CUPRINS CURS 7

DESENE DE EXECUŢIE. GENERAREA SECŢIUNILOR

CURS 7 - DESENE DE EXECUŢIE. GENERAREA SECŢIUNILOR ........................................ 106

7.1. Desene de execuţie - generalităţi ........................................................................................ 107
7.2. Utilizarea șabloanelor pentru desenele de execuţie în Autodesk Inventor ......................... 111
7.3. Interfaţa de lucru şi instrumente specifice şabloanelor ISO.idw ……......…. 111
7.4. Realizarea unui desen de execuţie ........................................................... 115

Rezumat Curs 7 ................................................................................................................................. 132

Întrebări de evaluare ........................................................................................................................ 132

106
 CURS 7
DESENE DE EXECUŢIE. GENERAREA SECŢIUNILOR

Obiectiv: studierea modului de realizarea a desenelor de execuţie şi de

generare a secţiunilor în desenele de execuţie.

7.1. Desene de execuţie - generalităţi

Piesele individuale şi ansamblele create în Autodesk Inventor pot fi incluse în desene
de execuţie. Între modelul astfel creat şi desenul de execuţie există o asociativitate
bidirecţională:
- directă, modificarea modelului produce reactualizarea desenului de execuţie;
- inversă, la modificări ale dimensiunilor din desenele de execuţie se produce
reactualizarea modelului.
Desenele de execuţie se creează în mediul desen - Drawing Management, care se
activează la deschiderea fişierului tip desen de execuţie care are extensia „idw”. Şabloanele
dedicate în Autodesk Inventor Professional 2017 (sau mai recent) pentru realizarea desenelor
de execuţie sunt cele de tipul .idw (format nativ Autodesk Inventor) şi .dwg (format Autodesk
AutoCAD). Fişierele de tip .idw pot fi exportate în format .dwg pentru a putea fi deschide de
programul Autodesk AutoCAD.
În mediul desen pot fi efectuate următoarele operaţii:
- plasarea de vederi, proiecţii, vederi auxiliare, secţiuni, detalii, rupturi;
- aplicarea / modificarea dimensiunilor;
- adăugarea pe desen a unor elemente specifice cum ar fi: axe, simboluri de prelucrare,
toleranţe, etc.;
- plasarea în desen a unor schiţe suplimentare.
Panourile disponibile în mediul de desen sunt:
- Drawing Management, destinat manipulării vederilor;
- Drawing Sketch, destinat schiţelor suplimentare;
- Drawing Annotation, destinat plasării adnotărilor.
Paşii pentru deschiderea unei astfel de sesiuni de lucru sunt prezentaţi în figura 7.1.

107
 Un fişier desen de execuţie („idw”) conţine mai multe planşe (Sheet), fiecare incluzând
vederi, secţiuni, detalii, rupturi ale unei piese sau a mai multor piese (ansamblu). Aceste planşe
conţin elemente de format standard (chenar, cartuş, tabel de componenţă) care pot fi diferite de
la o planşă la alta.
Autodesk Inventor oferă formate predefinite ce pot fi utilizate rapid şi eficient, dar oferă
şi posibiltatea de a crea noi formate.
Paşii pentru deschiderea unei astfel de sesiuni de lucru sunt prezentaţi în figura 7.1.

1 2

1’

3
4

Figura 7.1. Fereastră de dialog Create New File

- se deschide programul Autodesk Inventor;

- în fereastra de start a aplicaţiei se accesează opţiunea New (1) pentru deschiderea
ferestrei de dialog Create New File unde se găsesc toate şabloanele programului;
- din lista Templates se alege standardul de lucru: Metric (2);
- din secţiunea Drawing - Create a annotated document se execută dublu-click pe
şablonul ISO.idw (3) sau un click pe şablon urmat de click pe butonul Create (4).

(O altă modalitate de deschidere a unei sesiuni de lucru de tip desen de execuţie este
accesarea comenzii New Drawing (1’) din fereastra de start a programului).

