CURS 4

GENERAREA DE ENTITĂŢI DE TIP SCHIŢĂ ÎN

AUTODESK INVENTOR

CUPRINS

CURS 4 - GENERAREA DE ENTITĂŢI DE TIP SCHIŢĂ ÎN AUTODESK INVENTOR ….. 41

4.1. Realizarea unei schiţe. Noţiuni introductive .......................................................... 41

4.2. Stiluri de schiţare .................................................................................................... 44

4.3. Panelul 2D Sketch Panel. Comenzi de schiţare 2D ................................................. 45

4.4. Comenzi de schiţare 3D ................................................................... 51

4.5. Constrângeri aplicate schiţei ........................................................... 52

4.6. Dimensionarea schiţei ..................................................................... 53

4.7. Generalităţi. Opţiuni de realizare a schiţelor în Autodesk Inventor

Professional ...................................................................................... 55

4.8. Creare Sketch Block ........................................................................ 56

4.8.1. Modificarea proprietăţilor blocului de desen ............................ 58

4.8.2. Desfacerea (Explodarea) blocului de desen ............................... 59

4.9. Trasarea curbelor de ecuaţii în Autodesk Inventor Professional .......... 59

Rezumat Curs 4 ........................................................................................................................ 63

Întrebări de evaluare ................................................................................................................. 63

41
Obiectivul cursului 4: studierea metodelor şi mijloacelor de realizare a schiţelor
de bază pentru generarea de entităţi de tip solid şi suprafaţă.

4.1. Realizarea unei schiţe. Noţiuni introductive

Schiţa reprezintă un ansamblu de elemente geometrice, format din linii de contur şi
axe, necesare generării tridimensionale (3D) a unei entităţi.
În general, schiţa poate conţine linii drepte, curbe spline, arce de cerc, cercuri,
dreptunghiuri, poligoane, racordări, teşituri, etc.
Schiţele pot fi de două tipuri:
- schiţe 2D, ale cărei elemente aparţin unui plan unic;
- schiţe 3D, utilizate la generarea de trasee pentru definirea, de exemplu, a tuburilor şi
cablurilor pentru un ansamblu sau pentru generarea entităţilor de tip Loft sau Surface;
elementele schiţei 3D nu sunt blocate în plan, ci sunt dispuse în spaţiul 3D.
Schiţele 2D sunt generate întotdeauna într-un plan şi sunt completate cu constrângeri şi
dimensiuni aplicate acestora.
Pe baza schiţei se pot realiza următoarele modelări:
- extrudare - deplasarea profilului schiţei după o direcţie normală la planul acesteia pe o
distanţă determinată,
- rotire după o axă,
- deplasare elicoidală a schiţei, etc.
În figura 4.1.a este prezentat un exemplu de schiţă, pe baza căreia s-a generat prin
extrudare entitatea 3D din figura 4.1.b; figura 4.1.c prezintă un exemplu de corp 3D generat
prin rotaţia aceleiaşi schiţe în jurul axei.

42
 Figura 4.1.a. Schiţă de bază

Figura 4.1.b. Entitate 3D obţinută prin extrudare Figura 4.1.c. Entitate 3D obţinută prin rotaţie

Entitatea 3D generată este strâns legată de schiţa în baza căreia a fost generată, astfel încât
modificarea schiţei provoacă reactualizarea modelului 3D.
La generarea entităţii 3D (feature) bazată pe o schiţă, aceasta este încorporată în entitate,
fiind asociată acesteia. Astfel, schiţa nu mai poate fi utilizată la generarea altor entităţi 3D.
Pentru a fi posibilă totuşi reutilizarea schiţei, ea trebuie declarată „share", ceea ce va provoca
generarea unei copii a numelui schiţei în panoul Model, plasată în faţa numelui entităţii care a
încorporat deja schiţa.
Pentru generarea unui nou desen în Autodesk Inventor se selectează planul de lucru
dorit, rezultatul fiind intrarea în modul schiţă (meniul Sketch din bara de meniuri este activat);
în fereastra grafică (spaţiul de lucru) apare gridul specific mediului Sketch Mode iar în partea
stângă se deschide panoul Model, cu intrarea Origin şi istoricul lucrării. Imediat după activarea
schiţării, se vor afişa axele X şi Y aliniate la planul de schiţare.
Dacă se doreşte continuarea unei schiţe, se va selecta un element grafic al acesteia şi se
va accesa opţiunea Start 2D Sketch sau se va apăsa tasta S. Acest lucru este posibil şi în ordine

