Evaluarea riscului şi managementul dezastrelor

Ore alocate disciplinei: Ş. L. Dr. Ing. Eliza DĂNĂILĂ

- 2 ore/săptămână curs;
- 2 oră/săptămână proiect;
Forma de examinare și numărul creditelor:
- Examen - 4 credite;
- Proiect – 1 credit.
2022-2023
Semestrul II 1
 CUPRINS

1. CONCEPTUL DE RISC, CLASIFICAREA RISCURILOR, RISC DE MEDIU,

HAZARD, VULNERABILITATE

2. SISTEME DE PREVENIRE ŞI AVERTIZARE

3. EVALUAREA RISCULUI

4. MANAGEMENTUL RISCULUI

5. INUNDAŢIILE

6. CUTREMURELE

7. ERUPŢIILE VULCANICE
2
 1. CONCEPTUL DE RISC, CLASIFICAREA RISCURILOR, RISC DE MEDIU, DEZASTRU, HAZARD,
VULNERABILITATE

1.1. Conceptul de risc şi tipuri de riscuri

“Nimic în viaţă nu este sigur…”

Definiţia oficială pentru evaluarea riscului în dezastrele naturale a fost stabilită într-
o convenţie internaţională încheiată la o reuniune a experţilor organizată de către
Oficiul Naţiunilor Unite a Coordonatorului în Dezastre (UNDRO) în 1979.

Termenul de risc se referă la pierderile probabile produse de un pericol anume

pentru un anume element supus riscului, într-o anumită perioadă de timp în viitor.
3
 Riscul este definit ca fiind probabilitatea de expunere a omului şi a bunurilor create
de acesta la acţiunea unui anumit hazard de o anumită mărime.
SAU
Riscul reprezintă nivelul probabil de pierderi de vieţi omeneşti, numărul de răniţi,
pagubele produse proprietăţilor şi activităţilor economice de un anumit fenomen
natural sau grup de fenomene, într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă.
SAU
Riscul reprezintă o situaţie, un eveniment, care nu a apărut încă, dar care poate să
apară în viitor, caz în care, elementele de risc sunt ameninţate sau potenţate. Astfel,
riscul poate reprezenta fie o ameninţare, fie o oportunitate şi trebuie abordat ca fiind o
combinaţie între probabilitate şi impact. 4
 Elementele la risc sunt reprezentate de populaţie, de proprietăţi, căi de
comunicaţie, activităţi economice etc., expuse riscului într-un anumit areal.

Varietatea mare de riscuri, atât interne, cât şi externe, niciodată nu pot fi avute în
vedere 100%.

RISC = FRECVENTA x CONSECINTA HAZARDULUI

RISC = Combinația probabilității sau frecvenței apariției unui pericol/hazard definit și amploarea
consecințelor apariției

„Când pornești la o acțiune, trebuie să ai în vedere și riscurile ei.” 5

În practică există mai multe tipuri de riscuri, clasificate după anumite criterii:

1. După probabilitatea apariţiei, riscurile sunt:

- riscuri potenţiale, susceptibile să se producă dacă nu se instituie un control eficient

care să le prevină sau să le corecteze;

- riscuri posibile, reprezentate de acele riscuri potenţiale pentru care managementul

nu a întreprins cele mai eficiente măsuri pentru a le elimina sau pentru a le diminua
impactul.

2. După natura lor, riscurile sunt :

- riscuri strategice, referitoare la realizarea unor acţiuni greşite, legate de

organizare, de resurse, de mediu, de dotare IT etc.;

- riscuri informaţionale, referitoare la adoptarea unor sisteme nesigure sau

neperformante pentru prelucrarea informaţiilor şi pentru raportare;

- riscuri financiare, legate de pierderea unor resurse financiare sau acumularea

de pasive inacceptabile. 6
3. După natura activităţilor desfăşurate în cadrul entităţii, riscurile sunt :

- legislative;

- financiare;

- de funcţionare;

- comerciale;

- juridice;

- sociale;

- de imagine;

- de mediu;

- ce privesc securitatea informaţiilor.

7
Desigur, că se pot realiza şi alte clasificări ale riscurilor, dar în activitatea practică a
organizaţiilor elementele cele mai importante referitoare la riscuri rămân cele legate de:

- probabilitatea de apariţie a riscurilor;

- nivelul impactului, respectiv gravitatea consecinţelor şi durata acestora, în cazul în

care s-ar produce.

8
 Riscul de mediu - o caracteristică de probabilitate a amenințării reprezentate
atât mediul înconjurător cât și pentru omul însuși, în cazul diferitelor impacturi
umane sau a altor evenimente și fenomene.
SAU
Riscul de mediu rezultă în urma interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu.

Riscul de mediu poate viza:

• flora şi fauna;
• sănătatea şi bunăstarea economică a oamenilor;
• bunăstarea socială şi culturală a oamenilor;
• resursele de apă, aer şi sol;
• energia şi clima
9
Exemple de riscuri de mediu:

Ø Degradarea solului datorită eroziunii cauzate de supraexploatarea și utilizarea

slabă. Ceea ce are ca rezultat imposibilitatea creșterii alimentelor, cu consecința
impactului tuturor ființelor vii care depind de alimentele respective, în special ale
comunităților umane.

Ø Scăderea calității apei, datorită deversării de substanțe toxice. Acest lucru va

duce la pierderea biodiversității și la mijloacele de trai ale celor care depind de
aceste acvifere.

Ø Scăderea calității aerului care va afecta toate ființele vii care respiră oxigen.
10
11
 Riscul poate fi generat de un eveniment, o acţiune sau absenţa unei acţiuni,
consecinţele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale.

O evaluare a riscurilor de mediu prevede că un factor de stres este orice efect:

chimic, mecanic sau de câmp, ceea ce provoacă orice schimbare în mediu și în
sistemele biologice, atât negative, cât și pozitive.

Analizând criteriile în baza cărora au fost elaborate clasificările riscului de mediu,

putem observa că acestea vizează în mod prioritar:
- Sursele de risc (subiectul acţiunii);
- Acţiunea sau inacţiunea generatoare de risc;
- Probabilitatea şi previzibilitatea riscului, adică survenirii unui rezultat deviant de la cel
aşteptat;
- Obiectul eventualului impact; 12
Tipologia riscului de mediu
13
1.2. Conceptul de hazard

Hazardul reprezintă probabilitatea de apariţie, într-o anumită perioadă, a unui

fenomen potenţial dăunător pentru om şi pentru mediul înconjurător. Deci, hazardul
este un fenomen natural sau antropogen, dăunător omului, ale cărui consecinţe sunt
datorate depăşirii măsurilor de siguranţă pe care orice societate şi le impune.

Exemplu
Se cunoaşte faptul că un număr mare de substanțe chimice au proprietăți periculoase (de hazard). Astfel, acizii pot fi
corozivi sau iritanti pentru oameni. Acesta este pericolul (hazardul) asociat cu substanța chimică.
Riscul ca acidul să provoace iritații ale pielii sau să aibă un efect coroziv va fi determinat de probabilitatea ca, în
circumstanțe specifice, să provoace un anumit grad dăunător/vătămător .
Dacă persoana va intra în contact cu acidul numai după ce acesta a fost puternic diluat, riscul de iritare a pielii va fi
minim, dar proprietatea periculoasă a substanței chimice va rămâne neschimbată.
Aceasta ilustrează un concept fundamental: susținerea teoriei evaluării riscurilor; natura pericolului rămâne aceeași,
dar expunerea dictează dacă un efect dăunător/vătămător va avea loc cu adevărat.

14
 Hazardul este definit ca o “ameninţare potenţială asupra oamenilor şi bunurilor lor”,
iar riscul, ca probabilitatea producerii hazardului. Dezastrul rezultat, catastrofa, poate
fi definită ca “realizarea hazardului”. Hazardul, riscul şi dezastrul operează pe o scară
variabilă. În termenii severităţii hazardului s-a realizat următoarea clasificare:
• hazarde cu efect direct asupra oamenilor: moarte, boli, stres, pagube;
• hazarde cu acţiune directă asupra bunurilor: pierderi economice, distrugerea
diverselor bunuri;
• hazarde cu acţiune directă asupra mediului înconjurător: pierderi ce se reflectă
asupra florei şi faunei, poluarea.
Relaţia ce se poate stabili între hazard şi probabilitatea lui de a se produce este
utilă în determinarea gradului general de risc.
15
Clasificarea hazardelor:

1. Hazarde naturale :
Ø Hazarde asociate vulcanilor;
Ø Hazarduri climaterice;
Ø Hazardul seismic;
Ø Hazardul hidrologic.

2. Hazarde antropice:
Ø Hazarde industriale ;
Ø Hazarde legate de transporturi ;
Ø Războaiele şi accidentele nucleare-efectul lor asupra societăţii şi mediului.
16
17
 Hazardul natural (HN) implică probabilitatea ocurenţei într-un interval de timp şi
un areal precizate a unui fenomen natural cu potenţial de a produce pagube de
mediu şi / sau socio-economice, inclusiv pierderi de vieţi omeneşti.
Hazardele naturale reprezintă o forma de interacţiune dintre om şi mediul
înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri de adaptare ale
societăţii. Pentru producerea lor, este necesară prezenţa societăţii omeneşti. Dacă
o avalanşă se produce în Antarctica, aceasta este numai un fenomen natural.
Dacă acelaşi fenomen este înregistrat în Munţii Făgăraş, spre exemplu, unde este
afectată o cabană sau o şosea, suntem în prezenţa unui hazard natural.
Hazardul nu este un fenomen întâmplător şi nici impredictibil, ci doar
manifestarea şi consecinţele sale sunt, în general, dificil de prognozat şi controlat.
18
 Hazarde naturale
Hazarde asociate vulcanilor:
- Vulcanii şi activitatea vulcanică,
- Eruptiile vulcanice.

