CUPRINS CURS 6

MODELAREA ANSAMBLELOR ÎN AUTODESK INVENTOR

CURS 6 - MODELAREA ANSAMBLELOR ÎN AUTODESK INVENTOR ................................. 93

6.1. Metode de realizare a ansamblelor .................................................................. 93

6.2. Interfața de lucru pentru realizarea asamblărilor ..................................................................... 94
6.3. Modelarea unui ansamblu ..........................................................................................................96
6.4. Modificarea unei componente din ansamblu ......................................................................... 105

Rezumat Curs 6 .................................................................................................................................... 106

Întrebări de evaluare ...........................................................................................................................106

92
 CURS 6
MODELAREA ANSAMBLELOR ÎN AUTODESK INVENTOR

Obiectiv: cunoaşterea şi înţelegerea modului de realizare a ansamblelor în

Autodesk Inventor Professional.

6.1. Metode de realizare a ansamblelor

Un ansamblu sau un subansamblu este format din mai multe piese, integrate astfel încât
să îndeplinească rolul funcţional pentru care au fost create. În programul Autodesk Inventor,
modelarea ansamblelor se realizează în fişiere de tip Standard.iam. Un ansamblu poate fi format
din componente individuale, salvate separat ca fişiere de tip .ipt, sau din subansamble, salvate
ca fişiere de tip .iam. Componentele ansamblului pot fi piese individuale, preluate din fişiere
cu extensia „ipt” sau subansamble, preluate din fişiere cu extensia „iam”. Din acest motiv, între
ansamblu şi componente se creează o legătură, în sensul actualizării ansamblului la modificarea
unei componente.
Generarea ansamblelor poate fi realizată prin trei metode:
- metoda bottom-up: componentele sunt create în propriile fişiere individuale şi sunt
preluate în fişierul ansamblu utilizând comanda Place Component;
- metoda top-down: componentele sunt create în fişierul ansamblu, utilizând comanda
Create Component; în paralel, modelul va fi salvat şi în propriul fişier individual; prezintă
avantajul corelării piesei cu piese ale subansamblului;
- combinaţia celor două metode.
Panoul Model indică ordinea şi ierarhia componentelor din ansamblu, componentele fiind
afişate prin numele acestora, urmat de un număr de ordine care reflectă numărul de instanţe ale
componentei inserate în ansamblu (occurence).
Componentelor din cadrul ansamblului li se pot aplica constrângeri (restricţii) care
definesc relaţiile dintre acestea. Una sau mai multe componente ale ansamblului pot fi declarate
fixe (Grounded). Se recomandă ca cel puţin o componentă a ansamblului să fie fixată, în caz
contrar întreg ansamblu se poate muta. Prin aplicarea constrângerilor celelalte componente se
vor poziţiona / muta în raport cu acea componentă fixată. Componenta fixată este marcată în
panoul Model prin simbolul ataşat numelui acestuia.

93
6.2. Interfaţa de lucru pentru realizarea asamblărilor
Comenzile specifice generării ansamblelor sunt prezentate în imaginea de mai jos.

Figura 6.1. Interfaţă de modelare a ansamblelor în Autodesk Inventor Professional

1 – Component cu următoarele comenzi:

Place - Comandă pentru aducerea şi plasarea
unei componente sau a unui subansamblu în
spaţiul de asamblare;
Create – Comandă pentru crearea unei
componente din spaţiul de asamblare;
Pattern – Comandă pentru multiplicarea
circulară sau rectangulară a uneia sau a mai
multor componente;
Copy – Comandă pentru copierea uneia sau a
mai multor componente;
Mirror – Comandă pentru oglindirea unei
componente;
Replace – Comandă pentru înlocuirea uneia sau
a mai multor componente;
Make Layout – Comandă pentru crearea schiţei
de bază a unei componente în spaţiul de
asamblare;
Shrinkwrap – Comandă pentru crearea unei
reprezentări simplificate a unei componente
dintr-un ansamblu

