Apa necesara alimentarii instalatiilor trebuie sa aiba o anumita calitate exprimata
prin ansamblul calitatiilor fizice, chimice, bacteriologice si organoleptice. Astfel pentru consumul menajer, pentru prepararea hranei si irigare etc. apa trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Pentru determinarea corecta a caracteristicilor apei este necesara intocmirea unui buletin de analiza a apei. Acest buletin de analize se face in functie de modul in care se doreste sa se utilizeze apa si drept urmare, este important sa se aiba in vedere faptul ca buletinul de analiza care urmarste stabilirea pretabilitatii utilizării ape pentru irigat nu stabilește si potabilitatea apei. Determinarea potabilității apei este un domeniu aparte, cu standarde și exigențe proprii, cu totul altfel decât pretabilitatea utilizării în agricultură. Buletinul de analize care stabileste pretabilitatea sau gradele de restricție pentru utilizarea apei în sistemele de irigatii este recomandat pentru orice tip de apa, indiferent de metoda de irigare, fie pe brazde, picurare sau aspersie, sau pentru apa folosită la tratamentele fitosanitare (acest tip de analiză nu stabilește sub nici o forma potabilitatea apei). Apa pentru consum uman sau animal, se analizează dupa alți parametrii și altă metodologie și nu face obiectul agriculturii. Proprietatile fizice principale ale apei sunt: tulbureala, culoarea, temperatura, conductivitatea electrica, radioactivitatea. Tulbureala sau turbiditatea se masoara in grade in scara silicei (1 gr tulbureala corespunde prin comparatie cu 1mg silice/1l apa distilata). Apa este potabila daca are maxim 5 gr tulbureala. Inversul tulburelii se numeste limpezire sau limpiditatea apei. Culoarea se masoara in grade masurate in scara platina - cobalt (solutia care contine 500 mg platina si 241 mg cobalt la 1 l apa distilata sub forma de cloroplatinat de potasiu si clorura hidratata de cobalt sau etalonul de 500 grade culoare). Treptele scarii de culoare se deduc din aceasta solutie prin diluare; 1gr culoare coresunzand la 1mg/l de platina. Temperatura apei variaza in functie de masa din care provine (de suprafata sau subterane) dupa clima si anotimp. Astfel, apele subterane de mici adancimi (10-30 m) au temperatura de 8-10 , iar pe masura ce adancimea creste, temperatura creste cu cate 1 la fiecare 33-35 m (gradientul geotermic). Conductivitatea electrica este proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric. Conductivitatea creste o data cu continutul in substanta dizolvata. De regula se determina rezistivitatea electrica a apei care se masoara in O.m si care este inversul conductivitatii electrice. Variata brusca a rezistivitatii indica aparitia unei surse de infectie a apei. Radioactivitatea este proprietatea apei de a emite radiatii permanente corpuscular α, β sau electromagnetic si concentratiile de radiatii se exprima in µC/ml (microcurie pe mililitru). 1C=3,71x1010 atomi de sodiu dezintegrati pe secunda care corespund unui gram de sodiu. Proprietati chimice ale apei se exprima cu urmatorii indicatori globali: reziduul fix, reactia apei, duritatea, substantele organice si continutul in gaze. Compozitia chimica a apei se determina prin analiza chimica cantitativa si calitativa. 1 Reziduul fix exprimat in mg/dm³ cuprinde toate substantele minerale si organice aflata in solutie si se obtine incalzind 1l apa perfect limpede (dupa ce in prealabil s-au separate prin filtrare suspensiile din apa) pana la temperatura de 105 si la o presiune mai mica decat presiunea atmosferica avand loc evaporarea completa a apei. Daca reziduul fix este supus in continuare incalzirii la temperaturi mai mari, substantele organice ard si se obtine reziduul la rosu care reprezinta numai continutul in substante minerale dizolvate exprimat in mg/dm³. In general, reziduul fix are valorile cuprinse intre 200-300mg/dm³. Astfel, cu un reziduu fix >1000 mg/ dm³ sunt ape minerale. Reactia apei este in functie de substantele minerale si organice dizolvate si poate fi: acida, alcalina sau neutra. Calitativ reactia apei se poate determina cu ajutorul reactorilor (fenoftalneina, metiloranje etc.) ce schimba culoarea solutiei dupa tipul reactiei. Cantitativ, reactia apei se exprima cu ajutorul coloritului concentratiei ionilor de hidrogen intr-un litru de apa, notat cu p.H. (pentru p.H.