43
inversă, prin activarea opţiunii Start 2D Sketch (sau tasta S) şi apoi selectarea unui element
grafic al schiţei.
Etapele necesare a fi parcurse la crearea schiţei sunt următoarele:
- deschiderea aplicaţiei de tip standard (mm).ipt.;
- activarea comenzilor din panglica 2D Sketch şi desenarea formei;
- se vor activa comenzi în scopul impunerii restricţiilor de formă şi poziţie relativă a
elementelor
- activare comanda pentru cotarea schiţei;
- modificare cote în funcţie de valorile impuse;
- acţionarea comenzii Finish Scketch (sau apăsarea tastei S) pentru a ieşi din modul
schiţare;
- salvarea schiţei prin accesarea unei comenzi din meniul File.
Finalizarea schiţei se declanşează prin punctarea butonului Return din trusa de
instrumente Standard Bar, figura 4.1 sau prin selecţia opţiunii Finish 2D Sketch, accesată din
meniul contextual, activat prin buton dreapta mouse. Prin această operaţie, din planul de
schiţare 2D se iese în spaţiul de modelare 3D, panelul de instrumente 2D Sketch fiind înlocuit
cu panelul Features, ce conţine icoane pentru comenzi specifice modelării 3D a pieselor.
La prima ieşirea din schiţare, la panelul Browser Bar se adaugă o nouă intrare, formată
din cuvântul Sketch urmat de un număr de ordine, ce reflectă numărul de schiţe realizate până
în acel moment, intrare asociată cu o icoană.
Din meniul contextual activat prin buton dreapta mouse pe numele schiţei în panelul
Browser Bar, se poate declanşa:
- ştergerea unei schiţe, prin opţiunea Delete ;
- modificarea unei schiţe, prin opţiunea Edit Sketch.
Salvarea unei fişier nu se poate realiza în modul schiţare; trebuie ieşit din modul schiţare
şi apoi efectuată salvarea.

4.2. Stiluri de schiţare

Din lista Style poziţionată în bara Standard, pot fi selectate trei stiluri asociate geometriei
schiţei:
- stilul Normal - utilizat pentru generarea elementelor schiţei, care vor participa la
generarea ulterioară a entităţilor 3D;
- stilul Construction - este stilul destinat generării elementelor constructive (linii

44
 ajutătoare, linii de cotă, linie de indicaţie) schiţei, care nu vor participa la generarea ulterioară
a entităţilor 3D; stilul este evidenţiat prin afişarea elementelor într-o culoare diferită de cea
a stilului Normal;
- stilul Centerline – utlizat pentru generarea elementelor cu rol de axe de simetrie; stilul
este evidenţiat prin afişarea elementelor cu linie punct.

4.3. Panelul 2D Sketch Panel. Comenzi de schiţare 2D

După intrarea în modul schiţare, comenzile de schiţare, grupate în panglica Create, devin
accesibile. Unele din aceste comenzi, cele marcate în dreapta cu semnul „▼" pot activa
submeniuri de comenzi multiple. Activarea unei comenzi din această panglică duce la colorarea
sa diferit; ieşirea din această comandă se poate face prin activarea unei alte comenzi, prin
acţionarea tastei Esc sau prin click dreapta mouse pe Done, din meniul contextual.

- acţionează un submeniu ce cuprinde următoarele comenzi:

- Line - trasarea unei linii sau trasarea unui arc tangent la o linie existentă.
După activarea comenzii Line se selectează cu ajutorul cursorului, în zona grafică, prin
apăsarea butonului activ, punctele de început şi de sfârşit ale liniei. Cursorul va deveni un punct
galben.
Atenţie!!! Dacă în timpul deplasării de la punctul de început al liniei la cel de sfârşit
se menţine apăsat butonul stânga de mouse, se va genera un arc de cerc.

- Spline - trasare curbe spline printr-o succesiune de puncte.

Trasarea curbei spline se poate face după activarea comenzii Spline, iar cu ajutorul
cursorului vor fi selectate punctele prin care se doreşte să treacă curba. Punctele selectate sunt
puncte fixe. Între aceste puncte curba se modifică progresiv funcţie de poziţia noilor puncte.
Atenţie!!! Dacă în timpul desenării se menţine apăsat butonul stânga al mouse-ului,
aceasta nu are nici un efect.
Acţionarea tastei Esc are ca efect, în acest caz, anularea întregii curbe; în cazul
desenării unei linii frânte, acţionarea tastei Esc are ca efect anularea ultimei linii. Ieşirea din
această comandă se poate face prin click dreapta Continue.

- acţionează un submeniu ce cuprinde următoarele comenzi:

Center Point Circle - trasarea unui cerc specificând un punct ca centru şi un punct
pe circumferinţă. Trasarea acestui cerc se va realiza astfel: activaţi comanda, puneţi cursorul în

45
interiorul zonei grafice la intersecţia celor două axe principale, dati un click pentru a defini
centrul cercului şi apoi mutaţi cursorul spre dreapta-sus. În timp ce mutaţi cursorul spre dreapta, un
cerc dinamic va apărea pe ecran şi valoarea razei acestuia se va afişa în colţul din dreapta-jos al
ferestrei Autodesk Inventor. Continuaţi să mutaţi cursorul spre colţul din dreapta-sus până când
valoarea razei va fi cea dorită. Apăsaţi botonul activ pentru a crea cercul.