O aplicaţie de tip desen de execuţie din Autodesk Inventor constă în una sau mai multe
foi de lucru ce conţin fiecare una sau mai multe vederi, secţiuni şi detalii ale unei componente
sau a unui ansamblu.
Aplicaţiile de tip desen de execuţie sunt asociate cu componentele ce o conţin, orice
modificare adusă modelului de bază fiind trasnferată automat în foaia de desen.

108
 O astfel de aplicaţie conţine reprezentări şi simboluri grafice, cum ar fi: borduri, casete
de titlu, indicator, tabel de componenţă, cote, simboluri reprezentând starea suprafeţelor,
tratamentele termice aplicate şi adnotări.

Vedere
principală

Vedere
spaţială

Tabel de
Secţiune
comonenţă

Indicator

Figura 7.2. Model de foaie de tip desen de execuţie în Autodesk Inventor

Desenele de execuţie în Autodesk Inventor sunt create în şabloane dedicate acestui tip de
aplicaţie, ce se regăsesc în folder-ul Templates a proiectului curent. Orice şablon poate fi şablon
implicit pentru noi desene de execuţie. Pentru a salva un şablon ca implicit trebuie să fie salvat
cu numele standard.idw sau standard.dwg în folder-ul Templates, nu înainte de a redenumi cele
existente cu alt nume.
Chenarul este standardizat în fişierul ISO.idw şi corespunde celor mai multe situaţii
practice şi se autoadaptează la mărimea şi orientarea planşei.
Cartuşul planşei sau indicatorul este standardizat (SR ISO 7200:1994 - Indicatorul
desenelor tehnice) şi el asemenea chenarului şi ajută la identificarea desenului şi a modificărilor
efectuate pe acesta. Indicatorul se aşează la toate formatele în colţul din dreapta jos lipit de
chenar. Indicatorul poate fi şi desenat cu ajutorul instrumentele din panelul Drawing Sketch.
Tabelul de componenţă din figura de mai jos (figura 7.3.) a fost desenat cu ajutorul
instrumentele din Drawing Sketch iar completarea rubricilor s-a efectuat prin activarea
comenzii Text din Drawing Annotation.

109
 Figura 7.3. Tabel de componenţă realizat într-o aplicaţie de tip .idw

Tabelul de componenţă asociat unei vederi poate fi plasat (generat automat) pe foaia de
desen prin activarea comenzii Parts List din panoul Drawing Annotation - figura de mai jos.

Figura 7.4. Configurarea tabelului de componenţă

De exemplu, pentru ansamblul şurub-piuliţă realizat în unul din cursurile anterioare, se

poate observa în figura ce urmează, tabelul de componenţă care a fost generat automat prin
activarea opţiunii Parts List şi locul de amplasare automată a acestuia.

Figura 7.5. Generare automată a tabelului de componenţă

Autodesk Inventor permite generarea unui nou stil de tabel de componenţă prin activarea
ferestrei Standards din bara Format a meniului principal.

110
 7.2. Utilizarea șabloanelor pentru desenele de execuţie în Autodesk
Inventor
În fereastra de dialog Create New File sunt disponibile mai multe şabloane ale aplicaţiei
de tip .idw: ANSI(mm).idw, BSI.idw, DIN.idw, GB.idw, GOST.idw, ISO.idw şi JIS.idw, în
funcţie de standardul folosit. Şablonul selectat pentru a crea un desen va determina dimensiunea
foii de lucru, tipul de dimensiuni, etc.
În cazul în care este necesar, pentru aplicaţii particulare, stilurile şi standardele specifice
şablonului pot fi modificate înainte, în timpul sau după realizarea desenului. Pentru acesta, se

apelează comanda Style and Standard Editor , din panglica Style and Standard a
meniului Manage.
Fereastra de dialog pentru editarea stilurilor şi standardelor unui şablon .idw este
prezentată în figura 7.6.

Figura 7.6. Fereastra de dialog Style and Standard Editor

7.3. Interfaţa de lucru şi instrumente specifice şabloanelor ISO.idw

În continuare vor fi prezentate instrumentele de lucru specifice unui şablon ISO.idw din
Autodesk Inventor Professional 2017.