Hazarduri climaterice:
-Ciclonii tropicali şi tornadele
-Furtunile tropicale:
-Cauzele declanşării uraganelor
-Furtuni extratropicale;
-Seceta şi deşertificarea
-Alte hazarde climatice (fulgerele şi tunetele, grindina, îngheţul şi bruma, depunerile de gheaţă)

Hazardul seismic:
- Cutremurul

Hazardul hidrologic:
- Inundaţii;
- Valurile Tsunami;
- Ridicarea nivelului Oceanului Planetar, banchiza de gheaţă şi icebergurile .

19
20
A devenit un mod obişnuit de a clasifica complexitatea impactului hazardului, nu numai
funcţie de pierderi şi câştiguri dar şi ţinând seama de o serie de alte efecte şi anume:
• Efectele directe sunt acelea care apar imediat după producerea evenimentului, cum
ar fi moartea şi pagubele materiale.
• Efectele indirecte sunt acelea care se pot manifesta mult mai târziu şi sunt mai greu
de atribuit direct unui anumit eveniment. Acestea includ o serie de factori cum ar fi boli
datorate şocului produs de dezastrul respectiv, evacuarea clădirilor afectate, pierderea
anumitor bunuri distruse în urma producerii evenimentului.
• Efecte palpabile tangibile sunt acelea pe care suportul material nu le poate
recompensa, cum ar fi pierderea de vieţi omeneşti.

21
Înţelegerea managementului hazardului, care implică evaluare şi răspuns prezintă mai
multe stadii care sunt:

1. planificare pre-dezastru: aceasta acoperă un număr mare de activităţi, cum ar fi

diverse construcţii făcute pe baza unor proiecte care iau în considerare rezistenţa
materialelor de construcţie, o serie de analize topografice de rezistenţă a solului,
planuri de evacuare;
2. pregătiri: alertarea imediată a populaţiei atunci când se preconizează producerea
unei catastrofe, o serie de programe concrete de alertare de urgenţă a populaţiei de
maximă eficienţă astfel încât oamenii să poată fi mobilizaţi conform planului de
evacuare;
3. răspuns: temporal, acest stadiu se situează imediat înainte şi după producerea
evenimentului respectiv, incluzând reacţia la diferitele activităţi de avertizare a
populaţiei şi de evacuare rapidă;
4. refacere şi reconstrucţie: este o activitate pe termen lung, care încearcă revenirea
la normalitate după o severă devastare; urmări devastatoare ale unui dezastru pot
apare şi în zone care aparent sunt bine pregătite să facă faţă unui dezastru.
22
1.3. Conceptul de vulnerabilitate
Vulnerabilitatea pune în evidenţă cât de mult sunt expuşi omul şi bunurile sale în faţa
diferitelor hazarde, indică nivelul pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen şi
se exprimă pe o scara cuprinsa între 0 şi 1, cifra 1 exprimând distrugerea totală a bunurilor şi
pierderile totale de vieţi omeneşti din arealul afectat. Distrugerea mediului determină o creştere
a vulnerabilităţii. Spre exemplu, despăduririle determină o intensificare a eroziunii şi
alunecărilor, producerea unor viituri mai rapide şi mai puternice şi o creştere a vulnerabilităţii
aşezărilor şi căilor de comunicaţii.
Vulnerabilitatea (V) se referă la capacitatea unei persoane sau grup social de a anticipa,
rezista şi reface în urma impactului unui hazard natural. Vulnerabilitatea implică o combinaţie
de factori care determină gradul în care viaţa şi proprietatea se găsesc la risc din cauza unui
eveniment.
Ca şi hazardul, vulnerabilitatea este un indicator al unei stări viitoare a unui sistem, definind
gradul de (in)capacitate a sistemului de a face faţă stresului aşteptat 23
Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la
probabilitatea de apariţie a unui eveniment sau la influenţa, la efectul unui eveniment
în cazul în care acesta se produce. Riscul apare atunci când:
· un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;
· efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariţia evenimentului este nesigură;
· atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.

24
Riscul poate să fie exprimat matematic, ca fiind produsul dintre hazard, elementele de
risc şi vulnerabilitate:

R= H x E x V
în care:
R = risc, H = hazard, E = elemente expuse la risc, V = vulnerabilitate.

Rezultă că riscul este în funcţie de mărimea hazardului, de totalitatea grupurilor de

oameni şi bunurile acestora şi de vulnerabilitatea acestora. Pe baza acestei formule,
se pot face calcule pentru evaluarea pagubelor produse de diferite fenomene
naturale sau tehnologice.

Riscul se găseşte la intersecţia dintre hazard si vulnerabilitate.

25
Managementul riscului este procesul de luare a deciziilor prin care se pot face alegeri între a gamă de
opțiuni conducând la obţinerea unui „rezultat/efect necesar”. „Rezultatul/efectul/produsul necesar” poate fi
specificat de legislație prin intermediul standardelor de mediu, poate fi determinat printr-o analiză formalizată
risc-cost-beneficiu sau poate fi determinată de un alt proces, de exemplu „norme industriale” sau de „bune
practică”. Ar trebui să conducă la reducerea riscurilor la un nivel „acceptabil” în limitele resurselor disponibile.

Percepția riscului implică credințele, atitudinile, judecățile și sentimentele oamenilor, precum și valorile
sociale sau culturale mai largi pe care oamenii le adoptă față de pericole/hazarde și beneficiile lor. Modul în
care oamenii percep riscul este vital în procesul de evaluare și gestionare a riscului. Percepția riscului va fi un
factor determinant major pentru a stabili dacă un risc este considerat „acceptabil” și dacă măsurile de
management al riscului impuse sunt considerate a rezolva problema.

Comunicarea riscului este un domeniu din ce în ce mai important al managementului riscului. Comunicarea
riscurilor se referă la modul în care informațiile referitoare la riscuri sunt comunicate și este strâns legată de
percepția riscului. Comunicarea riscului poate fi o transmitere a informațiilor privind siguranţa, de exemplu,
printr-un schimb de opinii cu privire la risc intre un „expert” și „public”.
26
27
 2. SISTEME DE PREVENIRE ŞI AVERTIZARE
Predicţia este bazată pe teoria statistică şi utilizează date istorice ale unor evenimente
trecute (frecvenţă, intensitate, localizare), pentru a estima o probabilitate viitoare, o
recurenţă în evenimente similare. Pentru ca rezultatele sunt exprimate în termenii unor
probabilităţi medii, nu există o indicaţie precisă pentru data când un anumit eveniment
se poate produce. Prin definiţie, predicţiile tind să fie relative pe termen lung.
Operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen. Pentru unele dezastre
cum ar fi cutremurele, nu este posibilă o specificare a localizării sau magnitudinii cu o
precizie mare.
Exemplu:
Inundatiile reprezinta, la nivel global, cel mai costisitor dezastru
natural, provocand, doar in SUA, pagube anuale de 16 miliarde de
dolari. Tehnologia FloodMapp pune la dispozitie o harta live,
interactiva, care va indica amploarea asteptata a inundatiilor, folosind
in acest sens atat informatii cu privire la nivelul precipitatiilor si al
raurilor, cat si Big Data si machine learning, precum si informatii
hidrologice si hidraulice. FloodMapp spune ca predictiile sale se apropie
de perfectiune, programele pilot rulate in prezent indicand o
acuratete de 96% in comparatie cu datele unor inundatii istorice. Mai
mult, predictia in timp real, spune FloodMapp, le permite
asiguratorilor sa identifice clientii afectati, dar si sa ia legatura cu
acestia, pentru a atenua potentialele pierderi si pentru a optimiza 28
precizia si viteza procesului de despagubire. Modelele rapide de
https://www.youtube.com/watch?v=0H-vyV52m7k
Predicția înseamnă o declarație despre un eveniment despre care o persoană
crede că se va întâmpla în viitor. Această afirmație NU se bazează pe analiză, dar
o facem pe baza cunoștințelor și experienței anterioare. Este o declarație generală
despre viitorul eveniment. De asemenea, poate fi o tendință, estimată pe baza
istoricului, observației etc. În timp ce preziceți ceva, puteți lua fapte și dovezi ca
bază. Dar se bazează și pe instinct sau sentiment.

29
Previziunea reprezinta capacitatea de a prevedea mersul evenimentelor în viitor, de a
deduce faptele viitoare din anumite date cunoscute în prezent, folosind analiza
științifică sau judecînd în baza unei experiențe a vieții; depinde de detecţia şi evaluarea
unui eveniment individual ce se dezvoltă prin intermediul unei secvenţe de procese ale
mediului înconjurător care sunt bine înţelese. Previziunea se bazează pe fapte
observabile ştiinţific; ea tinde a fi pe termen scurt.

Previziunea este o acţiune de tip cognitiv interdisciplinar, care trebuie să furnizeze o

descriere precisă a regiunilor vulnerabile şi a riscului la care sunt supuse persoanele şi
bunurilor din aceste teritorii. Se poate spune că previziunea constă în activitatea
privitoare la studiul şi la determinarea cauzelor şi mecanismelor evenimentelor
catastrofale dintr-o arie supusă unui eveniment probabil, cât şi ca moment al
evenimentului propriu-zis.