Tangent Circle - trasarea unui cerc tangent la trei linii / muchii prin selecţia
acestora. După activarea acestei comenzi se selectează, cu ajutorul cursorului şi acţionând
butonul stâng de mouse, liniile la care va fi tangent cercul.

Ellipse - trasarea unei elipse; punctele de pe elipsă definesc semiaxele iar centru
este tocmai centrul cercului înscris în elipsă.

- acţionează un submeniu ce cuprinde comenzi destinate desenării de arce

de cerc în variate moduri, astfel:

Three Point Arc - trasare arc prin 3 puncte: extremităţile şi un punct pe frontieră,
selectate cu ajutorul cursorului.

Tangent Arc - trasarea unui arc tangent la o linie sau alt arc, prin extremitatea
liniei/arcului, urmat de specificarea punctului final, selectat cu ajutorul cursorului.

Center Point Arc - trasarea unui cerc prin trei puncte: centru şi extremităţi.

- acţionează un submeniu pentru desenarea de dreptunghiuri, astfel:

Two Point Rectangle – trasarea unui dreptunghi prin două puncte opuse, selectate
cu ajutorul cursorului;

Three Point Rectangle - trasarea unui dreptunghi prin trei puncte selectate succesiv:
primele două definesc baza iar al doilea şi al treilea înălţimea.

- acţionează un submeniu ce cuprinde comenzi pentru realizare de racordări şi

teşituri.

- la activarea comenzii se deschide o fereastră de dialog în

care utilizatorul poate selecta valoarea razei de racordare; de exemplu, R = 2mm.

46
 - la activarea comenzii se deschide o fereastră de dialog ca
în figura alăturată, în care utilizatorul poate selecta tipul teşiturii şi dimensiunea (Distance);
după selectarea acestora, va da click pe Done pentru validarea comenzii.

- generează un marcaj de centru (punct centru a unei găuri) ce va

fi utilizat la plasarea unei găuri în mediul 3D. După activarea comenzii şi deplasarea cursorului
în zona grafică acesta îşi schimbă forma în cruce; prin activarea butonului stâng al mouse –
ului, se creează pe ecran un punct, în poziţia curentă a cursorului, în planul de lucru activ.
Imaginea punctului desenat este sub forma unei cruci, desenate cu linie subţire.

- trasarea unui poligon înscris sau circumscris cu număr impus de laturi

(maxim 120); la activarea comenzii se deschide o fereastră de dialog ca în figura următoare, în
care se vor selecta opţiunile dorite.

Selectarea unui vârf

Selectarea mijlocului unei laturi

Selectarea numărului de laturi

Validare

Help-ul consacrat

Cu ajutorul cursorului, se va selecta în zona grafică punctul ce va fi centrul poligonului,

fapt ce va genera un poligon ce se modifică dinamic pe măsura deplasării cursorului; printr-un
nou clik stânga se validează desenul poligonului iar prin click dreapta mouse Esc este
dezactivată comanda.

- oglindeşte elementele selectate în raport cu o axă, concomitent cu aplicarea

unei constrângeri de simetrie; la activarea comenzii se deschide o fereastră de selectare a
opţiunilor, ca în figura de mai jos.

47
 Activare buton pentru selectarea elementelor la care se aplică

Activare buton pentru a selecta axa faţă de care oglindesc

Aplicare modificări

Validare

După activarea butonului Select, vor fi selectate cu ajutorul cursorului, prin apăsare
butonului din stânga a mouse-ului, elementele ce urmează a fi dublate, prin oglindire; apoi se
activează Mirror line după care se selectează linia ce constituie axa faţă de care se face
oglindirea. Prin activarea butonului Apply se observă rezultatele acţiunii din cadrul comenzii.
Dacă acestea corespund se validează prin click pe Done.

- multiplicare elementelor selectate după un tipar rectangular, impunând

numărul şi distanţa pe linii şi coloane;

Activare buton pentru selectarea geometriei

Activare buton pentru selectarea direcţiei 1

Activare buton pentru selectarea sensului 1

Activare buton pentru selectarea sensului 2

Activare buton pentru selectarea direcţiei 2

Selectarea numărului de elemente pe direcţiile 1 şi 2

Selectarea pasului între elemente pe direcţiile 1 şi 2

Se activează butonul Geometry, apoi se vor selecta elementele ce se vor multiplica. Se

activează butonul Direction 1 pentru selectarea primei direcţii şi se selectează o linie, orientată
pe direcţia respectivă. După selectare, peste această linie se va suprapune o săgeată care indică
sensul în care se va face multiplicarea. Se va acţiona butonul de inversare de sen în cazul în
care se doreşte multiplicarea în sensul opus. Apoi se specifică numărul de elemente pe direcţia
respectivă şi pasul dintre ele. Se procedează la fel şi pentru direcţia a doua.
Se va observa că, pe măsură ce sunt selectate opţiunile, în zona grafică sunt generate
elemente conform opţiunilor adoptate. Prin click pe OK se validează acţiunea.

