare de energie.
Respirația anaerobă este întâlnită la unele ciuperci și bacterii care trăiesc în medii lipsite de oxigen.
Acest tip de respirație se desfășoară în citoplasma celulelor, utilizează glucoza, duce la formare de pro-
duși intermediari și elimină o cantitate mică de energie. La microorganisme, acest tip de respirație se mai
numește fermentație. În funcție de produșii intermediari formați, fermentația poate fi: alcoolică și lactică.
Fermentația alcoolică este utilizată la obținerea produselor de panificație și a băuturilor alcoolice (vin,
bere), iar fermentația lactică, la obținerea diverselor produse lactate.

Exersează! Lucrare practică

1 Activitate în perechi. Folosind informați-
ile din text, realizați un tabel comparativ între Amestecă un cubuleț de drojdie proas-
respirația aerobă și cea anaerobă, după mode- pătă cu zahăr într-o sticlă de plastic de maxim
lul următor: 0,5 litri și acoperă gâtul sticlei cu un balon fără
aer. Observă ce se întâmplă după un timp și
Respirație Respirație
explică ce ai observat.
aerobă anaerobă
Substanța utilizată
Componenta celulară
în care se desfășoară
Produși intermediari (da/nu) Portofoliu
Colecționează cinci etichete
Energia eliberată ale unor produse obținute prin fermentație.
2 Argumentează afirmația: „Mișcarea în aer
liber este sănătoasă!”
3 Întocmește o listă cu preparate alimentare
Prin fermentația acetică a
Știai că...
în care se folosește drojdia de bere. vinului se obține oțetul?

48
 Respirația la plante U3
Frunza – rolul stomatelor în schimbul de gaze
Etimologie
natant
Amintește-ți! lat. natans.
 La ce funcție ai mai studiat frunza? submers
 Ce structuri se află pe epiderma frunzei? Ce se realizează prin acestea? lat. submersus.

Descoperă! Vocabular
Din cauza structurii simple și a mișcărilor extrem de reduse ale plantelor,
acestea nu au dezvoltat organe specializate pentru îndeplinirea respirației. intensitate = grad
La nivelul frunzei, schimburile de gaze se realizează prin ostiola stomatelor. de forță, de activitate;
natante = care
La nivelul tulpinilor lemnoase, al rădăcinilor și al fructelor există structuri
plutesc pe suprafața
specializate, numite lenticele, prin care se realizează schimbul de gaze.
apei;
submerse = scufun-
Stomatele sunt structuri ale epidermei, specializate în schimbul de gaze, date complet în apă.
putându-se închide și deschide. În timpul respirației, prin ostiolă pătrunde oxi-
genul și este eliminat dioxidul de carbon. Numărul și poziția stomatelor diferă de
la o specie la alta, fiind influențate de factorii de mediu. Plantele lemnoase și cele care trăiesc în medii
uscate și însorite au un număr de stomate mai mare decât cel al plantelor erbacee și cel al plantelor din
medii umede și umbroase.
Poziția stomatelor diferă după modul de expunere a frunzei la lumină
 Numărul
Știai că...
și curenții de aer. La monocotiledonate, plante cu frunzele situate aproape
vertical pe corpul plantei, stomatele se află distribuite pe ambele fețe. de stomate la stejar este
La plantele cu frunze natante (precum nufărul), stomatele se află doar pe 300/mm2, iar la cereale,
fața superioară. La majoritatea plantelor, stomatele sunt distribuite pe fața 30-90/mm2?
inferioară, neexpusă căldurii și curenților de aer. În general, numărul de  Plantele submerse nu
au stomate sau, dacă le
stomate la frunzele plantelor e cuprins între 100/mm² și 300/mm².
au, acestea sunt în per-
Gradul de deschidere a ostiolelor depinde de: intensitatea luminii,
manență închise?
aprovizionarea cu apă și concentrația de dioxid de carbon.

Influența factorilor externi și interni

Funcționarea organismului vegetal în timpul respirației este influențată de factori externi și interni.
Factorii externi sunt reprezentați de: temperatură (0-35°C), lumină (intensifică respirația), concentrația
oxigenului și a dioxidului de carbon din atmosferă (creșterea între 21% și 50% a concentrației oxigenului
intensifică respirația, iar creșterea concentrației dioxidului de carbon scade intensitatea respirației), substan-
țele minerale din sol (azotul și sulful stimulează respirația) și factorii mecanici (în celulele din jurul leziunii,
respirația se intensifică). Factorii interni sunt reprezentați de: cantitatea de substanțe organice din celule,
gradul de hidratare a celulelor, vârsta plantei și starea de repaus a plantei.

Exersează!
1 Studiază tabelul următor și precizează ce se întâmplă cu intensitatea respirației în fiecare caz în parte.
Efectele factorilor de mediu asupra deschiderii stomatelor
Factorul de mediu
Valoare scăzută Valoare crescută
Intensitatea luminii Închiderea stomatelor Deschiderea stomatelor
Aprovizionarea cu apă Închiderea stomatelor Deschiderea stomatelor
Dioxidul de carbon Deschiderea stomatelor Închiderea stomatelor

2 Explică de ce la temperaturi foarte scăzute, de –25°C la conifere și –7°C la grâu, respirația acestor
plante încetează.
3 Argumentează afirmația: „Plantele submerse au respirația redusă”.

49
 U3 Respirația
Sistemul respirator la om
Etimologie
alveolă
lat. alveolus = cavitate
mică. Amintește-ți!
extra-  Care sunt cele mai mici structuri ale corpului care respiră?
lat. extra = afară (de).  Care este organitul celular în care are loc respirația aerobă?
intra-  Cum crezi că ajunge oxigenul la toate celulele corpului și cum elimină
lat. intra = în, înăuntru. acestea reziduurile?
laringe
gr. larynx.
plămân
Descoperă!
gr. plemóni. Sistemul respirator al omului este format din căi respiratorii și plămâni.
Acesta asigură aportul de oxigen din aerul atmosferic și circulația în sens invers
trahee (de la nivelul plămânilor spre exterior) a dioxidului de carbon.
lat. trachea. Căile respiratorii, în permanență deschise, sunt împărțite în căi extrapulmo-
nare și intrapulmonare.
Căile respiratorii extrapulmonare sunt reprezentate de: fose nazale, faringe,
Vocabular laringe, trahee, bronhii principale.
ciliat = cu cili; Căile respiratorii intrapulmonare sunt reprezentate de: bronhii secundare și
pseudostratificat = bronhiole respiratorii.
fals stratificat; nucleii
celulelor sunt situați
la niveluri diferite, Fosele nazale – reprezintă două cavități simetrice, prin care aerul trece spre
dând senzația de faringe, cu rol în purificarea, umezirea și încălzirea aerului inspirat.
stratificare. Faringele reprezintă locul de intersecție a căii respiratorii cu calea digestivă.
De ce în timp ce înghiți nu respiri? Acesta are și rol imunitar prin prezența amigdalei
faringiene.
Fose nazale Laringele este organul fonator, format din pereți cartilaginoși, care adă-
Faringe postesc corzile vocale. Vibrația acestora, la trecerea aerului printre ele,
Laringe emite sunete.
Trahee Traheea este un tub de 10-12 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase
incomplete, în formă de potcoavă. Este căptușită cu o mucoasă
Bronhii formată din epiteliu de acoperire pseudostratificat ciliat. Care este
principale Bronhii rolul cililor?
secundare
Bronhiile principale sunt în număr de două și pătrund fie-
care în câte un plămân. Prezintă în pereți inele cartilaginoase
Sistemul
complete.
Plămâni
respirator la om Bronhiile secundare pătrund fiecare în câte un lob pulmonar, iar în
pereții lor se află inele cartilaginoase complete. Ele se ramifică până la bronhiole,
Limba cele mai mici căi respiratorii. Acestea au pereții formați din mușchi netezi și se con-
Epiglota tinuă cu ductele alveolare și sacii alveolari, compartimentați în alveole pulmonare
Corzile (intră în structura acinilor pulmonari).
vocale
Glota Plămânii sunt situați în cavitatea toracică, ocupând-o în procent de 90%. Sunt
Traheea elastici, au culoare roz și aspect buretos. Sunt acoperiți de pleură, care este formată
din două foițe pleurale, între care se află lichidul pleural; una aderă la suprafața plă-
Laringele mânilor, cealaltă aderă la peretele cutiei toracice. Plămânii sunt organizați în lobi
Laringele
(trei pentru plămânul drept și doi pentru plămânul stâng), formați din segmente
pulmonare. Acestor segmente le corespund lobulii pulmonari, niște saci plini cu
aer. Un lobul pulmonar are în structura sa acinii pulmonari, unitățile morfo-func-
ționale ale plămânilor. Plămânii sunt alcătuiți din arborele bronșic, care formează
căile respiratorii intrapulmonare, și din mici cavități de formă globuloasă, situate la
Epiteliu pseudostratificat capătul ultimelor ramificații bronșice, numite alveole pulmonare.

50
 Respirația la animale U3
Observă! Partea
posterioară Esofag
Observă imaginea secțiunii prin trahee și esofag și precizează de ce crezi că
inelele cartilaginoase ale traheii sunt incomplete. Trahee

Lucrări practice
❶ Simularea rolului lichidului pleural în mișcările respiratorii
Simulează rolul pleurei și al lichidului pleural în timpul mișcărilor respiratorii,
utilizând două lame de sticlă între care pui puțină apă. Pune lamele una peste
Partea anterioară
alta, dar numai pe cea de deasupra să o ții cu mâna. Cea de dedesubt va cădea?
De ce? Mișcă cele două lame una peste alta. Ce observi? Care este rolul pleurei? Secțiune prin
trahee și esofag
❷ Punerea în evidență a vaporilor de apă din aerul expirat
 Demonstrează că aerul expirat conține vapori de apă. Folosește în acest
scop o lamă de sticlă peste care sufli. Ce observi? De ce?
 Demonstrează că aerul expirat este cald, suflându-ți în palme. Ce simți?

Portofoliu
Realizează pe o foaie albă o schiță cu sistemul respirator și
sacul alveolar, utilizând desenele de la această lecție. Precizează toate componen-
tele ilustrate!
Acini pulmonari
Reține!
Plămânii mediază schimbul de gaze dintre aerul atmosferic și sânge. Căile Află mai multe!
respiratorii sunt menținute deschise datorită structurilor cartilaginoase.
Segmentele bron-
hopulmonare
Exersează! sunt separate între ele
prin pereți despărțitori
1 Analizează sistemul respirator al omului, observând imaginea de pe pagina de țesut conjunctiv.
anterioară. Împarte căile respiratorii după Căi respiratorii Acestea, la nevoie, pot
criteriile din tabelul alăturat. Copiază și com- superioare inferioare fi îndepărtate chirurgi-
pletează tabelul în caiet. cal, lăsând restul
2 Calculează cu câte procente este mai mic plămânul stâng decât plămânul plămânului relativ
drept, folosind informațiile prezentate în rubrica Știai că… Rotunjește rezultatul! intact.
3 Cale respiratorie/căi respiratorii fără inele cartilaginoase este/sunt:
a. bronhiile principale; b. bronhiile secundare;
c. bronhiolele; d. traheea.
4 Explică ce se întâmplă cu forma traheii atunci când înghiți un bol alimentar
mai voluminos.
5 Argumentează afirmația: „În timpul mișcărilor respiratorii, pereții plămânilor
nu se rup”.
 Plămânul drept are 620 de grame, iar plămânul
Știai că...
6 Explică de ce în timpul orelor stâng, 560 de grame?
de sport, când faci efort intens,  Plămânul stâng are 9 segmente, iar cel drept are 10 segmente?
ți se spune să inspiri pe nas și să  Arborele bronșic este format din totalitatea ramificațiilor
expiri pe gură. intrapulmonare ale bronhiei principale?
7 Epiteliul pulmonar are apro-  Fiecare lobul are 30-50 de saci alveolari?
2
ximativ 90 m . Cum reușește  Cei doi plămâni au aproximativ 300 de milioane de alveole
acesta să încapă în cutia toracică? pulmonare?

51
U3 Respirația
Respirația la om
Etimologie
disocia
lat. dissociare.
expirație
Amintește-ți!
lat. expiratio.  Care sunt structurile din organism la care trebuie să ajungă oxigenul?
 În urma cărui proces rezultă dioxidul de carbon?
hemoglobină  Cine produce oxigenul în atmosferă?
gr. haima = sânge;
lat. globus = glob.
inspirație
lat. inspiratio.
Descoperă!
Întrucât oxigenul trebuie să ajungă la toate celulele corpului, respirația se
ventilație desfășoară de-a lungul a trei etape: pulmonară, sangvină și celulară.
lat. ventilatio. Etapa pulmonară presupune ventilația pulmonară și schimbul de gaze.
Etapa sangvină constă în transportul gazelor respiratorii cu ajutorul hemo-
globinei (proteină din globulele roșii).
În etapa celulară are loc arderea substanțelor nutritive pentru producerea
de energie.

Etapa pulmonară
În timpul ventilației pulmonare, aerul trece prin căile respiratorii și plămâni, fiind în permanență
împrospătat. Ventilația pulmonară se realizează prin inspirație (inhalare) și expirație (exalare).
În inspirație, mușchii intercostali și diafragma se contractă, mărind volumul cutiei toracice. Odată cu
ea, trage și plămânii, volumul acestora se mărește, presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică,
iar aerul încărcat cu oxigen pătrunde în plămâni. Inspirația este un proces activ, care se desfășoară cu
consum de energie.
În expirație, mușchii intercostali și diafragma se relaxează, cutia toracică își micșorează volumul, apasă
pe plămâni, presiunea intrapulmonară crește peste cea atmosferică, iar aerul încărcat cu dioxid de carbon
este eliminat din plămâni. Expirația este un proces pasiv. Poate fi expirația un proces activ? Când?
Ritmul respirator mediu este de 18 respirații/minut la femei și de 16 respirații/minut la bărbați. Acesta
depinde de vârstă, gen, starea de activitate sau repaus, temperatură etc.
Prin căile respiratorii sunt vehiculate în plămâni mai multe volume respiratorii:
 volumul curent (VC) – se vehiculează într-o inspirație și o expirație obișnuite (300-900 ml);
 volumul inspirator de rezervă (VIR) – volumul de aer introdus printr-o inspirație forțată (1500-2000 ml);
 volumul expirator de rezervă (VER) – volumul de aer eliminat
printr-o expirație forțată, la finalul unei respirații normale
(1000-1500 ml);
 volumul rezidual (VR) – volumul de aer care nu poate fi Schimbul de gaze
scos din plămâni în timpul vieții (1000-2000 ml). capilar
pulmonar
Prin însumarea volumelor respiratorii se obțin
capacități respiratorii:
 capacitatea vitală (CV) = VC + VIR + VER;
 capacitatea inspiratorie (CI) = VC + VIR;
 capacitatea reziduală funcțională capilar
(CRF) = VR + VER; AER
membrana
 capacitatea pulmonară totală (CPT) = CV + VR. alveolară
Schimbul de gaze se realizează la nivelul
membranei alveolo-capilare, care este formată membrana
din două straturi de celule: unul al peretelui alve- alveolo-capilară
olar și celălalt al peretelui capilar. În acest schimb, oxigenul difuzează dioxidul de carbon
dioxidul de carbon adus de la celule trece în plămâni, în sânge difuzează în alveole
iar oxigenul din plămâni trece în sânge.

52
 Respirația la animale U3
Etapa sangvină
Dioxid de
Oxigenul ajuns în sânge se cuplează cu hemoglobina (Hb) din globulele roșii, carbon (CO2)
formând oxihemoglobina (substanță instabilă). Sub această formă, oxigenul Oxigen
(O2)
va fi transportat de la plămâni la celule. Aici, oxihemoglobina disociază în oxi- Plămâni
gen și hemoglobină. Oxigenul trece în celule, iar hemoglobina se va cupla cu
o parte din dioxidul de carbon produs de celule, formând carbohemoglobina
(substanță instabilă). Sub această formă, dioxidul de carbon este transportat Globule
roșii
Organe
de la celule la plămâni pentru a fi eliminat. Cealaltă parte a dioxidului de carbon
este transportată direct prin plasmă (componentă a sângelui).

Etapa celulară
La nivelul celulelor, oxigenul produce arderile celulare, când o parte din nutrimente (glucidele și lipi-
dele) sunt oxidate pentru a produce energie. Pe lângă energie, se produc substanțe nefolositoare și se
degajă dioxid de carbon. Acestea sunt transportate prin sânge până la organele de excreție.

Reține!
Respirația la om presupune trei etape: pulmonară, sangvină și celulară. În Vocabular
etapa pulmonară au loc ventilația pulmonară și schimbul de gaze. În etapa sang-
vină, gazele respiratorii se cuplează cu hemoglobina, rezultând oxihemoglobina disocia = a descom-
pune temporar și
și carbohemoglobina. În etapa celulară se produc: energie, dioxid de carbon și
reversibil o combi-
substanțe nefolositoare, prin arderea nutrimentelor cu ajutorul oxigenului.
nație;
ventilație =
Exersează! împrospătarea aerului
dintr-un spațiu închis.
1 Realizează, în caiet, o schemă cu transportul gazelor respiratorii de la plă-
mâni la celule și invers, cu ajutorul hemoglobinei.
2 Un individ are VC = 500 ml, VIR = 1000 ml, VER = 1000 ml și VR = 1500 ml. Află mai multe!
Calculează CV și CPT pentru individul respectiv. Hemoglobina este o
3 Calculează numărul de respirații ale unui bărbat în 24 de ore. proteină situată în
hematii, care conține
4 Citește rubrica „Află mai multe!”. Explică de ce o persoană expusă mai mult fier și dă culoarea roșie
timp la monoxid de carbon poate muri prin asfixie. a sângelui. Nivelul
5 Argumentează afirmația: „În timpul exercițiilor fizice, ritmul respirator crește”. hemoglobinei variază
de la o persoană la
6 Medicul legist face autopsia unui cadavru găsit în apă și constată, la probă, alta. Bărbații, de
că plămânii lui plutesc în apă. Cadavrul aparține unui om care a fost ucis sau obicei, au valori mai
unuia care s-a înecat? Argumentează răspunsul dat! mari decât femeile.
Monoxidul de
Lucrări practice carbon se leagă
de hemoglobină,
❶ Măsoară cu centimetrul de croitorie perimetrul toracic în inspirație și în formând un compus
expirație. stabil și letal, numit
carboxihemoglobină.
❷ Lucrați în perechi. Măsurați ritmul respirator în repaus și după efort (după
30 de sărituri Jumping Jacks).

 Nu se poate muri prin oprirea voluntară a respirației?

Știai
că...
 O scădere a oxigenului sub valorile normale se numește hipoxie? Proiect
 Tusea convulsivă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, care Măsoară
distruge cilii ce căptușesc epiteliul respirator, permițând mucusului perimetrul toracic în ins-
să se acumuleze și ducând la o tuse severă? pirație și în expirație al
 Pentru că există aproximativ 15 g de hemoglobină în fiecare 100 ml tuturor membrilor fami-
de sânge, sângele complet oxigenat conține aproximativ 20 ml de liei tale și înscrie datele
oxigen la 100 ml? într-un tabel.

53
U3 Respirația
Vocabular
planșeu = planul
inferior al unei
cavități;
vascularizat = bogat
în vase de sânge.
Află mai multe!
Spinii branhiali sunt
formațiuni osoase sau
cartilaginoase care,
la pești, se găsesc
pe marginea internă
concavă a arcurilor
branhiale. Aceștia
rețin organismele care
au pătruns în cavitatea
bucofaringiană odată
cu apa.
Observă!
Observă animalele acvatice și identifică tipul de respirație.
Vierme marin
Proteu
54
Respirația în medii de viață diferite
Amintește-ți!
 Care sunt mediile de viață de pe Terra?
Descoperă!
Sistemul respirator s-a dezvoltat diferit în funcție de mediul de viață la care
este adaptat organismul.
Respirația în mediul acvatic
Foarte multe nevertebrate acvatice au o respirație cutanată (pe toată suprafața
pielii), deoarece nu au dezvoltat un sistem respirator. În acest scop, pielea lor este
foarte subțire și bine vascularizată.
Unele animale acvatice au o respirație branhială. Unele moluște, larvele tutu-
ror amfibienilor și proteul (salamandra de peșteră) au branhii externe, sub forma
unor lame subțiri și bine vascularizate. Peștii au branhii interne, sub forma unor
lame subțiri, bine vascularizate, dispuse pe arcuri osoase în camera branhială, scăl-
date de apa care intră prin cavitatea bucală și iese prin fantele branhiale (la peștii
cartilaginoși) sau pe sub opercule (la peștii osoși și cartilaginoși-osoși). În timp ce
apa scaldă branhiile, dioxidul de carbon din sânge trece în apă, iar oxigenul dizol-
vat în apă trece în sânge.
Mamiferele acvatice au o respirație pulmonară. Delfinul, balena, cașalotul ies
la suprafață pentru a respira.
Scoică lighean Rac
Pește Balenă
 Respirația la animale U3
Respirația în mediul terestru
Insectele prezintă un sistem de tuburi numite trahei, dispuse între orificiile de
la exterior și celulele corpului, prin care aerul circulă liber. Respirația lor este tra-
heală.
La amfibienii adulți, respirația este pulmo-cutanată. Plămânii lor sunt slab dez-
voltați, necutați, iar aportul de oxigen este insuficient, el fiind suplimentat prin
piele.
Respirația pulmonară se întâlnește la reptile, păsări și mamifere.
Plămânii reptilelor sunt mai dezvoltați decât cei ai amfibienilor, asigurând nece- Albină
sarul de oxigen. Pot reptilele să suplimenteze cantitatea de oxigen prin piele? De ce?
Dacă în repaus păsările pot să ventileze plămânii prin mărirea și micșorarea
volumului cutiei toracice, în timpul zborului acest lucru nu mai este posibil, din
cauza mușchilor pieptului, care pun aripile în mișcare. La păsări, eficiența plămâ-
nilor este mult îmbunătățită față de cea a altor vertebrate terestre, prin adăugarea
unui sistem extins de saci aerieni, care servesc drept rezervoare de aer în timpul
ventilației. În inspirație, aproximativ 25% din aerul care intră trece prin parabronhi-
ile plămânilor (capilare de aer subțiri), unde are loc schimbul de gaze. Restul de
75% din aerul care intră ocolește plămânii către sacii aerieni (aici nu are loc schim-
bul de gaze). În expirație, o parte din acest aer proaspăt trece direct prin pasajele Brotăcel
pulmonare în parabronhiile pulmonare. Astfel, parabronhiile primesc aer proaspăt
și fac schimb respirator atât în timpul inspirației, cât și în timpul expirației. Păsările
au plămânii foarte evoluați, îndeplinind cerințele metabolice extraordinare ale
zborului.
Cei mai elaborați plămâni sunt la mamifere; aceștia conțin milioane de pungi
mici, numite alveole, fiecare asociată intim cu o rețea vasculară bogată. Au supra-
față mare de schimb, ceea ce favorizează absorbția oxigenului.
Crocodil

Observă!
Prin ce se aseamănă structurile respiratorii ale animalelor terestre?