111
 Figura 7.7. Interfaţă de lucru aplicaţie ISO.idw

1 - Quick Acces Toolbar - bară de instrumente cu acces rapid;

2 - Menu Bar - bară de meniuri;
3 - Create - panglică cu instrumente de creare a vederilor, secţiunilor, detaliilor;
4 - Modify - panglică cu instrumente de modificare a unor elemente de desen, de realizarea
a rupturilor, decupărilot, etc.;
5 - Sketch - comandă de accesare a mediului cu instrumente de schiţare (linie, cerc, arc de
cerc, etc.);
6 - Sheets - instrument de adăugare a unei noi pagini în cadrul fişierului;
7 - Browser Bar (Model) - panou de afişare a intrărilor specifice şablonului: formatul foii
de desen, chenare, simboluri, vederi, secţiuni, etc.;
8 - Navigation Bar - bară de navigare ce permite gestionarea vizibilităţii elementelor din
spaţiul de lucru prin rotire, repoziţionare şi redimensionare a imaginii spaţiului de lucru;
9 - Connected Design on A360 - comandă de conectare cu Autodesk 360;
10, 11 - Bară de stare - Opţiuni de afişare a ferestrelor deschise;
12 - Spaţiu de lucru.

Instrumentele disponibile într-o aplicaţie de tip .idw sunt următoarele:

Comenzi din Place Views

Base Comandă pentru crearea primei vederi din cadrul

desenului;

Projected Comandă pentru generarea proiecţiilor ortogonale

şi izometrice din vederea de bază sau alte vederi;

112
 Auxiliary Comandă pentru generarea unei proiecţii
perpendiculare după o muchie;

Section Comandă pentru realizarea unei reprezentări în

secţiune a unui model, după un plan de secţionare
specificat;
Detail Comandă pentru realizarea unei reprezentări de
detaliu a unei părţi dintr-un model;

Overlay Comandă pentru realizarea unui singure vederi din

mai multe reprezentări;

Nailboard Comandă pentru reprezentarea 2D a cablurilor,

firelor, etc;
Draft Comandă pentru crearea unei reprezentări în
formată din mai multe schiţe 2D;

Break Comandă pentru realizarea unei rupturi pe o

porţiune uniformă a unui model;

Break Out Comandă pentru dezactivarea rupturii dintr-un

model;

Slice Comandă pentru realizarea uneia sau a mai multor

secţiuni într-un model;

Crop Comandă pentru trunchierea (îndepărtarea) unei

părţi dintr-un model;

Horizontal Comandă pentru impunerea constrângerii de

orizontalitate între două vederi din spaţiul de desen;

Start Sketch Comandă pentru intrarea în modul de editare a

schiţei 2D Sketch;

New Sheet Comandă pentru generarea unei noi foi de desen.

Comenzi din Annotate

Dimension Comandă pentru cotarea elementelor de desen;

Baseline Comandă pentru realizarea uneia sau a mai multor

linii de bază pentru cote printr-o singură operaţie;
Ordinate Comandă pentru realizarea uneia sau a mai multor
dimensiuni ordonate individuale printr-o singură
operaţie;

113
Chain Comandă pentru realizarea unuia sau a mai multor
lanţuri de dimensiuni printr-o singură operaţie;
Arrange Comandă pentru aranjarea dimensiunilor selectate;

Retrieve Comandă pentru preluarea dimensiunilor de la alt

model şi utilizarea lor la vederile existente în foaia
de desen;
Hole and Thread Comandă pentru realizarea găurilor şi a filetelor;

Chamfer Comandă pentru realizarea teşiturilor;

Punch Comandă pentru realizarea unei note pentru o
componentă din tablă;
Bend Comandă pentru realizarea unei note privitoare la o
îndoitură a unei componente din tablă;
Text Comandă pentru inserarea şi editarea unei casete de
text;

Leader Comandă pentru inserarea şi editarea unei casete de

text cu săgeată de indicaţie;

Insert Comandă pentru inserarea unui simbol la o schiţă

din foaia de desen;

Symbols Comandă pentru inserarea

simbolurilor referitoare la suprafeţele
modelului din foaia de desen;
Centerline Comandă pentru trasarea unei axe de simetrie;