48
 - multiplicarea elementelor după un tipar circular în raport cu un centru,
specificând numărul de repetiţii. La acţionarea acestui buton se deschide o fereastră de dialog
ca în figura următoare.
Selectarea geometriei

Selectarea ditrcţiei

Selectarea sensului direcţiei

Selectarea pasului între elemente

Selectarea numărului de elemente

În cazul acestei multiplicări, în 2D Sketch, axa după care se face multiplicarea este
normală pe plan (axa Z) şi se concretizează într-un punct.
- decalaj între elemente similare (se selectează un element grafic şi la deplasarea
cursorului, se creează un element similar cu cel selectat, prin vârful cursorului).

- produce generarea unei dimensiuni parametrice sau de tip referinţă

(Driven Dimension). După activarea comenzii se vor selecta succesiv elementele între care se
aplică cotele. Valoarea cotei este afişată automat în punctul aflat la vârful cursorului, astfel
încât, prin deplasarea acestuia se poate localiza cota în locul necesar în aşa fel încât să nu se
suprapună cu alte elemente.

- produce aplicarea automată a tuturor cotelor şi constrângerilor ce definesc

schiţa.

- extinderea unui element până la frontiera primului element întâlnit.

- scurtarea lungimii unui element până la frontiera primului element întâlnit.
Se va observa că la deplasarea cursorului peste element, porţiunea la care se va renunţa apare
desenată cu linie întreruptă; printr-un click de mouse se confirmă renunţarea (îndepărtarea porţiunii
respective).

- mutarea sau copierea elementelor selectate dintr-un punct în alt punct; activarea
acestei comenzi deschide o fereastră de dialog ca în figură.

49
 Buton de selectare

Din punctul ...

În punctul ...

Copiere
Valideazăză
Aplică

La deschiderea ferestrei butonul Select este implicit activ; vor fi selectate apoi elementele
geometrice ce urmează să fie mutate. Apoi, se va selecta un punct de referinţă cu semnificaţia
„din punctul” iar apoi, automat, aplicaţia basculează în al doilea punct, cu semnificaţia „în
punctul”. Prin click pe Apply urmat de click pe Done, geometria selectată este deplasată cu
distanţa dintre cele două puncte şi pe direcţia definită de acestea. În cazul în care se doreşte o
copie a geometriei selectate se va activa opţiunea Copy.

- rotirea elementelor geometrice selectate în raport cu un punct, rotire ce se va efectua

în sens antiorar. La activarea acestei comenzi se deschide o fereastră de dialog ca în figură.

Selectează geometria

Cu unghiul de ...

În jurul punctului

După activarea butonului Select se vor selecta elementele ce vor fi rotite; se activează
butonul Center Point, apoi se va selecta punctul centru de rotire; se va specifica valoarea
unghiului, dacă se doreşte se activează opţiunea Copy şi apoi se aplică şi validează.

Constraint tool – impune restricţii de formă şi poziţie relativă a elementelor

schiţei. Imaginea sa este cea a ultimei restricţii aplicate.
În continuare sunt prezentate restricţiile ce se pot impune.
Perpendicular, condiţie aplicabilă la două drepte;
Paralel, condiţie referitoare la două drepte, cea de a doua selectată va fi adusă paralelă cu
prima;
Tangent, condiţie aplicabilă la o dreaptă şi un arc;
Coincident, condiţie referitoare la două elemente cum ar fi două drepte sau două puncte
extreme ale unor drepte sau arce de cerc. Coincidenţa acestor elemente presupune ca punctul
de sfârşit al unuia să fie identic cu punctul de început al celui de al doilea;
50
 Concentric, condiţie aplicabilă la două arce sau cercuri, dintre care primul selectat va fi
mutat în centrul celui de al doilea;
Coliniar, condiţie de suprapunere sau de dispunere în prelungire a două drepte;

Orizontal, condiţie de poziţionare paralel cu axa X a sistemului de coordonate;

Vertical, condiţie de poziţionare paralel cu axa Y a sistemului de coordonate;

Equal, condiţie relativă la lungimea a două elemente, segmente sau arce;

Fix, condiţie relativă la un element, ceea ce este echivalent cu anularea oricărei posibilităţi
de deplasare sau modificare, ca urmare a oricărei alte restricţii;

Simetric, condiţie referitoare la două elemente de acelaşi tip, în raport cu o axă materializată
printr-o dreaptă.
În scopul aplicării unei restricţii se activează butonul corespunzător iar apoi se vor selecta
elementele la care se referă.

- afişează constrângerile elementului selectat; ştergerea unei constrângeri se

poate realiza prin opţiunea Delete, preluată din meniul contextual activat prin click pe buton
dreapta mouse pe simbolul constrângerii.
- în submeniu afişează setul de comenzi de proiecţie.

Project Geometry - proiectează, în planul de schiţare, muchii, vertexuri

sau elemente de referinţă (work feature), pentru a fi utilizate şi/sau
dimensionate în schiţa curentă.

