Lucrarea nr.

TEHNICI DE PREGĂTIRE A
DOCUMENTAŢIEI TEHNICE

9.1. SCOPUL LUCRĂRII

În general, obiectele sunt alcătuite dintr-un număr de piese

independente, aflate într-o legătură constructivă şi funcţională. Aceste piese se
numesc repere. Reperele se pot grupa astfel încât să determine părţi complexe
ale obiectului, independente din punct de vedere funcţional, denumite
subansamble.
Lucrarea de faţă are drept scop formarea capabilităţilor de a interpreta
desene de ansamblu şi de execuţie, precum şi însuşirea regulilor de
reprezentare specifice.

9.2. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

Se vor prezenta, în sinteză, principalele tehnici de reprezentare în

desenele de ansamblu şi de execuţie şi modalitatea de pregătire a
documentaţiei tehnice prin uneltele CAD-CAM. Suportul teoretic al lucrării
este completat cu animaţii edificatoare şi explicaţii grafice detaliate care să
faciliteze înţelegerea şi aprofundarea tehnicilor şi mecanismelor de realizare a
reprezentărilor grafice industriale. Studenţii trebuie să se familiarizeze cu
metodologiile de reprezentare şi să rezolve aplicaţiile propuse ca temă.

9.3. DESENUL DE ANSAMBLU

9.3.1. Consideraţii generale

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unui complex de

piese care, asamblate într-un anumit mod, alcătuiesc un dispozitiv, un aparat, o
instalaţie etc. [1], [4].
Desenul de ansamblu indică poziţia reciprocă a pieselor componente şi
modul de funcţionare al ansamblului.

109
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D
În desenul de ansamblu nu sunt determinate nici forma şi nici
dimensiunile pieselor componente, fapt pentru care acesta trebuie însoţit de
desenele de execuţie ale pieselor.
Executarea desenului de ansamblu are drept scop, următoarele aspecte
[4]:
• înţelegerea formelor pieselor componente;
• înţelegerea funcţionării ansamblului reprezentat;
• înţelegerea succesiunii de montaj a pieselor din ansamblu.
În practică există două tipuri de reprezentări de ansamblu:
• desen de releveu (după model), când există un desen de ansamblu
iniţial şi desene ale pieselor componente;
• desen de proiect, când nu există desene de ansamblu iniţiale şi
desene ale pieselor componente.

9.3.2. Reguli de reprezentare în desenul de ansamblu

Reprezentarea ortogonală a ansamblurilor de piese ce alcătuiesc

mecanisme sau maşini se face în conformitate cu [9] şi [10], valabile pentru
ansamblurile de orice grad.
Un desen de ansamblu trebuie să cuprindă un număr minim de proiecţii
(vederi şi secţiuni) necesare pentru definirea cât mai clară a poziţiei relative a
tuturor pieselor ce alcătuiesc ansamblul reprezentat, pentru înţelegerea
funcţionării, a succesiunii pieselor de montaj şi pentru identificarea lor.

9.3.3. Poziţionarea pieselor componente

Poziţia de reprezentare a ansamblului se alege în aşa fel încât proiecţia

principală (de regulă, secţiunea frontală) să corespundă cu poziţia de
funcţionare.
Fiecare reper al ansamblului reprezentat pe desen este identificat
printr-un număr de poziţie distinct, corespunzător numărului din tabelul de
componenţă al desenului, înscris la capătul unei linii de indicaţie [10], [11].

9.3.4. Cotarea desenului de ansamblu

În conformitate cu [10], în desenele de ansamblu se cotează [1], [4] (v.

fig. 9.1):
• dimensiunile de gabarit, care reprezintă dimensiunile aproximative
ale paralelipipedului ce cuprinde ansamblul reprezentat;
• dimensiunile de legătură, care se referă la acele elemente de formă
ale pieselor ansamblului ce fac legătura cu ansamblurile învecinate (ex. flanşe,
părţi terminale filetate, canale de pană etc.);
110
 Lucrarea nr. 7
• dimensiuni de montare/asamblare, care se realizează cu ocazia
montării/asamblării pieselor prin prelucrări şi operaţii ulterioare de găurire,
filetare, alezare etc.;
• dimensiuni de ajutaj, care cuprind dimensiunile nominale şi
câmpurile de toleranţă ale pieselor ce formează ajutaje (ex. roată dinţată
montată pe un arbore, rulment montat pe fusul unui arbore, bucşă de bronz
montată în alezajul unui lagăr etc.);
• dimensiuni funcţionale, care se notează în cazul unor elemente ce se
deplasează în timpul funcţionării ansamblului (ex. secţiuni de trecere ale
fluidelor prin armături, diametre ale cilindrilor motoarelor, cursele pistoanelor,
ajustaje etc.).

Fig. 9.1. Desenul de ansamblu

9.3.5. Tabelul de componenţă, indicatorul redus şi inscripţionarea

desenului de ansamblu

Tabelul de componenţă se aplică conform [12] pe toate desenele de

ansamblu, deasupra indicatorului sau se poate constitui într-un document
separat.
Tabelul de componenţă serveşte la identificarea pieselor componente
ale ansamblului, la stabilirea numărului acestora şi a materialului din care sunt
executate piesele.