Previziunea impune crearea unei reţele de monitorizare a evenimentelor de risc şi a unor

bănci de date. Individualizarea arealelor afectate cunoscute, localizarea evenimentelor
probabile şi predicţia temporală a lor permit elaborarea hărţilor cu pericol şi a celor de
risc.
30
Avertizarea este un mesaj care informează şi alertează publicul în legătură cu
un eveniment extrem şi indică paşii care trebuie făcuţi pentru minimizarea
pierderii. Se bazează întotdeauna pe predicţii sau pe previziuni. Combinaţia
acestora este necesară în procesul de protejare a vieţii oamenilor în cazul unor
dezastre cu timp de acţiune foarte scurt. Cele mai bune rezultate s-au obţinut
în cazul uraganelor, inundaţiilor şi tornadelor. Seceta rămâne încă dificil de
prevăzut.
Exemplu
Sistemul european de avertizare în caz de inundații (EFAS),
conceput pentru a genera priviri de ansamblu europene
asupra inundațiilor care au loc în prezent, precum și asupra
celor preconizate cu până la 10 zile în avans, contribuie la o
mai bună protecție oferită cetățeanului european, mediului,
proprietăților și patrimoniului cultural. Obiectivele
principale ale EFAS sunt:
§ Furnizarea de produse de previziune timpurie a
inundațiilor cu valoare adăugată serviciilor hidrologice și
§ Furnizarea unor produse unice care să ofere o
perspectivă de ansamblu asupra inundațiilor în curs și 31
previzionate în Europa cu cel puțin trei zilehttps://www.copernicus.eu/ro/sistemul-european-de-avertizare-caz-de-inundatii
în avans.
Toate sistemele de avertizare sunt constituite din trei module funcţionale
interdependente:

1. Evaluarea – acesta include câteva subcategorii începând cu o primă observare a

unei modificări a mediului înconjurător care poate constitui o ameninţare, până la
estimarea naturii şi dimensiunii dezastrului, în final decizându-se soluţiile optime în
cazul respectiv; prioritatea acestui modul este mărirea acurateţii de prevenire şi
creşterea perioadei de timp dintre momentul în care a fost lansat avertismentul şi
momentul efectiv de producere al evenimentului respectiv.

2. Răspândirea este reprezentată de transmiterea mesajului de avertizare de la

specialiştii care prevăd producerea unui eveniment extrem la ocupanţii zonei care se
presupune că va fi afectată; este implicat un mediu intermediar care include diverse
metode de comunicare.

3. Răspunsul: cele două stadii precedente au ca scop activarea acestui modul.

Subsistemele răspunsului sunt influenţate de producerea directă a evenimentului
respectiv şi mecanismele de feedback, pentru a ajuta la îmbunătăţirea sistemelor de
avertizare; natura răspunsului este influenţată de tipul mesajului de avertizare şi
domeniul factorilor determinanţi. 32
Riscul este parte integrată a vieţii cotidiene. Atâta vreme cât riscul nu poate fi complet
eliminat, singura opţiune este de a realiza o strategie de management a riscului.
Managementul riscului presupune o serie de decizii ce trebuie luate pentru
ameliorarea efectelor produse de un dezastru, înseamnă reducerea pericolului care
ameninţă viaţa oamenilor, distrugerea bunurilor şi a mediului înconjurător. Primul pas
al acestor strategii este obţinerea unei evaluări a riscurilor implicate.

Identificare Evaluare Tratare Monitorizare

33
 3. EVALUAREA RISCULUI
Percepţia riscului este foarte diferită în funcţie de valoarea riscului; evaluarea
riscului este o metodă formală pentru determinarea gradului de risc şi se bazează pe o
declaraţie de probabilitate a unui eveniment extrem cu consecinţele lui.
Este o tehnică care caută să excludă toate aspectele emoţionale determinate de
evenimentul extrem, cu scopul de a obţine rezultate repetabile aplicabile la nivel de
grup.
Riscul are o semnificaţie diferită pentru persoane diferite, pentru ca fiecare
persoană are o viziune unică asupra mediului şi asupra riscului de mediu.

34
Evaluarea riscului este o analiză cantitativă a riscului. Analiza riscului se bazează pe
teoria matematică a probabilităţii şi o serie de metode ştiinţifice pentru indentificarea
legăturii întâmplătoare între diverse tipuri de activităţi ce pot duce la producerea de
dezastre.

SAU

Evaluarea riscurilor - Procesul de identificare, de analiză şi estimare a riscurilor, în

vederea determinării acceptabilităţii riscului.

35
Factorii evaluarii riscului ţin de triada sursa-cale-receptor şi sunt:

§ Pericol/sursa (poluanţi, toxicitate, efecte particulare);

§ Calea de acţionare (drumul de la sursă la ţintă);
§ Ţinta/receptor (obiectivele asupra cărora se acţionează).

Ca rezultat al evaluării riscului, este posibil să se identifice şi să se prioritizeze acele

riscuri care sunt inacceptabile. În aceste cazuri, atunci când există posibilitatea, se pot
propune măsuri de remediere şi/sau de implementare a monitorizării adecvate, pentru
a aduce la niveluri acceptabile sau tolerabile, orice risc prezentat de unul sau mai mulţi
contaminanţi pentru sănătatea umană şi/sau pentru mediu. Un studiu de evaluare a
riscurilor ar trebui să propună măsuri fezabile din punct de vedere tehnic şi economic,
fără a respinge obiectivul principal al studiului. 36
Evaluarea riscului cuprinde 6 etape distincte:
1. indentificarea hazardului (a evenimentului extrem respectiv) şi a efectelor potențial
dăunătoare asupra mediului;
2. caracterizarea efectului potențial dăunător și determinarea amplitudinii lui;
3. caracterizarea nivelurilor și probabilității expunerii;
4. caracterizarea riscului, care integrează amploarea consecințelor și probabilitatea
producerii;
5. stabilirea strategiilor de management al riscurilor;
6. evaluarea riscului general și formularea concluziilor.
37
 4. MANAGEMENTUL RISCULUI

Managementul riscului reprezintă aplicarea sistematică a politicilor, procedurilor şi

practicilor de management a activităţilor de comunicare, consultare, stabilire a
contextului, precum şi evaluare, tratare, monitorizare şi reevaluare a riscului.

Managementul riscului este o sarcină administrativă ce implică standarde legale,

economice şi tehnologii disponibile. Majoritatea oamenilor, în faţa unui dezastru
acţionează mai ales în funcţie de percepţia personală a riscului decât ţinând seama de
măsuri obiective ce trebuie luate. Nu totdeauna deciziile luate în managementul
dezastrelor se bazează în totalitate pe evaluarea obiectivă, statistică a riscului. De cele
mai multe ori, luarea deciziei este centrată pe alegere individuală; un răspuns individual
la un dezastru este în funcţie de modul cum este percepută ameninţarea şi de
evaluarea subiectivă a unui domeniu de alternative percepute. 38
Procesul de management al riscului cuprinde trei faze:
1. identificarea riscului,
2. analiza riscului,
3. reacţia la risc.

Identificarea riscului se realizează prin întocmirea unor liste de control, organizarea

unor sesiuni de identificare a riscurilor şi analiza informaţiilor culese.
Analiza riscului utilizează metode probabilistice cum sunt: determinarea valorii
aşteptate, simularea Monte Carlo, arborii decizionali, etc.
Reacţia la risc cuprinde măsuri şi acţiuni pentru diminuarea, eliminarea sau
repartizarea riscului

39
Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:
• întocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc, cum ar fi:
condiţii de mediu, rezultatele estimate, personalul, modificări ale obiectivelor, erorile şi
omisiunile de proiectare şi execuţie, estimările costurilor şi a termenelor de execuţie
etc.;
• analiza informaţiilor disponibile în arhiva instituţiilor publice care activează în
comunitatea locală respectivă, pentru identificarea problemelor care au apărut în
situaţii similare celor curente;
• utilizarea experienţei personalului operativ prin consultarea acestora la o sesiune
formală de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt conştienţi de
riscuri şi probleme pe care cei din birouri nu le sesizează. O comunicare eficientă
teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare şi diminuare a
riscurilor;
• identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislaţie, schimbări în guvernare,
tehnologie, relaţii cu sindicatele) prin parcurgerea publicaţiilor de specialitate.

40
Faza de analiză a riscului ia în considerare riscurile identificate în prima fază şi
realizează o cuantificare aprofundată a acestora. Pentru analiza riscului se foloseşte
un instrumentar matematic divers (analiza probabilistică, analiza Monte Carlo etc.).
Alegerea instrumentarului matematic trebuie să fie adaptată necesităţilor analizei şi să
ţină seama de volumul şi acurateţea datelor disponibile.