Project Cutt Edges: proiectează, în planul de schiţare, muchiile de

interesecţie ale planului de schiţare cu modelul 3D construit; se
proiectează muchiile care generează o proiecţie în planul de schiţare

Project Flat Pattern - zonele selectate ale desfăşuratei unei componente

sunt proiectate într-un plan al componentei.

4.4. Comenzi de schiţare 3D

Prin activarea icoanei 3D Sketch din bara Standard de instrumente, comenzile de schiţare
3D devin accesibile. Aceste schiţe sunt cele mai des utilizate în ansamble, la construirea
traseelor.
În continuare este prezentată o sistematizare a comenzilor de schiţare 3D.

- trasează linii 3D pe baza punctelor de referinţă (work point),

vertexuri şi a altor geometrii
- racordare spaţială la raza specificată

51
 - include geometria selectată de tip 2D în schiţa 3D curentă
- generează un plan de referinţă
- generează o axă de referinţă
- generează un punct de referinţă care poate fi repoziţionat prin
dimensiuni sau constrângeri

4.5. Constrângeri aplicate schiţei

Constrângerile geometrice impun o relaţie între două obiecte sau definesc

comportamentul unei entităţi şi pot fi aplicate în timpul sau ulterior schiţării.
O schiţă este total constrânsă dacă elementele acesteia nu mai pot fi mutate în planul de
schiţare. Starea de constrângere totală poate fi atinsă prin aplicarea de constrângeri sau
dimensiuni. Autodesk Inventor nu permite supraconstrângerea unei schiţe, adică adăugarea
mai multor constrângeri decât este necesar pentru constrângerea totală a acesteia, încercarea de
supraconstrângerea este abandonată şi semnalizată cu eroare: „Adding this coostraint will over-
constrain the sketch".
Constrângerile sunt afişate linear, figura 4.2, una lângă alta, plasate pe elementul analizat,
fiind reprezentate prin simbolul lor. Ascunderea şirului de constrângeri se poate declanşa prin
punctarea icoanei „x" din dreapta şirului.
Ştergerea unei constrângeri se poate realiza prin opţiunea Delete, preluată din meniul
contextual, activat pe buton dreapta mouse pe constrângere.
Remarcarea gradului de constrângere a unui element se poate realiza prin încercarea de
„agăţare" a acestuia sau a unui punct caracteristic şi de repoziţionare; dacă elementul nu
permite aceasta atunci este constrâns.

Figura 4.2. Afişarea constrângerilor aplicate elementelor de desen

52
 4.6. Dimensionarea schiţei
O altă metodă de constrângere a schiţei este plasarea de dimensiuni, care controlează
mărimea elementelor schiţei şi pot fi preluate ulterior în desenele de execuţie. Dimensiunile au
un caracter parametric, ceea ce înseamnă că :
- sunt asociate geometriei şi se modifică odată cu aceasta;
- pot fi modificate ca valoare sau expresie ulterior plasării lor, prin fereastra Edit Dimension
sau Parameters, provocând modificarea geometriei dimensionate.
Autodesk Inventor acceptă şi un alt tip de dimensiuni: dimensiuni de referinţă (Driven
Dimension). La încercarea de dimensionare care ar avea ca efect supraconstrângerea schiţei, va
apare avertizare „Adding this constraint will over-constrain the sketch. Choose Accept to
create a Driven Dimension", figura 4.3, fiind oferite două opţiuni:
- abandonarea operaţiei, prin punctarea butonului Cancel;
- acceptarea operaţiei şi generarea unei dimensiuni de referinţă (Driven Dimension)
prin punctarea butonului Accept.

Figura 4.3 Mesaj în cazul supracontrângerii unei schiţe

Dimensiunile de referinţă reflectă mărimea elementului dimensionat, chiar şi în cazul

modificării geometriei acestuia, dar nu sunt de tip parametric, deoarece nu pot fi modificate
ulterior plasării lor. Ele sunt afişate între paranteze şi pot fi preluate în desenele de execuţie.
Dimensiunile se pot plasa prin una din comenzile, General Dimension sau Auto
Dimension, preluate din panelul 2D Sketch Panel. La plasarea unei dimensiuni se va evita
intersecţia cu elemente ale schiţei, iar locul de plasare se va alege cât mai aproape de cel dorit
în desenul de execuţie.

