PROIECT LA

CHIMIE
 Precipitații acide

Precipitațiile acide sunt unul dintre termenii care au apărut ca urmare

a industrializării.

Astăzi, există o dezvoltare rapidă a industriei: cheltuielile cu resurse

planetare, arderea combustibilului, precum și dezvoltarea tehnologiilor cu

probleme ecologice. La rândul său, acest lucru duce la poluarea aerului, apei și a

solului. O astfel de manifestare este precipitația acidă.

Conceptul de „ploaie” acidă a fost menționat pentru prima dată în 1872,

cu toate acestea, și-a câștigat relevanța doar în a doua jumătate a secolului

trecut. Momentan, precipitațiile acide reprezintă o problemă serioasă pentru

multe țări ale lumii (aproape toate țările din Europa și SUA). Mediștii au elaborat

o hartă a ploilor, care prezintă în mod clar zonele cu un risc ridicat de ploi

periculoase.
 DIOXIDUL DE CARBON ÎN AER

Apa de ploaie se caracterizează printr-un anumit nivel de aciditate. În

condiții normale, acest indice ar trebui să corespundă unui nivel de pH neutru (de

la 5, 6 - 5, 7 și mult mai mare). Aciditatea ușoară este rezultatul dioxidului de

carbon din aer. Cu toate acestea, este atât de scăzut încât nu este capabil să

dăuneze organismelor vii. Se dovedește că cauzele precipitațiilor acide sunt

asociate cu activitățile umane, acest lucru nu poate fi explicat prin factori

naturali.

PRECIPITAȚII ACIDE

Precipitatul acid este format ca urmare a emisiilor de cantități mari de oxizi

de azot și oxizi de sulf de către întreprinderi.

 Surse de astfel de poluare sunt centralele termice, producția metalurgică și

evacuarea automobilelor. Tehnologia de purificare are un nivel foarte scăzut de

dezvoltare, ceea ce nu permite filtrarea compușilor cu azot și sulf, rezultate din

arderea turbei, cărbunelui și a altor tipuri de materii prime utilizate în industrie.

Odată ajunși în atmosferă, oxizii se combină cu apa, ca urmare a reacțiilor sub

acțiunea luminii solare. După aceea, cad ca ploi, sunt numite „precipitații acide”.

EFECTELE PRECIPITAȚIILOR ACIDE

Oamenii de știință susțin că precipitațiile acide sunt foarte periculoase

pentru plante, oameni și animale. Cele mai importante pericole sunt enumerate

mai jos:

- Astfel de ploi cresc semnificativ aciditatea tuturor corpurilor de apă,

indiferent dacă este un râu, un iaz sau un rezervor. Drept urmare, se observă

stingerea faunei și florei naturale. Ecosistemul corpurilor de apă se schimbă, ele

se înfundă, se alunecă și crește limilitatea. După astfel de modificări, apa nu este

potrivită pentru utilizare umană. Crește cantitatea de săruri ale metalelor grele și

diferite amestecuri toxice care sunt absorbite de microflora unui rezervor într-o

situație normală.

- Aceste ploi sunt consecința dispariției plantelor și a degradării pădurilor.

Copacii de conifere obțin cel mai mult. Cert este că au frunze reînnoite foarte

lent, iar acest lucru nu le permite să se recupereze singuri după ploaie acidă.

Pădurile tinere sunt de asemenea supuse acestui proces, iar calitatea acestora

este în scădere rapidă. Masa excesivă de sedimente distruge pădurile.

 - În Europa și Statele Unite, ploaia acidă este cauza principală a culturilor

sărace, precum și stingerea culturilor pe câmpuri. Cauza pagubelor constă nu

numai în expunerea constantă la ploaie, ci și în încălcarea mineralizării solului.

- Monumente, diverse clădiri și structuri suferă, de asemenea, de ploi acide.

Ca urmare a acestui fenomen, procesul de coroziune este accelerat semnificativ,

mecanismele nu reușesc.

- În unele cazuri, ploaia acidă poate provoca daune ireparabile oamenilor și

animalelor. Când se află în zone cu pericol crescut, încep să se îngrijoreze de

bolile tractului respirator superior. Dacă acest lucru continuă, atunci precipitații

de azot și acid negru cu o concentrație excesiv de mare se vor precipita sub

formă de precipitații. În același timp, amenințarea la viața umană crește

semnificativ.

Antiacid
 Un antiacid este un medicament utilizat pentru neutralizarea acidității gastrice, fiind astfel
indicat în tratamentul simptomatic al pirozisului și al dispepsiei.[1] Principalele săruri utilizate ca
antiacide sunt: hidroxid de aluminiu, carbonat de calciu, hidroxid de magneziu, carbonat de magneziu
și bicarbonat de sodiu.

În cazul unei hiperacidități gastrice, va avea de suferit mucoasa gastrică, cu precădere la

persoanele cu boală de reflux gastro-esofagian. Antiacidele, care conțin săruri cu caracter alcalin, vor
neutraliza acidul gastric în exces, îmbunătățind simptomele asociate.[1]

Antiacidele sunt disponibile ca medicamente over the counter (OTC), cu administrare orală,
fiind utilizate în ameliorarea simptomelor din pirozis (boala de reflux gastro-esofagian) și din
indigeste. Tratamentul doar cu antiacide este un tratament simptomatic și este indicat doar în cazul
unei simptomatologii de gravitate scăzută.[2]

Trebuie făcută distincția dintre antiacide și alte medicamente care reduc aciditatea, precum
sunt antagoniștii H2 și inhibitorii pompelor de protoni, și de asemenea este de menționat că nu ajută
în tratamentul infecțiilor cu Helicobacter pylori, agentul etiologic al ulcerelor gastrice.

Internal Clinical Guidelines Team (UK) (2014). Dyspepsia and Gastro-Oesophageal Reflux
Disease: Investigation and Management of Dyspepsia, Symptoms Suggestive of Gastro-Oesophageal
Reflux Disease, or Both. National Institute for Health and Care Excellence: Clinical Guidelines.
London: National Institute for Health and Care Excellence (UK). PMID 25340236.

Department of Health & Human Services. Agency for Healthcare Research and Quality 23
September 2011 Consumer Summary – Treatment Options for GERD or Acid Reflux Disease: A Review
of the Research for Adults Arhivat în 11 octombrie 2014, la Wayback Machine.