94
iCopy – Comandă pentru crearea unor
subansamble care conțin geometrie
asemănătoare, doar dimensiunea sau poziția în
ansamblul principal fiind diferită;
2 – Position cu următoarele comenzi:
Constrain – Comandă pentru aplicarea
constrângerilor între două componente;
Assemble – Comandă pentru asamblarea
componentelor din spaţiul de asamblare;
Grip Snap – Comandă pentru mutarea sau
rotirea precisă a unei componente din
ansamblu;
Move – Comandă pentru mutarea unei
componente din ansamblu;
Rotate – Comandă pentru rotirea unei
componente din ansamblu;
3 – Manage cu următoarele comenzi:
Bill of Materials – Comandă pentru afişarea în
formă tabelară a informaţiilor despre o
componentă;
Parameters – Comandă pentru deschiderea
unei ferestre de dialog în care se pot edita
parametrii unei componente;
4 – iPart/Assembly cu următoarele comenzi:
Create iPart/Assembly – Comandă pentru
configurarea unei componente/ansamblu;
Edit using Spreadsheet – Comandă pentru
editarea componentelor folosind o foaie de
calcul;
Edit Factory Scope – Comandă pentru
realizarea unor editări globale;
– Work Features cu următoarele comenzi:
Plane – Comandă pentru generarea unor plane
de lucru ataşate parametric altor entităţi 3D din
spaţiul de asamblare;
Axis – Comandă pentru generarea unor axe de
lucru ataşate parametric altor entităţi din spaţiul
de asamblare;
Point - Comandă pentru generarea unor puncte
fixe de lucru ataşate parametric altor entităţi din
spaţiul de asamblare;
UCS – este o colecţie de entităţi de lucru (plane,
axe, puncte de centru);
6 – Begin cu următoarele comenzi:
Cable and Harness – Comandă pentru
modelarea unor fire, cablurilor, etc.;
Tube and Pipe – Comandă pentru modelarea
tuburilor şi conductelor.

95
 Convert to Weldment – Comandă pentru
realizarea cordoanelor de sudură.

6.3. Modelarea unui ansamblu

Este foarte important, ca înainte de modelarea unei asamblări, să fie îndeplinite
constrângerile dimensionale (cotele) pentru componentele din cadrul asamblării.
Pentru înţelegerea modului de realizare a unei asamblări, se propune spre exemplificare
ansamblul prezentat în figura 6.2. (ansamblu şurub-piuliţă).

Figura 6.2. Ansamblu de tip şurub-piuliţă

Ansamblul este compus din:

- şurub cu cap hexagonal M6;
- piuliţă hexagonală M6;
Algoritmul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Modelare 3D şurub cu cap hexagonal M6

- desenare schiţă de bază a capului şurubului (figura 6.3.): se trasează un cerc Ø12;
- modelare 3D a solidului de bază pentru capului şurubului (figura 6.4.): distanţa de
extrudare este 4 mm;

Figura 6.3. Schiţă de bază cap şurub Figura 6.4. Modelare 3D cap şurub cu Extrude

- teşire muchie cap şurub (figura 6.5.)

96
 Pentru realizarea teşiturii este folosită comanda Chamfer, cu opţiunea Two Distances:
distances 1 = 0,7 mm,
distances 2 = 1,0 mm

Figura 6.5. Teşire muchie cap şurub

- desenare hexagon s = 10 mm (figura 6.6.)

Hexagonul se va trasa cu comanda Polygon, activând modul de editare a schiţei pe
suprafaţa plană circulară a capului şurubului. Distanţa dintre două laturi opuse ale hexagonului
(s) este 10 mm. Pentru folosirea comenzii Extrude a formei hexagonale este necesară crearea
unei suprafeţe în exteriorul hexagonului. Pentru aceasta, se va trasa un contur închis (cerc) în
exteriorul hexagonului.

Figura 6.6. Forma hexagonală a capului şurubului

- modelare 3D finală a capului şurubului (figura 6.7.)

Pentru obţinerea formei finale a capului de şurub, se va realiza o extrudare negativă pe
distanţa de 4 mm, folosind suprafaţa creată între hexagon şi cerc.

Figura 6.7. Modelare 3D finală a capului şurubului

97
 - modelare tijă şurub (figura 6.8.)
Pentru modelarea tijei şurubului, se schiţează un cerc Ø6 pe suprafaţa plană circulară a
capului şurubului. Operaţia de modelare 3D a tijei se realizează cu comanda Extrude, pe
lungimea de 20 mm.

