Cursul 2

Conceptele de hazard şi risc

Diferitele părţi ale unui sistem sunt dependente de altele şi sunt într-o continuă interacţiune.
Anumite subsisteme sau unităţi ale unui sistem funcţionează fie ca un întreg de sine stătător (ecosistemul),
dar în relaţie cu diferite populaţii organisme (inclusiv populaţia umană) şi mediul în care acestea se
găsesc.
Impactul negativ asupra sănătăţii şi sistemelor ecologice nu are niciodată o singură cauză, dar chiar
dacă se ia în discuţie o singură cauză a unui impact, relaţia cauză-efect arată că „noi afectăm
mediul, mediul ne afectează pe noi”.

Figura 1 Interconexiunea dintre sistemele abiotice şi biotice, populaţia umană

In figura e este relevat faptul că efectele adverse provin din dezechilibre de natură fizică, biologică sau
culturală, generate de factorul antropic
1. Conceptele de hazard şi risc
Riscul este definit ca variaţia potenţialelor rezultate, variaţie căreia i se poate asocia o probabilitate.
Se poate exprima cu ajutorul formulei:
Risc = (probabilitatea ca un eveniment să se producă)*(consecinţele in cazul in care se produce)
Identificarea riscurilor se concentrează pe măsurarea a două cantităţi aferente riscului,
nivelului potenţialelor pierderi şi probabilitatea ca pierderea să apară.
În cazul riscurilor care implică bunuri ce pot fi comercializate, probabilităţile şi consecinţele
privind rezultatele negative sunt deja reflectate în preţul pieţei.
De exemplu, preţul caselor din zonele care pot fi afectate de inundaţii este mai mic decât preţul caselor
care nu sunt afectate de inundaţii (ceilalţi factori fiind egali). Riscul este deja inclus în preţul casei. Nu
toate efectele secundare constau în preţurile de pe piaţă sau în produse ce pot fi comercializate. Politicile
publice presupun în mare parte riscuri care se referă la bunuri care nu pot fi comercializate, pentru care
probabilitatea ca fiecare eveniment sau consecinţă să apară trebuie să fie cuantificată separat.
Riscul poate să fie exprimat matematic, ca fiind produsul dintre hazard, elementele de risc şi
vulnerabilitate:
R = H .E .V
în care R = risc, H = hazard, E = elemente expuse la risc, V = vulnerabilitate.
Riscul este în funcţie de mărimea hazardului, de totalitatea grupurilor de oameni şi bunurile
acestora şi de vulnerabilitatea acestora. Pe baza acestei formule, se pot face calcule pentru
evaluarea pagubelor produse de diferite fenomene naturale sau tehnologice.
In perspectiva Ordinului Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului nr. 184/1997, riscul este
probabilitatea apariţiei unui efect negativ într-o perioadă de timp specificată şi este adesea descris
sub forma ecuaţiei:
Risc = Pericol x Expunere
Riscul în sisteme industriale este cuantificat prin pierderile probabile anuale de producţie sau accidente
umane ca rezultat al unor evenimente tehnice neprevăzute:
Riscul = Frecvenţa x Consecinţa
1
• riscul poate fi raportat ca pierderi (tone/an)
• frecvenţa sau probabilitatea reprezinta numarul de evenimente/an
• consecinţa este de fapt gravitatea, pierderea medie (tone/eveniment).
Risc = Probabilitate x Gravitatea
Pentru ca această relaţie să devină operaţională este necesară parcurgerea următoarelor etape:
• identificarea riscului
• determinarea frecvenţei accidentelor sau incidentelor
• determinarea consecinţelor medii pentru un anumit eveniment
Relaţia risc – frecvenţa – gravitate (consecinţe)

Figura 2 Relaţia risc – frecvenţa – gravitate (consecinţe)

