1.5.

Ploaia acidă

"Moartea care vine din cer"

Ploile sunt fenomene meteorologice care apar ca urmare a condensării

vaporilor de apă din atmosferă, formându-se nori, apa trecând din stare de vapori în

stare lichidă sub forma picăturilor care sub acțiunea forței gravitaționale ajung pe

suprafața Pământului.

Expresia "ploaie acidă" cuprinde toate precipitaţiile (ploaie, zăpadă, brumă,

ceaţă, etc.), care conţin acizi tari, proveniţi din substanţele care poluează atmosfera.

Ploaia acidă (sau precipitațiile acide) sunt precipitațiile care au un pH mai mic

de 5.6, având deci un caracter acid pronunțat, cu precădere, din cauza poluării

atmosferice antropogene.

Apa distilată este neutră și este cotată cu pH 7.0.

Apa nepoluată este slab acidă, dar nu are valoarea pH-lui mai mică de 5.6.

În anul 1999, România s-a confruntat cu pagube considerabile produse de

către ploilor acide ecosistemelor naturale și agricole. Acestea au fost rezultatul

concentrației mari de poluanți gazoși emanați ca urmare a distrugerii combinatelor

chimice în timpul războiului din Iugoslavia.

 Fig.1.5.1. Formarea ploilor acide și efectele acestora asupra mediului înconjurător.

Prima atestare a ploilor acide datează din secolul al XVII-lea şi aparţine lui

John Evelyn, care a descris efectul eroziv al ploilor asupra clădirilor şi statuilor. În anul

1852, în timpul Revoluţiei Industriale, Robert Angus Smith a elucidat legătura dintre

poluarea atmosferică şi ploile acide.

În regiunile industrializate, pH-ul precipitaţiilor acide este 4-4.5, uneori chiar

3. Ceaţa şi ploia concentrează poluanţii şi pot avea pH foarte scăzut (2).

Cauze şi mecanisme

Principalii poluanţi de origine antropogenă, care conduc la formarea ploilor

acide sunt:

• dioxidul de sulf (S02);

• oxizii de azot (N02, N03).

 Aceştia provin din procese de ardere a combustibililor fosili. În timpul arderii

combustibililor fosili o parte din sulf și azot se transformă în oxizii gazoși.

Câteva surse de poluare cu dioxid de sulf sunt:

♦ centrale termoelectrice pe bază de cărbune;

♦ rafinării;

♦ industria metalurgică- prelucrarea minereurilor de sulfură de cupru, zinc și

plumb. Calcinarea minereurilor cu sulf constă de fapt în oxidarea sulfurilor metalice:

2 ZnS + 3O2 → 2ZnO + 2SO2 (1.5.1)

♦ întreprinderile producătoare de acid sulfuric;

♦ întreprinderile de prelucrare a petrolului.

Conținutul de sulf în diferiți combustibili fosili este prezentat în Tabelul 1.5.1.

Tabel. 1.5.1. Conținutul de sulf al combustibililor (Duca, 1999)

Combustibil Conținut de sulf [%]

Lignină 1,1-1,6

Cărbune nordic brun 2,8-3,3

Cărbuni de pământ 1,4

Petrol și produse petroliere 0,1-3,7

Principale sursele de poluare cu oxizi de azot sunt reprezentate de:

♦ autovehicule;
 ♦ termocentralele;

♦ îngrăşăminte cu azot.

Emisiile de dioxid de sulf sau de oxid de azot pot persista în aer câteva zile,

având astfel posibilitatea de a trece prin anumite transformări chimice, după care sunt

absorbite de picăturile de apă din atmosferă.

SO2 se oxidează sub acțiunea O2 și formează SO3, care la rândul său se

dizolvă în picăturile de apă, formând acidul sulfuric. Dioxidul de azot se transformă în

acid azotic:

SO3 + H20 → H2SO4 (1.5.2)

2NO2+ H20 → HNO3 + NO (1.5.3)

În funcţie de condiţiile climatice, particulele fine ale acestor substanţe pot

ajunge pe pământ sub formă de depuneri acide uscate.

Emisiile de dioxizi de sulf şi azot formează cu apa din atmosferă soluţii slabe

de acizi sulfuric şi azotic care pot fi antrenate și purtate de vânt pe distanţe mari înainte

de a ajunge pe pământ cu ploaia sau cu zăpada. Sub acțiunea vântului și a mișcărilor

pe verticală ale aerului, aceste gaze și produșii de transformare ajung pe verticală până

la nivelul inferior al tropopauzei, iar pe orizontală se extind pe distanțe de ordinul sutelor

de kilometri. În acestă situație avem de-a face cu depuneri acide umede.

Aciditatea ploilor variază în funcție de cantitatea de gaze antrenate în

atmosferă.