Figura 6.8. Modelare 3D a tijei şurubului

- adăugare zonă filetată (figura 6.9.)

Pentru aplicarea filetului pe suprafaţa cilindrică a tijei, se foloseşte comanda Thread.

Lungimea filetului va fi 19,5 mm.
Etapele de lucru pentru aplicarea filetului sunt următoarele: se activează comanda Thread
→ se selectează suprafaţa cilindrică a tijei şurubului → în linia Lenght, din fereastra de dialog
asociată comenzii Thread, se înscrie valoare 19,5 mm → se finalizează apăsând butonul OK.

Figura 6.9. Filetare tijă şurub

- teşire capăt tijă 0,2x45° (figura 6.10.)

Comanda folosită pentru teşirea muchiei de la capătul tijei şurubului este Chamfer. Se va
realiza o teşire la 45° pe distanţa de 0,2 mm.

Figura 6.10. Teşire capăt tijă şurub

98
 - generare suprafaţă inelară Ø10 pe capul şurubului (figura 6.11. şi 6.12)
Pentru obţinerea unei suprafeţe inelare, se desenează un cerc Ø10, pe suprafaţa plană
circulară de sub capul şurubului, şi se extrudează pozitiv pe distanţa de 0,15 mm.

Figura 6.11. Suprafaţă inelară Ø10x0,15 Figura 6.12. Şurub cu cap hexagonal M6

Forma finală a şurubului cu cap hexagonal M6 este prezentată în figura 6.12.

2. Modelare piuliţă hexagonală M6

Etapele de lucru pentru modelarea 3D piuliţei hexagonale M6 sunt următoarele:
- desenare schiţă de bază piuliţă M6 (figura 6.13.)
- modelare 3D corp de bază piuliţă M6 (figura 6.14.)

Figura 6.13. Schiţă de bază piuliţă M6 Figura 6.14. Solid de bază piuliţă M6

- teşire muchii solid de bază piuliţă M6 (figura 6.15.)

Pentru teşirea muchiilor este folosită comanda Chamfer, cu opţiunea Two Distances:
- prima muchie: distances 1 = 0,7 mm
distances 2 = 1,0 mm
- a doua muchie: distances 1 = 1,0 mm
distances 2 = 0,7 mm

99
 Figura 6.15. Teşire muchii solid de bază piuliţă hexagonală M6

- desenare formă hexagonală s = 10 mm (figura 6.16.)

Pe suprafaţa plană circulară a solidului se desenează hexagonul cu s = 10 mm şi un
cerc în exteriorul lui.

- modelare 3D finală a capului şurubului (figura 6.17.)

Pentru obţinerea formei finale a piuliţei, se va realiza o extrudare negativă pe distanţa de
4 mm, folosind suprafaţa creată între hexagon şi cerc, aşa cum s-a procedat şi la modelarea
capului şurubului.

Figura 6.16. Schiţă de bază hexagon piuliţă M6 Figura 6.17. Piuliţă hexagonală M6

3. Modelare asamblare şurub-piuliţă

Pentru realizarea asamblării se va deschide un nou fişier de tip Standard (mm).iam.
Etapele de lucru sunt următoarele:
- plasare componentă şurub M6

100
 Se execută comanda Place Component din panglica Component, sau se apasă tasta P. Se
deschide o fereastră Place Component unde se va selecta componenta salvată cu numele surub
M6 (figura 6.18.). Plasarea componentei selectate se va produce prin apăsarea butonului Open,
sau prin executarea de dublu-click pe numele componentei.

Figura 6.18. Fereastra Place Component pentru plasarea componentelor în spaţiul de asamblare

Prima componentă adusă în spaţiul de asamblare se va plasa în centrul spaţiului, fiind

fixă faţă de sistemul de referinţă. Finalizarea operaţiei de aducere a primei componente se
realizează prin apăsarea tastei Esc, sau prin click-dreapta de mouse, din meniul contextual
apelându-se comanda Done.