Hazardul (H) este un eveniment ameninţător sau probabilitatea de producere a unui fenomen
potenţial producător de pagube într-un areal, într-un interval precizat de timp.
Probabilitatea statistică de producere a unui eveniment natural potenţial producător de efecte
negative defineşte cantitativ hazardul. Vulnerabilitatea (V) se referă la capacitatea unei persoane sau
grup social de a anticipa, rezista şi reface în urma impactului unui hazard natural.
Riscul (R) este produsul matematic dintre hazard şi vulnerabilitate, exprimând relaţiile dintre un
fenomen şi consecinţele lui.
Riscul specific (Rs) reprezintă nivelul pierderilor aşteptate ca urmare a manifestării unui
hazard natural. Rs depinde de caracteristicile hazardului şi de vulnerabilitate. Elementele la risc sau
elementele expuse riscului (Er) includ populaţia şi toate valorile materiale expuse riscului de a fi
afectate de un hazard natural într-un anumit areal. Riscul total (Rt) cuantifică pierderile umane şi
materiale totale care ar rezulta în urma unui hazard sau dezastru natural. Se utilizează formula:
Rt = Er x Rs = E (H x V).
“Hazardul poate fi privit ca situaţia predezastru, în care există un anumit risc de producere a
unui dezastru, mai ales din cauza faptului că o comunitate umană este situată într-o poziţie de
vulnerabilitate”. Se evidenţiază trei etape în evoluţia unui fenomen natural ce are potenţialul să
genereze consecinţe negative: etapa de hazard, apoi apare riscul ca acesta să afecteze un areal
vulnerabil, iar în final se poate ajunge la dezastru.
Riscul se găseşte la intersecţia dintre hazard şi vulnerabilitate (fig. 3), iar hazardul este cel mai
cuprinzător taxonomic.

Fig. 3 Relaţii cauzale între hazard (H), risc (R) şi vulnerabilitate (V)

Relaţiile cantitative dintre cele trei elemente sunt complexe. Dat fiind hazardul Hi
(probabilitatea ca un eveniment cu o intensitate mai mare sau egală cu i să se producă într-un
anumit interval de timp) şi vulnerabilitatea Ve (predispoziţia intrinsecă a elementului e, de a suferi
pierderi în urma unui eveniment de intensitate i), riscul R ie reprezintă probabilitatea elementului e,
de a suferi pagube datorită producerii unui eveniment cu o intensitate mai mare sau egală cu i: R ie =
(Hi x Ve). Această relaţie exprimă probabilitatea ca efectele să depăşească o anumită valoare în
intervalul de timp considerat.
2
Clasificarea hazardelor:
1. Hazarde naturale
2. Hazarde antropice.
Diferenţa între hazard şi risc: doi oameni urmau să traverseze oceanul: unul într-un vapor, celalalt într-o
barcă cu vâsle. Hazardul (decesul prin înec) este acelaşi în ambele cazuri. Riscul (probabilitatea de deces)
este foarte diferit in cele două situaţii periculoase. Dacă totusi se produce moartea prin înec a celor două
persoane, atunci se poate vorbi de un dezastru.
Dezastrul este definit deci ca “realizarea cu certitudine a hazardului”.
Clasificarea hazardelor
Hazarde naturale reprezintă o formă de interacţiune dintre om şi mediul inconjurător, in cadrul careia
sunt depasite anumite praguri de adaptare a societatii.
Clasificarea hazardelor naturale
Hazarde naturale endogene: Hazarde vulcanice;Vulcanii şi activitatea vulcanică;
Clasificarea Hazardelor vulcanice. Atenuarea efectelor erupţiilor vulcanice. Omul şi vulcanismul.
