Informatică aplicată – Cursul nr.

4
întocmit: Andrei Laurenţia

MODULUL DE DESENARE PART DESIGN

-I-
1. INTERFAŢA PART DESIGN

Alături de elementele comune celorlalte medii de lucru (arborele de specificaţii, Compasul, bara
Standard, bara Sketcher, Bara View etc.), interfaţa mediului Part Design afişează următoarele bare cu
instrumente specifice:
 Bara de generare a solidelor pe baza profilurilor (Sketch-Based Features toolbar) permite
conversia unui profil generat în modulul Sketcher într-un reper solid;

 Bara de editare a geometriei solidelor (Dress-up Features toolbar) permite editarea solidelor prin
operaţii de tip racordare, teşire etc;

 Bara cu instrumente de măsurare (Measure  Bara de editare a solidelor (Transformation

toolbar) permite investigarea dimensională a unui Features toolbar) permite editarea solidelor prin
obiect, măsurarea distanţei dintre două puncte şi repoziţionare, multiplicare, scalare;
calculul proprietăţilor masice;

 Bara de secţionare (Dynamic Sectioning Bara cu material (Apply Material toolbar)

toolbar) permite obţinerea secţiunilor în solide, permite ca solidelor desenate să li se atribuie
utilizând plane de secţionare; materiale.

2. ELEMENTE DE REFERINŢĂ ÎN GENERAREA SOLIDELOR

După desenarea unei schiţe izo-constrânse şi părăsirea mediului de lucru Sketcher, modulul Part
Design permite construirea solidelor având profilul curent ca profil generator. Profilurile sunt generate
în planele de referinţă, în plane alese pe feţe ale obiectelor sau în plane nou definite de utilizator; solidele
generate pe baza acestor profiluri se numesc sketch-based features.
În aplicaţia CATIA, elementele de referinţă sunt elementele de tip punct, axă şi plan, care ajută
la orientarea, poziţionarea, generarea profilurilor etc. Instrumentele dedicate acestor elemente se găsesc

în bara Reference Elements: .

1
Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

2.1. Plane de referinţă

Implicit, se poate opta pentru utilizarea unuia din planele de referinţă (XY, YZ, ZX) ale
aplicaţiei, pentru a genera profilul de bază al unui corp tridimensional. Complexitatea unui model grafic
presupune construirea unor profiluri plasate în plane paralele cu planele de referinţă sau orientate diferit
faţă de acestea. Desenarea profilurilor, în astfel de situaţii, se poate face în plane ale feţelor corpului de
bază sau în plane paralele cu acestea.

Pentru a crea un plan de schiţare nou, se apelează instrumentul

PLANE ( ) din bara Reference Elements (Extended)  caseta
de dialog Plane Definition.

Există 11 posibilităţi de definire a unui nou plan, evidenţiate în

secţiunea Plane Type a casetei:

 Offset from plane – generează un plan paralel cu un plan de referinţă al

sistemului de coordonate sau cu o faţă plană a unui obiect, situat la o distanţă
precizată.
 Se selectează planul de referinţă (caseta Reference);
 Se defineşte distanţa dintre planul de referinţă şi noul plan (caseta Offset);
 se controlează poziţia noului plan faţă de planul de referinţă (butonul
Reverse Direction).
 Se pot defini mai multe plane paralele, prin opţiunea Repeat object after
OK ➢ OK  caseta Object Repetition în care se introduce numărul de
plane (Instance(s))!

 Parallel through point – generează un plan paralel cu un plan de referinţă

al sistemului de coordonate sau cu o faţă plană a unui obiect, plan care trece
printr-un punct precizat.
 Se selectează planul de referinţă (caseta Reference);
 Se selectează punctul (caseta Point) într-unul din vertexurile existente sau
se creează un punct nou, prin una din opţiunile meniului contextual (Create
Point, Create Midpoint etc.).

 Angle/Normal to plane – generează un plan înclinat sau normal la un

plan de referinţă al sistemului de coordonate sau la o faţă plană a unui obiect,
situat la o distanţă precizată.
 Se selectează axa de referinţă (caseta Rotation Axis);
 Se selectează planul de referinţă (caseta Reference);
 se defineşte unghiul dintre plane (caseta Angle).
 Se pot defini mai multe plane paralele, prin opţiunea Repeat object after
OK ➢ OK  caseta Object Repetition în care se introduce numărul de
plane (Instance(s))!