- plasare componentă piuliţă M6

Pentru aducerea în spaţiu de asamblare a celei de-a doua componente, se execută
comanda Place Component, sau se apasă tasta P, iar din fereastra deschisă se selectează
componenta piulita M6. Se observă că de la a doua componentă adusă în spaţiul de asamblare,
acestea nu se mai fixează automat, necesitând plasarea lor prin punctare în locul dorit.
Finalizarea operaţiei de aducere a celei de-a doua componente se realizează în mod identic ca
şi la prima componentă, prin apăsarea tastei Esc, sau prin click-dreapta de mouse, din meniul
contextual apelându-se comanda Done.

- poziţionarea relativă a componentelor

Înainte de asamblarea componentelor, este necesară poziţionarea relativă a lor, cât mai
aproape de poziţia lor finală în cadrul ansamblului. Pentru aceasta, se va roti (Rotate
Component) şi muta (Move Component) numai cea de-a doua componentă, deoarece prima
este fixă în spaţiul de asamblare, aşa cum s-a precizat anterior. Pentru rotirea piuliţei se execută

101
click-dreapta pe ea, din meniul contextual alegându-se opţiunea Rotate Component (figura
6.19.). Odată cu activarea acestei opţiuni, în jurul componentei apare un cerc, specific comenzii
de rotire a unei entităţi, cu 4 linii diametral opuse (linii de tragere). Prin metoda drag-and-drop,
se poziţionează piuliţa cât mai aproape de poziţia finală. Dezactivarea operaţiei de rotire se
realizează prin apăsarea tastei Esc.

Figura 6.19. Poziţionarea piuliţei relativ la şurub folosind opţiunea Rotate Component

- poziţionarea precisă (asamblarea) a componentelor şurub-piuliţă

Poziţia finală a celor două componente în cadrul ansamblului se va realiza prin impunerea
unor constrângeri (restricţii) ce se aplică succesiv. Comanda dedicată pentru impunerea
constrângerilor este Constraint. În cazul acestei asamblări, şurub-piuliţă, sunt necesare
următoarele tipuri de constrângeri:
- coaxialitate: axa de rotaţie a suprafeţei cilindrice interioare (gaura piuliţei)
trebuei să coincidă cu axa de rotaţie a tijei şurubului;
- paralelism: suprafaţa plană circulară de la capătul tijei şurubului trebuie să fie
paralelă cu suprafaţa plană a piuliţei, la distanţa de 3 mm (plane paralele aflate
la distanţa de 3 mm).
Astfel, pentru aplicarea constrângerii de coaxialitate, etapele de lucru sunt următoarele
(figura 6.20.):

102
 Figura 6.20. Etapele de lucru aplicarea constrângerii coaxialitate

- se activează comanda Constrain din panglica Position, sau se apasă tasta C, (1);
- se deschide fereastra de dialog Place Constraint, asociată comenzii Constraint, în fila
(tab-ul) Assembly. Implicit, tipul de asamblare cu care se deschide fereastra de dialog, este
Mate. Tipul Mate implică contrângeri de genul coaxialitate, coplaneitate, etc. Deci, vom păstra
acest tip de constrângere, (2);
- se menţine activată (este selectată în mod implicit) opţiunea Mate din Solution, (3).
Opţiunea Mate permite impunerea constrângerii de coaxialitate şi dispunerea paralelă, cu
normalele în sensuri opuse, a suprafeţelor; se observă că cele două componente s-au dispus
după aceeaşi axă de rotaţie;
- poziţionăm mouse-ul peste prima componentă (nu are importanţă ordinea selectării
lor) până când se vizualizează axa de rotaţie. Când aceasta este vizibilă pe componentă, se
execită click stânga de mouse (axa va rămăne vizibilă până la finalizarea constrângerii), (4);
În fereastra de dialog, la opţiunea Selection, există două butoane ce reprezintă opţiunea de
selectare a primei, respectiv celei de-a doua componente. Activarea butonului 2 se face în mod
automat după selectarea primei entităţi (axă de rotaţie, muchie sau suprafaţă), nefiind
necesară activarea manuală a lui.