Insecte Amfibieni Acvila americană

Reptile Păsări Mamifere

Koala

55
U3 Respirația
Exersează!
1 Vertebratele cu cea mai mare suprafață de schimb respirator sunt:
a. mamiferele; b. păsările; c. peștii; d. reptilele.
2 Vertebratele ai căror plămâni au o eficiență mare sunt:
a. amfibienii; b. mamiferele; c. păsările; d. reptilele.
3 Selectează animalele cu respirație cutanată din șirul următor: șarpele, râma, șoarecele, tenia, vrabia,
broasca de lac, păianjenul cu cruce, scoica de lac.
4 Se dă următorul șir de animale ce trebuie grupate după tipul de respirație pe care îl au:
1 2 3 4

crocodilul brotăcelul rândunica rechinul-ciocan

5 6 7 8

delfinul văduva-neagră homarul cimpanzeul

9 10 11 12

crapul lipitoarea țânțarul pelicanul

13 14 15 16

broasca-râioasă gușterul păstrăvul limbricul

Completează în caiet tabelul următor:

traheală cutanată branhială pulmo-cutanată pulmonară
Respirație:
6, ...
5 Argumentează afirmația: „Mișcarea îmbunătățește respirația”.

Portofoliu Știai
că...
 Broaștele își ventilează plămânii ridicând și coborând plan-
Colecționează
șeul bucal?
poze cu animale
 La șerpi s-a dezvoltat un singur plămân?
terestre și acva-
 Volumul de aer din căile respiratorii unde nu are loc schimbul de gaze se
tice, grupate după
numește „spațiu mort”?
modul de respi-
 Plămânii umani au o suprafață totală de la 50 la 90 m2, de 50 de ori supra-
rație.
fața pielii, și conțin 1000 km de capilare?

56
 U3
REC APITULARE

Respirația Respirația este procesul prin care substanțele hrănitoare sunt descompuse
în lumea vie pentru a elibera energie.
Respirația poate fi:
 aerobă
 anaerobă (fermentație – la microorganisme)

Respirația la plante Frunza permite schimbul de gaze în respirație, prin stomate.

Numărul și dispoziția stomatelor diferă de la o specie la alta.
Factorii care influențează respirația sunt:

 externi temperatura
lumina
concentrația O2 și a CO2
substanțele minerale
factorii mecanici
 interni cantitatea de substanțe organice
gradul de hidratare a celulelor
vârsta plantei
starea de repaus a plantei

Sistemul respirator Sistemul respirator al omului este format din:

la om  căi respiratorii fose nazale
faringe
laringe
trahee
bronhii
bronhiole
 plămâni

Respirația la om Realizarea respirației presupune trei etape:

 pulmonară cu ventilație pulmonară
cu schimb de gaze
 sangvină cu ajutorul sângelui
 celulară are loc în mitocondrii

Respirația în medii Respirația în mediul acvatic poate fi:

de viață diferite  cutanată
 branhială
 pulmonară

Respirația în mediul terestru poate fi:

 traheală
 pulmo-cutanată
 pulmonară

57
U3
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 3 puncte
 Prezintă inele incomplete:
a. bronhiile; b. bronhiolele; c. laringele; d. traheea.
 Are/au rol în mecanica respirației:
a. diafragma; b. mușchii c. pleura; d. toate variantele
intercostali; sunt corecte.
 Are/au rol în schimbul de gaze:
a. alveolele b. bronhiolele; c. fosele nazale; d. laringele.
pulmonare;

2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 2 puncte AUTOEVALUARE

a. Ritmul respirator în timpul somnului ................................................. . Între 0 și 3 puncte
b. Mamiferele au respirație ................................................. . REPETĂ!
c. Plămânul stâng are ................................................. .
d. Emite sunete ................................................... .
Recitește lecțiile
și repetă testul!
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afir-
Între 4 și 6 puncte
mația este adevărată, și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false
RECAPITULEAZĂ!
în așa fel încât să devină adevărate și rescrie-le în caiet.
3 puncte
A F Recitește lecțiile!
a. Râma respiră prin branhii. Între 7 și 9 puncte
b. Plămânii păsărilor sunt conectați cu saci aerieni. BINE!

c. Hemoglobina cu dioxidul de carbon formează

carboxihemoglobina. Recitește informațiile
care ți-au pus probleme!

4 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Ventilația pulmonară”. 1 punct 10 puncte
FOARTE BINE!

Felicitări!
Se acordă 1 punct din oficiu.
Timp de lucru: 30 de minute.

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajul tău
Am obținut la testul de evaluare la finalul unității de învățare 3:

58
FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
CIRCULAȚIA
Circulația este funcția care asigură transportul substanțelor prin corpul
viețuitoarelor.

Circulația la plante
 Absorbția apei, rolul perișorilor absorbanți și circulația sevei brute
 Tulpina și transportul sevei elaborate. Rolul vaselor conducătoare
 Influența factorilor de mediu asupra circulației în corpul plantelor
Recapitulare
Evaluare

Circulația la animale
 Mediul intern, sângele – componente și rolul lor
 Importanța vaccinării. Grupele sangvine
 Sistemul circulator la om
 Circulația la om
 Particularități ale circulației la vertebrate (inima și tipurile de circulație)
 Animale cu temperatura sângelui variabilă sau constantă
Recapitulare
Evaluare

59
U4 Circulația
Absorbția apei, rolul perișorilor absorbanți
Etimologie
hidric
și circulația sevei brute
gr. hydor = apă.

Amintește-ți!
turgescent
lat. turgere.
 Ce roluri are rădăcina?
vascular
 Care sunt vasele conducătoare din corpul plantelor?
lat. vasculum = vas
mic.  Ce sevă conduce fiecare tip de vas?

Vocabular Descoperă!
avascular = lipsit de Prin corpul plantelor circulă două seve, seva brută și seva elaborată.
vase conducătoare; Seva brută provine din sol și este formată din apă și săruri minerale.
fascicul = țesut Seva elaborată este formată din apă și substanțele hrănitoare produse de
conducător format frunză în cadrul procesului de fotosinteză.
din fibre care străbat
în același sens părțile
unei plante; Regimul hidric al plantelor reprezintă ansamblul proceselor de absorbție a
transpirație = apei din mediu de către plantă, transportul ei prin corpul plantei și eliminarea aces-
eliminarea apei sub teia în mediul extern. În condițiile unui regim de apă normal, aceste procese sunt
formă de vapori; în echilibru, iar celulele se află în stare de turgescență.
turgescent = umflat. Pentru asigurarea acestei stări, plantele superioare posedă un sistem radicu-
lar dezvoltat, ce absoarbe cantitatea de apă necesară din sol, un sistem de vase
conducătoare capabile să transporte apa absorbită și un țesut protector adecvat,
pentru a evita pierderile de apă în exces.
Procesul de absorbție a apei se realizează diferit, în funcție de mediul de viață
al plantei.
Plantele avasculare, precum mușchii, absorb apa prin toată suprafața corpului.
Plantele vasculare, adică plantele superioare (precum fasolea, porumbul, floa-
rea-soarelui), prezintă rădăcini, ca organe de fixare și de absorbție a apei cu sărurile
Mușchi minerale, de la care pleacă o rețea de țesuturi conducătoare.
La plantele submerse, precum broscarița, ciuma-apelor, otrățelul de baltă, apa
este absorbită prin toată suprafața corpului. Ele prezintă frunze fin divizate sau
foarte subțiri; unele specii submerse au rădăcini reduse și lipsite de perișori absor-
banți sau sunt lipsite chiar de rădăcini.
La plantele acvatice, cu frunze natante, cum ar fi nufărul, peștișoara, absorbția
se face și prin fața inferioară a frunzelor.
Ciuma-apelor La plantele terestre, principalul organ pentru absorbția apei și a sărurilor
(Elodea canadensis) minerale este rădăcina. Vârfurile tinere ale rădăcinii prezintă o zonă cu perișori
absorbanți. Fiecare perișor absorbant este o celulă vie, mult alungită, cu o vacuolă
mare; pereții săi celulari sunt foarte subțiri și permeabili. Perișorii absorbanți sunt
numeroși, realizând o suprafață foarte mare de contact cu apa din sol. De la peri-
șorii absorbanți, apa trece din celulă în celulă sau printre celulele rădăcinii până
la vasele lemnoase. De aici, datorită fenomenului de capilaritate, sfidând gravita-
ția, seva brută urcă spre frunze. Curentul ascendent al sevei brute crește datorită
transpirației frunzelor, care exercită forța de sucțiune. Din mezofil, forța de sucțiune
determină absorbția apei din vasele lemnoase ale nervurilor și astfel deficitul ini-
țial se transmite descendent, până la perișorii absorbanți.
O mică parte din apa ajunsă la frunză este folosită în procesul de fotosinteză,
cea mai mare parte fiind pierdută prin transpirație.

60
 Circulația la plante U4

INVESTIGAȚIE
Fenomenul de capilaritate la plante
1. Formularea unei întrebări: Ce grosime trebuie să aibă capilarul pentru ca
apa să urce cât mai sus?
2. Observarea și investigarea: Toamna sau primăvara, când plantele lem-
noase, precum teiul, dudul, vița-de-vie, nu au frunze, se întâmplă să cadă
picături de apă din crengile acestora. Ce s-a întâmplat de fapt? Afară a plouat
cu o zi în urmă, solul este îmbibat cu apă, atmosfera este umedă și rece. Viță-de-vie
3. Afirmarea ipotezei: Vasele lemnoase sunt foarte subțiri, de diametru
microscopic. Apa urcă cu atât mai sus, cu cât capilarul este mai subțire.
4. Experimentarea: Se folosesc mai multe tuburi capilare de sticlă, cu diame-
tre diferite, care sunt introduse într-un pahar cu apă colorată.
5. Analiza și concluzia: Apa a urcat cel mai mult în capilarul cel mai subțire
și cel mai puțin în capilarul cel mai gros. În concluzie, apa urcă la câțiva metri
înălțime în corpul plantei, datorită faptului că diametrul vaselor lemnoase
este foarte subțire, având loc fenomenul de capilaritate, dar, din cauza lip-
sei frunzelor care transpiră și a temperaturii scăzute, apa este eliminată sub
formă de picături.
Vase comunicante

Descoperă!
(tuburi capilare)

Vasele lemnoase, care formează xilemul, conduc ascendent seva brută,

formată din apă și săruri minerale absorbite din sol. Sunt alcătuite din celule
moarte la maturitate, alungite, puse cap la cap, cu pereții îngroșați. Pot fi trahei
(la angiosperme), adevărate tuburi constituite prin dispariția pereților des-
părțitori dintre celule, sau traheide (la ferigi și gimnosperme), la care pereții
despărțitori sunt prezenți, dar prezintă perforații.

Vase lemnoase
Lucrări practice
❶ Evidențierea rolului perișorilor absorbanți în absorbția apei
Materiale necesare: plăntuțe de fasole cu rădăcina de 4-5 cm, două vase
de sticlă (eprubete), ulei, apă.
Mod de lucru:
1. Pune apă într-unul dintre cele două vase de sticlă și ulei în celălalt.
2. Poziționează plantele astfel: în primul vas, planta să fie cu perișorii absor-
banți în apă, iar în al doilea, cu perișorii absorbanți în ulei.
3. După două-trei zile observă ce s-a întâmplat.
4. Formulează o concluzie în urma observației făcute.

❷ Evidențierea circulației sevei brute prin plantă

Materiale necesare: ramură a unei plante, vas cu apă, albastru de
metilen.
Mod de lucru:
1. Pune câteva picături de albastru de metilen în vasul cu apă.
2. Lasă două-trei zile ramura în acest vas cu apă.
3. Secționează ramura.
4. Observă în interiorul tulpinii un inel albastru.
5. Formulează o concluzie în urma observației realizate.

61
U4 Circulația
Reține!
Află mai multe!
Absorbția și circulația sevelor prin corpul plantei sunt în strânsă corelație cu
Vasele conducătoare fotosinteza și transpirația.
se află în zona
centrală a rădăcinii
și a tulpinii, numită
cilindru central, iar Exersează!
în frunze se află în 1 Seva brută circulă:
nervuri. În rădăcină, a. ascendent; b. circular; c. descendent; d. haotic.
vasele lemnoase 2 Asociază noțiunile care se potrivesc din cele două coloane. O noțiune din
sunt grupate în
coloana a doua va rămâne neasociată:
fascicule lemnoase,
iar vasele liberiene, 1. rădăcină a. transpirație
în fascicule liberiene, b. protecție
2. tulpină
care alternează c. conducere
cu fasciculele 3. frunze d. absorbție
lemnoase. În tulpină 3 Pentru a înțelege cum acționează forța de sucțiune în corpul plantei, imagi-
și în frunze, vasele
conducătoare sunt nează-ți că bei un lichid cu paiul dintr-un pahar și explică ce se întâmplă pas cu
grupate în fascicule pas, făcând analogie cu procesele din corpul plantei.
libero-lemnoase.

Vase conducătoare
în rădăcină

Vase conducătoare
în tulpină

4 Realizează o schemă logică în care să prezinți interdependența circulației la

plante cu fotosinteza.
Vase conducătoare
în frunză 5 Argumentează afirmația: Transpirația plantelor este un „rău necesar”.

Zona
aspră
Portofoliu  Numărul perișorilor absorbanți pe
Știai că...
Zona Studiază vârful unitatea de suprafață este de 200-420/mm ? 2
perișorilor
absorbanți rădăcinii din imagi-  Durata de viață a perișorilor absorbanți este
nea alăturată și apoi de 10-20 de zile?
Zona desenează-l pe foaia  Rădăcinile unor plante erbacee și lemnoase nu
netedă
de desen a caietului au perișori absorbanți? În locul lor se află miceliul
de biologie, preci- unor ciuperci cu care planta realizează o simbioză
Scufie zând fiecare zonă. numită micoriză.
Vârful rădăcinii

62
 Circulația la plante U4
Tulpina și transportul sevei elaborate.
Rolul vaselor conducătoare brut
Etimologie

lat. brutus.

Amintește-ți!
bulb
lat. bulbus.
 Ce fel de organ este tulpina?
floem
 Care este rolul tulpinii?
gr. phloios = scoarță.
rizom
Descoperă! gr. rhiza = rădăcină;
lat. rhizoma.
Tulpina mediază transportul sevelor între rădăcină și frunze.
Seva elaborată circulă prin vasele liberiene. tubercul
lat. tuberculum.
Tulpina este organul vegetativ care susține frunzele, florile și fructele. Ea pre-
zintă în interior vasele conducătoare pentru transportul sevelor. La unele plante,
tulpina depozitează substanțe hrănitoare. Vocabular
bulb = tulpină
Observă! subterană cu axul în
 Recunoaște plantele a căror tulpină depozitează substanțe hrănitoare. formă de disc;
rizom = tulpină
subterană cu aspect
de rădăcină;
tubercul = tulpină
subterană scurtă
și îngroșată, care
depozitează substanțe
de rezervă.
 Plantele din imagini pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tipul de
tulpină. Înscrie-le într-un tabel asemănător celui alăturat și adaugă alte exem-
ple de plante cunoscute de tine din cele două categorii.
Tulpini aeriene
Tulpini subterane
Tulpinile subterane sunt bulbii, rizomii și tuberculii.
După cum am văzut în lecția precedentă, vasele lemnoase transportă seva
brută la frunze, unde este folosită în fotosinteză pentru prepararea substanțelor
hrănitoare. Acestea, împreună cu apa provenită din xilem, formează seva elabo-
rată, care circulă prin vasele liberiene în toate organele plantei, pentru a hrăni
celulele organismului vegetal.
Vasele liberiene, care formează floemul, sunt formate din celule vii la matu-
ritate. Se numesc tuburi ciuruite, deoarece pereții despărțitori ai celulelor
prezintă perforații. Vasele liberiene conduc seva elaborată ascendent și descen-
dent, cu o viteză mai mică decât cea a sevei brute.

Exersează!
Floem
1 Depozitează substanțe hrănitoare în tulpină și flori:
a. ardeiul; b. conopida; c. roșia; d. varza.
2Asociază noțiunile care se potrivesc din cele 3 Explică de ce viteza
Știai că...
două coloane. de circula ție a sevei Gulia este rudă
1. frunze a. cartof brute este mai mare cu varza? Amân-
b. morcov decât cea a sevei ela- două fac parte din
2. rădăcină aceeași familie (Cru-
c. fasole borate.
3. tulpină d. varză ciferae).

63
U4 Circulația
Influența factorilor de mediu
acid
Etimologie
asupra circulației în corpul plantelor
lat. acidus.

Amintește-ți!
secetos
lat. siccitas;
suf. -os.  Care sunt factorii de mediu ce influențează viața organismelor?

Vocabular Descoperă!
acid = substanță cu Circulația sevelor prin corpul plantelor este influențată de factori externi și
gust acru și miros interni. Factorii externi sunt: cantitatea de apă din sol, umiditatea atmosferică, tem-
înțepător, care în peratura, cantitatea de oxigen din sol, compoziția solului. Factorii interni sunt: vârsta
combinație cu o bază plantei, expunerea frunzelor la lumină, gradul de dezvoltare a sistemului radicular,
formează o sare; integritatea rădăcinii și gradul de adaptare la mediul în care trăiește planta.
alcalin = care conține
săruri de sodiu și de
potasiu; Factorii externi
integru = întreg; 1. Cantitatea de apă din sol:
radicular = care se – cantitatea optimă de apă din sol este de 70-80% din compoziția solului;
referă la rădăcină. – la creșterea cantității de apă are loc o creștere a intensității circulației;
– la suprasaturarea solului cu apă are loc încetinirea circulației, deoarece
solul nu mai are suficient oxigen;
– deficitul de apă din sol determină deteriorarea rădăcinii și ofilirea plantei.
2. Umiditatea atmosferică:
– o umiditate atmosferică scăzută, corelată cu o cantitate suficientă de apă în sol, intensifică circu-
lația, în timp ce o umiditate atmosferică scăzută, corelată cu o cantitate scăzută de apă în sol, reduce
circulația;
– o umiditate crescută reduce circulația și transpirația, favorizând eliminarea apei sub formă de picături.
3. Temperatura:
– circulația optimă a apei prin corpul plantei are loc între 0 și 30-35°C;
– sub 0°C apa îngheață, iar peste 35°C proteinele coagulează.
4. Cantitatea de oxigen din sol:
– cantitățile insuficiente de oxigen din solurile bătătorite împiedică creșterea rădăcinilor cu noi
perișori absorbanți și, în definitiv, a plantelor.
5. Compoziția solului:
– fiecare specie s-a adaptat să trăiască pe un anumit tip de sol;
– schimbarea acesteia duce la blocarea absorbției apei de către rădăcină.

Lucrare practică
Evidențierea tipului de sol
Materiale necesare: recipient, mostră de sol, oțet, apă distilată, bicarbonat
de sodiu.
Mod de lucru:
1. Toarnă puțin oțet peste mostra de sol și amestecă.
2. Dacă la suprafața solului apar bule, acest fapt demonstrează că oțetul (care
este un acid) a reacționat cu sărurile din sol (acesta fiind alcalin). În concluzie,
solul este bogat în săruri minerale.
3. Dacă la suprafața solului nu apar bule, amestecă solul cu apă distilată, până
obții o pastă.
4. Adaugă bicarbonat de sodiu și vei observa că vor apărea bule de gaz.
5. Formulează o concluzie în urma acestei observații.