111
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D
Tabelul de componenţă aplicat pe desen se completează de jos în sus,
titlurile coloanelor fiind situate în partea de jos a tabelului.
Indicatorul redus este utilizat în cazul executării pe aceeaşi coală de
hârtie a unor desene de piesă şi se recomandă în documentaţia tehnologică în
cazul executării sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor.
Inscripţionarea desenului de ansamblu se face după completarea
tabelului de componenţă, prin înscrierea în indicatoarele reduse şi normale a
datelor necesare unui montaj corect, a caracteristicilor şi condiţiilor tehnice,
condiţiilor de probe, indicaţiilor cu privire la prelucrări, acoperiri metalice,
tratamente termice etc.

9.4. DESENUL DE EXECUŢIE

9.4.1. Consideraţii generale

Desenul de execuţie (de piesă) reprezintă desenul final, întocmit la

scară, care serveşte la execuţia obiectului reprezentat, cuprinzând toate datele
necesare acestui scop.
Desenul de execuţie face referire la o piesă, un ansamblu sau
subansamblu, un semifabricat etc. Pentru fiecare dintre acestea se întocmeşte
câte un desen de execuţie, compus din una sau mai multe planşe, cu format
standardizat.
Fiecare desen de execuţie trebuie prevăzut cu indicator şi tabel de
componenţă.
În desenul de execuţie se înscriu, sub formă de text sau de tabel,
condiţiile tehnice de calitate care nu sunt înscrise pe reprezentare, în indicator
sau în tabelul de componenţă, sub titlul „Condiţii tehnice”.

9.4.2. Cotarea desenului de execuţie

În desenul de execuţie, piesa se reprezintă cu dimensiunile şi

dimensiunile tehnice corespunzătoare stării finite, înainte de asamblare sau
montaj.
Numărul de cote trebuie să fie minim dar suficient pentru executarea
piesei.
Cotarea piesei şi indicarea toleranţelor de formă şi de poziţie se fac în
raport cu o bază de cotare funcţională.
Toate cotele şi parametrii indicaţi pe desen se prevăd cu prescripţii de
precizie, exceptând cotele şi parametrii informativi.

112
 Lucrarea nr. 7

9.4.3. Citirea desenului de execuţie

Citirea unui desen de execuţie constă în [4] (v. fig. 9.2):

• înţelegerea deplină a formei geometrice şi constructive a piesei;
• identificarea dimensiunilor formei constructive reprezentate;
• stabilirea modalităţilor de prelucrare şi ordinea operaţiilor
respective;
• stabilirea stării suprafeţelor formei constructive (rugozitatea);
• înţelegerea tuturor notelor privind condiţiile tehnice.

Fig. 9.2. Desenul de execuţie

9.5. GENERAREA DOCUMENTAŢIEI SCRISE

AutoCAD permite, pe lângă tehnicile de vizualizare, afişarea desenelor

pe hârtie prin utilizarea modulului Paper Space. De asemenea, se pot crea
diapozitive (slide) de prezentare a desenelor realizate.
Principalele comenzi utilizate, sunt: LAYOUT; MSLIDE; MSPACE;
MVIEW; PLAN; PSPACE; VPORTS; VPOINT; VSLIDE [8].

113
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D

LAYOUT – permite gestionarea layout-urilor destinate tipăririi.

Exemplul 9.1. Comanda LAYOUT

Command: layout ↵
Enter layout option [Copy/Delete/New/Template/Rename/SAveas/Set/?] <set>: n ↵
Enter new Layout name <Layout3>: ↵
Command: pagesetup ↵ (se alege formatul de tipărire)

VPORTS – determină configurarea mediului de desenare prin

împărţirea zonei de desenare în ferestre (viewports) flotante (Paper Space) sau
nesuperpozabile (Model Space) [6] (v. fig. 9.3).

Exemplul 9.2. Comanda VPORTS

Command: - vports ↵
Enter an option [Save/Restore/Delete/Join/SIngle/?/2/3/4] <3>: 4 ↵
Regenerating model.

Fig. 9.3
MVIEW – creează şi controlează ferestrele flotante în Paper
Space, când variabila de sistem TILEMODE are valoarea 0.

Exemplul 9.3. Comanda MVIEW

Command: mview ↵
Specify corner of viewport or
[ON/OFF/Fit/Shadeplot/Lock/Object/Polygonal/Restore/LAyer/2/3/4] <Fit>: 4 ↵
Specify first corner or [Fit] <Fit>: ↵
Regenerating model.

114
 Lucrarea nr. 7

PSPACE – realizează trecerea din spaţiul model (Model Space)

în spaţiul hârtie (Paper Space).

MSPACE - realizează trecerea din spaţiul hârtie (Paper Space)

în spaţiul model (Model Space).