2
 Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

 Through three points – generează un plan  Through two lines – generează un plan
definit de 3 puncte necoliniare. definit de două drepte paralele sau concurente.
 Se selectează, succesiv, cele trei puncte dintre  Se selectează, succesiv, cele două drepte
vertexurile obiectelor desenate sau create prin dintre muchiile existente, axele de referinţă sau
opţiunile meniului pop-cursor (casetele Point 1, linii nou create (casetele Line 1, Line 2);
Point 2, Point 3);

 Through point and line – generează un plan  Through planar curve – generează un plan
definit de un punct şi o dreaptă. definit de o curbă.
 Se selectează, succesiv, cele două elemente  Se selectează curba (caseta Curve);
definitorii (casetele Point, Line);

 Normal to a curve – generează un plan normal  Tangent to surface – generează un plan

la o curbă, într-un punct precizat al curbei. tangent la o suprafaţă, într-un punct precizat al
 Se selectează, succesiv, curba şi punctul de pe suprafeţei.
curbă (casetele Curve, Point);  Se selectează, succesiv, suprafaţa şi punctul
de pe suprafaţă (casetele Surface, Point);

3
Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

 Equation – generează un plan definit de ecuaţia  Mean through points – generează un plan
Ax + By + Cz = D. care trece prin mijloacele segmentelor definite
 Se definesc parametrii A, B, C, D, relativ la de trei puncte precizate.
sistemul curent sau la un sistem nou definit.

3. GENERAREA SOLIDELOR PRIN EXTRUDARE

Piesele industriale, de regulă, sunt solide complexe care
rezultă prin compunerea altor solide pe care aplicaţia CATIA le
generează, cel mai frecvent, prin extrudare şi rotaţie şi le aplică, Pad
ulterior, operaţii de editare/transformare.
Drafted Filleted Pad
Sub-bara Pads a barei Sketch-Based Features pune la dispoziţia
utilizatorului trei instrumente de generare prin extrudare: Multi-Pad

3.1. Instrumentul PAD

- Generează solide, prin extrudare pe o direcţie normală la profil sau arbitrară, pe o înălţime
precizată sau până la limita altor suprafeţe;
- Se apelează din:
 bara Sketch-Based Features ➢ sub-bara Pads ➢ butonul Pad
 meniul Insert ➢ submeniul Sketch-Based Features ➢ Pads ➢ Pad
 caseta de dialog restrânsă Pad Definition; varianta extinsă este afişată prin butonul More sau la
selectarea opţiunii Thick.

 Implicit, se defineşte înălţimea de extrudare de-a lungul normalei la profil (Length) şi se selectează
profilul de extrudat. Butonul Preview permite vizualizarea solidului generat.

➢ ➢

Extrudare pe Length = 40 mm
4
 Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

 Precizarea înălţimii se poate face şi în mod dinamic: se poziţionează

cursorul în apropierea planului LIM1, până la prefigurarea hand-cursorului
➢ se menţine apăsat butonul stânga mouse şi se deplasează pe înălţimea
dorită ➢ se confirmă prin butonul OK din caseta de dialog.

 Obiectele insulare din configuraţia profilului sunt transformate în găuri.

 Uzual, construirea unui solid presupune schiţarea profilului şi lansarea comenzii Pad. Se poate,
însă, utiliza şi sensul invers de procesare, respectiv lansarea comenzii şi, apoi, generarea profilului.
Pentru aceasta, se apelează Pad  caseta de dialog Pad Definition ➢ în secţiunea Profil/Surface -
Selection, se accesează butonul Sketch ➢ se afişează caseta de dialog Running Commands, care
contorizează acţiunile desfăşurate, şi se solicită selectarea planului de schiţare ➢ se desenează profilul
➢ se părăseşte mediul Sketcher ➢ se completează informaţiile în caseta Pad Definition ➢ OK.

Opţiunea Thick a casetei Pad Definition creează solide cu pereţi subţiri.