=7 avem reactiv neutral, p.H.>7 reactie alcalina, p.H.<7 acida). Apele natural potabile au p.H.=6-8.5. Practic, limitele de variatie ale p.H.-ului variaza intre 0-14. Duritatea apei, este proprietatea ce o confera apei compusii de calciu si magneziu aflati in solutie (carbonati, sulfati, azotati, fosfati, silicati etc.) si se masoara in grade (un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO continut intr-un dm³ de apa - adica un raport de 1/100000). Prin fierberea apei, CO2 se degaja, iar biocarbonatii solubili de Ca si Mg se transforma in carbonati insolubili. Deci o parte din duritatea apei se pierde prin fierbere de aceea se numeste duritate temporara. Restul compusilor de Ca sau Mg care raman din fierbere formeaza duritatea permanenta. Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala a apei. Apa potabila are o duritate de cel mult 12 grd si duritatea totala maxim 20 grd. In cazurile de abuz si in schimburile de caldura apa dura produce cruste de carbonate de Ca sau Mg care pe de-o-parte micsoreaza schimbul de caldura si pe de alta parte pot produce explozia echipamentului. De aceea cazanele se alimenteaza obligatoriu cu apa dedurizata. Substantele organice dizolvate in apa provin din resturi de plante si animale si se determina global prin tratarea apei cu substante oxidante cum sunt: KMnO₄ sau cromatul de potasiu (KCrO₄). Continutul de substante organice din apa se exprima in mg/dm³ de KMnO₄. Consumat pentru oxidarea lor (Solutia de KMnO₄ care contine 1/100 KMnO₄ si 1/104 H2SO4 are culoare rosu-violet si in contact cu substantele organice se decoloreaza deorece consuma oxigenul pentru oxidarea lor). Gazele continute in apa provin atat din dizolvare cat si din contactul apei cu atmosfera sau cu emanatiile de gaze din subsol. Astfel 1 dm3 de apa contine in medie 24-40 cm3 aer dizolvat. 2 Proprietatile biologice: sunt importante pentru determinarea calitatilor apei la sursa cat si pentru controlul procesului de tratare a apei si al calitatii transportului si distributiei apei potabile. Prin analize microscopice se analizeaza cantitatea de microorganisme din apa (adica existenta florei si faunei – planctonul) punandu-se in evidenta speciile de organisme si densitatea lor. Proprietatile bacteriologice: influenteaza asupra calitatii apei prin concentratiile bacteriilor din apa si prin natura acestora. De aceea analiza biologica se completeaza cu cea bacteriologica deoarece in apa sunt unele microorganisme (bacterii, microbi) care nu pot fi observati decat la ultramicroscop. Bacteriile din apa pot fi: banale care nu au influente asupra organismului omenesc si se exprima prin numarul total de germeni la 1 cm3 de apa si patogene cum este bacilul coli, prezent in apele contaminate si care in anumite concentratii produce imbolnavirea oamenilor. Proprietati organoleptice: sunt gustul si mirosul si se determina cu ajutorul simturilor de catre personalul specializat (degustator) pe baza unor scari cu 6 gradatii: 1- inodor (insipid); 2- foarte slab; 3- slab; 4- perceptibil; 5- pronuntat; 6- foarte pronuntat. Gustul si mirosul depind de natura si cantitatea substantelor dizolvate in apa. Apa chimic pura este fada. Pentru ca apa sa fie potabila nu trebuie sa depaseasca gradatia 2. Calitatea apei potabile sau industriale se determina pe baza analizei unor mostre, efectuate in laboratoare speciale. Probele de apa trebuie sa permita efectuarea tuturor determinarilor necesare stabilirii proprietatilor fizice, chimice, biologice, bacteriologice si organoleptice pentru ca rezultatele sa fie corecte si concludente. Pentru aceasta probele de apa trebuie sa indeplineasca conditiile: - Sa fie omogene si reprezentative pentru intreaga