103
 - se poziţionează mouse-ul peste cea de-a doua componentă, şi se selectează când se
vizualizează axa de rotaţie, (5);
- finalizarea aplicării constrângerii de coaxialitate se realizează prin butonul Apply, (6),
sau apăsând pe tasta Enter;
- ieşirea din comanda Constraint se face prin apăsarea butonului Cancel (7), sau prin
apăsarea tastei Esc.
Pentru a dispune piuliţa la distanţa de 3 mm de capătul tijei şurubului, sunt necesare efectuare
următoarelor operaţii (figura 6.21.):
- în fereastra de dialog Place Constraint se alege Flush din Solution, (1). Opţiunea
Flush permite dispunerea paralelă, cu normalele în acelaşi sens, a suprafeţelor;
- se poziţionează mouse-ul pe prima suprafaţă, iar când se vizualizează o cruciuliţă cu o
normală care iese din plan, se execută click stânga de mouse, (2); astfel s-a selectat prima
suprafaţă;
- se poziţionează mouse-ul pe cea de-a doua suprafaţă, iar când se vizualizează o cruciuliţă
cu o normală care iese din plan, se execută click stânga de mouse, (3);
- în linia de înscriere Offset, din fereastra de dialog, se înscrie valoarea 3, pentru a dispune
suprafeţele selectate la distanţâa de 3 mm, una faţă de cealaltă, (4);
- finalizarea aplicării constrângerii de coaxialitate se realizează prin butonul Apply, (5),
sau apăsând pe tasta Enter;
- ieşirea din comanda Constraint se face prin apăsarea butonului Cancel (6), sau prin
apăsarea tastei Esc.

104
 Figura 6.21. Etapele de lucru pentru aplicarea constrângerii paralelism

Rezultatul obţinut în urma modelării ansamblului de tip şurub-piuliţă, este cel prezentat
în figura 6.2.

6.4. Modificarea unei componente din ansamblu

Dacă dorim să realizăm o modificare asupra unei componente din ansamblu se
poziţionează cursorul pe componenta respectivă, iar prin click-drepta de mouse se intră în
meniul contextual şi se activează opţiunea Edit care duce la deschiderea panoul Features.

Figura 6.22. Modificarea unei componente din ansamblu

105
 După definitivarea modificărilor, deplasăm cursorul mouse în zona grafică, pe ansamblu,
activăm meniul contextual (click-dreapta de mouse) şi se execută click pe Finish Edit.
Ascunderea vizuală temporară a unei componente: activarea opţiunii Visibility din
meniul contextual, prin click-dreapta de mouse pe numele componentei respective.
Modificarea unei constrângeri aplicate se realizează din meniul contextual pe numele
acesteia, fiind disponibile următoarele opţiuni:
- Edit: editarea constrângerii;
- Delete: ştergerea definitivă a constrângerii;
- Suppress: suprimarea temporară a constrângerii;
- Drive Constraint: trecerea succesivă a constrângerii printr-o serie de paşi, simulând
mişcarea de translaţie sau de rotaţie.

Rezumat Curs 6
Cursul nr. 6 la disciplina Grafică asistată pe calculator prezintă posibilităţile
programului Autodesk Inventor de realizare a asamblărilor ce pot fi formate din piese
individuale, preluate din fişiere cu extensia „ipt” sau subansamble, preluate din fişiere cu
extensia „iam”. Sunt prezentate instrumentele pentru realizarea asamblărilor, începând cu
aducerea componentelor ce urmează a fi asamblate în spaţiul de lucru, impunerea de
constrângeri, până la modificarea unor constrângeri existente. Realizarea unei asamblări este
exemplificată printr-o asamblare de tip şurub-piuliţă.

Întrebări de evaluare:
1. Care este tipul de aplicaţie folosit pentru realizarea ansamblelor?
2. Ce metode de realizare a ansamblelor cunoaşteţi?
3. Care sunt principalele comenzi pentru asamblare?
4. Care sunt etapele realizării unei asamblări?
5. Care este rolul comenzilor Place component, Move Component şi Rotate Component?
6. Care sunt principalele constrângeri ce se pot aplica componentelor unei asamblări?
7. Care este modalitatea de modificare a unei componente din ansamblu?

106