41
42
 5. INUNDAŢIILE

5.1. Introducere
Inundaţiile se produc atunci când apele de suprafaţă acoperă pământul
care în mod normal este uscat sau când apele depăşesc locurile închise
normal. Cel mai răspândit pericol dintre toate, inundaţiile pot apare
datorită precipitaţiilor anormal de mari, valurilor de furtună ale furtunilor
tropicale, distrugerii barajelor, căderilor masive şi rapide de zăpadă.
Majoritatea inundaţiilor sunt periculoase pentru aşezările umane şi
inundaţiile anuale, în medie, pot produce cca.20.000 de morţi şi
afectează 75 de milioane de oameni.
43
 5.2. Cauze
Cea mai importantă cauză a inundaţiilor este ploaia
excesivă. Ploaia poate fi sezonieră pe arii largi sau
poate forma om serie de furtuni localizate care produc
ploi de cele mai mari intensităţi. Unele inundaţii sunt
atribuite proceselor atmosferice şi oceanice cum ar fi
Oscilaţia sudică El Nino(ENSO) sau o serie de curenţi.
Zăpada este un alt contributor major la inundaţii.
El Niño (Copilul Domnului) se produce in zona
tropicală, sudică, a Oceanului Pacific, din cauza
încălzirii la suprafață a apelor oceanului și a
deplasării acestora dinspre partea vestică spre
partea estică (spre vestul Americii de Sud),
generând pe litoral secete, furtuni și inundații.
Temperatură anormală a apei marine măsurată la
suprafață în (°C), observații făcute în decembrie 1997 44
în timpul unui puternic El Niños (Sursă: NCEP, NOAA)
5.3. Tipuri de inundaţii
Inundaţiile bruşte – Acestea sunt în mod obişnuit definite ca fiind inundaţiile ce se produc în 6
ore de la începutul unei ploi foarte severe şi sunt în mod obişnuit asociate cu nori cumulus,
fulgere şi trăznete ca şi furtuni severe, cicloni tropicali sau trecerea unor fronturi masive de ploi.
Acest tip de inundaţii necesită a fi anunţate prin alarme rapid localizate şi răspuns imediat al
comunităţilor afectate dacă distrugerile au nevoie să fie reduse.
Inundaţiile bruşte sunt în mod normal rezultatul unei căderi torenţiale de ploaie, în special dacă
aria de primire de pe pante este capabilă să reţină şi să absoarbă parte semnificativă din apa
căzută.
Alte cauze ale inundaţiilor bruşte include distrugerea barajelor sau distrugerea rapidă a
blocurilor de gheaţă sau a altor obstrucţii de pe râuri.
Inundaţiile bruşte sunt pericole potenţiale în special acolo unde terenul este inundabil, suprafaţa
este înaltă iar apele curg prin canioane înguste şi unde furtunile severe cu ploi masive sunt
probabile. 45
Inundaţiile râurilor – Inundaţiile râurilor sunt produse în mod obişnuit de precipitaţiile
căzute în bazinele mari de primire sau prin căderea combinată de zăpadă sau uneori
de ambele.
Inundaţia se produce în bazinul râului cu afluenţii săi care pot drena o arie geografică
mare şi să cuprindă mai multe bazine independente ale râurilor. Spre deosebire de
inundaţiile bruşte, inundaţiile râurilor în mod normal se produc mai lent, sunt deseori
sezoniere şi pot continua zile sau săptămâni. În unele ţări semi-aride cum este
Australia, inundaţiile unor râuri care în mod normal nu au apă sau au un curs stagnant
se pot produce la săptămâni după căderea unei ploi masive, la sute de km mai în aval.
Înregistrările istorice ale inundaţiilor oraşelor de către râul principal pot fi
necaracteristice din punct de vedere al protecţiei împotriva inundaţiilor datorită
contribuţiei multiplilor afluenţi.
46
Inundaţiile costiere – Unele inundaţii sunt asociate cu ciclonii tropicali (denumiţi
uragane sau taifunuri). Inundaţiile catastrofale din cauza apei de ploaie sunt deseori
agravate de valurile de furtună de a lungul coastei. Apa sărată poate inunda
pământul prin unul sau o combinaţie de efecte ale valurilor de maree înalte, valurilor
de furtună sau tsunami.
Ca şi în inundaţiile râurilor, ploile intense căzute pe o arie geografică mare vor
produce inundaţii extreme în bazinele râurilor de coastă.

47
5.4. Cum pot contribui oamenii la inundaţii?

Inundaţiile sunt pericole naturale. Ele devin dezastre când afectează aşezările umane.
Magnitudinea şi frecvenţa inundaţiilor sunt deseori crescute datorită următoarelor acţiuni
umane:
Ø Aşezarea oamenilor în zonele supuse riscurilor de inundaţii contribuie la
dezastrele produse de inundaţii prin punerea în pericol a oamenilor şi a bunurilor
acestora. Cu toate acestea, beneficiile economice ale localizării aşezărilor umane în
zone susceptibile la riscurile de inundaţii depăşesc pericolele pentru anumite societăţi.
Presiunile din cauza creşterii numărului populaţiei şi lipsa terenurilor de asemenea
determină aşezarea localităţilor în zonele supuse riscurilor de inundaţii. De
asemenea dezvoltarea zonelor supuse riscurilor de inundaţii pot de asemenea să
modifice albiile râurilor care dacă nu sunt bine proiectate pot contribui la inundaţii.
48
Ø Urbanizarea contribuie la inundaţiile urbane în patru moduri.
Drumurile şi construcţiile acoperă terenul prevenind absorbirea excesului de apă astfel
încât apa îşi caută drumuri noi.
Reţeaua de drenuri din ariile urbane poate să elibereze apa şi să umple astfel canalele
naturale mai rapid decât drenajul natural, sau, poate să fie insuficientă şi astfel să dea
pe afară. Ori canalele naturale sau cele artificiale pot deveni insuficiente prin astuparea
lor cu resturi, sau obstruate de facilităţile de pe râu, împiedecând drenajul şi fiind
depăşite în ariile bazinului.

49
Ø Despădurirea şi îndepărtarea rădăcinilor creşte scurgerea de apă.
Eroziunea consecutivă cauzează sedimentarea în canalele râurilor care descresc
capacitatea lor de scurgere.

Ø Imposibilitatea de a menţine sau întreţine sistemele de drenaj, digurile şi

protecţiile din ariile vulnerabile contribuie de asemenea la inundaţii.

50
5.5. Efectele negative tipice
v Distrugerile fizice
Structurile sunt afectate prin:
a) forţa impactului apelor de inundaţie asupra structurilor
b) plutirea pe apele in creştere
c) Inundare
d) prăbuşire prin eroziune sau inmuiere şi
e) afectate prin resturile aduse de ape.
Distrugerile vor fi probabil mai mari in văi decat in locurile deschise din ariile joase.
Inundaţiile bruşte deseori vor mătura orice din drumul lor. In ariile de coastă, valurile de
furtună sunt distrugătoare atat in drumul lor la venire cat şi la retragere către mare.
Noroiul, petrolul şi alţi poluanţi aduşi de ape sunt depozitaţi şi distrug recoltele ca şi
clădirile. Saturarea solului poate produce alunecări de teren sau prăbuşiri. 51
v Victimele şi sănătatea publică
Curenţii de apă turbulentă pot dobori şi ineca oamenii şi animalele in adancimi relativ
mici. Inundaţiile majore pot conduce la un număr foarte mare de morţi prin inecare, in
special a oamenilor tineri dar in general produc multe răniri mai puţin serioase dar care
necesită internări şi deseori cresc incidenţa muşcăturilor de şerpi. Inundaţiile lente
produc puţine decese directe.
Imbolnăvirile endemice vor continua in ariile inundate, dar sunt puţine probe a legăturilor
lor directe cu inundaţiile in afară de diarei, malarie şi alte imbolnăviri virale la 8-10
săptămani după inundaţii.

52
v Aprovizionarea cu apă
Izvoarele deschise şi alte surse de apă de suprafaţă pot fi contaminare temporar prin
resturile aduse de apele de inundaţii sau de apa sărată adusă de valurile de furtună. Ele
vor fi contaminate cu agenţi patogeni din corpurile umane sau animale care sunt căzute
în sursele de apă sau dacă reţelele de canalizare se varsă în reţelele de aprovizionare
cu apă. Sursele de apă normale pot să nu fie disponibile câteva zile.

53
v Recolta şi produsele alimentare
O întreagă recoltă poate fi pierdută ca şi vitele într-o inundaţie pe termen lung. Stocurile
de alimente pot fi pierdute prin submersiune sau depozitele de alimente pot fi inundate
conducând la lipsuri imediate de alimente. Majoritatea pierderilor agricole rezultă din
inundarea recoltei. Susceptibilitatea la inundaţii depinde de tipul de recoltă şi de durata
inundaţiei. Un mare număr de animale pot fi omorâte în cursul inundaţiilor ducând astfel
la lipsuri în aprovizionarea cu lapte şi alte produse animaliere ca şi în lipsa animalelor de
muncă.
Aceste pierderi la care se adaugă posibilele pierderi ale fermelor ca şi a stocurilor de
seminţe pot stingheri viitoarele eforturi de refacere a culturilor agricole.

54
5.6. Măsurile posibile de reducere a riscurilor
Majoritatea deceselor şi multe dintre distrugerile provocate de inundaţii pot fi prevenite
prin aplicarea măsurilor de pregătire ca şi a celor de reducere a efectelor negative.
Primul pas implică identificarea elementelor vulnerabile prin întocmirea unei hărţi a
pericolului de inundaţii şi apoi prin integrarea acestor informaţii într-un plan de pregătire
şi dezvoltare. O strategie poate combina reglementările folosirii terenurilor din zonele
inundabile cu măsurile de control a inundaţiilor. Planificatorii vor putea să-şi aducă
contribuţia prin o serie de discipline începând cu evaluarea riscului a nivelului riscului
acceptabil şi a viabilităţii activităţilor propuse. Informaţiile şi asistenţa pot fi obţinute din
diferite surse începând de la agenţiile internaţionale şi până la nivelul comunităţii
respective.
55
q Întocmirea hărţilor de risc ale zonelor inundabile
Inundaţiile sunt descrise în mod normal în termeni de frecvenţă statistică folosind ca
parametru repetarea lor la o perioadă de 100 de ani pentru programele de reducere a
efectelor lor negative. Harta de bază poate fi combinată cu alte hărţi şi date pentru a
forma un tablou complet al zonei inundabile. Alte date necesare includ analiza frecvenţei
inundaţiilor, hărţile inundaţiilor, frecvenţa lor şi distrugerile înregistrate, ca şi alte date
precum densitatea populaţiei şi hărţile infrastructurilor. În unele ţări în curs de dezvoltare,
obţinerea unor informaţii extensive pe termen lung poate fi dificilă. Tehnicile cu sensori
asigură o alternativă la tehnicile tradiţionale ale înscrierii pe hartă a zonelor inundabile şi
pot fi la fel de eficiente sau chiar mai eficiente din punct de vedere al costurilor întrucât
ele permit estimarea unor date care altfel ar necesita o serie de manopere costisitoare
din punct de vedere al cantităţii de muncă necesară cum ar fi studiile hidrologice pe arii
extinse. 56
q Controlul folosirii terenului
Scopul reglementărilor de folosire a terenurilor este de a reduce pericolul pentru viaţă,
bunuri materiale şi dezvoltare atunci când apele cu nivel foarte mare inundă zonele
joase sau zonele de coastă. Reglementările folosirii terenurilor asigură că riscurile de
inundaţii nu sunt mai crescute de folosirea incorectă a terenurilor. De un interes
particular sunt regiunile de expansiune urbană. Următoarele elemente trebuiesc
rezolvate:
1. Reducerea densităţilor: În ariile supuse riscului de inundaţii, numărul de victime
probabile este direct legat de densitatea populaţiei din zona supusă acestui risc. Dacă o
arie este încă în stadiile de planificare, reglementările densităţii pot fi introduse în plan.