cantitate de apa considerata (astfel la apele de suprafata la care calitatea variaza sensibil probele se iau in intervale determinate de timp si in curentul principal). - Sa nu-si schimbe compozitia in timpul transportului. Pentru analiza chimica sunt necesari 1-2 l de apa iar pentru analiza proprietatilor fizice 20-30 l apa. Dupa efectuarea analizelor laboratoarele elibereaza un buletin de analiza a apei a caror date trebuie interpretate prin comparatie cu normele de calitate a apei. Buletinul de analiză a apei oferă informații complete despre calitatea apei pe analizate. Sunt 32 de parametri luați în calcul, insa in buletinul de analiza a apei pentru irigare, apar semnalați acei parametri cu pontențial de risc, iar, în plus, in buletin sunt prezentate si un set de concluzii și recomandări din partea specialiștilor pentru cum trebuie să se acționeze pentru a se rezolva sau ameliora problemele de calitate a apei. O apă cu caracteristici nepotrivite poate fi nocivă asupra plantelor și poate neutraliza efectul unor insecticide, erbicide, fungicide și chiar a unor îngrășăminte foliare. Analizele pentru apa de irigat sunt importante și pentru protecția solului, mai ales pentru spațiile protejate pentru că o apă cu caracteristici nepotrivite poate să strice solul, în special în locurile în care administrezi foarte multă apă. 3 Tot aceste analize ne ajută să protejăm foliajul și aspectul comercial al plantelor și al fructelor. De exemplu, o apă foarte calcaroasă lasă pete pe frunze, pe fructe. De asemenea, analiza apei ne mai ajută la prevenirea arsurilor și a intoxicaților cu diverși ioni toxici așa cum sunt sodiul sau clorul. Chiar și nitratul, atunci când este prezent în anumite cantități, poate să fie toxic la nivel foliar. Prețul analizei pentru apa de irigat, este in jur de 155 de lei plus TVA pentru o sursă de apă (cam o sursă de aprovizionare cu apă se regaseste la fiecare amenajare). Apa poate bloca acțiunea nutrienților și distruge sistemul de irigare În opinia specialistului, utilizarea apei nepotrivite poate bloca acțiunea anumitor nutrienți atunci când vorbim de fertigare și poate distruge duzele și sistemul de furtune folosite la irigare. Cunoașterea caracteristicilor apei ne permite să intervenim și să ameliorăm aceste caracteristici înainte să aducem daune plantelor sau să administrăm substanțe nutritive inutil. Prin analizele de apă reușim să protejăm duzele, tubulatura și echipamentele de irigare. Aceste aspecte sunt extrem de importante in special pentru gardurile vii unde se folosesc furtune de picurare. Acele duze se colmatează din cauza unei ape nepotrivite. Nu e același lucru să schimbi tubulatura în fiecare an sau să o schimbi la 4-5 ani.. O parte importantă din caracteristicile apei se pot corecta extrem de simplu. Acesta este motivul pentru analiza apei de irigat este foarte utilă. O dată identificată problema putem lua o măsură rapidă și ieftină care îmbunătățește foarte mult eficiența tratamentului fitosanitar pe care urmează să-l aplicăm. Există pe piață diverse solutii care corectează caracteristicile apei și adjuvanți pentru tratamentele fitosanitare, care se pot adăuga în apă și care corectează această problemă. Colectarea probelor de apă supuse analizei se face extrem de ușor, daca se respecta niste reguli clare. Pentru colectarea probelor se folosesc recipiente curate și trebuie avut în vedere ca proba sa fie reprezentativă. Se merge pe același principiu ca la analizele de sol, acela al reprezentativității. Se trimit doi litri de apă la laborator și acea cantitate trebuie să reprezinte cat mai fidel sursa lui de apă. Trebuie să se folosească un recipient curat, iar când se ia apa dintr-un puț trebuie să lase pompa să meargă puțin, să curgă ceva apă și abia apoi se recolteaza proba. Atunci când se ia proba dintr-un lac, este important sa nu se tulbure apa și să se preia și conținutul de nămol. Acest set de instrucțiuni de prelevare a probelor se pun ;a discpozitia doritrilor atunci când se solicită o astfel de analiză.