Hazarde legate de cutremure Definirea şi clasificarea cutremurelor. Elementele unui cutremur.
Magnitudinea şi intensitatea cutremurelor. Hazardele seismice primare şi secundare. Cutremurele din
România. Protecţia antiseismică.
Hazarde care afectează versanţii Deplasările în masă şi pericolul acestora: Alunecările de teren,
curgerile de noroi. Prăbuşirile, deplasările în masă. Avalanşele; eroziunea în suprafaţă. Măsuri de
combatere a deplasărilor în masă.
Hazarde climatice Ciclonii tropicali şi tornadele Furtunile tropicale: Cauzele declanşării uraganelor;
Furtuni extratropicale; Seceta şi deşertificarea Alte hazarde climatice (fulgerele şi tunetele, grindina,
îngheţul şi bruma, depunerile de gheaţă).
Hazarde hidrologice şi oceanografice Hazarde legate de inundaţii pe glob şi în România. Atenuarea şi
reducerea riscului inundaţiilor. Hazarde legate de valurile de vânt. Valurile Tsunami; oscilaţia sudică EL
NINO; Ridicarea nivelului Oceanului Planetar, banchiza de gheaţă şi icebergurile.
Hazarde biologice, biofizice şi astrofizice Epidemiile, invaziile de lăcuste. Hazarde legate de foc;
Hazarde astrofizice Căderea meteoriţilor.
Hazarde antropogene sunt fenomene potential daunatoare societatii, generate de diferite activitati umane.
• hazarde in procesele industriale (hazarde tehnologice);
• hazardele in activitatile de transport terestru;
• hazardele in activitatile de transport marin;
• hazarde la instalatiile nucleare si la transportul materialelor radioactive.
Hazarde antropogene Hazarde industriale; Hazarde legate de transporturi: Războaiele şi accidentele
nucleare, efectul lor asupra societăţii şi mediului
Hazardele şi dezvoltarea durabilă; Prevenirea şi atenuarea impactului hazardelor cu caracter de dezastru
asupra societăţii; Protecţia civilă în România; Colaborarea internaţională.
S-au realizat puţine studii ce urmăresc evaluarea riscului până la a întreba ce se întâmplă după ce
evaluarea a fost făcută şi care au fost efectele acţiunilor de ameliorare sau de protecţie aplicată.
Riscul (R) este un produs între probabilitatea (p) şi pierdere (L):
Dacă fiecare eveniment ar rezulta în aceleaşi condiţii, ar fi necesară doar calcularea frecvenţei de
producere, dar cele mai multe dezastre naturale au impacte puternice şi foarte variate şi astfel se impune
necesitatea evaluării şi a acestor consecinţe.
Se pot produce “n” diferite evenimente reciproc exclusive (E1...En). Aceste evenimente pot fi
diferite (inundaţii devastatoare, alunecări de teren urbane etc.), dar metoda folosită depinde de
disponibilitatea unei bune baze de date realizată pe o perioadă de timp. Aceasta este mai puţin
satisfăcătoare în cazul unor evenimente care se produc foarte rar sau în cazul unora de data foarte recentă,
cum ar fi dezastrele tehnologice. Din datele istorice înregistrate putem determina dacă, de exemplu,
evenimentul Ej se va produce cu probabilitatea pj şi determina o pierdere echivalentă cu Lj unde j
reprezintă oricare dintre numerele individuale de la 1...n, iar L1 până la Ln sunt măsurate în aceste unităţi.
Se presupune că toate evenimentele posibile pot fi indentificate din timp. De aceea considerăm
p1+...pn=1. După ordonarea crescătoare a pierderilor (L1<=...<=Ln), probabilitatea cumulativă pentru un
eveniment individual poate fi calculată ca pj = pj + ...pn. Aceasta specifică probabilitatea de producere a