În caseta extinsă, secţiunea Thin Pad, se defineşte grosimea peretelui prin
Thickness1, dacă se construieşte peretele în interiorul profilului de
referinţă, prin Thickness2, dacă se construieşte peretele în exteriorul
profilului sau prin Thickness1 şi opţiunea Neutral Fiber, dacă grosimea
peretelui se dispune simetric faţă de profilul de referinţă.

 Opţiunea Thick este singura opţiune care permite generarea solidelor

bazate pe profiluri deschise. Astfel, dacă se selectează, pentru a fi extrudat,
un profil care nu este un contur închis, apare un mesaj de avertizare ➢ se
impune utilizarea opţiunii Thick ➢ se definesc parametrii doriţi ➢ OK.

Pentru a extruda elemente componente ale unei profil compus, în mod individual, eventual cu alţi
parametri definitorii, după selecţia schiţei şi apelarea comenzii Pad ➢ în fereastra Selection a casetei
Pad Definition se face clic dreapta şi se selectează, din meniul contextual, Go to profile definiton

 caseta de dialog Profile Definition care evidenţiază numele schiţei

selectate (coloana Support) şi elementele selectate (coloana Starting elements) – implicit este
5
Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

selectat întregul profil (Whole Geometry) ➢ se selectează numele schiţei şi se acţionează butonul
Remove ➢ se activează opţiunea Sub-elements şi se selectează geometria dorită (unul sau mai multe
obiecte) din cadrul schiţei ➢ OK ➢ se reafişează caseta Pad Definition şi se introduc parametrii de
extrudare ➢ OK.

Extrudare sub-elemente pe Extrudare sub-elemente pe

Length = 20 mm Length = 45 mm
 Pentru a extruda după o direcţie arbitrară, se desenează profilul de extrudat şi calea de extrudare
ca profiluri individuale, plasate în plane diferite. După selecţia profilului, se lansează Pad ➢ se extinde
caseta Pad Definition (butonul More) ➢ se clichează în caseta Reference a secţiunii Direction şi se
selectează calea de extrudare ➢ se introduce lungimea de extrudare ➢ OK.
 Se poate extruda profilul în semiplanul opus celui în care se află calea de extrudare – opţiunea
Reverse Direction - sau se poate extruda profilul în ambele sensuri, prin definirea lungimii de
extrudare în secţiunea Second Limit.

Length = 20 mm Length = 20 mm First Limit:

Opţiunea Reverse Length = 20 mm
Direction Second Limit:
Length = 20 mm

 Un profil poate fi extrudat simetric faţă de planul schiţei, prin opţiunea Mirrored Extent.

 Pe lângă opţiunea implicită de înscriere a înălţimii de extrudare (Dimension), în secţiunea Type a

casetei Pad definiton, alte opţiuni utile realizării extrudării sunt:
- Up to next – extrudează profilul până la limita primei suprafeţe întâlnite;
- Up to last – extrudează profilul până la limita ultimei suprafeţe întâlnite;
- Up to plane – extrudează profilul până la limita unui plan care se specifică sau la o anumită distanţă
de acesta (opţiunea Offset);
- Up to surface – extrudează profilul până la limita suprafeţei specificate.

 Cu instrumentul Pad, pot fi extrudate feţe/suprafeţe ale unui obiect. La selectarea acestora, va apare
un mesaj de avertizare care validează selecţia curentă şi solicită definirea unei direcţii de extrudare
(muchie a obiectului sau schiţă individuală). Se definesc, ulterior, parametrii extrudării.

6
 Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

4. REALIZAREA GĂURILOR PROFILATE

Sub-bara Pockets a barei Sketch-Based Features
pune la dispoziţia utilizatorului trei instrumente de
generare: Pocket
Drafted Filleted Pocket
Multi-Pocket
4.1. Instrumentul POCKET
- Generează găuri în solide, prin extrudarea unui
profil pe o direcţie normală la profil sau arbitrară, pe
înălţimea precizată sau până la limita altor suprafeţe,
şi extragerea de material.

- Se apelează din:
 bara Sketch-Based Features ➢ sub-bara

Pockets ➢ butonul Pocket

 meniul Insert ➢ submeniul Sketch-Based
Features ➢ Pockets ➢ Pocket
 caseta de dialog restrânsă Pocket Definition;
varianta extinsă este afişată prin butonul More sau la
selectarea opţiunii Thick.