57
Pentru zonele de altfel ocupate, în special aşezările provizorii, reglementările densităţii
pot constitui o problemă sensibilă şi vor trebui să fie rezolvate problemele socioeconomic
ale relocării. Din nefericire, există multe situaţii în care aşezările cu densităţi
neplanificate sunt localizate în zonele inundabile. Planificatorii trebuiesc să încorporeze
măsurile de îmbunătăţire ale locurilor respective şi de reducere a vulnerabilităţii.

2. Interzicerea unor funcţii specifice: Nici o dezvoltare majoră nu ar trebui să fie

permisă în ariile găsite a fi susceptibile de a fi inundate în medie o dată la 10 ani. Ariile
de mare risc pot fi folosite doar pentru funcţii cu un potenţial mai mic cum ar fi rezervaţiile
naturale, facilităţi sportive şi parcuri. Funcţiile susceptibile de a fi distruse cum ar fi un
spital sunt permise doar în ariile sigure.

58
3. Relocarea elementelor care blochează scurgerea apei: În plus la pericolele
generale de a fi luate de ape, clădirile ce blochează cursul apelor de inundaţie pot
produce distrugeri prin aceasta crescând nivelul inundaţiei chiar şi în zonele care în mod
normal nu sunt inundate.
4. Reglementările de folosire a materialelor de construcţii: În unele zone clădirile din
lemn şi alte structuri uşoare trebuie să fie evitate. În unele zone clădirile din pământ
(chirpici sau vălătuci) sunt permise doar dacă măsurile de protecţie la inundaţii au fost
luate.
5. Asigurarea de căi de evacuare: Aşezările supuse riscului de inundaţii trebuie să aibă
căi de evacuare şi asigurarea ariilor de refugiu bine stabilite din vreme în locuri înalte.

59
5.7. Alte strategii de prevenire
Achiziţia de teren în zonele inundabile de către agenţiile de dezvoltare, poate ca o
soluţie alternativă pentru construcţii;
Stabilirea de stimulente (împrumuturi sau subvenţii, reduceri de taxe) pentru a
încuraja dezvoltarea viitoare a unor locaţii sigure folosind metode sigure de construcţii;
Diversificarea producţiei agricole cum ar fi folosirea unor hibrizi rezistenţi la inundaţii
sau ajustarea sezonului de însămânţare; stabilirea unor alocaţii pentru constituirea
rezervelor pentru inundaţii;
Reîmpădurirea, managementul stabilirii păşunatului şi controlul acestuia pentru a
creşte absorbţia;
Construirea unor zone mai înalte sau a unor construcţii care să poată fi folosite ca
refugiu dacă evacuarea nu este posibilă.
60
Reducerea inundaţiilor are ca scop descreşterea cantităţii de apă ce se scurge, prin în
special stimularea vărsării şi este foarte eficientă când se foloseşte în bazinul de drenaj
al apelor. Tratamentele tipice include reîmpădurirea sau reînsămânţarea refacerea
sistemului de terase şi protecţia vegetaţiei împotriva incendiilor supra păşunatului şi a
altor măsuri.
Alte măsuri implică îndepărtarea sedimentelor şi a resturilor din albiile râurilor şi
construirea sau refacerea diverselor arii de reţinere a râurilor în parcuri sau pădurici.

61
5.8. Planul principal
Ghidul de bază care asigură oficialităţilor locale şi proprietarilor de terenuri informaţiile
necesare asupra zonelor inundabile este denumit Planul principal. Acest plan conţine
regulile de control a folosirii terenurilor şi programul de informaţii publice.
Paşii ce vor fi întreprinşi în întocmirea acestui Plan principal sunt:
1) Obţinerea unei hărţi exacte a ariei respective;
2) Înscrierea datelor hidrologice pentru anumite situaţii de inundaţie pe ultimii 100 de ani;
3) Delimitarea zonelor inundabile şi a frecvenţei inundaţiilor folosind canalul existent şi
condiţiile respective.
4) Estimarea pierderilor produse de inundaţii pentru variatele posibilităţi şi întocmirea
curbelor de frecvenţă a distrugerilor anuale;

62
5) Revizuirea tuturor distrugerilor produse de inundaţii ca şi a măsurilor posibile de
reducere a acestora, cum ar fi digurile, canalele, etc.
6) Întocmirea proiectelor preliminare şi estimarea costurilor pentru alternativele
selecţionate şi delimitarea zonelor inundabile ce rămân la situaţiile avute în vedere;
7) Stabilirea volumului distrugerilor pentru fiecare alternativă de inundaţie;
8) Întocmirea unei analize cost/beneficiu pentru fiecare alternativă;
9) Revizuirea fiecărei alternative pentru alţi factori posibili folosirea multiplelor
oportunităţi şi factori de mediu;
10) Selecţionarea unor alternative sau a unor combinaţii acceptabile pentru fiecare
jurisdicţie administrativă afectată;
11) Publicarea unui raport asupra Planului principal cu documentarea proceselor
prezentate mai sus.
63
5.9. Nevoile tipice post -dezastru
Răspunsul iniţial la inundaţii al autorităţilor locale va include:
Căutarea şi salvarea;
Asistenţa medicală;
Evaluarea dezastrului;
Măsuri pe termen scurt şi asigurarea apei potabile;
Purificarea apei;
Supravegherea epidemiologică;
Adăpostirea temporară.
Măsurile secundare de răspuns vor include:
Reparaţiile sau reconstrucţia locuinţelor;
Restabilirea sau crearea de locuri de muncă;
64
Măsurile secundare de răspuns vor include:
Reparaţiile sau reconstrucţia locuinţelor;
Restabilirea sau crearea de locuri de muncă;
Asistarea refacerii agriculturii prin credite, distribuirea de materiale
agricole şi instrumente ca şi animale;
Asistenţa prin refacerea întreprinderilor mici şi îmbunătăţirea celor
piscicole ca şi acţiuni individuale.

65
66
67
 6. CUTREMURELE
6.1.Introducere
Cutremurele sunt unul din cele mai distructive pericole naturale, ele se pot produce în
orice moment al anului, ziua sau noaptea , cu debut brusc şi foarte puţine semne
premonitorii.
Ele pot distruge clădirile în secunde, omorând sau rănind ocupanţii. Cutremurele nu
distrug numai localităţile în întregime dar pot destabiliza guvernul, economia şi structura
socială a unei ţări.

68
6.2. Cauze
Crusta pământului este un strat de roci de grosime diferită ce variază de la aproximativ
10 km grosime sub oceane la 65 de km sub continente. Crusta nu este continuă ci este
formată din porţiuni denumite plăci, care variază în dimensiuni de la câteva sute la mai
multe mii de km. Teoria tectonicii plăcilor susţine că aceste plăci alunecă unele peste
celelalte în cadrul unei mantale mobile şi sunt conduse de un mecanism încă
neconfirmat, dependent de curenţii de convecţie termală. Când plăcile vin în contact una
cu cealălaltă, o serie de şocuri se transmit către crustă. Aceste şocuri pot fi clasificate în
funcţie de tipul de mişcări ce se transmit de a lungul plăcilor, la graniţele acestor:
a) depărtarea uneia faţă de cealaltă,
b) alunecarea relativă a marginilor una faţă de cealălaltă şi
c) împingerea uneia faţă de cealălaltă.
Toate aceste mişcări sunt asociate cu cutremure. 69
Ariile în care se manifestă şocurile la graniţele plăcilor cu eliberarea energiei acumulate
prin alunecare sau rupturi sunt cunoscute ca falii. Teoria revenirii elastice spune că
crusta este continuu supusă mişcărilor plăcilor tectonice şi că ajunge uneori într-un punct
de maximum.
Se produce atunci o ruptură de a lungul faliei şi marginea rocilor iar revenirea lor elastică
este eliberată. În mod obişnuit rocile revin pe ambele părţi ale faliei în direcţii opuse.
Energia generată de un cutremur nu este intotdeauna eliberată violent in unele cazuri
fiind eliberată uşor şi gradual. Tremurăturile minore ale pămantului sunt inregistrate zilnic
in ţările situate in zonele supuse riscului de cutremure dar nu se ştie dacă ele sunt
cauzate de aceleaşi procese ca şi cutremurele rare dar foarte puternice care pot distruge
oraşele.

70
De altfel unele cutremure sunt asociate cu activităţi vulcanice, cele mai distrugătoare
cutremure par să fie legate cu rupturile bruşte ale crustei pămantului. Variaţiile in
intensitate ale cutremurelor sunt legate de cantitatea de energie eliberată in focar, de
distanţa de la focar şi de adancimea acestuia ca şi de proprietăţile structurale ale rocilor
sau a solului la suprafaţă.