64
 Circulația la plante U4
Factorii interni
1. Vârsta plantei:
– cu cât planta este mai tânără, cu atât circulația este mai intensă.
2. Expunerea frunzelor la lumină:
– cu cât frunzele sunt mai expuse la lumină, cu atât se intensifică transpira-
ția, fotosinteza și, implicit, circulația.
3. Gradul de dezvoltare a sistemului radicular:
– cu cât sistemul radicular este mai dezvoltat și continuă să se dezvolte, cu Rădăcini dezvoltate
atât circulația prin corpul plantei este mai intensă.
4. Integritatea rădăcinii:
– ca absorbția și circulația să poată avea loc, rădăcina trebuie să fie integră.
5. Gradul de adaptare la mediul în care trăiește planta:
– cactușii nu au frunze, iar stomatele sunt închise în timpul zilei pentru a
limita pierderile de apă;
– în zonele secetoase sau acolo unde accesul la apă este dificil, plantele au
frunze mici, acoperite cu ceară, cum este cazul coniferelor.
Cactuși
Reține!
Transpirația este principalul proces care influențează absorbția și circulația
în corpul plantei.

Exersează!
1 Argumentează afirmația: „Circulația în corpul plantelor submerse are loc Molid
chiar dacă acestea nu transpiră”.
2 Explică de ce la umiditate crescută a solului apa poate fi eliminată sub formă
de picături, de obicei pe marginile sau prin vârful frunzei.

Lucrare practică
Observarea influenței temperaturii asupra absorbției și circulației Transpirație sub formă
sevelor de picături
Pune două ghivece de aceeași dimensiune, de preferat cu aceeași specie
de plantă, în două locuri cu temperaturi diferite, de exemplu, unul pe balcon,
dacă afară este frig, iar celălalt, în cameră. Pune în tăvița ghivecelor aceeași
cantitate de apă. Acoperă pământul din ghivece cu o folie de plastic pentru a
împiedica evaporarea. Urmărește în fiecare zi nivelul apei din vas. În care dintre
ele apa dispare mai repede? De ce?

Proiect
Testează rezistența unei plante de ghiveci la modificarea unui
factor de mediu ales de tine. Notează concluzia în caiet.

Frunzele cactușilor s-au transformat în spini cu rol protector,

Știai că...
pentru a preveni evaporarea apei prin transpirație și pentru a servi ca apărare
contra animalelor însetate? Cactușii, denumiți și fântânile deșertului, reprezintă
unul dintre cele mai bune exemple de adaptare a viețuitoarelor la condițiile
aspre ale mediului. La adăpostul învelișului cerat, presărat cu spini, cactusul
depozitează în celulele sale mari cantități de apă, care, în caz de nevoie, poate fi
folosită de oamenii rătăciți prin deșert.

65
U4
1 REC APITULARE
și EVALUARE

RECAPITULARE
Realizează o schemă recapitulativă. Sistematizează cunoștințele acumulate în cadrul acestei unități de
învățare. Ghidează-te după schemele unităților anterioare și răspunde la următoarele întrebări:
 Care sunt sevele din corpul plantelor și din ce sunt ele formate?
 Datorită cui reușesc rădăcinile să absoarbă apa cu sărurile minerale?
 De câte tipuri sunt tulpinile?
 Care sunt vasele pe care le conține tulpina și care este sensul de conducere a sevelor prin ele?
 Cum se clasifică factorii de mediu ce influențează circulația și care sunt aceștia?

EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 3 puncte
 Seva brută nu conține:
a. apă; b. săruri minerale; c. sodiu; d. substanțe organice.
 Principalul proces care stimulează absorbția radiculară este:
a. circulația; b. fotosinteza; c. respirația; d. transpirația.
 Nu influențează circulația prin corpul plantelor:
a. absorbția; b. evaporarea; c. respirația; d. seva.
2 Analizează imaginile alăturate. Identifică imaginea care ilustrează A B
vasele conducătoare și pe cea care ilustrează vasele liberiene.
Specifică modul în care acestea conduc sevele. 1 punct
3 Copiază în caiet și completează spațiile libere: 1 punct
a. Prin vasele lemnoase circulă .................................................. .
b. Apa din sol intră în corpul plantei prin .................................. .
c. Circulă ascendent și descendent în corpul plantei ................ .
d. Tuberculul de cartof este o ................................................... .
4 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bi-
fând A, dacă afirmația este adevărată, și F, dacă afirmația este
falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevă-
rate și rescrie-le în caiet. 3 puncte
A F
a. Tulpina subterană a cepei este rizomul.
b. Laleaua are bulbi.
c. Vasele lemnoase conduc seva elaborată.
5 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Perișorii absorbanți și absorbția radiculară”. 1 punct

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

66
 Circulația la animale U4
Mediul intern, sângele –
componente și rolul lor Etimologie
eritrocite
gr. erythros = roșu;
gr. kytos = celulă.
Amintește-ți! hematii
 Ce este circulația? gr. haima = sânge.
 Ce anume circulă în interiorul corpului tău?
leucocite
gr. leukos = alb;
gr. kytos.
Descoperă! limfă
Componentele mediului intern al animalelor sunt: lichidul interstițial
interstițial, lat. lympha.
limfa, sângele.
sânge
lat. sanguis.

Observă! Mediul intern cuprinde totalitatea trombocite

gr. thrombos = cheag
lichidelor extracelulare (din afara celulelor).
Observă imaginea și identifică de sânge;
Lichidul interstițial reprezintă lichi-
componentele mediului intern. gr. kytos.
dul din jurul fiecărei celule cu care aceasta
realizează schimburi de substanțe.
Capilare Limfa provine din lichidul interstițial,
are culoare alb-gălbuie, este preluată de Vocabular
vasele limfatice, circulând de la periferie
biconcav = care are
Sânge Sânge către centru. două fețe concave
Sângele este un lichid de culoare roșie, opuse;
cu gust ușor sărat, care circulă prin vasele imunitate =
Lichid
interstițial Vas de sânge și este pompat de inimă. Acesta rezistență a
limfatic reprezintă 8% din masa corpului, fiind organismului față de
alcătuit din plasmă și elemente figurate agenții patogeni (care
(„celulele” sângelui). provoacă boliMonocit
Eritrocite sau
Globulele roșii (hematiile, eritrocitele) sunt celule de forma unor discuri transmit boli) sau față
biconcave, cu diametru de aproximativ 7,5 μm, anucleate (fără nucleu), în număr de produșii toxici ai
3
de 4-5 mil/mm de sânge. Conțin hemoglobină (o proteină), de care se leagă oxi- acestora.
genul și dioxidul de carbon. Astfel, globuleleEritrocite
roșii au rolul deMonocit
a transporta oxigenul
de la plămâni la diferite țesuturi și dioxidul de carbon de la țesuturi la plămâni, Eozinofil
Eritrocite Monocit Trombocite
pentru a fi eliminat. Trăiesc aproximativ 120 de zile.
Globulele albe (leucocitele) sunt celule cu nucleu, în număr de 4000-10000/mm3 de sânge. Protejează
organismul împotriva microorganismelor, îndepărtează celulele moarte și resturile celulare din organism
(au rol în imunitate). Se pot deplasa ca o amibă, își pot modifica
Eozinofil Trombocite forma, părăsesc circulația și pătrund
Eozinofil Monocit Monocit
TrombociteEritrocite Eritrocite
în țesuturi prin diapedeză (străbat Limfocit Neutrofil
peretele capilar). Trăiesc de la câteva
zile la câțiva ani.
Trombocitele (plachetele sang-
vine) sunt fragmente de celule, care
prezintă o citoplasmă înconjurată Eritrocite
Limfocit
Limfocit Monocit
Neutrofil
Neutrofil Eozinofil Eozinofil
Trombocite Trombocite
Bazofil
Eritrocite Monocit
de membrană plasmatică, în număr
de 150000-450000/mm3 de sânge.
Au rol în hemostază (oprirea sân-
gerării la nivelul vaselor de calibru Bazofil
Bazofil
mic și mijlociu). Trăiesc aproximativEritrocite Eozinofil Trombocite
Eritrocite Monocit
Monocit Eozinofil
Limfocit Limfocit Trombocite
Neutrofil Neutrofil
5-9 zile.

67
Eozinofil Trombocite
U4 Circulația
Observă!
Află mai multe! Observă imaginile și identifică componentele sângelui.
Globulele roșii
(eritrocitele) sunt, Proteine 7%

}
în mod normal,
Apă 91%
biconcave; marginile
lor sunt mai groase Plasmă Ioni, nutrienți,
55% gaze, deșeuri 2%
decât centrul,

}
mărindu-le suprafața
de transport pentru Glo
bule roșii bule albe bo
Trom cite
Glo
gazele respiratorii. Elemente
figurate
Acest lucru face ca 45%
oxigenul și dioxidul
de carbon să intre și
să iasă foarte ușor din
hematii.
Eritrocitele se pot Reține!
deforma în jurul Mediul intern este format din sânge, limfă și lichid interstițial.
centrului lor și pot Sângele este format din plasmă și elemente figurate (globule roșii, globule
trece mai ușor prin albe și trombocite).
capilare (vase de Limfa se formează prin drenarea lichidului interstițial în vasele limfatice.
sânge de calibru Lichidul interstițial ocupă spațiul dintre celule.
foarte mic).

Exersează!
1 Analizează imaginile de mai jos și identifică tipurile de elemente figurate ale
sângelui. Notează răspunsurile în caiet.

Trombocitele au
un rol crucial în
hemostază, ele
fiind o sursă de
tromboplastină,
substanță necesară a. b. c. d.
pentru coagularea
sângelui. Împreună 2 Alege răspunsul corect.
cu alte substanțe Celulele sângelui cu rol în apărarea corpului împotriva microbilor sunt:
din plasmă, a. eritrocitele; b. hematiile; c. leucocitele; d. trombocitele.
tromboplastina 3 Realizează câte un enunț afirmativ cu fiecare dintre următoarele noțiuni:
formează un cheag la
limfă, imunitate, celulele sângelui.
nivelul leziunii, oprind
sângerarea.

 Leucocitele (globulele albe) sunt de cinci tipuri: bazofile, eozi-

Știai
că...
nofile, neutrofile, monocite și limfocite?
 Cele mai numeroase dintre leucocite sunt neutrofilele, care ne apără împo-
triva bacteriilor?
 Valorile normale ale numărului de leucocite sunt diferite la adulți față de
copii? În mod normal, la adultul sănătos, într-un litru de sânge există între
3,8 109 și 9,0 109 leucocite, alcătuind aproximativ 1% din sânge.
 Coagularea sângelui este un mecanism esențial pentru a opri sângerarea și a
vindeca tăieturile sau rănile?

68
 Circulația la animale U4
Importanța vaccinării.
Grupele sangvine Etimologie
anticorp
fr. anticorps.

Amintește-ți! vaccin
lat. vaccinus = de la
 Când ai fost vaccinat ultima dată și împotriva cărui microb? vacă.
 Când primesc oamenii sânge de la persoane donatoare?

Vocabular
Descoperă!
anticorp = proteină
Descoperă modul în care organismul se apără de agenții patogeni și siste-
care se formează în
mul de grupe sangvine ABO utilizat pentru clasificarea sângelui uman.
organism pentru a
neutraliza o infecție;
antigen = substanță
În urma contactului cu un agent infecțios (bacterie, virus, parazit, ciupercă de natură proteică, ce
patogenă), organismul generează anticorpi. Anticorpii sunt produși de limfoci- determină în organism
tele B (o clasă de leucocite), activate în mod natural ca urmare a îmbolnăvirii, dar apariția unui anticorp;
sinteza lor poate fi stimulată și în mod artificial, prin vaccinuri sau seruri imune. a inocula =
Vaccinurile reprezintă cele mai eficiente preparate în lupta contra bolilor infec- a introduce în
țioase. Vaccinarea se realizează prin introducerea în organism a unei mici cantități organismul sănătos un
de agent patogen inactivat sau mort, cu scopul de a produce anticorpi. Vaccinul ser pentru a-l imuniza.
asigură imunitate pe termen lung și se administrează înaintea îmbolnăvirii, astfel
încât organismul să aibă timp să producă anticorpi (se administrează injectabil,
intramuscular). Serul imun se administrează când boala infecțioasă este deja pre- Află mai multe!
zentă și acționează pe termen scurt (necesită administrări repetate).
Vaccinurile administrate copiilor au contribuit la dispariția unor boli infecțioase Cercetarea și dezvolta-
cu potențial mortal: variola, poliomielita, tetanosul, difteria, tusea convulsivă. rea unui vaccin durează
Efectele adverse ale vaccinurilor sunt rare și tranzitorii (de scurtă durată). între 12 și 15 ani.
Beneficiile vaccinării sunt incomparabil mai mari față de riscul apariției efectelor Ciclurile de producție a
adverse. vaccinurilor sunt foarte
lungi. De exemplu,
Imunitatea poate fi: înnăscută (nespecifică), reprezentată de barierele fizice
în cazul vaccinului
(pielea, corneea, mucoasele de la nivelul tractului digestiv etc.), barierele chimice
antigripal este nevoie
(secrețiile care conțin enzime ce distrug bacteriile, cum sunt lacrimile, saliva) și de 3-6 luni, în timp
celulele specializate (cavalerii sistemului imunitar, care circulă prin sânge și țesuturi ce pentru vaccinul
în căutarea invadatorilor), și dobândită (specifică), ce provine din anticorpii pe hexavalent este nevoie
care nou-născuții îi primesc de la mamă sau pe care îi sintetizează ca răspuns la de 22-24 de luni.
antigeni străini, cum ar fi un virus (prin îmbolnăvire) sau un vaccin (prin vaccinare). Vaccinul anti-COVID-19
a fost cercetat și
Grupele sangvine dezvoltat în 10 luni,
La om sunt descrise patru grupe de sânge, care au fost datorită alocării unor
clasificate în sistemul ABO. Acestea sunt determinate sume uriașe și a urgen-
de prezența pe suprafața hematiilor (eritrocitelor) ței medicale.
a antigenelor de tip A sau B, iar în plasmă de pre-
zența anticorpilor α (alfa) sau β (beta). Sângele de
tip A (II) are antigene de tip A și anticorpi β, sân-
gele de tip B (III) are antigene de tip B și anticorpi α,
sângele de tip AB (IV) are atât antigenele A, cât și B,
dar nu prezintă nici anticorpi α, nici β, iar sângele de
tip O (I) nu prezintă antigene pe suprafața hematiilor, dar
Virusul SARS-CoV-2
în plasmă coexistă anticorpii α și β.

69
U4 Circulația
Observă!
Află mai multe!
 Observă tabelul de mai jos și identifică cum se formează grupele de sânge
Hemoliza se produce în sistemul ABO.
atunci când se
transfuzează sânge Grupa de Grupa A Grupa B Grupa AB Grupa O
nepotrivit, care va sânge (II) (III) (IV) (I)
duce la distruge- Hematii Antigen A Antigen B Antigene A și B Nu conține antigene
rea membranei A sau B
eritrocitelor și elibe-
rarea hemoglobinei
în plasmă. Plasmă Anticorp β Anticorp α Nu conține Anticorpi α și β
anticorpi
α sau β

 Observă schema alăturată despre compatibilitatea grupelor de

sânge. Scrie tabelul de mai jos în caiet și completează-l.

Compatibilitatea transfuziilor
Grupa de sânge Grupa căreia ii poate Grupa de la care poate
dona primi
O (I)
A (II)
B (III)
AB (IV)

Cunoașterea grupei de sânge este importantă în cazul transfuziilor de sânge.

Regula transfuziei: antigenul (aglutinogenul) din sângele donatorului nu trebuie să se întâlnească cu
anticorpii (aglutininele) de același tip din sângele primitorului.
Conform acestei reguli, grupa O (I) poate dona tuturor grupelor, dar nu poate primi decât de la grupa
O (I), iar grupa AB (IV) poate primi sânge de la toate cele patru grupe, dar poate dona numai la AB (IV).

Reține!
Vaccinarea se realizează cu scop preventiv (profilactic), înainte de îmbolnăvire.
Serul imun conține anticorpi gata formați și se administrează în timpul bolii.
Grupele de sânge în sistemul ABO sunt: O (I), A (II), B (III) și AB (IV).

Exersează!  Un alt antigen important de pe

1 Realizează două enunțuri afirmative, folo-
sind următoarele noțiuni: hemoliză, imunitate.
2 Alege răspunsul corect.
O persoană cu grupa de sânge O (I):
a. poate primi sânge de la o persoană cu
grupa B (III);
b. are pe eritrocite anticorpul α;
c. are pe hematii antigenele A și B;
d. are în plasmă anticorpii α și β.
3 Explică de ce grupa O (I) poate dona tuturor
celorlalte grupe de sânge, chiar dacă în plasmă
are ambele tipuri de anticorpi (α și β).
Știai
că...
suprafața globulelor roșii este antigenul D sau
factorul Rh? Persoanele care au acest antigen
sunt Rh pozitive (85% din populația umană),
iar cele care nu îl prezintă sunt Rh negative
(15% din populația umană).
 Termenul de vaccinare este impropriu și s-a
încetățenit la sfârșitul secolului al XIX-lea de
la inocularea cu variola vacii? Mai potrivit este
imunizare.
 Anticorpul α se numește anti-A, iar β, anti-B?
 Grupa O (I) se mai numește donator uni-
versal, iar grupa AB (IV), primitor/acceptor
universal?

70
 Circulația la animale U4
Sistemul circulator la om
Etimologie
inimă
Amintește-ți! lat. anima.
 Ce organ simți că lovește peretele toracic dacă pui mâna pe piept? capilar
 Ce fel de țesut muscular are inima? lat. capillaris.

Descoperă! Vocabular
Componentele sistemului circulator la om sunt: inima și vasele de sânge.
sânge bicuspidă = cu două
Inima este un organ muscular tetracameral, localizat în cutia (cavitatea) vârfuri;
toracică, între cei doi plămâni. Vârful inimii este orientat ușor spre stânga și se lumen = spațiul din
sprijină pe mușchiul diafragmă. interiorul unui organ
Mușchiul inimii se numește miocard și are rolul de a pompa sângele în tubular.
întreg corpul, prin intermediul vaselor de sânge.

Observă!
 Observă imaginea și răspunde la următoarele  Observă imaginea și analizează sensul săge-
întrebări: ților albe.
– Unde este localizată inima?
– Cum este orientată inima în corp?

Atriul drept
Atriul stâng

Valva tricuspidă
Valva bicuspidă
(mitrală)
Valva pulmonară
Valva aortică
Ventriculul drept
Septul interventricular Ventriculul stâng

Inima (cordul) are formă de pară, învelită într-un săculeț numit pericard. Este un organ alcătuit din patru
camere (compartimente): atriul drept, atriul stâng, care formează baza inimii, și ventriculul drept, ventricu-
lul stâng, care formează vârful inimii. Atriile sunt separate între ele prin septul interatrial, iar ventriculele,
prin septul interventricular. Atriul drept comunică cu ventriculul drept printr-un orificiu atrioventricular,
prevăzut cu valva tricuspidă, iar atriul stâng comunică cu ventriculul stâng printr-un orificiu atrioven-
tricular, prevăzut cu valva bicuspidă sau mitrală. În fiecare ventricul, la baza arterelor care pleacă din
inimă (artera aortă și artera pulmonară) se află valvele semilunare (aortică și pulmonară), care împiedică
întoarcerea sângelui în ventricule și astfel sângele are un sens unic în inimă: atrii ventricule arterele
mari. Mușchiul inimii, miocardul, este mai gros în ventricule decât în atrii, în special în ventriculul stâng. De
ce credeți că este astfel structurat?

Vasele de sânge
Arterele sunt vase de sânge prin care sângele este condus de la inimă spre toate țesuturile corpului.
Din arterele mari se desprind artere mai mici, a căror denumire derivă din denumirea organului pe care îl irigă,
iar cele mai mici ramificații se numesc arteriole. Acestea au pereții alcătuiți din fibre musculare și elastice.
71
U4 Circulația
Venele sunt vase de sânge prin care sângele se întoarce de la țesuturi înapoi la inimă. Sângele de la
organele interne este mai întâi colectat în vase de sânge, numite venule, care apoi se unesc și formează
vene. Pereții venelor sunt mai subțiri decât cei ai arterelor, datorită tunicii medii mai slab dezvoltate (mai
puține fibre musculare și elastice). Sângele circulă cu viteză mai mică în vene decât în artere, datorită
diametrului mai mare. Venele cu care este conectată inima sunt: venele cave (superioară și inferioară) și
venele pulmonare (în număr de patru).
Capilarele sunt vase de sânge care se găsesc dispuse între arteriole și venule. Capilarele au pereții
unistratificați, iar la nivelul lor se realizează schimburile de substanțe între țesuturi și sânge.