 Implicit, se defineşte înălţimea de extrudare de-a lungul normalei la profil (Length) şi se selectează
profilul de extrudat. Butonul Preview permite vizualizarea solidului generat.

➢ ➢

Opţiunea Thick a casetei Pocket Definition creează decupări de

grosime mică. În caseta extinsă, secţiunea Thin Pocket, se defineşte
lăţimea decupării prin Thickness1 sau Thickness2, eventual activând
opţiunea Neutral Fiber, dacă lăţimea decupării se dispune simetric faţă
de profilul de referinţă.

Opţiunea Reverse Side din secţiunea Profile/Surface inversează

sensul de înlăturare a materialului, respectiv păstrează materialul în
limitele profilului selectat şi îndepărtează restul piesei.

 Crearea golului, prin extrudare după o direcţie arbitrară, necesită desenarea căii de extrudare, ca
profil separat, şi utilizarea casetei Reference a secţiunii Direction ➢ se selectează calea de extrudare
➢ se introduce lungimea de extrudare ➢ OK.
7
Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

5. INTRODUCEREA RACORDĂRILOR

Sub-bara Fillets a barei Dress-up Features pune la dispoziţia utilizatorului 5 opţiuni de

introducere a racordărilor la nivelul muchiilor, între suprafeţe diferite, racordări cu rază constantă sau
variabilă.

Instrumentele de racordare din bara Fillets sunt:

Edge Fillet
Variable Radius Fillet
Chordal Fillet
Face-Face Fillet
Tritangent Fillet
Instrumentul EDGE FILLET

- Racordează o muchie sau toate muchiile ce definesc o faţă a

unui solid, cu o suprafaţă circulară (implicit), de rază constantă;
- Se apelează din:
 bara Dress-up Features ➢ butonul
 meniul Insert ➢ submeniul Dress-up Features ➢ Edge
Fillet
 caseta de dialog Edge Fillet Definition:

- Se defineşte raza de racordare;

- Se selectează muchiile, în mod individual, sau o faţă

a unui solid, memorate şi afişate în fereastra
Object(s) to fillet. Înlăturarea unui element selectat
sau înlocuirea acestuia se poate face prin butonul
anexat ferestrei  caseta Fillet Objects 
selecţie element + butoanele Remove/ Replace;
Selecţie muchie Selecţie faţă
superioară a solidului
- Se selectează modul în care se realizează racordarea (Selection mode):

Tangency – operează asupra tuturor muchiilor

conectate (în tangenţă) cu muchia selectată;

Minimal – operează strict asupra muchiei

selectate;

Tangency Minimal

8
 Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

 Intersection – operează asupra tuturor muchiilor

de intersecţie dintre corpul selectat şi alte corpuri cu
care acesta se intersectează;

 Intersection with selected features – operează

asupra tuturor muchiilor de intersecţie dintre corpul
selectat şi alte corpuri selectate, cu care acesta se
intersectează;

Intersection
 Implicit, arcul de racordare este circular, corespunzător variabilei Conic Parameter = 0.5. Dacă se
redefineşte acest parametru, cu valori în intervalul (0, 0.5), se obţine un arc de hiperbolă; dacă
parametrul variază în intervalul (0.5, 1), se obţine un arc de parabolă.

Conic parameter = 0.5 Conic parameter = 0.1 Conic parameter = 0.8

 Operaţia de racordare se poate aplica numai pe o lungime limitată a muchiei, specificată prin
definirea punctelor între care are loc racordarea: se extinde caseta Edge Fillet Definition (butonul
More) ➢ secţiunea Limiting elements:

 În timpul racordării, este posibil ca unele muchii ale solidelor să fie distorsionate. În acest caz, se
recomandă activarea opţiunii Trim ribbons a casetei Edge Fillet Definition şi selectarea muchiei a
cărei formă să fie menţinută, prin fereastra Edge(s) to keep:


Muchie deformată implicit Muchie nedeformată

9
Informatică aplicată – Cursul nr. 4
întocmit: Andrei Laurenţia

APLICAŢIE DEMO

Ø52
Ø25 A-A
8

R2
42

R2

30
21
2
R1

198
36
R10
R3
9

R5
20
3

A A
2x45°

Ø8
50

10