71
6.3. Metodele ştiinţifice şi instrumentaţia
Predicţii exacte şi precise ale deplasărilor bruşte ale faliilor ca şi a cutremurelor ce
rezultă încă nu sunt posibile, cu toate că sistemele mecanice fac posibile instituirea
semnalelor de alarmă către populaţia înconjurătoare imediat după detectarea unui
cutremur. Activităţi rezonabile de evaluare a unei activităţi seismice potenţiale pot fi
făcute cu încredere bazate pe:
1. cunoaşterea zonelor supuse riscurilor seismice , obţinută prin studierea incidenţei
istorice ca şi a tectonicii plăcilor.
2. monitorizarea activităţii seismice prin folosirea seismografelor şi a altor instrumente.
3. folosirea unor observaţii ştiinţifice de bază cum ar fi elevaţia şi turbiditatea apelor din
fântâni şi măsurarea nivelului de radon eliberat în apă.
(Folosirea comportării animalelor ca indicator este încă destul de controversată şi este
dificil de interpretat). 72
Monitorizarea seismicităţii globale – Datele staţiunilor seismice din mai mult de 80 de
ţări sunt trimise de rutină la Centrul Naţional de Informare asupra Cutremurelor al
Institutului Statelor Unite de supraveghere geologică.
Aceste informaţii sunt folosite pentru a determina extinderea problemei pericolului
seismic. Scopul este de a se realiza capacitatea de a detecta şi caracteriza cutremurele
mai mari de 40 Richter din întreaga lume.

73
6.4. Efectele negative tipice
Ø Distrugerile fizice
Distrugerile se produc în aşezările umane, clădiri, structuri şi infrastructuri în special
poduri, şosele suspendate, căi ferate, facilităţi de tratare a apei, linii de transport a
utilităţilor, conducte, facilităţi de producer a energiei electrice şi staţiile de transformare.
Replicile pot distruge mai mult structurile slăbite de şocul principal.
Efectele secundare semnificative include incendiile, prăbuşirile de baraje şi alunecările
de teren care pot bloca cursurile de apă şi produce astfel inundaţii. Distrugerile pot să
apară la facilităţile ce folosesc sau prelucrează substanţe toxice periculoase conducând
la posibile eliberări ale acestora în mediul înconjurător. Se pot produce şi distrugeri ale
sistemelor de comunicaţii.

74
Ø Victimele
Morbiditatea prin leziunile produse de cutremur poate fi destul de mare în special când
cutremurele apar în arii cum ar fi:
a) cele cu o mare densitate de populaţie, în special când arterele de comunicaţii sunt
înguste şi clădirile nu sunt rezistente la cutremur şi/sau pământul este nesigur şi instabil;
b) unde clădirile de lemn sau din stânci sunt comune şi au acoperişuri grele.
Nivelul morbidităţii poate fi mare atunci când cutremurul se produce noaptea din cauză
că majoritatea oamenilor se află în case şi semnele premonitorii cum ar fi tremurăturile
de dinaintea cutremurului nu sunt simţite în somn iar aparatura de informare nu prea
este folosită pentru a primi semnalele de alarmă. În timpul zilei, oamenii sunt în mod
special vulnerabili dacă sunt cazaţi în construcţii mari şi nesigure cum ar fi şcolile şi
birourile.
75
Numărul victimelor în general descreşte cu distanţa faţă de epicentru. În general sunt
mai mult de trei ori mai mulţi răniţi decât decedaţi. Proporţia decedaţilor poate fi uneori
mai mare dacă se produc alunecări masive de teren sau alte pericole cum ar fi tsunami.
În ariile unde casele sunt construite din materiale uşoare, în special din lemn, victimele
sunt în general foarte reduse dar cu toate acestea incendiile secundare pot să se
răspândească rapid crescând numărul de răniţi şi decedaţi.

76
Ø Sănătatea publică
Cea mai răspândită problemă de sănătate este reprezentată de fracturi. Alte pericole
pentru sănătate pot apare dacă:
a) apar inundaţii secundare.
b) Aprovizionarea cu apă este distrusă şi se folosesc apele contaminate (cu toate
acestea nu sunt elemente de documentare a apariţiei de epidemii hidrice după
cutremure); sau
c) oamenii sunt concentraţi în tabere de sinistraţi foarte aglomerate.
Deşi un cutremur este puţin probabil să producă orice alte epidemii, îmbolnăvirile
endemice pot deveni virulente dacă măsurile de control slăbesc şi apar condiţii precare
de igienă. Consecinţele psihologice ale populaţiei care a trecut printr-un cutremur
inclusiv traumele psihice şi depresiile pod să se prelungească uneori câteva luni.
77
Ø Aprovizionarea cu apă
Sunt probabile probleme severe din cauză că:
Sistemele orăşeneşti de aprovizionare cu apă pe conductele de canalizare pot fi
serios afectate sau contaminate, în special dacă cele de eliminare a apelor menajere au
fost de asemenea afectate.
Barajele de retenţie a lacurilor de acumulare pot fi distruse.
Izvoarele deschise pot fi blocate de distrugeri.
Cutremurele pot schimba nivelul apelor freatice cu posibilul efect al reducerii
izvoarelor şi a cursurilor de apă de suprafaţă.

78
Ø Aprovizionarea cu alimente
Distribuţia apei şi sistemele de comercializare pot fi distruse. Irigaţiile pot fi afectate. În
ariile unde cutremurele cresc probabilitatea inundaţiilor sau pot crea tsunami, stocurile
de alimente şi recolta pot fi pierdute. Cu toate acestea în mod tipic, cutremurele nu reduc
aprovizionarea locală cu alimente.

79
6.5. Măsurile posibile de reducere a riscurilor
Câteva strategii generale pot fi încorporate într-un program general de siguranţă
seismică cum ar fi reducerea vulnerabilităţii structurale, reglementările folosirii terenurilor
şi programele de informare a publicului. De altfel deşi aceste programe nu pot garanta
că nu vor fi pierderi de vieţi cauzate de cutremure , totuşi ele pot reduce numărul de
victime şi distrugerile de bunuri materiale.
Planurile trebuie să prevadă:
1. Definirea zonelor geografice vulnerabile şi structurile vulnerabile prin evaluarea
riscurilor şi informarea asupra distrugerilor.
2. Stabilirea unui program extensiv de informare a publicului despre cutremure şi
pericolele secundare ca şi măsurile de reducere a efectelor negative şi de pregătire.
3. Stabilirea unui program de asistenţă tehnică inclusiv cu elemente inginereşti şi
arhitecturale pentru a îmbunătăţi rezistenţa seismică a clădirilor, construirea şi locuirea,
folosind toate tehnicile şi pregătind rezidenţii locali.
80
6.6. Acţiunile posibile de reducere a distrugerilor produse de cutremure
Dezvoltarea unor tehnici de construcţie rezistente seismic;
Desfăşurarea unui program pentru introducerea tehnicilor îmbunătăţite de construcţii
în industria de construcţii şi educarea publicului general;
Analizarea tipurilor de sol şi a structurii geologice pentru determinarea siguranţei
relative a locurilor construite;
Instituirea de stimulente pentru înlăturarea construcţiilor nesigure sau construirea de
locuinţe în locuri nesigure sau mult mai posibil îmbunătăţirea nivelului lor de siguranţă;
Instituirea de stimulente pentru încurajarea dezvoltării viitoare a unor locuri mai sigure
şi a unor metode mai sigure de construire prin:
– controlul folosirii terenurilor sau zonarea lor;
– codurile de siguranţă a construcţiilor standarde şi mijloace pentru consolidarea lor;
81
– taxarea favorabilă, împrumuturi sau subvenţii pentru utilizarea ariilor sigure şi folosirea
metodelor adecvate de construire;
– stimulente pentru dezvoltarea folosirii corecte a terenurilor.
Reducerea distrugerilor posibile datorită efectelor secundare prin:
– identificarea locurilor posibil supuse riscului de alunecări de teren şi restrângerea
construirii în acele arii;
– instalarea de dispozitive care vor înlătura distrugerile liniilor de transport a energiei
electrice şi de gaze evitându-se astfel incendiile;
– verificarea capacităţii barajelor şi a altor lucrări de artă pentru a rezista la forţele
eliberate de cutremure şi consolidarea lor dacă este necesar.

82
6.7. Măsurile specifice de pregătire
v Pregătirea comunităţilor – Pregătirea comunităţilor este vitală pentru reducerea
efectelor negative ale impactului cutremurelor. Cele mai eficiente programe sunt
formale şi iniţiate la nivelul comunităţilor cu sprijin din partea autorităţilor locale şi
naţionale.
v Educaţia publicului – Pregătirea include educarea publicului referitor la cauzele şi
caracteristicile unui cutremur şi ce trebuie să facă dacă se produce. Oficialităţile
publice şi serviciile trebuie să întocmească planurile de urgenţă pentru a reacţiona la
om urgenţă.

83
Programele de avertizare a populaţiei pot fi destinate să ajungă la fiecare persoană
vulnerabilă şi pot reduce semnificativ costurile sociale şi pierderile materiale ale unui
cutremur. Unele exemple de informaţii care pot fi asigurate includ:
- Cauzele cutremurelor şi semnele de alarmă;
- Avertizarea asupra riscurilor de cutremur şi căile de reducere a vulnerabilităţii
personale;
- Căile practice de întărire a caselor vulnerabile;
- Ce trebuie făcut în eventualitatea unui cutremur (cu posibilele participări la exerciţii);
- Cum să se formeze echipele de sprijin în căutare-salvare ca şi în activităţile de refacere
post-dezastru.