53
 Fiecărei dimensiuni i se asociază o denumire, afişată în bara de titlu a ferestrei Edit
Dimension şi accesibilă prin intermediul ferestrei Parameters.
Încercarea de dimensiona acelaşi element de două ori este semnalizată cu eroare „Sketch
dimension already exist".
Dimensionarea schiţei implică următoarele etape:
- declanşarea comenzii, prin preluare comenzii Dimension din mediul 2D Sketch, prin
tasta D sau prin opţiunea Create Dimension, preluată din meniul contextual activat prin click-
dreapta pe planul de schiţare;
- punctarea cu buton stânga mouse a punctului / punctelor de start şi final ale dimensiunii;
- Autodesk Inventor va genera previzualizarea dimensiunii, conţinând tipul şi locul de
plasarea a acesteia;
- opţional, selecţia tipului de dimensiune, din meniul contextual, activat pe buton dreapta
mouse, dacă cel generat implicit nu corespunde;
- finalizarea operaţiei prin click-stânga de mouse.
Dimensionarea unei linii se poate realiza prin selecţia punctelor extreme ale acesteia sau
prin selecţia liniei.
Dimensionarea unui unghi se poate realiza prin selecţia punctelor mediane (sau în
apropierea lor) ale celor două linii ce formează unghiul.
Dimensionarea unui arc se poate realiza prin punctarea frontierei sale, generându-se raza
acestuia; tipul dimensiunii poate fi modificat prin selecţie din meniul contextual, activat pe
buton dreapta mouse.
Dimensionarea unui cerc se poate realiza prin punctarea frontierei sale, generându-se
diametrul acestuia; tipul dimensiunii poate fi modificat prin selecţie din meniul contextual,
activat pe buton dreapta mouse.
În scopul evitării deformării schiţei se recomandă plasarea dimensiunilor mici anterior
celor mari. Fereastra Edit Dimension afişează şi numele alocat dimensiunii.
Repoziţionarea unei dimensiuni se obţine prin poziţionarea cursorului mouse deasupra
acesteia până la apariţia unui simbol „trifoi", „agăţarea" liniei de dimensionare / textului şi
deplasarea cursorului mouse, finalizând prin click stânga.

54
 4.7. Generalităţi. Opţiuni de realizare a schiţelor în Autodesk Inventor
Professional
Odată cu creşterea complexităţii proiectelor în Autodesk Inventor, se impune stabilirea
unor caracteristici asociate fiecărui fişier. Astfel, se pot stabili parametrii pentru aspectul şi
comportarea acestor fişiere:

1 2 3 4 5 6

Figura 4.4. Fereastra de dialog Document Settings (din meniul Tools) pentru stabilirea caracteristicilor
asociate unui fişier

1. Standard - stilurile active (1),

2. Units - unităţile de măsură folosită pentru diferite tipuri de mărimi (lungimi, unghiuri, timpi,
mase) aplicate elementelor de schiţă, componentelor sau ansamblelor, precum şi precizia de
afişare a dimensiunilor liniare sau unghiulare (2),
3. Sketch - preferinţe de schiţare în mediul 2D şi 3D (2D Sketch Mode şi 3D Sketch Mode):
spaţieri şi aspecte de grilă în mediul de schiţare (3);
4. Modeling - preferinţe de modelare 3D (4);
5. Bill of Materials - lista de materiale şi aspecte aplicate componentelor (5);
6. Default Tolerance - valoarea preciziei (număr de zecimale) şi a toleranţei (+/-) utilizate la
schiţare, atât pentru dimensiuni liniare, cât şi pentru cele unghiulare (6).

Modificarea proprietăţilor schiţei de bază.

În modul de editare a schiţei se pot stabili o serie de proprietăţi ale liniilor ce formează
schiţa de bază, cum ar fi: tipul de linie; culoarea liniilor; grosimea liniilor. Aceste proprietăţi

55
ale elementelor schiţei pot fi vizualizate sau aplicate pentru elemente de schiţă noi sau selectate,
folosind listele derulante aflate în panglica Format.
Modul de stabilire sau modificare a proprietăţilor liniilor unei schiţe este următorul:

- în meniul Sketch se accesează lista derulantă din panglica

Format;

- modificare tip de linie: se selectează liniile schiţei din

spaţiul grafic; se expandează prima listă, apoi se alege un
tip de linie: Default, Continuous, Dashed, etc.. În cazul în
care se doreşte aplicarea altor tipuri de linii, se foloseşte
opţiunea Other.

- modificare culoare linie: se expandează a doua listă, apoi

se alege o culoare se doreşte a fi aplicată liniei selectate:
Black, Red, Yellow, etc.. În cazul în care se doreşte
aplicarea altor culori, se foloseşte opţiunea Select.

- modificare grosime linie: se expandează a treia listă, apoi

se alege grosimea de linie dorită: 0,05, 0,1, etc..

Modificările impuse vor fi vizibile după ce liniile vor fi deselectate.

4.8. Creare Sketch Block

De multe ori, atunci când se realizează schiţele de bază pentru generarea diverselor
entităţi 3D, se constată necesitatea trasării unor contururi care se repetă. Pentru multiplicarea
şi plasarea pe schiţă a unui contur este nevoie de gruparea liniilor ce îl formează, realizându-
se, astfel, un desen bloc.
Instrumentul folosit în Autodesk Inventor, care realizează blocurile de desen, este Sketch
Block. De exemplu, să presupunem că avem o schiţă ce reprezintă o eclisă folosită într-o
asamblare şi există două astfel de eclise în cadrul asamblării finale. Dacă se creează un astfel
de bloc de desen ce reprezintă schiţa eclisei, putem multiplica şi plasa două blocuri identice în
imaginea asamblării. Se poate preselecta conturul schiţei pentru crearea unui bloc de desen, sau