La om, circulația sângelui are la bază două circuite conectate cu inima:

 circuitul sistemic (marea circulație) – transportă sângele oxigenat de la inimă la țesuturi și asigură
întoarcerea la inimă a sângelui cu dioxid de carbon, astfel:
ventriculul stâng artera aortă arteriole capilare venule venele cave atriul drept
 circuitul pulmonar (mica circulație) – transportă sângele neoxigenat de la inimă la plămâni și asi-
gură întoarcerea sângelui încărcat cu oxigen, de la plămâni la inimă, astfel:
ventriculul drept artera pulmonară arteriole capilare venule venele pulmonare atriul stâng

Exersează! Observă!
1 Alege răspunsul corect. Privește imaginea de mai jos și identifică
Valvele de la baza arterelor mari care pleacă cele două circuite ale sângelui.
din inimă sunt:
a. bicuspide; b. mitrale; Circulația către
Capilare țesuturile capului,
c. tricuspide; d. semilunare. tisulare ale membrelor
2 Completează în caiet schema circulației mari:
pulmonară
Circulația

Capilare
ventriculul stâng → artera aortă → ... → venele ... → ... Plămân pulmonare

Circulația sistemică
(O2) (CO2)
Inima
3 Realizează trei enunțuri afirmative, folosind
următoarele noțiuni: artera pulmonară, atriul
drept, valva bicuspidă.

Lucrare practică Circulația către

Capilare țesuturile toracelui,
Disecția inimii de mamifer tisulare ale abdomenului,
ale membrelor
Materiale necesare: inimă (de porc, vită sau oaie),
trusă de disecție, tăviță de disecție, mănuși.
Mod de lucru:  M iocardul
Știai
că...
1. Lucrați într-o echipă de 4-5 elevi. este irigat cu sânge de va-
2. Protejați-vă mâinile cu mănuși. sele coronare?
3. Observați alcătuirea externă a inimii (forma, culoarea, șanțu-  Peretele inimii este alcătuit
rile, delimitarea externă a camerelor, vasele de sânge conectate din trei straturi: endocard,
la inimă, vasele coronare). miocard (mușchiul inimii) și
4. Realizați cu bisturiul o incizie pe șanțul dintre ventricule, în așa epicard?
fel încât să deschideți inima ca pe o carte.
5. Observați alcătuirea internă a inimii (atriile, ventriculele,
valvele atrioventriculare, cordajele și mușchii care le mențin cu Află mai multe!
vârful spre ventricule, valvele semilunare de la baza arterelor Inima unui adult are aproximativ dimensi-
mari, grosimea miocardului la nivelul atriilor și al ventriculelor). unea pumnului drept închis, cu o greutate
6. Formulați concluzii pe baza întrebărilor: Care dintre ventricule de 250 de grame la femeie și 300 de grame
are peretele mai gros? De ce? De ce inima are vârful îndreptat ușor la bărbat. Este mai mare în general la adul-
spre stânga? ții activi fizic decât la alți adulți sănătoși.

72
 Circulația la animale U4
Circulația la om
Etimologie
atriu
Amintește-ți! lat. atrium.
 Care sunt componentele sistemului circulator la om? ventricul
 Cum sunt dispuse atriile și ventriculele la nivelul inimii? lat. ventriculus.

Descoperă! Vocabular
Proprietățile mușchiului cardiac sunt: excitabilitatea, automatismul,
conductibilitatea, contractilitatea. nodal = loc de inter-
Ciclul cardiac reprezintă alternanța unei contracții cu o relaxare a inimii. secție a mai multor căi
de comunicație.

Inima funcționează ca o pompă aspiro-respingătoare, care aspiră sângele din

vene și îl respinge în artere. Funcția este realizată de miocard, care prezintă următoa-
rele proprietăți: excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea și contractilitatea. Află mai multe!
Excitabilitatea reprezintă proprietatea mușchiului inimii de a răspunde la sti- Volumul de sânge
muli. (volemia) influenţează
Automatismul reprezintă proprietatea miocardului de a se contracta ritmic, presiunea sângelui. El
datorită impulsurilor generate de celulele țesutului excitoconductor nodal (celule depinde de schimburile
modificate ale miocardului). dintre sânge și celelalte
Conductibilitatea reprezintă proprietatea miocardului de a conduce unda de compartimente ale
contracție în tot cordul. mediului intern.
Contractilitatea reprezintă proprietatea miocardului de a se contracta atunci Debitul cardiac este
când este stimulat. reglat în funcţie de
Ciclul cardiac (revoluția cardiacă) reprezintă succesiunea unei contracții (sis- efort, prin acţiunea
tolă) și a unei relaxări (diastolă), având durata de 0,80 secunde la o frecvență cardiacă sistemului nervos și a
de 75 de bătăi pe minut. unor hormoni.
Valorile normale ale frecvenței cardiace (ritmului cardiac) sunt de
60-100 de bătăi pe minut.

Observă!
Observă imaginile și explică semnificația unui ciclu cardiac.

Sistola atrială Sistola ventriculară Diastola ventriculară

Ciclul cardiac începe cu sistola atriilor, când sângele din atrii coboară în ventricule, de la o presiune
mai mare spre una mai mică. În sistola atrială, miocardul atrial se contractă, presiunea din atrii crește și
determină trecerea sângelui din atrii în ventricule. Sistola atrială durează 0,10 secunde și este urmată de
diastola atrială, cu durată de 0,70 secunde.
Imediat după sistola atrială începe sistola ventriculară, care presupune închiderea valvelor atrioven-
triculare și deschiderea valvelor semilunare (aortică și pulmonară); miocardul ventricular se contractă,
iar sângele trece în artera aortă, respectiv trunchiul arterei pulmonare. Sistola ventriculară durează
0,30 secunde și este urmată de diastola ventriculară, cu o durată de 0,50 secunde.
În timpul sistolei ventriculare, inima expulzează aproximativ 75 ml de sânge (volum sistolic).

73
U4 Circulația
În timpul activității sale, inima produce vibrații date de închiderea valvelor atrioventriculare și semilu-
nare. Acestea pot fi auscultate cu ajutorul stetoscopului și se numesc zgomote cardiace.
Zgomotul I – zgomotul sistolic: este mai lung, cu tonalitate joasă și mai intens; este produs de închi-
derea valvelor atrioventriculare, în sistola ventriculară.
Zgomotul II – zgomotul diastolic: este scurt, ascuțit și mai puțin intens; este produs de închiderea
valvelor semilunare, în diastola ventriculară.

Parametrii funcționali ai inimii

Parametrii funcționali ai inimii sunt reprezentați de pulsul arterial și presiunea arterială.
Pulsul arterial reprezintă distensia pereților arteriali produsă de creșterea bruscă a presiunii sângelui.
Pulsul arterial poate fi măsurat prin metoda palpatorie, la nivelul arterei radiale, situată în regiunea ante-
brațului. Măsurarea lui oferă informații asupra frecvenței cardiace.
Presiunea arterială se apreciază indirect, prin măsurarea tensiunii arteriale.
Tensiunea arterială reprezintă presiunea sub care circulă sângele în artere și care se transmite în
pereții acestora. Tensiunea arterială are două valori înregistrabile și este corelată cu sistola și diastola:
– tensiunea arterială maximă (sistolică) – are valori cuprinse între 110 și 120 mmHg (milimetri
coloană de mercur; se folosește această unitate de măsură pentru că primele aparate cu care s-a măsurat
tensiunea arterială erau alcătuite din cilindri gradați, plini cu mercur) și este presiunea din artera aortă și
arterele mari în timpul sistolei ventriculare;
– tensiunea arterială minimă (diastolică) – are valori cuprinse între 70 și 80 mmHg și este presiu-
nea din timpul diastolei ventriculare.
Valorile crescute ale tensiunii arteriale determină hipertensiune arterială (peste 140/90 mmHg), iar
valorile mai scăzute, hipotensiune arterială (sub 90/60 mmHg).

Reține! Tensiunea
Știai
că...
Proprietățile mușchiului cardiac sunt: excitabilitatea, automa- este presi unea arterială
tismul, conductibilitatea și contractilitatea. care se măsoară la nivelul
Ciclul cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă. arterei brahiale cu ajutorul
Ritmul cardiac se exprimă în număr de bătăi pe minut (o bătaie tensiometrului?
reprezintă un ciclu cardiac).

Lucrare practică Exersează!

Măsurarea pulsului și a tensiunii arteri- 1 Alege răspunsul corect.
ale în condiții de repaus și de efort Din ventriculul stâng pleacă:
a. artera aortă;
Materiale necesare: tensiometru, elevi b. artera pulmonară;
voluntari. c. vena cavă;
Mod de lucru: d. vena pulmonară.
1. Un elev voluntar va măsura tensiunea arte- 2 Scrie tabelul în caiet și completează-l cu
rială și pulsul celorlalți colegi voluntari aflați valorile care lipsesc:
în repaus.
2. Datele obținute se înscriu într-un tabel. Activitatea
Sistola Diastola
Ciclul
3. Colegii voluntari vor face pe rând exerciții miocardului cardiac
fizice (30 de sărituri Jumping Jacks).
4. Elevul voluntar măsoară tensiunea arterială Atrii 0,80 s
și pulsul celorlalți voluntari după efort.
5. Datele obținute se înscriu în tabel și se Ventricule 0,50 s
compară cu cele înregistrate în repaus.
3 Realizează câte un enunț cu fiecare dintre
6. Se formulează concluzii, pe baza întrebări-
lor: Ce se observă? Ce s-a întâmplat cu pulsul și următoarele noțiuni: sistolă, debit cardiac,
cu tensiunea arterială după efort? automatism.

74
 Circulația la animale U4
Particularități ale circulației la vertebrate
(inima și tipurile de circulație) Etimologie
circulație
lat. circulatio.

Amintește-ți!
închidere (închisă)
lat. includere.
 Care sunt grupele de animale vertebrate?
tetra-
 Care sunt structurile implicate în mișcarea sângelui prin corpul animalelor?
gr. tetra = patru.

Descoperă! Vocabular
Descoperă componentele sistemului circulator la vertebrate, tipurile de tetracameral = cu
inimă și tipurile de circulație. patru camere;
tricameral = cu trei
camere.
Observă!
Observă imaginile cu sistemul circulator caracteristic grupelor de verte
verte- Află mai multe!
brate. Identifică diferențele structurale ale acestora. Majoritatea
Pești Amfibieni și reptile Păsări și mamifere amfibienilor absorb
2 camere 3 camere 4 camere oxigenul prin piele,
iar sângele din piele
ajunge în ventriculul
unic.
Aligatorii și crocodilii au
V o inimă tetracamerală
A A A (două atrii și două
A A ventricule).
V
V V

La vertebrate, precum la om, sistemul circulator este Capilare pulmonare

de tip închis și este alcătuit din inimă și vase de sânge, Artera Vena
pulmonară pulmonară
prin care circulă sângele cu viteză și presiune mari.
Tipuri de circulație: Circuitul pulmonar Artera
a) închisă – sângele nu părăsește vasele de sânge, cir- aortă
culă prin vase cu pereți proprii (la toate vertebratele); Vena cavă
b) simplă – sângele trece o singură dată prin inimă (la
pești);
c) dublă – sângele trece de două ori prin inimă, for-
mând marea și mica circulație (la amfibieni, reptile, păsări,
mamifere).
Circulația dublă poate fi:
– incompletă – sângele oxigenat se amestecă cu cel
neoxigenat la nivelul ventriculului unic (la amfibieni Circuitul sistemic
și reptile);
– completă – sângele oxigenat venit de la plămâni
nu se amestecă cu cel neoxigenat venit din restul
Capilare ale organelor corpului
corpului (la păsări și mamifere).
Circulația dublă

75
U4 Circulația
La pești, inima este bicamerală, fiind formată dintr-un atriu și un ventricul.
Sângele neoxigenat trece o singură dată prin inimă. Din ventricul trece în capila-
rele branhiale, unde se oxigenează; apoi ajunge la celulele corpului, unde cedează
oxigenul și se încarcă cu dioxid de carbon, întorcându-se la inimă, în atriu.
La amfibieni și reptile, inima este tricamerală, fiind alcătuită din: atriu drept,
atriu stâng și ventricul unic. Sângele trece de două ori prin inimă (circulația mare și
circulația mică), dar, în ventricul, sângele oxigenat adus de la plămâni se amestecă
cu cel neoxigenat adus din restul corpului.
La păsări și mamifere, inima este tetracamerală, fiind formată din două atrii și
două ventricule. Sângele neoxigenat nu se mai amestecă cu cel oxigenat. Artera
aortă este orientată spre dreapta la păsări și spre stânga la mamifere.

Reține!
Circulația sângelui poate fi simplă, dacă sângele trece o singură dată prin
Pești inimă (la pești), și dublă, dacă sângele trece de două ori prin inimă (la amfibieni,
reptile, păsări și mamifere).
După gradul de dezvoltare a septului interventricular, circulația poate fi
incompletă (la amfibieni și reptile, cu excepția crocodilului) și completă (la
păsări și mamifere).

Exersează!
1 Inima este bicamerală la:
a. amfibieni; b. păsări; c. pești; d. reptile.

Amfibieni
2 Circulația la păsări:
a. este simplă și incompletă; b. este deschisă și dublă;
c. este închisă, dublă și incompletă; d. este închisă, dublă și completă.
3 Realizează trei enunțuri cu fiecare dintre următoarele noțiuni: circulație
dublă, inimă tricamerală, circulație incompletă.
4 Calculează durata ciclului cardiac la o frecvență de 90 de bătăi pe minut.
5 Activitate pe grupe. Folosiți imaginile alăturate și realizați o comparație între
inimile și circulația principalelor vertebrate: pești, amfibieni, reptile, păsări și
mamifere, completând în caiet tabelul:
Inima Pești Amfibieni Reptile Păsări Mamifere
Reptile Număr de camere

Număr de atrii

Număr de ventricule

Circulație (simplă/dublă)

Creșterea frecvenței bătăilor inimii peste 100 pe minut se

Știai
că...
numește tahicardie, iar scăderea frecvenței sub 60 de bătăi pe minut se numește
Păsări și mamifere bradicardie?

76
 Circulația la animale U4
Animale cu temperatura sângelui
variabilă sau constantă Etimologie
homeoterm
gr. homoios =
asemănător;
Amintește-ți! gr. thermos = căldură.
 Cu ce este acoperit corpul păsărilor? poichiloterm
 Dar cel al mamiferelor? gr. poikilos = variat;
gr. thermos.

Descoperă! Află mai multe!

Există animale a căror temperatură a organismului variază în funcție de
temperatura mediului ambiant, numite poichiloterme, dar și animale care își Peștii tropicali,
păstrează temperatura internă relativ constantă, indiferent de variațiile termice insectele și reptilele
externe, numite homeoterme. care stau la soare pot
avea temperaturi
corporale egale sau
mai mari decât cele ale
Observă! mamiferelor.
Observă imaginile de mai jos și precizează ce se întâmplă cu aceste animale
pe timpul iernii.

Pește tropical Broască

Crocodil Chiră arctică Vulpe polară

Poichiloterm este organismul a cărui temperatură variază în funcție de temperatura mediului.

În categoria poichilotermelor intră: peștii, amfibienii, reptilele și nevertebratele. Acestea se mai numesc
și animale cu „sânge rece” și depind de surse externe de căldură (stau la soare sau în apropierea hornurilor
termale). În timpul iernii, animalele poichiloterme intră în amorțire.
Organismul homeoterm își menține temperatura internă relativ constantă, aceasta fiind reglată inde-
pendent de temperatura mediului. Din această categorie fac parte păsările și mamiferele, animale cu
„sânge cald”, care își produc căldura prin mijloace proprii și împiedică pierderile acesteia datorită unui
strat de grăsime (focile, balenele, pinguinii), de penaj (păsările) sau de blană (mamiferele).
Unele mamifere din regiunile temperate intră în timpul iernii într-o stare de adormire prelungită și
controlată, numită hibernare – nu se trezesc de toamna până primăvara (ariciul și liliacul), iar altele intră
în somnul de iarnă – se mai trezesc din când în când, deoarece au rezerve de hrană (veverițele, ursul).
Hibernarea presupune utilizarea grăsimii corporale acumulate în timpul verii, scăderea temperaturii cor-
pului, a schimburilor cu mediul și a frecvenței cardiace și respiratorii.
77
U4 Circulația
Exersează!
1 Scrie în caiet diferența dintre animalele homeoterme și cele poichiloterme.
2 Identifică dispoziția geografică a hornurilor termale, utilizând surse sigure de informare.
3 Activitate în perechi. Grupați următoarele animale după tipul de temperatură a corpului și
înscrieți-le într-un tabel ca cel de mai jos:
1 2 3 4

șopârla cenușie veverița ciocănitoarea brotăcelul

5 6 7 8

vulpea somnul vipera cu corn barza

9 10 11 12

bibanul crocodilul țestoasa de uscat dobrogeană iepurele

13 14

Poichiloterme Homeoterme
3, ...

salamandra rața

 Majoritatea mamiferelor au temperatura corpului cuprinsă între 36°C și 38°C, iar păsă- că... Știai
rile au temperatura corpului între 40°C și 42°C?
 La multe specii de lilieci, temperatura corpului și rata metabolică sunt crescute numai în timpul acti-
vității? Când sunt în repaus, aceste animale își reduc drastic metabolismul, ceea ce duce la o scădere
a temperaturii corpului lor, aceasta devenind apropiată de cea a mediului. Acest lucru îi face home-
otermi atunci când sunt activi și poichilotermi atunci când sunt în repaus.

78
 U4
REC APITULARE

Circulația Circulația este una dintre funcțiile de nutriție care asigură transportul
la animale diferitelor substanțe în corpul animalelor și care se află în strânsă legătură cu
digestia, respirația și excreția.
La animalele vertebrate și la om, sistemul circulator este alcătuit din inimă
și vase de sânge: artere, vene, capilare.

Mediul intern Mediul intern este format din:

 lichid interstițial
 limfă
 sânge plasmă – transportă diferite substanțe
elemente figurate globule roșii (hematii) –
transportă gazele respiratorii
globule albe (leucocite) –
au rol în apărarea imună
trombocite (plachete sang-
vine) – au rol în hemostază

Importanța vac- Vaccinarea presupune introducerea în organism a unei mici cantități de

cinării. Grupele agent patogen inactivat sau mort, cu scopul de a determina organismul să
sangvine producă anticorpi.
Vaccinarea reprezintă cea mai eficientă acțiune în lupta contra bolilor
infecțioase.
La om sunt descrise patru grupe de sânge, care au fost clasificate în sis-
temul ABO: O (I), A (II), B (III) și AB (IV). Cunoașterea grupei de sânge este
importantă în cazul transfuziilor de sânge.

Sistemul circulator Sistemul circulator la om cuprinde inima și vasele de sânge.

și circulația la om Inima este tetracamerală: două atrii și două ventricule
pompează sângele în artere și îl preia prin vene
prezintă ciclu cardiac (alternanța unei sistole cu o diastolă)
Circulația este dublă sistemică (mare) – de la inimă către
celulele corpului
pulmonară (mică) – de la inimă către
plămâni

Particularități ale Pești circulație simplă, închisă, completă, inimă bicamerală

circulației la diferite (A+V)
vertebrate Amfibieni circulație dublă, închisă, incompletă, inimă tricamerală
(2A+V)
Reptile circulație dublă, închisă, incompletă, inimă tricamerală
(2A+V)
Păsări circulație dublă, închisă, completă, inimă tetracamerală
(2A+2V)
Mamifere circulație dublă, închisă, completă, inimă tetracamerală
(2A+2V)
Animale cu Animale poichiloterme nevertebrate, pești, amfibieni, reptile
temperatura Animale homeoterme păsări, mamifere
variabilă sau
constantă

79
U4
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 2 puncte
  Venele cave se deschid în:
a. atriul drept; b. atriul stâng; c. ventriculul drept; d. ventriculul stâng.
  Circulația sângelui la mamifere este:
a. deschisă; b. dublă; c. incompletă; d. simplă.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 2 puncte
a. Inima crocodililor este ................................................. .
b. Artera aortă transportă sânge cu ................................................. .
c. Grupa de sânge numită primitor universal este ................................................. .
d. Leucocitele sau globulele albe au rol ................................................... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 3 puncte
A F
a. Sistola atrială durează 0,30 secunde.
b. Din ventriculul drept pleacă artera aortă.
c. Circulația sângelui la amfibieni este închisă, dublă și completă.
4 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Circulația la vertebrate”. 2 puncte

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajele tale
Am obținut la testele de evaluare din cadrul unității de învățare 4:

80
FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
EXCREȚIA
Excreția este procesul de eliminare a substanțelor nefolositoare aflate în
exces sau rezultate din activitatea celulelor.

Excreția la plante
 Transpirația la plante. Frunza – rolul stomatelor. Influența factorilor de mediu

Excreția la animale
 Sistemul excretor la om
 Excreția la om
 Adaptări ale excreției la medii de viață diferite

Recapitulare
Evaluare

81
U5 Excreția
Transpirația la plante. Frunza – rolul stomatelor.
Etimologie
excreție
Influența factorilor de mediu
lat. excretio.
transpirație
lat. transpiratio. Amintește-ți!
 Care este alcătuirea internă a frunzei?
 Ce alte funcții îndeplinesc frunzele?
 Cum se numesc structurile la nivelul cărora are loc schimbul de gaze?
Vocabular
hidatodă = forma-
țiune epidermică a
frunzelor, având formă Descoperă!
și structură diferite, cu Plantele elimină substanțele nefolositoare prin structuri care îndeplinesc și
funcția de a elimina alte funcții. Ele nu au dezvoltat structuri specializate pentru excreție.
apa sub formă de La plante, procesul de excreție poartă numele de transpirație.
picături.