84
v Planificarea – Oficialităţile publice şi serviciile trebuie să întocmească planuri de
urgenţă pentru a reacţiona la urgenţe. Activităţile din sectorul public pot include:
Revizuirea adecvării structurilor facilităţilor care sunt esenţiale pentru răspunsul la
dezastre cum ar fi spitalele, pompierii, instalaţiile de comunicaţii şi actualizarea lor dacă
este nevoie;
Pregătirea echipelor pentru căutare-salvare sau asigurarea disponibilităţii rapide a
echipamentelor de detecţie;
Pregătirea echipelor de evaluare a dezastrului;
Identificarea locurilor sigure unde populaţia vulnerabilă poate fi relocată;
Pregătirea personalului de îngrijiri pentru traumatisme;
Planificarea unor mijloace alternative de aprovizionare cu apă;
Pregătirea planurilor pentru curăţarea străzilor şi asigurarea accesului de urgenţă;
85
 Pregătirea sistemelor de comunicaţii de urgenţă şi a mesajelor pentru public referitor
la securitatea lui;
Pregătirea echipelor de stabilire dacă clădirile sunt apte pentru reocupare;
Pregătirea planurilor pentru inundaţii în ariile supuse acestui risc;
Coordonarea pregătirilor cu organizaţiile voluntare.

86
6.8. Nevoile tipice post-dezastru
Impactul imediat al unui cutremur afectează toate sectoarele comunităţii şi autorităţile
locale trebuiesc să sublinieze la inceput operaţiunile de căutare salvare ale victimelor.
Ulterior trebuie să se acorde asistenţa medicală de urgenţă in special in primele 72 de
ore.
In al treilea rand se va face o evaluare a distrugerilor şi a nevoilor, pentru sa informa
agenţiile locale şi cele internaţionale cu privire la nevoile de ajutor.
In al patrulea rand, supravieţuitorii vor necesita asistenţa de ajutor cum ar fi alimente
apă şi adăposturi de urgenţă. Trebuie să se acorde atenţie redeschiderii drumurilor,
restabilirii comunicaţiilor, accesul in ariile indepărtate şi desfăşurarea evaluării
dezastrului.

87
În finalul perioadei de urgenţă, trebuie ca nevoile refacerii pe termen lung să devină
prioritare. Perioada post-cutremur prezintă o oportunitate pentru reducerea viitoarelor
riscuri prin actualizarea sau întărirea măsurilor de creştere a rezistenţei seismice a
clădirilor, folosirea terenurilor şi a codurilor de rezistenţă a clădirilor sau reconstrucţia
celor care au nevoie.
Punctul central va fi pe:
repararea şi reconstrucţia elementelor de aprovizionare cu apă, canalizare energie
electrică şi drumuri;
asistenţa tehnică, materială şi financiară pentru repararea şi reconstruirea locuinţelor
şi clădirilor publice;
programe pentru revigorarea economiei;
asistenţa financiară pentru indivizi şi întreprinderi pentru refacerea economică.
88
89
 7. ERUPŢIILE VULCANICE
7.1. Cauze
Magma – Ingredientul de bază al erupţiei vulcanice este constituit din rocile topite
(magma) şi o acumulare de gaze sub un vant vulcanic activ, care poate sufla fie
pe mare fie pe uscat. Magma este compusă din silicaţi, conţine gaze dizolvate şi
uneori minerale cristalizate intr-o suspensie quasi lichidă. Pusă in mişcare de
fierbere şi de presiunea gazelor, magma, care este mai uşoară decat rocile
inconjurătoare, se deplasează in sus. Cand ajunge la suprafaţă, presiunea scade
permiţand gazelor dizolvate să iasă din soluţie impingand magma prin intermediul
vantului vulcanic care este eliberat. Vulcanul expulzează rocile topite şi fluide
denumite lava şi/sau cenuşă şi fragmente de rocă denumite tefra. Cu cât
presiunea este mai mare cu atât erupţia este mai violentă.
90
7.2 Caracteristicile generale ale erupţiilor vulcanice
Pericolele vulcanice primordiale sunt asociate cu produsele erupţiei: fluxurile
piroclastice, cenuşa, fluxurile de lavă şi gazele vulcanice. Cele mai distructive
fenomene secundare includ, alunecările de teren şi tsunami.
a) Fluxurile piroclastice
Fluxurile piroclastice (in limba greacă piroclastic inseamnă distrus de foc) sunt cele
mai periculoase fenomene vulcanice dintre toate cele care există din cauză că nu
există nici un fel de apărare impotriva lor.
Ele sunt direcţionate orizontal de către explozii sau de exploziile de gaze ce se
deplasează rapid şi conţin cenuşă şi fragmente mai mari in suspensie. Ele se
deplasează cu mare viteză şi ard totul in calea lor.

91
Aceste revărsări se deplasează ca o avalanşă de zăpadă sau stanci din cauză că ele
conţin in mare incărcătură de praf şi fragmente de lavă care sunt mai dense decat
aerul. Gazele continuă să fie eliberate pe măsură ce fluxul se deplasează, creand un
nor ce se extinde continuu.
Fluxul piroclastic distruge orice in drumul său şi sunt la originea majorităţii deceselor
asociate cu erupţiile vulcanice.
b) Căderile de cenuşă
Particulele mai mici decat 2 mm sunt considerate a fi cenuşă. Majoritatea vulcanilor
emit cenuşă, dar emisiile variază foarte larg in volum şi intensitate. Căderile masive
de cenuşă pot cauza intunecarea completă sau să reducă drastic vizibilitatea.
Particulele fine din marile erupţii pot inconjura globul şi să aibă un mare efect asupra
climatului mondial.
92
Norii de praf şi cenuşă pot rămane in aer zile sau săptămani şi să se răspandească
pe mari distanţe producand dificultăţi in circulaţie şi respiraţie ca şi să contribuie la
prăbuşirea clădirilor ca şi in desfăşurarea traficului aerian. Particulele mai mari de
tefra sunt blocuri sau roci denumite bombe care nu au fost găsite la distanţe mai mari
de 4 km. Tefra pot avea temperaturi mari şi pot produce incendii cand cad pe
structurile construite sau pe vegetaţie.
c) Fluxurile de lava
Fluxurile de lavă sunt formate din lavă fierbinte topită care curge dintr-un vulcan şi se
răspandeşte de a lungul zonei invecinate cu vulcanul. Depinzand de vascozitatea ca
şi de panta vulcanului, o astfel de scurgere de lavă poate să se deplaseze cu o viteză
de cca. 54 de km pe oră, ceea ce inseamnă că fiinţele vii pot să se deplaseze către
zone mai sigure. Uneori desprinderile din curentul de lavă pot provoca mici avalanşe
fierbinţi. 93
d) Gazele vulcanice
Gazele sunt produse orice erupţie vulcanică şi pot fi emise de Vulcan in perioadele de
inactivitate, fie intermitent fie continuu. Gazele vulcanice sunt compuse in majoritatea
lor de aburi, sau pot conţine o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat şi
cantităţi mici dar măsurabile de acid hidrocloric sau hidrofluoric toxice. Bioxidul de
carbon este deseori un component major al gazelor vulcanice şi are un efect asfixiant
din cauză că este mai dens decat aerul se dispune in zonele mai joase in văi.
e) Alunecările de teren
Cantităţile enorme de cenuşă şi de fragmente mai mari ce se vor acumula după o
erupţie pe versanţii unui vulcan pot atinge uneori o grosime de caţiva metri. Atunci cand
aceste cantităţi se amestecă cu apa, rămăşiţele acestea se transformă intr-un material
care curge cu uşurinţă in jos.
94
Un flux primar de resturi este produs de către activitatea eruptivă cum ar fi
amestecarea cu zăpadă şi gheaţă a materialelor vulcanice fierbinţi şi un flux secundar
de resturi care rezultă atunci cand peste acestea cade o cantitate mare de ploaie şi
care saturează depozitele vulcanice.
Nivelul ploilor este influenţat de volumul de noroi şi de resturi, vascozitatea acestora şi
de panta terenului. Viteza de scurgere a unui astfel de flux poate atinge 100 de km/oră
şi distanţa parcursă poate depăşi 100 de km. Fluxul de Noroi şi resturi vulcanice poate
fi foarte distrugător. Ele au ingropat oraşe intregi cum au fost oraşul Armero din
Columbia. Ele pot să se reverse in albia raurilor producand inundaţii şi schimband
cursul raurilor.