3
unui eveniment pentru care pierderea este la fel de mare sau mai mare decât Lj. Poate fi posibilă realizarea
unei analize a riscului în funcţie de elemente de bază pentru analiza riscului cantitativ.
Pentru evenimentul E1, probabilitatea cumulativă este:
P1 =p1 +…+ pn = 1
Pentru evenimentul Ej, probabilitatea cumulativă este: Pj = pj + …+ pn
Pentru evenimentul En, probabilitatea cumulativă este: Pn = pn
În ciuda unei aparanţe foarte precise a metodei de evaluare cantitativă a riscului, persistă o mare
incertitudine în realizarea practică a unei astfel de metodologii. Gradul de risc variază în funcţie de o serie
de factori. De exemplu, probabilitatea ca o persoană să fie lovită de trăsnet, oriunde în lume, este mică şi
riscul considerat redus pentru populaţia luată ca întreg. Marea majoritate a accidentelor de acest fel sunt
fatale. De aceea, din punct de vedere al victimei, riscul este altul.
Principalii paşi ai analizei de risc
Pasul 1. Identificarea probabilităţilor de apariţie a riscurilor in analiza de risc
Există metode complexe de estimare a probabilităţii pentru fiecare risc în parte.
Metoda cel mai des folosită pentru calcularea probabilităţilor constă în analiza incidenţei istorice
sau anterioare a acestui tip de eveniment cu ajutorul metodelor cantitative şi calitative.
Exemplu: Prognozarea riscului plecand de la date istorice (anterioare)
Exemplu pentru un caz de calculare a probabilităţii accidentelor mortale în Franţa. Datele istorice
ne arată că în ultimii câţiva ani, aproximativ 3.000 de persoane, în medie, au decedat în Franţa în urma
unui accident de maşină. Putem presupune că stilul de a conduce şi condiţiile de trafic din Franţa nu se vor
schimba considerabil pe termen mediu. Prin urmare, se poate estima că pe viitor se vor înregistra
aproximativ 3.000 de decese cauzate de accidentele de circulaţie. Deoarece populaţia Franţei este de
aproximativ 60 de milioane, avem:
Probabilitatea decesului = număr de persoane care decedează / populaţia totală
Probabilitatea decesului in urma unui accident de circulaţie = 3.000/60.000.000 = 0,0005
Astfel, probabilitatea ca un anumit eveniment să se producă = numărul de evenimente de acel tip
care se produc / numărul total al tuturor evenimentelor posibile
De multe ori probabilităţile unor anumite evenimente sunt prezentate sub formă de procente.
Astfel, în cazul acestui exemplu, dacă probabilitatea unui deces cauzat de un accident de circulaţie este de
0,0005, procentul aferent este de 0,05%.
Analiza istoricului evenimentelor nu se poate folosi la calcularea probabilităţii unor evenimente viitoare
care nu au apărut deja în trecut. De exemplu, efectele gripei aviare nu pot fi estimate doar analizând
experienţele din trecut. O modalitate mai tehnică poate consta în construirea unui model de risc care să
reprezinte o descriere matematică, grafică sau verbală a unui anumit risc într-un anumit mediu.
Pasul 2. Măsurarea consecinţelor unui risc
Trebuie să se ia în considerare faptul că acelaşi factor de risc poate avea impacturi diferite sau
complet opuse asupra rezultatelor activităţii sau politicii publice. De exemplu, o vară secetoasă poate duce
la o recoltă mai mică de cereale, dar în acelaşi timp poate îmbunătăţi condiţiile de recoltare, ducând astfel
la reducerea costurilor de recoltare şi uscare a cerealelor.
Metodele de caracterizare a costurilor pot fi folosite pentru a caracteriza valoarea monetară a
consecinţelor negative. Aceste metode depind foarte mult de riscurile principale şi de consecinţele
acestora, care pot fi tangibile sau intangibile. Metodele descrise în secţiunea privind beneficiile referitoare
la evaluarea beneficiilor intangibile se poate folosi la măsurarea consecinţelor riscurilor intangibile.
Pasul 3: Evaluarea riscurilor
Când se iau în considerare evenimente care presupun gestionarea riscurilor (în special cazuri de riscuri
industriale sau de mediu), se poate folosi identificarea acelor zone de risc pentru evaluarea riscurilor.
Prima zonă este zona sigură, în care nu se preconizează nici o pierdere. Aceasta este o situaţie aproape
imposibilă în viaţa reală deoarece nu ne putem planifica activităţile ca fiind 100% sigure. A doua zonă
este zona cu risc acceptabil, în care alternativa de a fi evaluat pare a fi utilă fiindcă beneficiile calculate
depăşesc pierderile.
Următoarea zonă, deja periculoasă, este zona cu risc critic, în care pot apărea pierderi care să depăşească
beneficiile preconizate.