Observă!
Află mai multe!
Observă imaginile și identifică structurile indicate prin săgeți.
Prin fenomenul numit
gutație, plantele
elimină din corp apa 8
9
aflată în exces, sub
formă de picături.
Fenomenul are loc în
natură sau la plantele
din sere în mediul cald
și umed. Structurile
prin care are loc
gutația se numesc
hidatode.

Frunzele au rol în fotosinteză, respirație, circulație, excreție (transpirație).

Elementele la nivelul cărora se realizează schimburile cu mediul extern sunt
stomatele. Acestea sunt structuri specializate localizate în epidermă și au rol în
schimbul de gaze dintre plantă și mediul extern.
Transpirația este procesul prin care plantele elimină apă sub formă de vapori.
Importanța transpirației:
 ajută la conducerea sevei brute spre frunză;
 elimină excesul de apă din plantă;
 împiedică creșterea temperaturii plantei;
 asigură circuitul apei în natură;
 prin deschiderea stomatelor se asigură schimburile de gaze, oxigen și dioxid de
carbon necesare în respirație și în fotosinteză.

Doar 1% din apa absorbită de către plante este folosită în foto-

Știai că...
sinteză, restul fiind eliminată prin transpirație?

82
 Excreția la plante U5
Lucrare practică
Evidențierea transpirației și a eliminării apei sub formă de picături la plante
Materiale necesare: ghiveci cu plantă, pungă
de plastic/clopot de sticlă, folie de aluminiu.
Mod de lucru:
1. Acoperă planta cu punga de plastic și leag-o
în jurul tulpinii. Dacă folosești un clopot de
sticlă, pune folia de aluminiu peste solul ghi-
veciului și apoi acoperă planta cu clopotul de
sticlă.
2. Lasă planta astfel pregătită câteva ore.
3. Dacă atmosfera din încăpere este rece,
observă partea internă a pungii/clopotului de
sticlă. Ce s-a întâmplat?
4. Eliminarea apei sub formă de picături se poate observa atunci când solul este saturat în apă, iar
atmosfera este umedă. Se poate observa primăvara și toamna la plantele lemnoase.

Influența factorilor de mediu

Factorii externi care influențează transpirația plantelor
sunt: temperatura ridicată, umiditatea crescută a solului, umidi-
tatea atmosferică, vântul și lumina.
 Temperatura ridicată și umiditatea crescută din sol intensi-
fică transpirația plantelor.
 Dacă umiditatea atmosferică este ridicată, transpirația plan-
telor este redusă.
 Vântul favorizează transpirația prin îndepărtarea vaporilor
de apă din apropierea frunzelor.
 Lumina deschide stomatele, contribuind la încălzirea plantei
și intensificarea transpirației. Plante din regiuni umede
Factorii interni care influențează transpirația plantelor sunt:
suprafața frunzelor și densitatea stomatelor. Plantele din regiunile
umede au frunzele mari și un număr mare de stomate, pentru
a elimina apa. Cele din regiunile secetoase au frunzele mai mici
și mai groase, unele transformate în spini (la cactuși), și au un
număr redus de stomate, pentru a reduce transpirația.

Reține!
Eliminarea apei din corpul plantei, sub formă de vapori,
poartă numele de transpirație. Ea este influențată de fac-
tori externi (temperatură, umiditate, vânt, lumină) și interni
(suprafața frunzei, densitatea stomatelor). Plante din regiuni secetoase

Exersează! Proiect
1Oferă câteva exemple de adaptări ale plantelor în raport cu umiditatea Măsoară supra-
mediului. fa ța unei frunze,
folosind hârtie mi-
2 Realizează enunțuri cu următoarele noțiuni: lumină, stomate, transpi- limetrică. Caută pe
rație la plante. internet cum poți
3 Alege răspunsul corect: face acest lucru sau
Factorul extern care determină deschiderea stomatei este: întreabă profesorul
a. apa; b. lumina; c. temperatura; d. vântul. de matematică.

83
U5 Excreția
Sistemul excretor la om
Etimologie
nefron
fr. néphron. Amintește-ți!
piramidă  Ce substanțe rezultă în urma respirației celulare? Pe unde se elimină ele?
lat. pyramis.
rinichi
lat. reniculus. Descoperă!
Componentele sistemului excretor la om sunt: rinichii și căile urinare.
Căile urinare se clasifică în căi intrarenale și extrarenale.
Vocabular
hormon = substanță Rinichii sunt organe pereche de forma unor boabe de fasole, de culoare
secretată de celule roșu-închis și au o greutate de aproximativ 150 g fiecare. Sunt așezați în cavitatea
endocrine, care abdominală de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Sunt protejați la exterior
reglează activitatea de capsula renală. La interior prezintă parenchimul renal, divizat în două zone:
anumitor organe și zona corticală, spre partea externă a rinichilor, care conține 85% dintre nefroni,
chiar a organismului și zona medulară, la mijlocul rinichilor, ce conține 15% dintre nefroni și 7-14 pira-
întreg. mide renale, în care se află tuburile colectoare.
Unitățile structurale și
funcționale ale rinichilor
sunt nefronii.
Un nefron este alcătuit din: corpuscul renal și Rinichi
tub urinifer încolăcit.
Corpusculul renal este format din: capsula
Bowman și glomerul (ghem de vase capilare), care Artera aortă
aduce din organism sânge încărcat cu substanțe Vena cavă
nefolositoare. inferioară
Tubul urinifer are următoarele por țiuni: tubul
contort proximal, ansa Henle și tubul contort distal. Uretere
Mai multe tuburi urinifere se deschid într-un tub Vezica urinară
colector, iar tuburile colectoare se continuă cu cali-
cele mici; ele se unesc și formează calicele mari, Uretra
care se deschid în pelvisul renal sau bazinet cu un
aspect de pâlnie. Acestea
sunt căile intrarenale.
Ele se continuă inferior cu Capsula renală
Calicele mici
căile extrarenale.
Ureterele sunt tuburi
ce fac legătura dintre Zona corticală
rinichi și vezica urinară. este partea externă Calicele mari
Vezica urinară este a rinichilor, care
conține majoritatea Pelvisul renal
un organ cavitar cu o nefronilor.
capacitate de aproximativ
350 ml, care depozitează Zona medulară Artera renală
temporar urina. este situată la mijlocul
Uretra este un tub prin rinichilor și conține
piramidele renale (7-14). Vena renală
care urina este eliminată
la exterior; este prevăzută
cu două sfinctere care o Piramida renală
mențin închisă. conține tuburile colectoare
ale nefronilor.
Ureter

84
 Excreția la animale U5
Lucrare practică
Disecția unui rinichi de mamifer
Materiale necesare: rinichi de mamifer, trusă de disecție,
tăviță de disecție, mănuși.
Mod de lucru:
1. Lucrați în echipe de câte 4-6 elevi.
2. Protejați-vă mâinile cu mănuși.
3. Observați alcătuirea externă a rinichiului (forma, culoarea;
uneori se pot observa și vasele de sânge – artera renală și vena
renală).
Rinichi de oaie
4. Puneți rinichiul cu una dintre fețe pe tăvița de disecție, cu
hilul spre mâna în care țineți bisturiul.
5. Plecând de la hilul renal, realizați două secțiuni, una spre partea superioară și o alta spre partea
inferioară, în așa fel încât să obțineți două jumătăți simetrice.
6. Cu ajutorul lupei observați structura rinichiului.
7. Identificați părțile componente ale rinichiului, utilizând desenul din manual.
8. Precizați părțile componente ale rinichiului pe un desen realizat de voi în caiet.

Reține!
Sistemul excretor este format din rinichi și căi urinare (intrarenale și extrarenale).

Află mai multe!

Rinichiul are rol în activarea vitaminei D, în formarea și elibera-
rea unor hormoni (renină și eritropoietină). Glomerul Tub contort
proximal
Arteriolă
aferentă

 Fiecare rinichi conține apro- că... Știai

Capsula
ximativ 1,3 milioane de nefroni? Majoritatea Bowman
nefronilor au o lungime de 50-55 mm.
 Eritropoietina este un hormon care stimu- Arteriolă Tub contort
lează măduva hematogenă să producă eferentă distal
eritrocite?

Proiect Tub colector

Realizează un calcul al lun- Ansă Henle
gimii tuturor nefronilor din cei doi rinichi.
Înscrie datele într-un tabel. Utilizează infor-
mațiile din rubrica Știai că… Structura nefronului

Exersează!
Căi urinare
1 Analizează imaginile din această lecție și grupează căile urinare
intrarenale extrarenale
după criteriile din tabelul alăturat. Copiază și completează tabelul în
caiet.
2 Identifică din imaginea de mai sus componentele nefronului și scrie-le în caiet.
3 Scrie în caiet ordinea firească în care se succed căile urinare: uretră, tuburi colectoare, vezică uri-
nară, ureter.

85
U5 Excreția
Excreția la om
Etimologie
capsulă
lat. capsula. Amintește-ți!
urină  Care este unitatea structurală și funcțională a rinichilor?
lat. urina.

Descoperă!
Vocabular Procesul de formare a urinei se realizează în trei etape: filtrarea sângelui la
nivelul corpusculului renal, reabsorbția tubulară și secreția la nivelul tuburi-
aferent = care aduce lor urinifere.
ceva la un organ;
eferent = care duce
ceva de la un organ în Etapele formării urinei
afară. 1. Filtrarea glomerulară, care presupune traversarea membranei filtrante glo-
merulare de către componentele plasmatice (cu excepția proteinelor), în vederea
formării urinei primare (180 litri/24 ore). Urina primară conține apă, săruri mine-
rale, glucoză, aminoacizi, unele vitamine, uree și acid uric.
2. Reabsorbția tubulară, când apa și o parte din substanțele existente în urina primară trec înapoi în plasmă.
3. Secreția tubulară, procesul invers reabsorbției, în cadrul căruia substanțele din sângele peritubular
trec în tuburile contorte și colectoare. Urina primară se modifică, atât cantitativ, cât și calitativ, formându-se
urina finală, care va fi eliminată prin procesul de micțiune.
Observă ! Urina finală este un lichid de culoare galbenă, limpede,
care conține în principal apă (peste 90%), dar și uree, săruri
Observă și identifică în imagine
minerale, acid uric și creatinină. Volumul de urină finală este
etapele formării urinei.
de aproximativ 1,5 litri/24 ore. Urina finală este eliminată de
Arteriola aferentă Arteriola eferentă
nefroni în tuburile colectoare, de aici trece prin calicele mici,
calicele mari, pelvisul renal, uretere și se depozitează temporar
în vezica urinară.
Când vezica urinară se umple cu o cantitate de aproximativ
300-400 ml de urină, pereții musculoși ai acesteia se contractă.
Sfincterele uretrale se relaxează – cel intern se relaxează involun-
tar (automat), iar cel extern, voluntar (conștient) – sub acțiunea
impulsurilor transmise de creier. În momentul în care sunt înde-
Glomerulul plinite toate condițiile de mediu, urina este eliminată la exterior
Capsula Capilar
Bowman prin uretră. Când capătă control voluntar sfincterul extern?

Tub
Reține!
urinifer 1. Filtrare Formarea urinei presupune trei etape: filtrarea glome
glome-
2. Reabsorbție rulară, reabsorbția tubulară și secreția tubulară.
3. Secreție
4. Eliminare În urma filtrării glomerulare se formează urina primară,
iar în urma reabsorbției și secreției tubulare se formează
Urină urina finală, care se elimină în timpul micțiunii.

Exersează!
1 Calculează cantitatea de urină produsă de rinichi în 6 ore, folosind datele din lecție.
2 Realizează o comparație între urina primară și cea finală, după următorul plan: locul de formare,
cantitatea rezultată în 24 de ore, compoziția chimică.
3 Precizează o asemănare și o deosebire între excreția la plante și excreția la animale. Notează răs-
punsurile în caiet.

86
 Excreția la animale U5
Adaptări ale excreției la medii de viață diferite
Etimologie
metanefros
Amintește-ți! gr. meta = după;
 Cum se elimină substanțele nefolositoare din corpul omului? Dar din cor- lat. nephros = rinichi.
pul animalelor? mezonefros
 Care sunt mediile de viață ale animalelor? gr. mesos = mijloc.
pronefros
lat. pro = înainte.
Descoperă!
Descoperă particularitățile excreției animalelor care trăiesc în mediul acva
acva-
tic (dulcicol și marin) și ale excreției animalelor din mediul terestru.
Vocabular

Observă! amoniac = substanță

gazoasă pe bază
Observă animalele de azot, cu miros
din imagini și precizează înțepător și iritant;
mediile de viață în care dulcicol = care
trăiesc acestea. trăiește în apele dulci;
uree = substanță
Pește Salamandră organică prezentă
în urină și în
sânge, produsă din
descompunerea
substanțelor cu
azot din organismul
animal; se poate folosi
și ca îngrășământ.
Iguană Chiră arctică Elefant

În seria vertebratelor, datorită nevoii de adaptare la mediul de viață, rinichii se

dezvoltă prin creșterea numărului nefronilor și specializarea acestora. Vertebratele
din mediul acvatic dulcicol produc o urină diluată, într-un volum mai mare, iar cele din mediul acvatic
marin produc o urină concentrată, într-un volum mai mic. Vertebratele terestre din zonele temperate au
o urină moderat concentrată; în schimb, urina este concentrată la animalele din deșert și diluată la ani-
malele din zonele reci. Păsările, care sunt adaptate mediului aerian, au urina foarte concentrată, aproape
solidă și de culoare albă.
Pentru a descoperi compoziția urinei la diverse grupe de vertebrate, analizează tabelul următor:
Grupa de
Particularitățile excreției la vertebrate
vertebrate
Peștii dulcicoli  trăiesc într-un mediu care conține puține substanțe dizolvate, de aceea aceștia elimină
mari cantități de urină diluată, reținând sărurile.
Peștii marini  trebuie să evite pierderile de apă, de aceea majoritatea excretă amoniac în loc de uree.
Ei vor elimina o cantitate mică de urină concentrată, bogată în săruri.
Amfibienii  cei care trăiesc în apă dulce elimină amoniac prin urină; unii amfibieni excretă și uree.
Când sunt în apă, elimină o cantitate mare de urină diluată, iar pe uscat, pentru a
preveni deshidratarea, elimină cantități mici de urină concentrată.
Reptilele  e
 xcretă acid uric, care este insolubil în apă (precipită), urina fiind solidă sau semisolidă.
Păsările  elimină acid uric, care este stocat temporar în cloacă; apa este reabsorbită din cloacă;
urina este solidă sau semisolidă.
Mamiferele  elimină uree prin urină; aceasta este mai puțin toxică decât amoniacul.

87
U5 Excreția
Reține!
Sistemul excretor la vertebrate s-a adaptat mediului în care trăiesc animalele.
La animale, excreția se realizează prin structuri specializate (rinichi) și nespecializate – extrare-
nale (tegument, glande sudoripare, plămâni). La toate vertebratele, sistemul excretor este format din
rinichi și căi urinare.

Exersează!
1 Activitate în perechi. Realizați un tabel, asemănător celui de mai jos, în care să înscrieți substanțele
eliminate prin urină de către animalele vertebrate.
Grupa de vertebrate Substanțele eliminate prin urină
Peștii dulcicoli
Peștii marini
Amfibienii
Reptilele
Păsările
Mamiferele

2Realizează un text de 3-4 fraze cu tema „Excreția la animalele vertebrate”, după următorul plan:
 definiția excreției;
 particularitățile excreției la animalele care trăiesc în mediul terestru și la cele care trăiesc în
mediul acvatic.
3 Argumentează expresia „a plânge cu lacrimi de crocodil”.

Află mai multe!

Rinichiul vertebratelor, organul principal de
excreție, trece prin trei stadii de evoluție:
a. pronefros – rinichiul primitiv,
caracteristic ciclostomilor (pești fără
fălci, cu orificiul bucal circular), larvelor
amfibienilor și embrionilor multor
vertebrate;
b. mezonefros – rinichii se perfecționează,
conțin mai mulți nefroni și sunt
caracteristici peștilor și amfibienilor;
c. metanefros – rinichii au numeroși
nefroni foarte bine individualizați,
caracteristici reptilelor, păsărilor și
mamiferelor, care pot elimina mai
multă apă decât peștii și amfibienii,
rinichii fiind principalele organe cu
rol în menținerea echilibrului hidric al
organismului.

Realizează un eseu cu tema „Excreția în lumea vie”.

Portofoliu

 Eliminarea substanțelor nefolositoare sau toxice din corp se realizează și prin plămâni,
Știai
că...
piele, tubul digestiv și glandele sudoripare?
 Elasticitatea peretelui vezicii urinare îi permite acesteia să depoziteze până la 600-700 ml de urină?
 Atunci când apa este indisponibilă, multe reptile rețin apa sub piele sau în vezica urinară?
 Când crocodilul stă la soare să se încălzească, îi curg lacrimi, eliminând excesul de săruri?

88
 U5
REC APITULARE

Excreția la plante Excreția reprezintă eliminarea din organism a substanțelor nefolosi-

toare.
Plantele elimină apa prin transpirație, sub formă de vapori.

Sistemul excretor Sistemul excretor este format din căi urinare și rinichi.
la om
Căile urinare intrarenale sunt tuburile colectoare
calicele mici
calicele mari
pelvisul renal
Căile urinare extrarenale sunt ureterele
vezica urinară
uretra
Rinichii sunt alcătuiți din capsula renală
parenchimul renal zona corticală
zona medulară
Nefronul este alcătuit din corpusculul renal capsula renală
glomerul
tubul urinifer
Excreția la om Nefronul este unitatea structurală și funcțională a rinichiului.
Formarea urinei, la nivelul nefronului, are loc în trei etape: filtrare glome-
rulară, reabsorbție și secreție tubulară.
Urina:  primară – 180 litri/24 ore; conține: apă, săruri minerale,
glucoză, aminoacizi, unele vitamine, uree și acid uric
finală – 1,5 litri/24 ore; conține: apă, săruri minerale,
acid uric, uree, creatinină
 traseu: tuburi colectoare calice mici calice mari
pelvis renal ureter vezică urinară uretră
Micțiunea este procesul prin care urina este eliminată din vezica urinară
prin uretră.
Adaptări ale Peștii dulcicoli elimină mari cantități de urină diluată, reți-
excreției la diferite nând sărurile.
vertebrate
Peștii marini elimină o cantitate mică de urină concentrată,
bogată în săruri.
Amfibienii elimină o cantitate mare de urină diluată când
sunt în apă, iar pe uscat, pentru a preveni
deshidratarea, elimină cantități mici de urină
concentrată.
Reptilele excretă acid uric, care este insolubil în apă
(precipită), urina fiind solidă sau semisolidă.
Păsările elimină acid uric, care este stocat temporar în
cloacă; apa este reabsorbită din cloacă; urina
este solidă sau semisolidă.
Mamiferele elimină uree prin urină; aceasta este mai puțin
toxică decât amoniacul.

89
U5
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 3 puncte
  Transpirația la plante se realizează prin:
a. epidermă; b. citoplasmă; c. hidatode; d. stomate.
  Unitatea structurală și funcțională a rinichiului este:
a. glomerulul; b. nefronul; c. pelvisul renal; d. ureterul.
  Elimină urină foarte diluată:
a. mamiferele; b. păsările; c. peștii dulcicoli; d. peștii marini.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 2 puncte
a. Principalul proces de excreție la plante este ................................................. .
b. Căile urinare extrarenale sunt: ureterele, vezica urinară, ................................................. .
c. Urina primară nu conține ................................................. .
d. Procesul de eliminare a apei din plante sub formă de picături se numește ................................. .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 3 puncte
A F
a. Păsările elimină o urină solidă sau semisolidă.
b. Lumina deschide stomatele și intensifică transpirația.
c. Peștii marini elimină urină în cantitate mare și diluată.
4 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Formarea urinei”. 1 punct

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajul tău
Am obținut la testul de evaluare la finalul unității de învățare 5:

90
FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
RELAȚII ÎNTRE FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE

 Relații între funcțiile de nutriție

 Metabolismul

91
U6 Relații între funcțiile de nutriție
Relații între funcțiile de nutriție
Amintește-ți!
 Care sunt organele vegetative ale unei plante?
 Care sunt funcțiile de nutriție?
 Care sunt sistemele de organe ale animalelor cu ajutorul cărora sunt îndeplinite funcțiile de nutriție?

Descoperă!
Sistemele de organe ce alcătuiesc corpul viețuitoarelor îndeplinesc funcții diferite în organism, dar
nu independent. Află modul în care sunt interconectate funcțiile de nutriție în corpul viețuitoarelor.

Observă!
Observă imaginea și identifică organele plantei implicate în funcțiile de nutriție. Ce preia planta din
mediu și ce substanțe sunt eliminate în mediu?