56
se va selecta conturul după activarea comenzii dedicate. Un bloc de desen se poate crea şi cu
ajutorul comenzilor Mirror şi Pattern [9].
Unele tipuri de elemente de schiţare nu pot fi folosite pentru a crea blocuri de desen.
Atunci când un element de schiţă nu poate fi folosit pentru crearea blocului de desen va fi afişat
pe ecran un mesaj de atenţionare. Se poate crea blocul de desen, dar el nu va conţine elementele
de schiţă neeligibile.
Nu pot fi folosite pentru generarea blocurilor de desen schiţele ce conţin numai elemente
de schiţă ca:
 arc/cerc/poligon;
 arc/cerc/linie de tip spline;
 formă geometrică proiectată;
 formă geometrică derivată;
 formă geometrică copiată într-o entitate desfăşurată prin metoda Sheet Metal
Unfold/Refold.

Etapele de creare a unui bloc de desen sunt următoarele (conform figurii 4.5):

2
4 5
3
6
7

8 9

Figura 4.5. Etapele de creare a unui bloc de desen ce reprezintă schiţa de bază a unei
eclise
1. activare Sketch Mode (Standard (mm).ipt→Start 2D Sketch) şi desenare schiţă de
bază eclisă (1);

57
 2. activare comandă Create Block din panglica Create. Se va deschide fereastra de
dialog (Create Block) cu opţiuni asociate comenzii (2);
3. fereastra de dialog se va deschide cu opţiunea Select Geometry activată (3). În fereastra
grafică se va selecta, prin includere în pânza de selecţie, conturul pe care vrem să-l
includem într-un bloc;
4. opţional se pot stabili următoarele:
- Insert Point (4): blocurile de desen sunt create cu un Insert Point. Această
opţiune este implicită cu punctul în centrul formei geometrice, dar se poate alege
şi altă poziţie;
- Visibility (5): se poate alege ca acest punct să fie vizibil, sau nu;
- Block Name (6): denumirea blocului de desen (6). Implicit denumirea este
Block1, acesta poate fi schimbată sau păstrat numele implicit, şi va fi afişată în
panoul Model. De exemplu, dacă blocul va fi numit Eclisa şi va fi plasată în
Sketch1, instanţa Sketch1 va fi numită Eclisa:1 (figura 4.6.);

Figura 4.6. Afişarea blocului Eclisa:1 în panoul Model

- Description (7): se pot adăuga scurte descrieri ale blocului de desen.

5. pentru finalizarea blocului de desen se apasă butonul OK (8) sau butonul Apply (9) şi
Cancel pentru finalizarea blocului şi crearea altora.

4.8.1. Modificarea proprietăţilor blocului de desen

Figura 4.7. Fereastra de dialog Geometry Properties
Pentru a modifica proprietăţile unui bloc
deja creat, se procedează astfel: în fereastra
grafică de lucru, se execută click-dreapta pe
blocul ce dorim să-l modificăm, sau click-
dreapta în panoul Model, iar din meniul
contextual deschis se apelează comanda
Properties. Se va deschide o fereastră de
dialog unde se stabileşte culoarea liniilor

blocului, tipul de linie folosit (Continuous, Dashed, Dashed Space, etc.), grosimea liniilor
şi scara de reprezentare.

58
 4.8.2. Desfacerea (Explodarea) blocului de desen
Odată creat blocul de desen, acesta poate fi
modificat, ca orice altă schiţă în Autodesk Inventor.
Una din modificări este şi desfacerea lui,
elementele de schiţă fiind apoi separate. Comanda
folosită pentru desfacerea blocului este Explode
(figura 2.5.).
Modul de lucru este următorul:
- în panoul Model se expandează Sketch1 (cu click
pe triunghiul din partea stângă a lui);
- se execută click-dreapta de mouse pe Eclisă:1;
- în meniul contextual se execută click pe opţiunea
Explode;
Figura 4.8. Desfacerea
blocului de desen

- rezultatul obţinut este revenirea la schiţa unde elementele ei pot fi selectate separat. Se observă
că Eclisa:1 a fost ştearsă din panoul Model.

4.9. Trasarea curbelor de ecuaţii în Autodesk Inventor Professional 2017

sau mai recent
Pentru trasarea unor geometrii complexe se utilizează curbele de ecuaţii. Instrumentul
avut la dispoziţie în Autodesk Inventor este Equation Curve, ce se apelează în modul de editare
a schiţei în panglica Create (figura 4.9.).

Figura 4.9. Modul de apelare a opţiunii Equation Curve

59
 Pentru înţelegerea modului de folosire a comenzii Equation Curve, să luăm ca exemplu
trasarea unei spirale Fibonacci. Modul de obţinere a unei spirale Fibonacci, în Autodesk
Inventor, este prezentat în cele ce urmează.
Pentru generarea spiralei într-un fişier nou 2D Sketch, se activează modul de editare a
schiţei, prin alegerea unui plan de lucru. Spirala poate fi generată pornind şi de la un solid
existent, alegând o faţă a lui pe care se va genera spirala. În cele ce urmează va fi prezentat
modul de lucru într-un fişier nou Autodesk Inventor.