Centerline Comandă pentru trasarea unei axe de simetrie

Bisector bisectoare;
Center Mark Comandă pentru inserarea unui marcaj de centru;
Centered Pattern Comandă pentru crearea unei linii de centru pentru
un model;
Parts List Comandă pentru crearea unui tabel de componenţă;

Hole Comandă pentru crearea unei găuri;

Revision Comandă pentru crearea unui tabel centralizator;

General Comandă pentru crearea unui tabel general de
componenţă;

114
 Balloon Comandă pentru inserarea unui număr de indicaţie;

7.4. Realizarea unui desen de execuţie

În vederea realizării unui desen de execuţie, etapele de lucru sunt următoarele:

Generararea fişierului desen de execuţie

- se deschide programul Autodesk Inventor  click pe New  din fereastra de dialog

Create New File se alege sistemul Metric  se deschide Standard(mm).idw. cu dublu-
click, sau cu click şi OK pe şablon. Noua aplicaţie va fi folosită ca bază pentru viitorul
desen de execuţie;
- se realizează o copie a şablonului, folosind comanda Save As, atribuind un alt nume noului
fişier .idw;
- se închide şablonul de bază şi se deschide copia salvată, unde se vor realiza formatările
necesare, prezentate în cele ce urmează.

Ştergerea formatului iniţial al planşei

După deschiderea copiei, avem posibilitatea de a modifica formatul existent, de a-l şterge
şi de a crea unui nou. Varianta creării unui format nou este cea care va fi aleasă şi explicată în
cele ce urmează.
Aplicaţia deschisă conţine o singură foaie de desen, numită Sheet1. Pentru aplicarea
formatelor de chenar şi indicator dorite, se şterg cele existente astfel:

- ştergere chenar implicit: se expandează intrarea Sheet1 din panoul Model, se execută click-
dreapta de mouse pe intrarea Default Border, iar din meniul contextual se
alege opţiunea Delete;

115
- ştergere indicator implicit: se execută click-dreapta de mouse pe intrarea ISO, iar din meniul
contextual se alege opţiunea Delete;

Editarea noului format de planşă

S-a obţinut o foaie de desen fără chenar şi indicator. Urmează editarea formatului de foaie
dorit. Se execută click-dreapta de mouse pe intrarea Sheet1, iar din meniul contextual se alege
opţiunea Edit Sheet. Se va dechide o fereastră de dialog ca în figura 7.8. În această fereastră se
vor edita următoarele:
(1) - Name: Desen de executie - Model. Numele planşei va genera intrarea
corespunzătoare Desen de executie - Model:1;
(2) - Size: se optează pentru formatul A3;
(3) - Orientation: Landscape - dreapta-jos;
Fereastra de dialog se va închide cu click pe butonul OK (4).

2
3

Figura 7.8. Fereastră de dialog de editare a formatului foii de desen

Realizarea chenarului planşei

Se va realiza un model standard, des utilizat la planşele format A3, cu dimensiunile:

stânga - 20 mm, sus - 10 mm, dreapta - 10 mm, jos - 10 mm.
Modul de lucru este următorul:
- se expandează intrarea Drawing Resources din panoul Model;
- se expandează intrarea Borders;
- se execută click-dreapta de mouse pe Default Border, iar din meniul contextual se alege
opţiunea Insert Drawing Border. Se va deschide fereastra de dialog din figura 7.9.

116
 Figura 7.9. Fereastră de dialog pentru editarea formatului de chenar

Se păstrează setările implicite ale programului, cu 6 zone pe orizontală şi 4 zone pe

verticală. În secţiunea Sheet Margins se înscrie valoare 20.00 mm în caseta Left. Celelalte
valori se păstrează By Standard, implicite.
Finalizarea editării dimensiunilor chenarului se face cu click pe butonul OK. Chenarul va
fi afişat în planşă de desen;

Realizarea indicatorului planşei

Se va realiza un model standard (180x56 mm), des utilizat în desenul tehnic, ca cel din
figura 7.10.