Energie

FOTOSINTEZĂ
on
d e carb
EXCREŢIE id en
Transpiraţie Diox Oxig

RESPIRAŢIE

on
d e carb
id en Substanţe hrănitoare
Diox Oxig

Seva elaborată
Seva brută
CIRCULAŢIE

Plantele nu se pot deplasa după sursa de hrană, dar, cu ajutorul perișorilor absorbanți de la nivelul
rădăcinii, pot ajunge la sursele de apă și săruri minerale. Acestea sunt transportate în plantă prin vasele
conducătoare lemnoase, până la frunze, pentru procesul de fotosinteză. Transportul sevei brute este faci-
litat de procesul de transpirație de la nivelul frunzelor. În frunză, cloroplastele absorb energia luminii și o
folosesc pentru a produce substanțe organice din săruri minerale, apă și dioxid de carbon. Substanțele
organice sunt transportate sub formă de sevă elaborată în tot corpul plantei prin vasele liberiene. O parte
din substanțele organice sunt folosite pentru respirație, o altă parte sunt folosite pentru creșterea plantei,
înflorire, fructificare, iar o altă parte sunt depozitate în diferite organe: rădăcină, tulpină, muguri, frunze,
flori, fructe, semințe.

92
 Relații între funcțiile de nutriție U6
Observă! La animale, energia pen-
Observă imaginea și precizează sisteme- tru diferite activități este
produsă prin respirație, uti- Vocabular
le de organe ale animalelor vertebrate care
îndeplinesc funcțiile de nutriție. Identifică lizând oxigen și substanțe transplant =
substanțele transportate de sistemul circu- organice. Celulele sunt aprovi- înlocuirea totală sau
lator. zionate cu oxigen și substanțe parțială a unui organ
nutritive cu ajutorul sângelui. sau țesut bolnav
Substanțele nefolositoare cu un organ sau
rezultate din metabolism țesut sănătos sau cu
sunt transportate de sânge la părți ale acestuia,
rinichi, pentru a fi eliminate. provenite de la un
Dioxidul de carbon este con- donator.
dus la plămâni, de unde este
eliminat. Sistemul circulator
realizează legătura dintre
toate sistemele de organe.

Reține!
Organismul funcționează ca un tot unitar, toate
componentele sale fiind conectate structural și
funcțional.

Unele organe bolnave pot fi înlo-

Știai că...
cuite prin transplant?

Informează-te, din surse avi-

Portofoliu
zate, despre tipurile de transplant. Clasifică-le și
notează-le în caiet.

Exersează!
1 Alege răspunsul corect.
Rinichii:
a. elimină apa sub formă de vapori; b. elimină substanțele nutritive;
c. filtrează substanțele aduse de sânge d. transportă substanțele nutritive
din corp; la celule.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate:
Excreția la plante se realizează în special prin ..................... .
Animalele au nutriție ..................... .
Seva elaborată este transportată prin vasele ..................... .
Substanțele simple rezultate în urma digestiei sunt ..................... .
Suprafețele adaptate schimburilor de gaze sunt ..................... .
3 Realizează un scurt eseu cu titlul „Relația dintre circulație, respirație și excreție la animale”.
4 Activitate în perechi. Căutați exemple de plante care depozitează substanțele hrănitoare în
diverse organe, aranjându-le într-un tabel asemănător celui de mai jos.
Depozitează în: Rădăcină Tulpină Frunze Flori Fructe Semințe
Exemple de plante

93
U6 Relații între funcțiile de nutriție
Metabolismul
Etimologie
anabolism
gr. anabole = Amintește-ți!
aruncare.  Ce schimburi realizează plantele cu mediul?
asimilație  Care sunt substanțele introduse în corp prin sistemul digestiv? Dar prin
lat. assimilatio. sistemul respirator?
catabolism  Ce substanțe sunt eliminate din corp prin sistemul respirator? Dar prin
gr. katabole = cel excretor?
desfacere.

Descoperă!
Metabolismul reprezintă schimbul permanent de materie (substanțe și
Vocabular
energie) dintre organism și mediu.
alcaloid = substanță
azotată toxică,
folosită – în doze
mici – ca medicament; Metabolismul este suma reacțiilor din celule, care furnizează energia necesară
biosinteză = sinteza pentru funcții precum mișcarea, creșterea și dezvoltarea. Acesta are două laturi:
unui compus chimic asimilația sau anabolismul și dezasimilația sau catabolismul.
de către celulele vii; Asimilația (anabolismul) presupune introducerea în organism a substanțe-
pigment = substanță lor – apă și dioxid de carbon la plante, nutrimente la animale – și transformarea lor
colorată naturală în substanțe organice proprii, care asigură creșterea, dezvoltarea, înmulțirea numă-
produsă de celulele rului de celule, înlocuirea celulelor uzate etc. Latura anabolică a metabolismului
plantelor și ale are la bază procesele chimice de biosinteză a substanțelor ce intră în alcătuirea
animalelor, care materiei vii. Reacțiile anabolice se caracterizează prin consum de energie.
colorează în mod Pentru a produce energia necesară tuturor activităților, nutrimentele (substan-
specific țesuturile sau țele organice) trebuie arse cu ajutorul oxigenului, la nivel celular. În acest moment,
lichidele organice ale are loc dezasimilația (catabolismul). Pe lângă energie, se produc dioxid de car-
acestora. bon și alte substanțe nefolositoare, care vor fi eliminate din organism. Latura
catabolică a metabolismului se bazează pe totalitatea proceselor chimice de
degradare a substanțelor; acest tip de reacții este însoțit de eliberare de energie.
O2 La plante, metabolismul este clasificat în:
energie – metabolism primar sau fundamental, care este
implicat direct în menținerea vieții organismelor;
– metabolism secundar sau lăturalnic, care este
implicat în producerea de substanțe „neesențiale” vieții
(pigmenți, alcaloizi, agenți antibiotici etc.).
CO2 Metabolismul primar include pro-
cesele clasice de sinteză și degradare
a principalelor macromo-
lecule (proteine, glucide,
lipide, acizi nucleici etc.),
pe când cel secundar
cuprinde transformările ce
duc la obținerea biomole-
culelor speciale (alcaloizi,
uleiuri eterice, rășini etc.,
care îndeplinesc diverse
funcții – reglatoare, pro-
tec toare) sau conduce la
subproduse metabolice
finale.
Metabolismul unui organism vegetal

94
 Relații între funcțiile de nutriție U6
La om, principalele tipuri de metabolism sunt:
 metabolismul bazal;
 metabolismul energetic;
 metabolismul intermediar (care cuprinde metabolismul glucidic, lipidic,
proteic).

Metabolismul bazal reprezintă „cheltuiala” energetică a organismului necesară

pentru asigurarea funcțiilor vitale. Pentru a-l putea determina, persoana exami-
nată trebuie să fie în repaus fizic și psihic, să fie situată într-o încăpere încălzită la
o temperatură de aproximativ 22°C, fără a se alimenta în acest timp. Metabolismul
bazal variază în funcție de: vârstă (scade odată cu înaintarea în vârstă), gen (la băr-
bați este mai mare) și condiții de mediu.

Metabolismul energetic reprezintă totalitatea energiei consumate de orga-

nism și este alcătuit din metabolismul bazal și energia necesară pentru diferite
activități.
Echilibrul energetic (balanța energetică) apare atunci când energia conținută
de alimentele consumate (aportul de energie) acoperă cantitatea totală de ener-
gie consumată de organism.
Când aportul de energie depășește nevoile organismului, vorbim de balanță
energetică pozitivă, iar în situația în care aportul energetic nu acoperă cheltuiala
de energie a organismului, vorbim de balanță energetică negativă.

Metabolismul intermediar reprezintă totalitatea transfor-

mărilor suferite de substanțele din organism, la nivel celular,
prin reacții chimice.

Metabolismul poate fi influențat de:

 factori genetici (unii oameni sunt înzestrați cu o rată cres-
cută a metabolismului);
 vârstă (odată cu înaintarea în vârstă, masa musculară
scade, prin urmare încetinește și metabolismul);
 masa musculară (persoanele care au o masă musculară
mai dezvoltată ard mai multe calorii comparativ cu cele care au
un procent mai crescut de grăsime);
 afecțiuni ale tiroidei (pot să scadă rata metabolismu-
lui bazal);
 febră (poate să mărească rata metabolismului bazal).

Pentru a putea beneficia de toate calitățile unui

metabolism în parametri normali, trebuie ținut cont de
următoarele:
 respectarea meselor principale;
 evitarea înfometării și a dietelor mult prea restrictive;
 consumul de legume și fructe;
 stil de alimentație echilibrat și sănătos;
 integrarea pe parcursul zilei a activității fizice;
 evitarea consumului de alcool și de tutun.

De-a lungul vieții unui organism, cele două procese ale

metabolismului se află în raport diferit: în perioada de creș-
tere predomină asimilația, la organismul adult asimilația
se află în echilibru cu dezasimilația, iar la bătrânețe pre-
domină dezasimilația. Ce se întâmplă cu organismul când
metabolismul încetează?

95
U6 Relații între funcțiile de nutriție
Reține!
Metabolismul reprezintă totalitatea transformărilor biochimice și energetice care au loc în țesutu-
rile organismului viu. Are două laturi: asimilația și dezasimilația.

Află mai multe!

Rata metabolică bazală reprezintă rata utilizării energiei de către organismul viu – cheltuielile energetice fixe necesare întreținerii funcțiilor
vitale (respirația, activitatea inimii, activitatea cerebrală). Se măsoară în calorii sau kilocalorii. Metabolismul bazal este cel mai mare
consumator de energie din consumul total de energie.
Procentual, energia totală cheltuită de organism este repartizată astfel:
 60-70% – metabolismul bazal;
 30-50% – activitatea fizică;
 10% – termogeneza alimentelor (surplusul de energie determinat de ingestia de alimente).

Caută pe internet calculatoare

Portofoliu
de identificare a necesarului zilnic de calorii în
funcție de înălțime, gen, masă corporală, tipul
activităților și vârstă. Calculează necesarul tău zil-
nic de energie, dar și pe cel al membrilor familiei
tale. Notează rezultatele într-un tabel, pe care să-l
incluzi în portofoliul personal.

 O dietă echilibrată, bazată pe ali- că... Știai

mente neprocesate, poate intensifica metabolismul?
 Bărbații au o masă musculară mai dezvoltată,
deci un metabolism mai intens?
 Creierul, inima, ficatul și rinichiul, deși reprezintă
5% din greutatea corpului, consumă 60% din rata
metabolică bazală?
Sursa: csid.ro.

Exersează!
1 Copiază în caiet și completează spațiile punctate:
Asimilația se realizează prin ....... de substanțe în organism.
Obținerea energiei necesare supraviețuirii se realizează prin ....... .
„Cheltuiala” energetică a organismului necesară pentru asigurarea funcțiilor vitale se numește ....... .
Factorii prin care unii oameni sunt înzestrați cu o rată crescută a metabolismului sunt factori ....... .
2 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
Bărbații au metabolismul mai scăzut. A/F
Persoanele active au masa corporală mai mare. A/F
La bătrânețe predomină asimilația. A/F
3 Explică de ce în timpul activităților zilnice trebuie să incluzi mișcarea.

96
ELEMENTE DE IGIENĂ ȘI DE PREVENIRE
A ÎMBOLNĂVIRILOR
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7
ELEMENTE DE IGIENĂ ȘI DE PREVENIRE
A ÎMBOLNĂVIRILOR
Sănătatea reprezintă bunăstarea deplină fizică, mentală, socială
și morală (OMS).
Boala se instalează din cauza alterării stării de sănătate.
Igiena este disciplina de bază a medicinei preventive, care se ocupă
de păstrarea și promovarea sănătății.

 Igiena sistemului digestiv

 Igiena sistemului respirator
 Igiena sistemului circulator
 Igiena sistemului excretor
 Comportamente responsabile în situații de urgență

Recapitulare
Evaluare

97
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Igiena sistemului digestiv
Amintește-ți!
 Care sunt componentele sistemului digestiv?

Descoperă!
Sistemul digestiv poate fi afectat de numeroase boli. Află care sunt acestea, precum și câteva
măsuri de prevenire a apariției acestora.

Caria dentară este o boală distructivă a țesuturilor dure dentare, cu evoluție dinspre periferie (smalț)
spre centru (pulpa coronară). Caria dentară constituie un focar de infecție, fiind produsă de placa bac-
teriană, de alimentație și favorizată de starea de sănătate a pacientului. Inițial este nedureroasă, dar
pe măsură ce evoluează spre dentină și pulpă, microorganismele atacă structurile subcelulare și pulpa
devine sensibilă la variațiile de temperatură și la contactul cu zaharurile.
Stomatitele reprezintă o clasă generică ce definește orice inflamație a mucoasei cavității bucale.
Stomatitele sunt de cauză infecțioasă, virală (stomatite herpetice), bacteriană, alergică (obturații din rășini
sintetice), traumatică (stomatite ulcero-necrotice) etc. Mucoasa prezintă vezicule, afte și roșeață difuză.
Tratamentul este local și general.
Enterocolita acută este consecința inflamației mucoasei intestinale; cauzele sunt diverse, boala
având cel mai adesea caracter de toxiinfecție alimentară. Afecțiunea are evoluție scurtă, vindecarea sur-
venind după aproximativ două zile. Timp de câteva ore de la ingestia alimentului infectant, individul este
asimptomatic, după care va acuza o stare generală proastă, cu durere de cap, febră, frisoane, vărsături,
scaune diareice abundente. După câteva episoade de vărsături și scaune diareice, în majoritatea cazurilor,
tulburările digestive se atenuează progresiv până la vindecare. Se recomandă repausul la pat și, ulterior,
trecerea la o alimentație ușoară, neiritativă pentru tractul digestiv (brânză de vaci, piure de morcovi,
carne fiartă) și hidratantă (apă plată, supă de legume, ceaiuri neîndulcite).

În urma analizării principalelor boli digestive, înscrie cauzele acestora într-un tabel asemănător celui
de mai jos.

Boală Cauze Manifestări Tratament

Caria dentară

Stomatitele

Enterocolita acută

Care sunt metodele de prevenire a acestor boli? Marchează-le pe cele corespunzătoare dintre varian-
tele enumerate mai jos și transcrie-le în caiet:
periajul dentar corect, dimineața la trezire și consumul de alimente bogate în fibre;
seara înainte de culcare;
consumul de apă direct de la izvor;
consumul de alimente moi;
consumul de apă decantată, filtrată și
spălarea pe mâini înainte de masă și după clorinată;
folosirea toaletei;
consumul de alcool;
consumul predominant de carne;
evitarea alimentelor contaminate;
consumul de suc în loc de apă;
ingerarea unei cantități mari de alimente
evitarea fumatului; insuficient mestecate.

98
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
Hrana conține energie măsurată în kilocalorii (kcal) – o kilocalorie este cantita-
tea de energie degajată prin ardere, necesară încălzirii unui litru de apă cu un grad
Celsius: Etimologie
  1 gram de glucide echivalează cu 4,1 kilocalorii; igienă
  1 gram de proteine echivalează cu 4,1 kilocalorii; gr. hygienon =
  1 gram de lipide echivalează cu 9,3 kilocalorii. sănătate;
gr. hygies = sănătos.
Pentru a funcționa corespunzător, organismul are nevoie de calorii. Iată câteva cronic
activități obișnuite care necesită consum de energie: lat. chronicus;
  într-o oră de somn sau de repaus, organismul arde 60 kcal; gr. chronos = timp.
  într-o oră de activitate în poziție așezată (TV, calculator, lectură etc.) se ard
90 kcal; habitual
  într-o oră de activitate în poziție ridicată (spălat, îmbrăcat, activități casnice lat. habituare.
etc.) sunt consumate 120 kcal; inflamație
  într-o oră de gimnastică, grădinărit, mers se consumă 170 kcal; lat. inflammatio.
  o oră de activitate sportivă (schi, tenis, mers cu bicicleta etc.) sau profesio-
nală intensă se consumă peste 300 kcal.

Necesarul de energie variază în funcție de vârsta, genul, înălțimea, greutatea,

starea fiziologică ale organismului și de activitățile realizate pe parcursul zilei.
Pentru a calcula aporturile energetice necesare, trebuie ținut cont de chel-
tuielile energetice de bază, dar și de cheltuielile energetice induse de situațiile
fiziologice particulare: creștere (stocarea de proteine și lipide), sarcină (creșterea
fătului și a placentei), alăptat (producerea laptelui) etc.
De asemenea, pentru evaluarea nevoilor energetice trebuie să se țină cont de Vocabular
greutatea, înălțimea și activitatea fizică ale fiecărui individ:
cronic = care se
  bărbații între 20 și 40 de ani (70 kg) au nevoie de 2700 kcal;
prelungește mult și nu
  femeile între 20 și 40 de ani (60 kg) au nevoie de 2200 kcal; se vindecă ușor;
  bărbații între 41 și 60 de ani (70 kg) au nevoie de 2500 kcal; habitual = obișnuit,
  femeile între 41 și 60 de ani (60 kg) au nevoie de 2000 kcal. frecvent;
Ideal, aportul energetic trebuie repartizat în mod echilibrat, pe toată durata inflamație = umflare
zilei: între 20 și 25% la micul dejun, între 25 și 30% la prânz, între 15 și 20% la gus- și înroșire a unui
tări și între 25 și 30% la cină. organ sau a unui țesut
bolnav, care devine
dureros la atingere;
Observă! replicare = dublare.
Observă imaginile de mai jos și identifică principalii factori care influențează
sănătatea sistemului digestiv, descriind modul lor de acțiune.

99
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Află mai multe!
Hepatitele virale: boli infecțioase produse de virusuri care,
introduse în organism pe cale digestivă și parenterală (instrumente
medicale contaminate, ace, transfuzii de sânge), conduc la afectarea
generală a organismului și, mai ales, a ficatului. Procesele inflamato-
rii determinate de virusuri pot fi inaparente clinic sau simptomatice.
Unele hepatite se cronicizează și conduc la ciroză hepatică.
 Virusul hepatitei A (VHA): se transmite enteric (prin
alimente și apă contaminate) și este favorizat de condițiile de
igienă precară. Infecția cu VHA determină o hepatită blândă,
asimptomatică în 85% din cazuri.
 Virusul hepatitei B (VHB): se transmite parenteral și sexual.
De obicei, prin suprainfectare cu virusul hepatitei D, evoluează
spre ciroză.
 Virusul hepatitei C (VHC): se transmite parenteral și sexual. Este agent etiologic al hepatitelor posttransfuzionale și cauza frecventă
a hepatitelor cronice și a cirozei.
 Virusul hepatitei D (VHD): se transmite parenteral. Replicarea virală este dependentă de infecția mixtă cu VHB.
 Virusul hepatitei E (VHE): se transmite enteric (pe cale fecal-orală). Are efecte periculoase la femeile gravide și contribuie la decesul
perinatal.

Constipația: reprezintă starea patologică de evacuare a materiilor fecale prin scaune rare, de consistență crescută și în cantitate redusă.
Se cunosc trei forme – constipația întâmplătoare (tulburare funcțională, de scurtă durată), constipația simptomatică (consecutivă altor boli
intestinale) și constipația cronică-habituală (cu evoluție îndelungată, fiind încadrată drept boală).

Reține!  Hygeia este

Știai
că...
Respectă principalele reguli de igienă: zeița greacă a sănătății?
 spală-te pe mâini cât mai des posibil: după folosirea toale-  În diaree, mucoasa intesti-
tei, după ce te-ai jucat cu animalele, înainte de masă; nală secretă mari cantități
 periază corect dinții, de cel puțin două ori pe zi; de apă?
 îngrijește-te să ai o alimentație variată și echilibrată nutritiv  Malabsorbția este reducerea
și cantitativ (nu mânca mai mult decât ai nevoie!); absorbției nutrimentelor?
 evită factorii toxici care dau dependență;  Un kilogram de masă corpo-
 evită apa și alimentele contaminate. rală conține 7000 Kcal?

Exersează!
Argumentează afirmația: „Hepatita A este boala mâinilor murdare”,
1
folosind informațiile de la rubrica „Află mai multe!”.
2 Explică de ce spălarea pe mâini ajută la păstrarea sănătății.
3 Dacă ai alergatt 30 de minute, te-ai plimbat o oră, ai călcat rufe
o oră și jumătate, ai gătit două ore, ai stat la telefon o oră și ai dor-
mit două ore, calculează câte kilocalorii a consumat corpul tău în
acest interval, folosind informațiile din lecție.
Analizează piramida alimentară din imaginea alăturată și
4
află care sunt alimentele pe care trebuie să le consumi mai
des și care sunt acelea pe care trebuie să le consumi mai rar.

Proiect
Realizați pe grupe un model de dinte cariat, din plastilină sau alte materiale modela-
bile de care dispuneți.

100
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
Igiena sistemului respirator
Etimologie
infecție
Amintește-ți! lat. infectio.
 Care sunt componentele sistemului respirator? interstițiu
lat. interstitium.
remite
Descoperă!
lat. remittere.