95
f) Tsunami
Tsunami sunt generate de mişcarea fundului oceanului posibil produse de o erupţie
vulcanică. Într-un studiu asupra erupţiilor vulcanice din ultimul mileniu, decesele
umane ce au rezultat din pericolul indirect de tsunami sunt la fel de semnificative ca şi
acelea produse prin fluxurile de materiale piroclastice sau primare de noroi.
7.3. Problemele predicţiei erupţiilor
Deşi s-au făcut progrese semnificative in ceea ce priveşte predicţia pe termen lung a
erupţiilor vulcanice, tehnicile de monitorizare nu au progresat pană la punctul in care
predicţiile să fie precise. In scopul alarmării publicului şi a evitării alarmelor false,
predicţiile ideale trebuie să asigure informaţii referitoare la locul, momentul şi
magnitudinea erupţiei pentru a se preveni haosul şi lipsa de incredere. Importanţa
unor comunicaţii imbunătăţite intre oamenii de ştiinţă şi autorităţi este de asemenea
subliniată. 96
Cea mai mare piedică pentru predicţii este lipsa de studii de monitorizare de bază, care
să descrie intreaga paletă de caracteristici ale vulcanului şi cei mai periculoşi vulcani din
lume ca şi istoria lor. In special se accentuează problema celor mai periculoşi vulcani din
lume care sunt situaţi in arii dens populate care au doar resurse limitate pentru
monitorizarea lor.
7.4. Factori ce contribuie la vulnerabilitate
Solurile vulcanice foarte fertile şi terenurile agricole, atrag oamenii să se aşeze pe ele şi
pe versanţii vulcanilor . Aceşti oameni sunt cei mai vulnerabili dacă ei şi-au dispus
casele in josul vantului sau in drumul unor canale active istoric pentru torenţii de lavă şi
de noroi sau foarte aproape de albiile raurilor care probabil se vor revărsa in situaţia
producerii unor erupţii vulcanice. Structurile construite care au acoperişuri ce prin
proiectare nu pot rezista la acumularea de cenuşă sunt vulnerabile chiar la distanţe mai
mari faţă de vulcani. Toate materialele combustibile constituie un risc in astfel de situaţii97
7.5. Efectele adverse tipice
a) Victimele şi sănătatea publică
Decesele pot apare ca urmare a torenţilor de noroi şi de materiale piroclastice şi de lavă
şi mult mai puţin datorită gazelor toxice. Rănirile pot apare ca urmare a impactului cu
rocile căzătoare şi prin ingropare in noroi.
Arsurile pielei şi arsurile căilor aeriene respiratorii pot apare ca urmare a expunerii la
aburi şi la praful incins. Căderile de cenuşă şi gazele toxice pot produce tulburări
respiratorii pentru oameni şi animale. Gazele netoxice de densitate mai mare decat aerul
ca bioxidul de carbon, pot fi periculoase dacă se acumulează in părţile mai joase.
Sistemele de aprovizionare cu apă dacă devin contaminate cu cenuşă pot conţine
substanţe chimice toxice şi să producă imbolnăviri. Decesele pot apare ca urmare a
foametei induse de erupţiile vulcanice şi tsunami.
98
b) Aşezările şi infrastructurile
Trebuie să ne aşteptăm la distrugerea completă a tot ceea ce este în drumul fluxurilor
piroclastice, de lavă sau noroi, inclusiv vegetaţia, terenurile agricole, aşezările umane,
structurile, podurile, drumurile şi alte infrastructuri. Structurile construite se pot prăbuşi
sub greutatea cenuşii in special dacă este udă. Căderile de cenuşă pot fi suficient de
fierbinţi pentru a produce incendii. Inundaţiile se pot produce datorită umplerii albiilor
raurilor cu depozite vulcanice, sau cu un amestec cu mari cantităţi de zăpadă sau gheaţă.
Raurile işi pot schimba cursul prin diverse obstacole.
Căderile de cenuşă pot distruge sistemele mecanice prin blocarea celor cum ar fi
sistemele de irigaţii, motoarele aviatice şi alte motoare. Sistemele de comunicare pot fi
distruse datorită furtunilor electrice ce se pot produce in norii de cenuşă. Transportul
aerian, rutier şi naval pot fi afectate. Afectarea traficului aerian prin erupţiile masive de
cenuşă poate avea un efect serios asupra răspunsului de urgenţă. 99
c) Recolta şi aprovizionarea cu alimente
Culturile agricole care se află in drumul noroiului sau a fluxului piroclastic sau de lavă
vor fi distruse şi pot face ca pămantul şi recolta care se află in drumul noroiului, a
fluxurilor de materiale piroclastice şi de lavă să fie afectat şi să devină inutilizabil
temporar in scop agricol. Căderile massive de cenuşă pot distruge recolta de fructe.
Vitele pot suferi din cauza inhalării de gaze toxice sau cenuşă. Cenuşa ce conţine
substanţe toxice cum ar fi fluorurile poate contamina terenurile păşunilor.
7.6. Măsurile posibile de reducere a riscurilor
Următoarele măsuri de protecţie pot fi luate pentru a asigura o protecţie temporară sau
permanentă împotriva fenomenelor distructive.
a) Protecţia împotriva căderilor de cenuşă
Protecţia clădirilor prin folosirea unor acoperişuri rezistente la cenuşa fierbinte.
Acoperişurile trebuie să aibă capacitatea de a rezista la greutatea cenuşii. 100
Acoperişurile in pantă ajută la facilitarea inlăturării cenuşii. Acoperirea cu tablă este
recomandată pentru rezistenţa la foc şi poate fi folosită pentru acoperirea ferestrelor ca
apărare impotriva particulelor mari. Este foarte important ca cenuşa să fie periodic
inlăturată de pe acoperiş pentru a preveni prăbuşirea acestuia. Purtarea de filtre pe
nas şi gură pentru a proteja căile aeriene respiratorii impotriva prafului şi a cenuşii. De
asemenea hidranţii şi alte resurse de urgenţă trebuiesc să fie protejate impotriva
ingropării in cenuşă.
b) Protecţia împotriva fluxurilor piroclastice
In ariile unde există riscul de explozii şi crearea de torenţi de lavă sau materiale
piroclastice, distrugerea poate fi aproape totală şi foarte rapidă. Singura protecţie reală
impotriva acestor fenomene este evacuarea inaintea producerii lor.

101
c) Protecţia împotriva torentelor de noroi
• Planificarea căilor de evacuare pentru a scăpa către locurile inalte.
• Ridicarea diverselor bariere pentru a stăvili torentele de noroi in faţa aşezărilor.
• Scăderea nivelului apelor in rezervoare sau lacurile din drumul torentelor de nori sau
materiale piroclastice pentru a evita inundaţiile.
• Construirea de diguri sau canale de a lungul albiilor raurilor pentru a abate direcţia de
scurgere a torenţilor de noroi.
• Construirea de diguri pentru a controla căderea de mari cantităţi de noroi.
• Construirea de aşezări temporare in afara ariilor unde există riscul de producere a
torentelor de noroi.

102
d) Protecţia împotriva fluxurilor de lavă
§ Planificarea căilor de evacuare pentru a scăpa către locurile inalte.
§ Ridicarea diverselor bariere pentru a stăvili torentele de lavă in faţa aşezărilor.
§ Bombardarea din avioane a digurilor care stanjenesc scurgerea lavei şi o indreaptă in
direcţii necontrolate.
§ Răcirea lavei prin stropirea cu mari cantităţi de apă. (Această acţiune deşi
costisitoare a fost eficientă in Islanda in salvarea unui port).
§ Construirea de aşezări temporare in afara ariilor unde există riscul de producere a
torentelor de lavă.
Notă: Multe dintre strategiile existente sunt umbrite de pericole şi de costurile pe care le
incumbă făcandu-le nepractice pentru multe ţări, singura protecţie reală impotriva lavei
este evacuarea.
103
7.7. Întocmirea planurilor de urgenţă pentru erupţia vulcanilor
Planul de urgenţă pentru fiecare vulcan trebuie să conţină in mod obişnuit următoarele
elemente:
Identificarea şi trecerea pe hartă a ariilor de pericol; inregistrarea obiectelor mobile
de valoare (inclusiv a efectelor personale portabile);
Stabilirea unor secvenţe de alarmare care să identifice nivelurile de alertă in scopul
simplificării comunicaţiilor către oficialităţile publice ca un cadru in care acţiunile de
urgenţă sunt planificate;
Identificarea zonelor pentru refugierea in siguranţă către care populaţia va fi
evacuată in cazul unor erupţii primejdioase;
Identificarea căilor de evacuare şi menţinerea viabilităţii şi permeabilităţii acestora;
Identificarea punctelor de adunare pentru persoanele care aşteaptă să fie
transportate pentru a fi evacuate; 104
 Mijloacele de transport şi controlul traficului;
Adăposturile şi cazarea in zona de refugiu;
Inventarul personalului şi a echipamentelor pentru căutare-salvare;
Serviciile medicale şi spitaliceşti pentru tratarea răniţilor;
Securitatea in zonele de evacuare;
Procedurile de alarmare de urgenţă;
Formularea şi comunicarea alarmei către public şi procedurile de
comunicare a urgenţelor;
Prevederea revizuirilor şi actualizărilor planului.

105
7.8. Pregătirea comunităţii
Datorită faptului că uneori este o lungă perioadă de timp intre evenimentele vulcanice,
oficialităţile guvernamentale şi geologii vor avea de făcut faţă unor dificultăţi particulare
dar şi a unor modificări necesare pentru a creşte avertizarea publicului asupra
pericolului reprezentat de vulcani şi a efectelor potenţiale ale erupţiei lor.
Rolul lor include:
Imbunătăţirea constantă a tehnicilor de monitorizare şi interpretare a datelor şi prin
aceasta evitarea alarmelor false, prin investirea in echipamente şi pregătire.
Intocmirea de materiale instructive pentru public, inclusiv a unor filme video, manuale
de pregătire şi afişe.
Introducerea şi actualizarea programelor naţionale şi internaţionale pentru
promovarea cercetării asupra vulcanilor şi a pregătirii profesionale.
106
 Asigurarea cooperării la nivelul comunităţilor locale prin promovarea participării la
inlăturarea efectelor negative şi pentru inţelegerea pericolelor vulcanilor, dificultăţilor de
prezicere a erupţiei acestora şi increderea in judecata autorităţilor.
7.9. Nevoile tipice post -dezastru
Răspunsul la o erupţie vulcanică trebuie să fie rapid şi eficient. Iniţial autorităţile locale
trebuie să se asigure că aria este evacuată şi că victimele primesc asistenţa necesară.
Hrănirea şi adăpostirea sunt cerinţe normale şi pot fi asistate prin donaţii sau personal
din surse externe.
Răspunsul secundar al autorităţilor locale implică relocarea victimelor prin asigurarea
asistenţei financiare pentru inlocuirea locuinţelor, agricultură şi micile intreprinderi.
Dezastrele produse de vulcani vor necesita ocazional dar de multe ori frecvent
adăposturi temporare.
107
Trebuie pus accentul pe restabilirea infrastructurilor şi a comunicaţiilor care au fost
afectate sau distruse. Curăţarea de cenuşă este un element important al procesului de
refacere. Cenuşa vulcanică poate constitui un excelent material de construcţie sau de
folosit pentru drumuri şi locuri de construcţie.

108