E drept, atât oxizii de azot, cât și oxizii de sulf pot apărea în atmosferă și

datorită unor fenomene naturale. Oxizii de azot se pot forma în timpul fulgerelor, iar

oxizii de sulf se formează în concentraţii mari în urma erupţiilor vulcanice. Aceste surse
de origine naturală sunt fenomene izolate, pe când poluarea cauzată de procesele

industriale este o problemă globală și constantă.

În urmă cu câteva decenii s-a considerat că o modalitate de diminuare a

poluării locale o constituie înălţarea coşurilor industriilor poluatoare, în ideea de a

dispersa emisiile cât mai sus în atmosferă și de a reduce concentraţia poluantului în

zona respectivă. Însă această modalitate de diminuare a poluării s-a dovedit ineficientă

deoarece a condus la dispersia poluanţilor de către vânt pe distanţe mult mai mari și

totodată la transformarea poluării locale în poluare la nivel global.

Efectele ploii acide

Efectele negative ale ploilor acide sunt numeroase, atât pentru natură, cât şi

pentru oameni.

Efectele devastatore asupra pădurilor, solului şi cursurilor de apă sunt

următoarele:

♦ Schimbă compoziţia chimică a solului şi a apelor de suprafaţă, provocând

modificări în circuitele biogeochimice de la nivelul ecosistemelor:

- Regiunile cu soluri sărace în calcar, acoperite cu un strat subţire

de sol (de exemplu, cele din Peninsula Scandinavică şi din

America de Nord) sunt cele mai sensibile la acidifiere.

- Solurile alcaline neutralizează aciditatea ploilor înainte ca apele de

ploaie să ajungă prin şiroire în lacuri şi râuri.

- Apele de suprafaţă cu conţinut mare de carbonaţi neutralizează

aciditatea. Cu toate acestea, o expunere îndelungată conduce la

existența unei cantități din ce în ce mai mare de ioni acizi care

 neutralizează carbonaţi şi bicarbonaţii prezenţi în solul şi în apele

alcaline. În final, se ajunge la reducerea capacității solurilor şi a

apelor de suprafaţă de a contracara efectul ploilor acide.

- În condiţiile unei cantităţi mici (insuficiente) de bicarbonaţi, aportul

crescut de ioni acizi nu mai poate fi neutralizat şi valoarea pH-ului

scade, iar în ecosistemele acvatice se produce moartea peştilor şi a

altor organisme acvatice.

- La pH mai mic de 4.5, în procesul de netralizare a acidităţii sunt

implicate humusul şi aluminiul. Concentraţia aluminiului în apele

acidifiate creşte. Acesta are un efect toxic deosebit de puternic asupra

organismelor, reprezentând de fapt cauza mortalităţii în masă a

organismelor acvatice. Acest fenomen s-a produs în 18.000 de lacuri

din Suedia, în 4.600 din Canada, precum şi în numeroase lacuri din

Norvegia, Germania, Elveţia, Anglia,Danemarca, Austria şi fosta

Cehoslovacie.

- Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia şi biologia lor se

modifică foarte mult. Unele dintre bacteriile conținute de sol nu suportă

scăderea bruscă a pH-ului şi mor. La anumite specii de bacterii

enzimele sunt denaturate, modificându-și funcţionarea. Ploile acide

sărăcesc solul de nutrienţi şi minerale esenţiale precum magneziul şi

calciul şi sporesc conținutul de aluminiu.

- Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine,

deseori înconjurate de nori şi de ceaţă acidă.

 ♦ încetinește creșterea plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea,

frunzele copaciilor prezintă găuri cu margini maronii în depozitele de

amidon.

♦ determină deteriorarea calităţii apelor subterane, ca urmare a spălării

compuşilor cu sulf şi azot din sol. De asemenea, sunt antrenate metalele

grele şi aluminiul.

♦ transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreține viața.

♦ atacă marmura, betonul, metalul, cauciucul, plasticul și corodează

aproape tot ce intră în contact cu ea, conducând la degradarea clădirilor,

statuilor, automobilelor și a altor obiecte obținute din piatra sau din metal.

Paguba provocată de acțiunea corozivă a ploii acide poate fi foarte mare,

mai ales în orașele cu clădiri istorice.

Eforturi de a controla ploaia acidă

O primă metodă împotriva apariției ploii acide este reducerea cantitătii de

dioxid de sulf și a oxizilor de azot emanați de centrale, de autovehiculele motorizate și

de fabrici. Pe cale de consecință, aceasta impune scăderea consumului de energie

provenită din arderea combustibililor fosili. Fiecare dintre noi putem contribui la

realizarea acestui deziderat prin diverse acțiuni, ca de pildă: conservarea energiei prin

izolarea corespunzătoare a caselor, etc.

Cea mai eficientă metodă de reducere a ploilor acide este reducerea

emisiilor nocive prin tehnologii de epurare, la sursă.