Există boli care afectează căile respiratorii și boli care afectează plămânii.
Descoperă principalele boli respiratorii, precum și măsurile de prevenire a apa-
Vocabular
riției acestora.
dispnee = dificultate
respiratorie, respirație
Astmul este o boală obstructivă a bronhiilor mici și mijlocii, determinată de anormală ca frecvență
alergeni (praf, polen, mucegai) sau dezechilibre neuroendocrine care facilitează sau amplitudine a
hiperreactivitatea peretelui bronșic și reactivitatea imunologică. Se caracteri- mișcărilor respiratorii;
zează prin crize de dispnee expiratorii, zgomotoase, însoțite de un șuierat tipic infecție = pătrundere
(wheezing), dat de trecerea aerului prin bronhiolele îngustate, și tuse productivă a unor agenți patogeni
(după criză). În criză, se administrează pufuri cu bronhodilatator. într-un organism viu;
Gripa este o boală infectocontagioasă, care se transmite pe cale respiratorie. interstițiu =
Este cauzată de Myxovirus influenza A și B, ce determină stare febrilă și inflamația interval, spațiu
căilor respiratorii superioare. Semnele bolii sunt pregnante câteva zile, după care intermediar; spațiul
se remit ușor. Există vaccinuri antigripale, care se administrează în fiecare toamnă. liber dintre celule;
Pneumonia este o infecție acută a căilor respiratorii inferioare, care se însoțește (a) remite = a scădea
de febră, frison, dispnee, tuse productivă. Este determinată de bacterii de tipul din intensitate.
pneumococilor și al stafilococilor. Tratamentul se face cu antibiotice. Sezonier,
poate fi cauzată și de virusul gripal. Această formă este acoperită de vaccinul anual
antigripal.

Centralizează cauzele bolilor respiratorii în caiet, într-un tabel asemănător celui de mai jos.

Boală Cauze Manifestări Tratament

Astm

Gripă

Pneumonie

Marchează regulile de igienă potrivite pentru sistemul respirator și de prevenire a îmbolnăvirilor:

evită microorganismele patogene, vehiculate petrece cel puțin două ore pe zi în aer liber;
de persoanele bolnave;
îngrijește părul și corpul zilnic;
stai acasă dacă ești bolnav;
spală-te pe mâini cât mai des posibil;
petrece cât mai mult timp în încăperi
strănută și tușește în batistă sau în pliul
neaerisite;
cotului;
deschide ferestrele și aerisește încăperile, mai
nu te apropia la mai puțin de doi metri față de
ales sala de clasă;
o persoană bolnavă respirator;
lasă praful să se aștearnă;
poartă mască de protecție când te afli în
igienizează rufele; preajma persoanelor bolnave (dacă ești sănă-
tos) și a celor sănătoase (dacă ești bolnav).

101
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Observă!
Observă imaginile de mai jos și identifică principalii factori care influențează sănătatea sistemului
respirator, descriind modul lor de acțiune.

Reține!
Cu toții respirăm același aer și trebuie să avem grijă să-l păstrăm cât mai curat. Trebuie să evităm
poluarea aerului cu gaze produse de mașini, să mergem cât mai mult pe jos sau cu mijloacele de
transport în comun, să evităm contactul cu persoanele bolnave dacă nu suntem protejați, să facem
mișcare pentru a ne oxigena cât mai bine.

Află mai multe!

Fibroza pulmonară este o afecțiune respiratorie caracterizată prin îngroșarea patologică a interstițiului pulmonar, datorată atacului
microbian sau acțiunii nocive a unor particule organice conținute în atmosferă (la agricultori, mineri). Pacientul resimte o jenă respiratorie.
Tratamentul se face cu corticosteroizi și imunosupresoare.
Emfizemul pulmonar reprezintă o stare patologică ireversibilă, caracterizată prin distrugerea pereților alveolari și pierderea elasticității
pulmonare. Principalele simptome sunt dispneea și tusea, care apar după eforturi fizice, dar, în timp, dispneea va deveni manifestă și
în repaus. Tusea este adesea considerată ca fiind semn al bolii de bază (bronșită cronică, astm, TBC), care generează ulterior emfizemul.
Tratamentul urmărește eliminarea factorilor infecțioși, iritativi, mecanici și alergici, prin administrarea de antibiotice, bronhodilatatoare,
expectorante.

Exersează!
1 Argumentează afirmația: „Minte sănătoasă în corp sănătos”.
Explică de ce nu trebuie să te apropii la o distanță mai mică de doi metri de o persoană bolnavă
2
respirator.

Caută informații din surse de încredere cu privire la volumele respiratorii ale sporti-
Portofoliu
vilor comparativ cu volumele respiratorii ale altor oameni sănătoși.

 Ventilația pe minut a unei persoane neinstruite crește la 120 l/min și poate ajunge la
Știai că...
150 l/min după antrenament? Creșterile la 180 l/min sunt tipice pentru sportivii foarte antrenați.
 O particulă de praf poate conține până la 100 de bacterii pentru tuberculoză?
 Viteza strănutului este de 4,5 m/s?

102
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
Igiena sistemului circulator
Etimologie
angină
Amintește-ți! lat. angina.
 Care sunt componentele sistemului circulator? arterioscleroză
lat. arteria = arteră;
gr. sklerosis = duritate.

Descoperă!
cianoză
gr. kyanos = albastru.
Sistemul circulator poate suferi de mai multe boli localizate la nivelul inimii
infarct
sau al vaselor de sânge. Descoperă principalele boli ale sistemului circulator și
lat. infarcire = a umple.
măsurile de prevenire a acestor boli.

Angina pectorală din cardiopatia ischemică este forma dureroasă a cardio- Vocabular
patiei ischemice cronice, determinată de apariția plăcii de aterom la interiorul aterom = infiltrare
arterelor coronare. Durerea apare la nivelul sternului și iradiază în umăr, braț, gât, a pereților aortei și a
mandibulă, fiind declanșată de efort, stres sau emoții puternice. Persistă câteva unor artere cu o
minute și cedează la administrarea de nitroglicerină, sublingual. substanță grasă;
Cardiopatia ischemică nedureroasă reprezintă o suferință coronariană cro- ateroscleroză = tip
nică datorată aterosclerozei de la nivelul arterelor coronare. Se manifestă prin de arterioscleroză,
tulburări de ritm și de conducere (extrasistole, fibrilație atrială), insuficiență cardi- boală caracterizată prin
acă stângă și este foarte periculoasă pentru pacient, deoarece este asimptomatică îngroșarea și scleroza-
(bolnavul își pierde conștiența, devine cianotic, iar pulsul și tensiunea arterială se rea pereților arterelor;
prăbușesc). cianoză = colorație
Infarctul miocardic reprezintă necroza zonală a miocardului, datorată blocării albastră-vineție a pielii
irigației cu sânge printr-un ram al arterelor coronare. Durerea (angina pectorală) și a mucoaselor din
durează zeci de minute, este violentă, este resimțită ca o gheară sau ca o apăsare cauza unei insuficiente
la nivelul toracelui și nu se calmează la administrarea de nitroglicerină. Pacientul oxigenări a sângelui;
endoteliu = strat de
trebuie spitalizat de urgență.
țesut epitelial dispus
la interiorul vaselor de
sânge;
ischemie = între-
rupere a circulației
sangvine într-un țesut
sau organ, din cauza
unui spasm arterial sau
a astupării unui vas;
necroză = moarte
a unor țesuturi sau
organe vii, provocată
de întreruperea
circulației sangvine, de
infecții, arsuri etc.
Factorii de risc cardiovascular:

Sedentarismul Alimentația Fumatul, Stresul Hipertensiunea Diabetul

și obezitatea bogată în consumul excesiv arterială zaharat
grăsimi de alcool
și cafea

103
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Pentru prevenirea bolilor sistemului circulator sunt indicate:
– mersul pe jos;
– exercițiile fizice;
– alimentația variată și echilibrată;
– evitarea fumatului;
– evitarea excesului de sare, zahăr și grăsimi.

Reține!
O alimentație variată și echilibrată și un stil de viață activ
ajută la prevenirea bolilor sistemului circulator.

Află mai multe!

Exercițiile fizice cresc foarte mult fluxul de sânge în mușchi și mențin circulația sângelui în alte organe la o valoare adecvată asigurării
nevoilor metabolice. În timpul efortului fizic, fluxul de sânge prin mușchii scheletici poate fi de 15-20 de ori mai mare decât prin mușchii în
repaus. Creșterea fluxului sangvin asigură oxigenul și nutrimentele necesare mușchilor pentru susținerea activității și eliminarea deșeurilor
rezultate din metabolism. Când un mușchi scheletic este în repaus, doar 20-25% din capilarele care îl irigă sunt deschise, iar în efort
aproape toate capilarele se deschid.

Exersează!
1 Argumentează afirmația: „Mișcarea contribuie la menținerea sănătății”.
2 Explică de ce ateroscleroza și hipertensiunea arterială, prezente în același timp, pot duce la traume
vasculare.
3 Calculează-ți ritmul cardiac maxim, folosind informațiile din rubrica Știai că...

Proiect
Documentează-te cu privire la bolile cardiovasculare din familia ta. Realizează un tabel
în care să treci numele persoanei, gradul de rudenie, vârsta la care s-a instalat boala și tratamentul
(dacă este cazul).

 Ritmul cardiac
Știai
că... Structura plăcii ateromatoase
maxim este 220 minus vârsta Arteră
individului?
 Ateroscleroza constituie meca-
nismul principal al cardiopatiei
ischemice și al afecțiunilor vas-
culare cerebrale? Ateroscleroza
apare ca urmare a unor leziuni
ale endoteliului vascular și
evoluează cu formarea plăcii
ateromatoase.

Centru necrotic Capsulă fibroasă

(resturi celulare, (celule musculare netede,
leucocite modificate, leucocite modificate,
colesterol, calciu) fibre ale țesutului conjunctiv)

104
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
Igiena sistemului excretor
Etimologie
acut
Amintește-ți! lat. acutus.
 Care sunt componentele sistemului excretor? sedentar
lat. sedentarius.

Descoperă!
Sistemul excretor poate fi afectat atât la nivel renal, cât și la nivelul căilor Vocabular
urinare. Află principalele boli ale sistemului excretor și măsurile de igienă ce se
acut = cu evoluție
impun.
rapidă, cu caracter de
criză;
Glomerulonefrita este o afecțiune renală glomerulară, care apare în cursul antibioterapie =
tratament cu
infecțiilor streptococice (endocardită bacteriană, angină). Tratamentul presupune
antibiotice;
antibioterapie pentru boala de fond (endocardită, angină). Se diferențiază de glo-
edem = acumulare
merulonefrita acută difuză, care este o boală inflamatorie de natură imunologică, de lichid în spațiile
prin absența edemelor, a hipertensiunii arteriale și a semnelor de insuficiență intercelulare ale
renală. organelor și ale
Litiaza renală este o afecțiune caracterizată prin formarea de calculi în bazinet țesuturilor;
și în căile urinare, ca o consecință a precipitării substanțelor care, în mod normal, enterobacterii =
se găsesc dizolvate în urină, precum acidul uric, urații sau fosfații (la pacienții care nume generic dat
consumă multe proteine) sau acidul oxalic (la marii consumatori de cafea și ceai). germenilor saprofiți
Eliminarea acestor calculi este extrem de dureroasă, deoarece migrarea calculu- care constituie
lui provoacă spasmul musculaturii netede a căilor urinare. Criza colicativă este microbiota
declanșată de efort sau de o zguduitură puternică. intestinală;
Cistita este inflamația acută a mucoasei vezicii urinare, produsă de bacteriile lombar = din
care ajung la acest nivel prin intermediul uretrei. Apare frecvent la femei din cauza regiunea inferioară a
distanței scurte dintre orificiile anal și uretral, a uretrei mai scurte, comparativ cu spatelui;
cea masculină, și a amânării micțiunii. Se manifestă prin dureri în abdomenul infe- spasm = contracție
rior, jenă la micțiune, micțiuni frecvente în cadrul cărora se elimină doar câteva involuntară bruscă
picături de urină. Tratamentul se face cu antibiotice. (și violentă) a unui
mușchi sau a unui
grup de mușchi.

Glomerulonefrita Cistita
Clasifică bolile sistemului excretor după cauza lor și completează în caiet un tabel asemănător cu cel
de mai jos.

Boală Cauze Manifestări Tratament

Glomerulonefrita

Litiaza renală

Cistita

105
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
Regulile de igienă și de prevenire a bolilor sistemului excretor sunt:
– consumul de apă (1,5-2 litri/zi);
– evitarea sedentarismului, prin exerciții fizice, plimbări în aer liber;
– eliminarea la timp a urinei;
– tratarea la timp a proceselor infecțioase;
– spălarea zilnică a organelor genitale;
– evitarea frigului și a umezelii;
– evitarea excesului de sare, condimente, cafea;
– utilizarea medicamentelor doar cu prescripția medicului.

Reține!
De sănătatea sistemului excretor depinde, în mare măsură, echilibrul hidric al organismului.
Hidratează-te corespunzător, pentru ca organismul să elimine produșii toxici și de catabolism.

Află mai multe!

Pielonefrita acută este o boală infecțioasă acută a țesutului interstițial, a bazinetului și a calicelor, provocată de enterobacterii
(Escherichia coli, Proteus, Klebsiella). Pacientul prezintă manifestări de tip infecțios sau toxic-alergic (febră, frison, erupții cutanate), dureri
lombare bilaterale, eliminări de urină cu puroi. Se tratează cu antibiotice.

Pielonefrita acută provocată de bacteria Escherichia coli

Exersează!
1 Pe baza măsurilor de igienă/prevenire enumerate mai sus, stabilește factorii care determină apari-
ția bolilor sistemului excretor.
2 Argumentează afirmația: „Cistita este o boală mai des întâlnită la femei decât la bărbați”.
3 Explică de ce apar dureri în cazul litiazei renale.

Proiect
Realizează un proiect în format digital cu imaginea sistemului excretor în centru și
bolile care pot să-l afecteze, în jurul lui. Informează-te din surse credibile.

 Sistemul excretor menține echilibrul hidric și electrolitic al organismului? că... Știai

 O persoană sedentară stă mult într-un singur loc, refuzând să facă mișcare în aer liber?
 Principalele metode de prevenire a infecției cu bacteria Escherichia coli sunt: spălarea corectă a mâi-
nilor, igienizarea tacâmurilor și a veselei, sterilizarea apei de consum și procesarea termică adecvată
a tuturor alimentelor înainte de consum (în special a cărnii)?

106
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
Comportamente responsabile
în situații de urgență Etimologie
cutremur
lat. contrémulo,
-trĕmulare.
Amintește-ți! incendiu
 Care a fost cea mai gravă situație de urgență pe care ai trăit-o? lat. incendium.
inundație
lat. inundatio.
magnitudine
Descoperă! lat. magnitudo, -inis.
Situațiile de urgență se produc în mod excepțional și pun în pericol sănăta-
tea omului, a mediului și viața celor implicați. Ele pot fi evitate sau consecințele
lor se pot reduce, dacă se cunoaște dinainte modul de a reacționa în astfel de
situații. Vocabular
Cutremurele sunt calamități naturale cauzate de eliberarea de energie în magnitudine =
interiorul Pământului, în urma fracturării rocilor supuse tensiunilor acumulate. mărime care indică
Incendiile sunt flăcări ce au scăpat de sub control. Pot să apară din negli- gradul de intensitate
jența oamenilor, din cauza unor defecțiuni ale aparatelor electrocasnice sau în a unui cutremur de
urma descărcărilor electrice. pământ;
Inundațiile sunt calamități naturale care determină acoperirea temporară urgență = necesitate
cu apă a unor terenuri ce, în mod natural, nu sunt acoperite cu apă. de rezolvare imediată,
repeziciune în
soluționarea unei
probleme.
Cutremurele
Analizează spațiul unde îți petreci mult timp (locuința, școala etc.) și ima-
ginează-ți ce ar putea să se întâmple (în fiecare cameră) dacă s-ar produce un
cutremur, care ar putea răni persoanele aflate în acel loc:
 obiectele (grele) care ar putea cădea/s-ar răsturna;
 lucrurile care s-ar putea sparge (ferestrele, geamurile de la ușile interioare etc.);
 recipientele cu diverse lichide/substanțe periculoase care s-ar putea vărsa sau
sparge;
 obiectele/instalațiile care pot produce incendii.

Ce trebuie să faci în caz de cutremur:

 nu încerca să ieși afară, nu te duce pe balcon, nu folosi liftul;
 adăpostește-te sub o masă/un birou, lângă o piesă solidă de mobilier;
 dacă ești pe un hol, așază-te în poziția ghemuit lângă un perete interior;
 protejează-ți mai ales capul și fața;
 îndepărtează-te de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobilier înalt, aparate
de iluminat; dacă ești în scaun cu rotile, blochează rotilele și protejează-ți capul
și ceafa;
 încearcă să rămâi calm;
 verifică dacă ești rănit, apoi observă și persoanele din jur; acordă primul ajutor
celor răniți doar dacă știi cum;

107
U7 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor
 dacă ești blocat sub dărâmături sau în incinte,
dacă este posibil, lovește cu un obiect tare în
partea cea mai compactă a locului în care ești
blocat, la anumite intervale de timp, pentru a
transmite semnale ce pot fi identificate și locali-
zate de aparatura specială de căutare-salvare;
 dacă trebuie să părăsești locuința pentru că nu
mai este sigură, ai grijă la scări/lift (este posibil
să fie afectată rezistența acestora) și nu uita ruc-
sacul de urgență!

Incendiile
Măsuri de prevenire a incendiilor:
 instalează detectoare individuale de fum;
 nu folosi niciodată motorina, benzina, naftalina
sau alte materiale inflamabile în interiorul locuinței;
 nu folosi niciodată surse de foc deschis în apropierea lichidelor inflamabile;
 nu așeza lumânările aprinse în apropierea materialelor combustibile;
 amplasează lumânările aprinse într-un suport stabil, incombustibil;
 înainte de a părăsi o încăpere, stinge toate lumânările;
 nu utiliza aparate electrice, cabluri electrice, prize, întrerupătoare, dispozitive de protecție cu defecți-
uni sau cu improvizații;
 nu suprasolicita rețeaua electrică prin folosirea simultană a mai multor receptori;
 supraveghează aparatele electrice sub tensiune, cum sunt: fierul de călcat, reșoul, radiatorul și altele
asemenea.

Sfaturi:
Un incendiu de grăsimi NU se stinge cu apă! Recipientul în care s-a produs incendiul se acoperă cu un
capac sau cu o cârpă umedă.
Se recomandă ca evacuarea în caz de incendiu să se efectueze cât mai aproape de podea, unde aerul
este lipsit de fum.
Exersează evacuarea din locuință cu părinții.

Inundațiile
În cazul inundațiilor:
 dacă este necesară evacuarea, mergi imediat spre o zonă înaltă din apropiere, precizată de autorități;
 dacă ai fost surprins de viitură, urcă în părțile de sus ale locuinței sau pe acoperiș, până la sosirea echi-
pelor de salvare;
 în cazul în care mai ai timp, mută obiectele importante la etajele superioare ale locuinței;
 nu atinge echipamentele electrice dacă ești ud ori stai în apă;
 întrerupe instalațiile de alimentare cu apă, electricitate și gaze;
 evacuează animalele și depozitează bunurile de valoare în locuri sigure (de refugiu), stabilite dinainte,
dacă este timp;

108
 Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor U7
 nu te deplasa prin curenții de apă:
– la înălțimea apei de circa 15 cm, poți să-ți pierzi echilibrul;
 nu te deplasa cu mașina în zona inundată:
– la înălțimea apei de circa 20 cm, aceasta poate pătrunde în vehicul și poate cauza pierderea contro-
lului;
– la înălțimea apei de circa 40 cm, vehiculul plutește;
– la înălțimea apei de 60 cm, majoritatea vehiculelor sunt luate de apă.

Sfat:
Nu arunca la întâmplare gunoaie menajere și resturi vegetale în albiile apelor curgătoare!

Reține!
Cutremurele, incendiile și inundațiile îți pot pune viața în pericol. Păstrează-ți calmul și acționează
responsabil în oricare dintre situații.

Exersează!
1 Caută, în recomandările ISU, necesarul ruc-
sacului de urgență.
2 Argumentează afirmația: „Localitățile aflate
la baza versanților despăduriți sunt expuse vii-
turilor”.
3 Explică de ce inhalarea fumului este pericu-
loasă.

Identifică cele mai bune zone de adăpostire în caz de cutremur din locul în care îți
Portofoliu
desfășori activitatea și cele mai posibile cauze ale unei eventuale catastrofe din apropierea școlii/casei tale.

 Ultimul cutremur puternic din România

Știai
că...
a avut loc pe 4 martie 1977, cu magnitudinea de
7,4 grade pe scara Richter?
 Scara Richter este o scară logaritmică, astfel că o mo-
dificare cu un grad pe scara Richter înseamnă o
modificare de zece ori a amplitudinii undelor seismice
și de treizeci de ori a energiei eliberate de cutremur,
deci 7,4 grade se traduc printr-un cutremur extrem
de puternic, care provoacă distrugeri importante pe
întinderi mari?
 Seismograful este aparatul care măsoară și înregis-
trează mișcările solului, în scopul analizei mișcărilor
seismice provocate de cutremure de pământ, explozii
și alte surse?
Seismograf

Proiect
Pregătește rucsacul de urgență, împreună cu familia ta, și depozitează-l la îndemână.

109
U7
REC APITULARE
Sănătatea constituie bunăstarea deplină fizică, mentală, socială și morală.
Boala presupune alterarea stării de sănătate.
Igiena este o ramură a medicinei preventive, care elaborează normele de păstrare a sănătății și de preve-
nire a îmbolnăvirilor.
Igiena sistemului Boli frecvente ale sistemului digestiv sunt: bolile cavității bucale și ale
digestiv organelor dentare, bolile stomacului și ale intestinelor, bolile de ficat.
Principalele măsuri de prevenire a bolilor sistemului digestiv sunt:
– spălarea pe mâini cu apă și săpun, cât mai des posibil;
– periajul dinților seara înainte de culcare și dimineața la trezire;
– mestecarea eficientă a alimentelor;
– consumul suficient de apă, din surse sigure;
– alimentația variată și echilibrată (cantitativ și calitativ).