4
Nu este rentabil să desfăşori o activitate de afaceri într-o astfel de situaţie, iar în ceea ce priveşte sectorul
public, un astfel de caz trebuie studiat cu mare atenţie, luându-se în considerare o eventuală creştere a
beneficiilor pe termen lung. În zona cu risc catastrofal, pierderile depăşesc nivelul critic şi, la o valoare
maximă a acestora, pot depăşi chiar şi valoarea bunurilor tangibile ale unei companii. Riscurile
catastrofale duc la prăbuşirea unei companii şi, în cazul unei politici publice de stat – la o implementare
ineficientă.
Pasul 4: Gestionarea neutralizării riscului
Pierderile cauzate de diverse riscuri diferă; este necesară luarea deciziei de gestionare a
neutralizării riscurilor.
Mecanismele de neutralizare a riscurilor trebuie create în funcţie de situaţia de risc.
Întregul set general de măsuri pentru combaterea posibilelor consecinţe ale unui risc potenţial se
împarte, de regulă, în două grupuri:
• Măsuri preventive. Reprezintă măsuri de precauţie luate din timp pentru a preveni posibilele
pierderi. Măsurile preventive pot cuprinde măsuri administrative sau represive. De exemplu, riscul
decesului într-un accident de circulaţie poate fi redus prin introducerea unor măsuri mai stricte pentru
pedepsirea celor care încalcă regulile de circulaţie.
• Măsuri de compensare. Reprezintă măsuri luate pentru a compensa efectele adverse în cazul
acelor membri ai societăţii care au fost afectaţi în mod negativ.
Exemplele de măsuri de compensare includ acorduri de grupare a riscurilor (asigurări), instituirea unor
fonduri de rezerve.
117 Pentru gestiunea riscurilor este necesara în primul rând definirea individuala a acestora. Odată
definite, ele pot fi măsurate, urmărite şi controlate.
Controlul riscului are drept scop eliminarea, sau cel puţin reducerea consecinţelor expunerii la pierderi.
Principiul care stă la baza întregului edificiu al managementului riscului constă în a încerca mai întâi să se
realizeze reducerea riscului şi apoi în a transfera ceea ce nu se poate elimina sau controla în mod suficient.
Tehnicile utilizate în controlul riscului se pot împărţi în doua mari categorii: tehnici de control (proiectate
pentru a minimiza costurile aferente acelor riscuri la care entitatea este expusă) şi tehnici de finanţare
(orientate către identificarea de fonduri pentru a face faţă pierderilor). Acestea sunt alese în funcţie de
nivelurile de acceptabilitate sau neacceptabilitate a riscurilor. [15] Controlul intern şi gestiunea riscului
Procesul gestionării riscurilor presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. identificarea activităţilor şi a operaţiunilor;
2. identificarea riscurilor asociate acestora;
3. stabilirea factorilor sau criteriilor de risc;
4. evaluarea riscurilor;
5. ierarhizarea riscurilor sau stabilirea priorităţilor;
6. stabilirea unui proprietar, adică a persoanei însărcinate cu gestionarea riscului;
7. definirea unui plan de acţiune şi urmărirea aplicării acestuia;
8. raportarea sistematică a implementării măsurilor de control intern adoptate şi aplicate pentru
gestionarea legală şi eficientă a riscului.
Parcurgerea acestor etape nu se poate realiza fără existenţa unei politici de management al riscurilor care,
printre priorităţi, trebuie să cuprindă:
- existenţa unei politici care include identificarea riscurilor, determinarea celor majore, stabilirea
proprietarilor de riscuri, o analiză la o anumită perioadă, evaluarea celorlalte riscuri;
- sisteme de identificare şi măsurare a riscurilor;
- strategii adaptate de gestiune şi control asupra riscurilor;
- sistem de auditare a riscurilor;
- sistem de raportare a riscurilor;
- tablou de bord realizat în coordonare cu obiectivele organizaţiei.
Noţiunea de risc implică o pierdere posibilă pentru entitate;
Managementul riscului reprezintă un proces complex de abordare a riscurilor care utilizează resurse
materiale, financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor, care vizează reducerea expunerii la pierderi;
principiul esenţial care sta la baza managementului riscului consta în a încerca reducerea acestuia la un
nivel acceptabil sau a transfera ceea ce nu se poate elimina sau controla suficient; managementul trebuie

5
sa creeze un mediu de control favorabil gestionarii legale şi eficiente a riscurilor din organizaţie, prin
conceperea şi aplicarea unei strategii eficace de organizare şi exercitare a controlului intern, adaptata
specificului entităţii.

Relaţia risc – securitate

Figura 4 Relatia risc-securitate

Între risc şi securitate există o relaţie de proporţionalitate inversă.
În limbaj curent, securitatea este definită ca situaţia de a fi la adăpost de pericol, iar riscul ca posibilitatea
de a ajunge la un pericol potenţial.
În realitate, ambele sunt stări limită, care nu pot fi atinse la modul absolut, adică întotdeauna va exista un
pericol remanent (rezidual). Un sistem va fi cu atât mai sigur cu cât nivelul de risc va fi mai mic.