Etapele de lucru sunt următoarele:

1. Stabilirea parametrilor ecuaţiei spiralei Fibonacci

- din bara de instrumente cu acces rapid se apelează comanda Parameters (1), ce va deschide
o fereastră de dialog asociată (figura 4.10.);

Figura 4.10. Fereastră de dialog asociată comenzii Parameters unde se vor stabili parametrii ecuaţiei spiralei
Fibonacci

- în fereastra de dialog se vor stabili următorii parametri:

- numărul de rotaţii: notat cu num_rotatii;
- extremă raţie: notat cu a;
- medie: notat cu b;
- numărul de aur: relaţia de calcul a numărului de aur, notat cu Phi.

60
 - click pe butonul Add Numeric (2), pentru a adăuga primul parametru,
num_rotatii;
3

- în noua linie deschisă (3) pe coloana Parameter Name, sub User

2 Parameters se introduce textul num_rotatii;

- se execute click în caseta (4) de pe coloana Unit/Typ, iar în fereastra

4 de dialog deschisă se expandează Unitless, se alege Unitless(ul) (5) ca
5 parametru adimensional şi se confirmă cu OK;

- se execute click în caseta (6) de pe coloana Equation pentru a stabili

numărul de rotaţii a spiralei. S-a stabilit valoarea 4 ul;
6

- pentru introducerea celorlalţi parametri se execută click succesiv pe

butonul Add Numeric, ce va avea ca efect inserarea unor noi linii de
editare.

După editarea ecuaţiilor parametrilor, se finalizează cu click pe butonul Done.

Parametrii ecuaţiei spiralei Fibonacci sunt prezentaţi în figura de mai jos [11]:
num_rotatii=4ul
a=1.0ul
Phi=(1+sqrt(5))/2ul
b=ln(Phi)/(PI/2ul)

Figura 4.11. Parametrii ecuaţiei spiralei Fibonacci

61
 2. Generarea spiralei Fibonacci

După editarea parametrilor se accesează comanda Equation Curvei (figura 2.6.), având
ca efect deschiderea mini-toolbar-ului prezentat în figura 4.12.

5 6

1 2

Figura 4.12. Mini-toolbad Equation Curve

(1) - se va alege tipul de ecuaţie Parametric. Curbele de ecuaţii parametrice folosesc ecuaţii
pentru a defini x şi y ca funcţie a unei variabile t. În alte situaţii, se va alege Explicit,
caz în care y sau r va fi o funcţie de x sau a;
(2) - se va alege sistemul de coordonate Polar;
(3) - în linia de înscriere r(t) se scrie relaţia de calcul a*exp(b*t);
(4) - în linia de înscriere ϴ(t) se scrie relaţia de calcul 1rad*t;
(5) - în linia de înscriere tmin se scrie valoarea 0 ul;
(6) - în linia de înscriere tmax se scrie relaţia num_rotatii*(2*PI);

(7) – finalizarea editării ecuaţiei spiralei Fibonacci se face cu click pe butonul .

Rezultatul obţinut este cel prezentat în figura 4.12.

62
 Se observă că în panoul Model a apărut intrarea
corespunzătoare 2D Equation.
Editarea ecuaţiei curbei în Sketch Mode
În cazul în care se doreşte, pentru modificarea
parametrilor ecuaţiei curbei se folosesc următoarele
metode:
- se expandează Sketch1 din panoul Model, iar din meniul
contextual se alege opţiunea Edit Equation Curve,
acţiune ce va redeschide mini-toolbar-ul asociat comenzii,
unde se pot modifica ecuaţiile, tipul de ecuaţie (parametric
sau explicit) sau coordonatele sistemului;
- se execută click-dreapta pe curba din fereastra grafică,
iar din meniul contextual se alege opţiunea Edit Equation
Curve;
- se pot adăuga constrângeri pentru a controla relaţiile
dintre curbă şi alte elemente geometrice.

Rezumat Curs 4
Cursul nr. 4 la disciplina Grafică asistată pe calculator prezintă posibilităţile
programului Autodesk Inventor de generare a unor schiţe de bază, atât în mediul 2D, cât şi în
3D. În ultima parte sunt prezentate modalităţile de dimensionare a schiţelor.

Întrebări de evaluare:
1. Ce reprezintă o schiţă?
2. De câte tipuri sunt schiţele şi cum pot fi definite ele?
3. Care sunt principalele etape în realizarea unei schiţe?
4. Ce stiluri de realizare a unei schiţe cunoaşteţi?
5. Care sunt principalele comenzi de realizare a unei schiţe în 2D?
6. Care sunt tipurile de constrângeri ce se pot aplica elementelor schiţei, şi ce rol au ele?
7. Care sunt comenzile de schiţare 3D?
8. Ce reprezintă dimensionarea unei schiţe şi cum se poate realiza ea?

63