MSLIDE – realizează o imagine statică (raster) a ecranului curent în

spaţiul model sau a tuturor ferestrelor de pe ecran, în spaţiul hârtie.
Va fi creat un fişier cu extensia .sld, ce va putea fi inclus într-o
bibliotecă de diapozitive. Întrucât crearea imaginilor raster poate fi afectată de
rezoluţii slabe sau anumite vizualizări de tip shade sau render, este
recomandat să se seteze parametrii maximi de performanţă, atât pentru
monitor, cât şi pentru setările de vizualizare.

VSLIDE – afişează un diapozitiv de sine stătător sau un diapozitiv

dintr-o bibliotecă, caz în care variabila de sistem FILEDIA trebuie setată la
valoarea 0, numele diapozitivului fiind inclus între paranteze rotunde, imediat
după numele bibliotecii.

SCRIPT – lansează citirea scripturilor. Scriptul este un fişier text

simplu, având extensia .scr, care conţine sintaxa comenzilor AutoCAD, în
ordinea răspunsurilor la opţiuni (v. fig. 9.4). Comenzile conţinute într-un fişier
script vor fi citite de AutoCAD şi executate consecutiv. Spaţiul (Space) într-un
astfel de fişier are semnificaţia apăsării tastei <Space Bar>, adică lansarea unei
opţiuni, iar enter-ul de la capetele liniilor din fişier, presupune lansarea
comenzii.

Fig. 9.4

Rezultatul lansării script-ului din fig. 9.4 constă în trasarea unui pătrat
şi a unei linii mediane orizontale.
115
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D

DELAY – permite inserarea unor pauze (milisecunde), între execuţia a

două comenzi succesive. Se utilizează în cadrul fişierelor script sau în timpul
prezentării de diapozitive (v. fig. 9.5).

Fig. 9.5

Dacă se doreşte realizarea unui script care să afişeze un set de

diapozitive, trebuie trecută în fişierul script calea spre diapozitivele create cu
comanda MSLIDE. Pentru a şterge de pe ecran ultimul diapozitiv se apelează
comanda REDRAW sau REGEN (v. fig. 9.6).

Fig. 9.6

116
 Lucrarea nr. 7

APLICAŢII REZOLVATE

A.1. Se cere completarea în Paper Space a informaţiilor tehnice

necesare pentru desenele de ansamblu din figurile 9.7 şi 9.8, pe format A4-
Portret, în vederea generării documentaţiei pentru printare.

Fig. 9.7
117
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D

Fig. 9.8

118
 Lucrarea nr. 7

Rezolvare grafică asistată de calculator (v. fişierul video

„Aplicaţia 11.avi”)

• Se permută din modul Model Space în Layout şi se accesează modul

Paper Space – comanda PSPACE;
• În Layout, se construieşte formatul de pagină A4-Portret pentru
printare – comanda PAGESETUP;
Pregătirea documentului pentru printare presupune selectarea
imprimantei la care va fi tipărit fişierul.
• Se importă în Layout blocurile predefinite pentru formatul A4-
Portret, indicator şi tabel de componenţă – comanda INSERT, ZOOM,
PAGESETUP, scale cu opţiunea Reference, EXPLODE;
Zona de lucru din Model Space, peste care s-a suprapus
modulul Paper Space, poate fi deplasat, scalat şi ajustat astfel încât să se
încadreze în formatul de lucru A4-Portret – comanda MOVE, grips cu
opţiunea Stretch;
• Se selectează un stil de text – comanda TEXT, cu opţiunea Style;
• Se salvează desenul sub denumirea „Aplicatia L7-A1a.dwg”, în
directorul personal – comanda SAVEAS;
• Se permută în Model Space şi se importă desenul de ansamblu „Fig.
L7-A1a.bmp” – comanda INSERT cu opţiunea Raster Image Reference,
ZOOM;
• Se permută în Paper Space şi se încadrează desenul de ansamblu
importat, în zona de lucru – comanda ZOOM;
Permutarea în Layout, între Model Space şi Paper Space se
realizează prin dublu click pe zonele respective.
• Se completează în Paper Space tabelul de componenţă şi indicatorul
– comanda OFFSET, PEDIT, EXTEND, ZOOM, OSNAP, COPY, DDEDIT,
MOVE, ERASE;
• Se printează desenul de ansamblu – comanda PLOT;
• Se salvează desenul de ansamblu – comanda SAVE;
• Se permută în Model Space şi se importă al doilea desen de
ansamblu, „Fig. L7-A1b.bmp”.

Pregătirea celui de-al doilea desen de ansamblu pentru printare

se realizează conform paşilor descrişi mai sus, folosind Layout-ul de la prima
aplicaţie. Se salvează desenul sub denumirea „Aplicaţia L7-A1b.dwg”.

119
Grafică asistată de calculator. Seria I. Aplicaţii 2D

APLICAŢII PROPUSE

B.1. Se va realiza în Model Space desenul de ansamblu din fig. 9.9 şi

se va genera documentaţia pentru printare în Paper Space.

Fig. 9.9
120
 Lucrarea nr. 7

B.2. Se va realiza în Model Space desenul de ansamblu din fig. 9.10 şi

se va genera documentaţia pentru printare în Paper Space.

Fig. 9.10
121