Igiena sistemului Boli ale sistemului respirator sunt: astmul, gripa, pneumonia.
respirator Principalele măsuri de prevenire a bolilor sistemului respirator sunt:
– evitarea contactului cu virusuri și bacterii prin aerisirea încăperilor, dezin-
fectarea locuinței și a rufelor;
– evitarea fumatului;
– menținerea distanței față de persoanele bolnave respirator care nu poartă
mască;
– petrecerea a două ore pe zi în aer liber;
– folosirea batistei în caz de strănut sau tuse, apoi spălarea pe mâini.

Igiena sistemului Boli ale sistemului circulator sunt: angina pectorală, cardiopatia ische-
circulator mică, infarctul miocardic, ateroscleroza.
Principalele măsuri de prevenire a bolilor sistemului circulator sunt:
– mersul pe jos;
– exercițiile fizice;
– alimentația variată și echilibrată;
– evitarea fumatului;
– evitarea excesului de sare, zahăr și grăsimi.

Igiena sistemului Boli ale sistemului excretor sunt: glomerulonefrita, pielonefrita, litiaza
excretor renală, cistita.
Principalele măsuri de prevenire a bolilor sistemului excretor sunt:
– consumul de apă (1,5-2 litri/zi);
– evitarea sedentarismului, prin exerciții fizice, plimbări în aer liber;
– eliminarea la timp a urinei;
– tratarea la timp a proceselor infecțioase;
– spălarea zilnică a organelor genitale;
– evitarea frigului și a umezelii;
– evitarea excesului de sare, condimente, cafea;
– utilizarea medicamentelor doar cu prescripția medicului.
Comportamente Principalele situații de urgență sunt: cutremurele, incendiile și inundațiile.
responsabile în Adoptă comportamentele responsabile care se impun în astfel de situații,
situații de urgență înainte, în timpul și după petrecerea lor!

110
 U7
EVALUARE
1 Alege răspunsul corect. 3 puncte
  Nu are o cauză bacteriană:
a. amigdalita; b. faringita; c. litiaza renală; d. tuberculoza.
  Boală a sistemului digestiv este:
a. caria dentară; b. glomerulonefrita; c. laringita; d. infarctul miocardic.
  Se măsoară în magnitudine:
a. arderea deșeurilor; b. cutremurele; c. incendiile; d. inundațiile.
2 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 2 puncte
a. Bunăstarea deplină fizică, mentală, socială și morală este .................................... .
b. Igiena este disciplina de bază a .................................., care se ocupă de păstrarea și promovarea
sănătății.
c. Alterarea stării de sănătate se numește ................................... .
d. Pneumonia este o boală a .................................... .
3 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 1,5 puncte
A F
a. Fumatul nu afectează sistemul respirator.
b. Infarctul miocardic poate fi tratat întotdeauna.
c. Venele au un perete mai elastic decât arterele.
4 Realizează câte o propoziție cu fiecare dintre următoarele noțiuni: caria dentară, infarctul mio-
cardic, gripa. 1,5 puncte
5 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Măsuri de prevenire a infarctului miocardic”. 1 punct

Se acordă 1 punct din oficiu.

Timp de lucru: 30 de minute.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

FIȘĂ DE OBSERVARE SISTEMATICĂ A ACTIVITĂȚII ELEVULUI

Copiază pe o foaie de hârtie următorul tabel, completează-l și adaugă-l la portofoliul personal.
Criterii Nu Parțial Da
Am participat activ la toate lecțiile de predare-învățare-evaluare.
M-am implicat în activitățile practice desfășurate.
Am colaborat cu colegii de clasă în realizarea activităților pe grupe/în echipă.
Am răspuns întrebărilor adresate de profesor sau de colegi.
Punctajul tău
Am obținut la testul de evaluare la finalul unității de învățare 7:

111
 REC APITULARE
FINALĂ
Organismul – un tot unitar
Organismul funcționează ca un tot unitar. Celulele, țesuturile, organele și sistemele de organe funcțio-
nează în același timp, ceea ce determină buna funcționare a organismului.
Celula este unitatea structurală și funcțională a tuturor organismelor vii.
Principalele componente ale unei celule sunt: membrana, citoplasma, nucleul și organitele celulare.
Țesutul reprezintă o grupare permanentă de celule care au aceeași formă, structură și îndeplinesc ace-
eași funcție.
Țesuturile vegetale sunt: meristematice (embrionare sau de creștere) și definitive (de apărare, funda-
mentale, conducătoare, mecanice, secretoare).
Țesuturile animale se clasifică în: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.
Organele sunt grupări de țesuturi care funcționează împreună.
Sistemele de organe sunt grupări de organe care funcționează împreună. Totalitatea sistemelor de
organe formează organismul.

Funcțiile de nutriție în lumea vie

Hrănirea autotrofă Fotosinteza (la plante) și chemosinteza (la bacterii)
Hrănirea Prin ingestie și digestie (la animale), saprofită (la bacterii și ciuperci), para-
heterotrofă zită (la bacterii, ciuperci, plante și animale)
Hrănirea mixotrofă Plantele semiparazite, carnivore și organismele simbionte (licheni, mico-
rize, plantele leguminoase și bacteriile fixatoare de azot)
Respirația Anaerobă și fermentativă – la bacterii și unele ciuperci
Aerobă – la protiste, plante și animale
Respirația Frunza permite schimbul de gaze în respirație, prin intermediul stomatelor.
la plante Numărul și dispoziția stomatelor diferă de la o specie la alta.
Respirația plantelor este influențată de factori externi (temperatura,
lumina, concentrația O2 și a CO2, substanțele minerale, factorii mecanici) și
interni (cantitatea de substanțe organice, gradul de hidratare a celulelor,
vârsta plantei, starea de repaus a plantei).
Respirația Sistemul respirator la om este format din căi respiratorii și plămâni.
la animale Respirația are trei etape: pulmonară (ventilația pulmonară și schimbul de
gaze), sangvină (transportul gazelor respiratorii cu ajutorul sângelui) și celu-
lară (are loc în mitocondrii, cu eliberare de energie).
La animalele din mediul acvatic, respirația poate fi: cutanată, branhială și
pulmonară.
La animalele din mediul terestru, respirația poate fi: traheală, pulmo-cu-
tanată și pulmonară.
Circulația Seva brută este absorbită la nivelul perișorilor absorbanți și condusă
la plante ascendent prin vasele lemnoase.
Seva elaborată este produsă în frunză și circulă ascendent și descendent
prin vasele liberiene.
Circulația sevelor este influențată de factori externi (cantitatea de apă
din sol, umiditatea atmosferică, temperatura, cantitatea de oxigen din sol,
compoziția solului) și interni (vârsta plantei, expunerea frunzelor la lumină,
gradul de dezvoltare a sistemului radicular, integritatea rădăcinii, gradul de
adaptare la mediul în care trăiește planta).

112
Circulația la Sângele, limfa și lichidul interstițial formează mediul intern al orga-
animale nismului.
Grupele de sânge din sistemul ABO sunt: O (I), A (II), B (III), AB (IV).
Sistemul circulator al omului este format din inimă și vase de sânge
(artere, vene, capilare).
Inima este conectată la două circuite: pulmonar (mica circulație) și siste-
mic (marea circulație).
Circulația la vertebrate este închisă și poate fi: simplă – sângele trece o sin-
gură dată prin inimă (la pești), dublă – sângele trece de două ori prin inimă (la
amfibieni, reptile, păsări, mamifere), incompletă – sângele oxigenat se ames-
tecă cu cel încărcat cu dioxid de carbon în ventricul, inima nefiind complet
separată în două jumătăți (la amfibieni, reptile – cu excepția crocodilului) și
completă – inima este complet separată în două jumătăți, sângele oxigenat nu
se mai amestecă cu sângele încărcat cu dioxid de carbon (la păsări, mamifere).
După temperatura corpului, animalele pot fi: poichiloterme (cu tempera-
tura corpului variabilă) și homeoterme (cu temperatura corpului constantă).

Excreția la plante Excreția se face la nivelul stomatelor, prin procesul numit transpirație.
Este influențată de factori externi (temperatura ridicată și umiditatea
crescută din sol, vântul, lumina) și interni (suprafața frunzelor, densitatea sto-
matelor).

Excreția la animale Se realizează cu ajutorul sistemului excretor, format din rinichi și căi uri-
nare.
Excreția se realizează în trei etape: filtrarea glomerulară, reabsorbția și
secreția tubulară.
În mediul acvatic, animalele de apă dulce au urina diluată, iar cele
marine au urina concentrată.
În mediul terestru, animalele au urina concentrată sau moderat concentrată.

Elemente de igienă și de prevenire a îmbolnăvirilor

Principalele măsuri Principalele măsuri de prevenire a îmbolnăvirilor sunt:
de prevenire a – spălarea pe mâini cu apă și săpun, cât mai des posibil;
îmbolnăvirilor – periajul dinților seara înainte de culcare și dimineața la trezire;
– mestecarea eficientă a alimentelor;
– consumul suficient de apă, din surse sigure;
– alimentația variată și echilibrată (cantitativ și calitativ);
– aerisirea încăperilor, dezinfectarea locuinței și a rufelor;
– evitarea fumatului;
– evitarea contactului cu persoanele bolnave respirator, dacă acestea nu
poartă mască;
– petrecerea a două ore pe zi în aer liber;
– folosirea batistei la strănut sau tuse, apoi spălarea mâinilor;
– mersul pe jos;
– exercițiile fizice;
– evitarea excesului de sare, zahăr și grăsimi;
– consumul de apă (1,5-2 litri/zi);
– eliminarea la timp a urinei;
– tratarea la timp a proceselor infecțioase;
– spălarea zilnică a organelor genitale.

Comportamente Principalele situații de urgență sunt: cutremurele, incendiile și inundațiile.

responsabile în Adoptă atitudinea potrivită în astfel de situații, înainte, în timpul și după
situații de urgență petrecerea lor.

113
 EVALUARE
FINALĂ
1 Urmărește imaginea de mai jos și înscrie în casete funcțiile de nutriție ale plantelor. 1 punct

Floare

Fruct
(depozitează hrana)
Frunză Frunză
(sediul fotosintezei) (intră oxigen și iese
dioxid de carbon)
Frunză
(elimină vapori Tulpină
de apă - transpirație) (transportă seva brută
și seva elaborată)

Tubercul
(tulpină subterană, Rădăcină
depozitează hrana) (absoarbe apa și sărurile
minerale, transportă seva
brută și seva elaborată)

2 Alege răspunsul corect. 1 punct

  Unitatea structurală și funcțională a organismelor vii este:
a. celula; b. organul;
c. sistemul de organe; d. țesutul.
  Organite specifice celulei vegetale sunt:
a. cloroplastele și mitocondriile; b. cloroplastele și vacuolele;
c. mitocondriile și ribozomii; d. nucleul și membrana.
  Vâscul are nutriție:
a. autotrofă; b. heterotrofă parazită;
c. heterotrofă saprofită; d. mixotrofă.
  Respiră prin piele:
a. ariciul; b. calcanul;
c. graurul; d. râma.

3 Copiază în caiet și completează spațiile punctate: 1 punct

Organismele formate dintr-o singură celulă se numesc organisme ........................., iar cele care sunt
formate din ......................... se numesc organisme pluricelulare.

4 Copiază în caiet și rezolvă următoarea problemă: 1 punct

O persoană are durata ciclului cardiac de 0,50 secunde. Calculează ritmul său cardiac pe minut.

114
5 Identifică sistemele prezentate cu roșu în imaginile următoare și precizează trei organe care
aparțin fiecărui sistem. 1 punct
1 2

Sistemul 1:

Organe:

Sistemul 2:

Organe:

6 Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor afirmații, bifând A, dacă afirmația este adevărată,
și F, dacă afirmația este falsă. Modifică afirmațiile false în așa fel încât să devină adevărate și
rescrie-le în caiet. 1,5 puncte
A F
a. Inima peștilor are trei camere.
b. Unitatea structurală și funcțională a rinichilor este nefronul.
c. Substanța din globulele roșii cu rol în transportul gazelor respiratorii
este hemoglobina.
d. Vârsta plantei este un factor extern al respirației plantelor.
e. Transpirația este procesul prin care plantele elimină apa sub formă de vapori.

7 Realizează câte o propoziție cu fiecare dintre următoarele noțiuni: rinichi, artere, alveole pul-
monare, stomate. 1 punct

8 Scrie un scurt eseu, de 3-5 fraze, cu titlul „Relația dintre fotosinteză și respirația la animale”.
1,5 puncte

Se acordă 1 punct din oficiu.

AUTOEVALUARE
Între 0 și 3 puncte Între 4 și 6 puncte Între 7 și 9 puncte 10 puncte
REPETĂ! RECAPITULEAZĂ! BINE! FOARTE BINE!

Recitește lecțiile Recitește lecțiile! Recitește informațiile Felicitări!

și repetă testul! care ți-au pus probleme!

115
 BAREME DE CORECTARE A TESTELOR DE EVALUARE
Unitatea 1
 pagina 22
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 2 0,5 p. = 1 p. a; a.
2. 4 1 p. = 4 p. a. neted; b. conjunctiv; c. neuroni; nevroglii; d. organ; digestiv.
3. 5 0,6 p. = 3 p. a. F; b. F; c. A; + rescrierea corectă a celor două afirmații false.
4. 5 0,2 p. = 1 p. 1. cloroplast; 2. membrană; 3. perete celular; 4. vacuolă;
5. mitocondrie.
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

Unitatea 2
 pagina 33
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 2 0,5 p. = 1 p. c; a.
2. 4 1 p. = 4 p. a. teaca; b. limbul; c. stomatele; d. palisadic.
3. 5 0,6 p. = 3 p. a. F; b. F; c. A; + rescrierea corectă a celor două afirmații false.
4. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

 pagina 46
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 3 1 p. = 3 p. c; c; a.
2. 4 0.5 p. = 2 p. a. rădăcina; b. tetracameral; c. gazdei; d. carnivore.
3. 5 0,6 p. = 3 p. a. F; b. F; c. A; + rescrierea corectă a celor două afirmații false.
4. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

Unitatea 3
 pagina 58
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 3 1 p. = 3 p. d; d; a.
2. 4 0,5 p. = 2 p. a. este mai scăzut; b. pulmonară; c. doi lobi; d. laringele.
3. 5 0,6 p. = 3 p. a. F; b. A; c. F; + rescrierea corectă a celor două afirmații false.
4. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

116
Unitatea 4
 pagina 66
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 3 1 p. = 3 p. d; d; c.
2. 2 0,5 p. = 1 p. A – vas lemnos; B – vas liberian.
3. 4 0,25 p. = 1 p. a. sevă brută; b. perișorii absorbanți; c. seva elaborată;
d. tulpină subterană.
4. 5 0,6 p. = 3 p. a. F; b. A; c. F; + rescrierea corectă a celor două afirmații false.
5. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

 pagina 80
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 2 1 p. = 2 p. a; b.
2. 4 0,5 p. = 2 p. a. tetracamerală; b. oxigen; c. AB (IV); d. în imunitate.
3. 6 0,5 p. = 3 p. a. F; b. F; c. F; + rescrierea corectă a celor trei afirmații false.
4. 2 1 p. = 2 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

Unitatea 5
 pagina 90
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 3 1 p. = 3 p. d; b; c.
2. 4 0,5 p. = 2 p. a. transpirația; b. uretra; c. proteine; d. gutație.
3. 4 0,75 p. = 3 p. a. A; b. A; c. F; + rescrierea corectă a afirmației false.
4. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

Unitatea 7
 pagina 111
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 3 1 p. = 3 p. c; a; b.
2. 4 0,5 p. = 2 p. a. sănătatea; b. medicinei preventive; c. boală;
d. sistemului respirator.
3. 6 0,25 p. = 1,5 p. a. F; b. F; c. F; + rescrierea corectă a celor trei afirmații false.
4. 3 0,5 p. = 1,5 p. Respectarea cerinței
5. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

117
 Evaluare finală
 pagina 114
Itemul Punctajul Rezolvarea sarcinii
1. 4 0,25 p. = 1 p. excreție (transpirație); hrănire (fotosinteză); respirație; circulație.
2. 4 0,25 p. = 1 p. a; b; d; d.
3. 2 0,5 p. = 1 p. unicelulare; mai multe celule.
4. 1 p. 60 : 0,50 = 120 de bătăi pe minut.
5. 2 0,5 p. = 1 p. Respectarea cerinței și corectitudinea științifică
6. 5 0,2 p. = 1 p. a. F; b. A; c. A; d. F; e. A.
2 0,25 p. = 0,5 p. Rescrierea corectă a celor două afirmații false.
7. 4 0,25 p. = 1 p. Respectarea cerinței
8. 1 p. Respectarea cerinței
0,5 p. Corectitudinea științifică
1 punct din oficiu
Total 10 puncte

Model de rezolvare a proiectului din cadrul lecției „Sistemul excretor la om” (pag. 85)
Lungimea unui nefron Lungimea nefronilor din cei doi rinichi
50 mm 1300000 50 mm 2 = 130000000 mm
55 mm 1300000 55 mm 2 = 143000000 mm

Portofoliul tău va cuprinde toate lucrările realizate pe parcursul anului școlar, la care vei adăuga fișele
de observare sistematică a activității, întocmite la finalul fiecărei unități de învățare parcurse. Conținutul
portofoliului va fi evaluat de către cadrul didactic, în funcție de mai multe criterii: respectarea cerințelor și
corectitudinea științifică, originalitate și aspect general.

Criterii de evaluare a investigațiilor realizate

Autoevaluare Evaluarea cadrului didactic
Criterii de apreciere DA NU Criterii de apreciere DA NU
Elevul a respectat etapele specifice
Am stabilit scopul investigației.
investigației.
Elevul a realizat corespunzător sarcinile
Am respectat etapele specifice.
alocate.
Am folosit echipament adecvat. Elevul a respectat normele de conduită.
Elevul a dat dovadă de creativitate și de
Am căutat informații în diverse surse.
spirit de observație.
Am completat fișa investigației. Elevul a finalizat investigația.

Criterii de evaluare a proiectelor realizate

Autoevaluare Evaluarea cadrului didactic
Criterii de apreciere DA NU Criterii de apreciere DA NU
Elevul a respectat etapele specifice
Am participat la activitățile în echipă.
proiectului.
Elevul a realizat corespunzător sarcinile
Am rezolvat sarcinile alocate.
alocate.
Am colaborat cu membrii echipei. Elevul a colaborat activ în cadrul echipei.
Am îndeplinit toate sarcinile proiectului. Elevul a finalizat proiectul.

118
 Fișă de autoevaluare
Transcrie și completează în caiet fișa de mai jos.

Nume și prenume: .................................................................

Cum te apreciezi?
1 Scrie în casetele cu contur
albastru litera din dreptul variantei
tale de răspuns.
Într-o măsură foarte mare: ........a
Într-o măsură mare: .....................b
Într-o măsură mică:......................c
Într-o măsură foarte mică: .........d
Deloc: ................................................e
Data completării: ...................................................................
1. Am participat cu plăcere la rezolvarea
sarcinilor de învățare.
2. Răspunsurile mele au fost întotdeauna
în legătură cu tema discuției.
3. Am fost atent/atentă la desfășurarea
activităților din timpul orelor de curs.
4. Mi-a plăcut să particip la activități
organizate în echipă.
5. Am cerut ajutor atunci când am avut
nevoie.
6. Am dus întotdeauna la bun sfârșit
sarcinile primite.

 Cadrul didactic va scrie

în casetele cu contur verde
varianta sa de răspuns.

2 Scrie cum te simți după ce ai

completat Fișa, alegând unul dintre
cuvintele de mai jos:
– nemulțumit;
– mulțumit;
– ca un învingător.

119
 Fișă de evaluare colegială
Transcrie în caiet fișa de mai jos.

Numele și prenumele colegului: ....................................

Cum vei fi apreciat?
1 Colegul tău va nota în casetele
cu contur albastru literele pe
care le consideră potrivite pentru
aprecierile pe care le face.
Întotdeauna: ................................a
Uneori: ...........................................b
Niciodată: .....................................c
 Cadrul didactic va nota în
casetele cu contur verde variantele
sale de răspuns.
Data completării: ..................................................................
1. Are un vocabular civilizat în
comunicarea cu colegii din clasă.
2. Ascultă cu atenție atunci când colegii
din clasă i se adresează.
3. Este deschis/deschisă la colaborare
pentru rezolvarea sarcinilor în echipă.
4. Acceptă fără să se supere o părere
a colegilor, diferită de părerea sa
personală.
5. Manifestă grijă pentru rezolvarea
nonviolentă a situațiilor conflictuale
din clasă.
6. Își asumă responsabilitățile ce îi revin
în îndeplinirea sarcinilor încredințate.

2 Scrie cum te simți după

completarea Fișei tale, alegând
unul dintre cuvintele de mai jos:
– nemulțumit;
– mulțumit;
– ca un învingător.

120
ISBN 978-973-47-3945-5