Figura 7.10. Model de indicator folosit pentru planşa format A3

Etapele de lucru sunt următoarele:

- se expandează intrarea Title Blocks din panoul Model;

- se execută click-dreapta de mouse pe ISO, iar din meniul contextul se alege opţiunea Edit.
Planşa se deschide în modul de editare a schiţei, afişând un model standard de indicator.

117
 Se optează pentru ştergerea acestuia prin selectarea lui în întregime, urmat de folosirea
tastei Delete de pe tastatură;
- se vor trasa, mai întâi, liniile groase ale indicatorului, astfel:
- se expandează lista de opţiuni din panglica Format şi se alege grosimea de linie groasă -
0,70 mm;
- se activează instrumentul Line şi se trasează liniile groase (conform figurii 7.10.). Se
foloseşte instrumentul Dimension pentru stabilirea lungimilor şi distanţelor dintre linii;
- se trasează liniile subţiri, alegând grosimea de 0,25 mm din panglica Format;
- finalizarea trasării indicatorului se face cu click pe comanda Finish Sketch;
- se stabileşte formatul de text utilizat în cadrul planşei, în fereastra Styles and Standard
Editor (figura 7.11.), deschisă din meniul Manage: Font, Font Size, Justifications, etc..
Finalizarea formatării textului se face cu click pe butonul Save and Close;

Figura 7.11. Fereastră de dialog pentru stabilirea formatului de text

- pentru inserarea casetelor de text cu conţinutul indicatorului, se accesează instrumentul Text

din panglica Create, atunci când este activat modul de editare a câmpurilor indicatorului, se
execută click în spaţiul de lucru, având drept consecinţă deschiderea ferestrei de dialog
Format Text unde se fac setările necesare (figura 7.12.):
- în lista Style se alege Note Text (ISO) pentru editarea textului;
- se stabilesc opţiunile de aliniere a textului în caseta de text;
- se introduce textul Proiectat;
- se finalizează editarea conţinutului primei casete de text cu click pe butonul OK.
Pentru obţinerea celorlalte casete de text se realizează copii ale primei casete de text.
Modificarea conţinutului se face cu dublu-click pe copia casetei, deschizându-se fereastra
Format Text unde se înscrie textul dorit. Operaţia se repetă pentru toate casetele de text ale

118
indicatorului, aducându-se eventuale modificări necesare. Conţinutul indicatorului este cel
prezentat în figura 7.12.

Figura 7.12. Conţinut indicator planşă

Generarea stilului de dimensionare

Pe lângă celelalte formatări aplicate elementelor din plaşa de desen, se impune stabilirea şi
a unui stil propriu de dimensionare (figura 7.13.).

(1) - stabilirea şablonului pentru dimensionare: Default(ISO);

(2) - stabilirea unităţilor de măsură:
- pentru dimensiunile liniare: mm
- pentru dimensiunile unghiulare: Decimal Degrees
(3) - stabilirea numărului de zecimale folosit: se va folosi un model de cotă cu două
zecimale;
(4) - stabilirea unităţilor de măsură alternative: se vor lăsa opţiunile implicite ale
programului Autodesk Inventor;
(5) - stabilirea modului de afişare a elementelor cotării: Type - implicit; Terminator -
Filled; Internal Chain Terminator - se va folosi punct Small Dot;
(6) - stabilirea toleranţelor: se vor păstra opţiunile implicite ale programului;
(7) - stabilirea poziţiei săgeţilor liniilor de cotă: se vor păstra opţiunile implicite ale
programului.

119
 4 5 6 7

1 3

Figura 7.13. Fereastră de dialog pentru stabilirea stilului de dimensionare

Finalizarea operaţiei de stabilirea a stilului de dimensionare se face cu click pe butonul

Save and Close.
Pentru studierea şi înţelegerea modului de realizare desenelor de execuţie, se consideră
exemplul (flanşă 100 - OLC45) prezentat în figura 7.14.

Figura 7.14. Flanşă 100 - OLC45

Algoritmul de lucru presupune parcurgerea următoarelor etape:

Plasarea vederii principale în planşă (figura 7.15.)

- se accesează comanda Base (1) din panglica Create a meniului Place Views;
- în fereastra de dialog Drawing View, asociată comenzii Base, se accesează comanda de
deschidere a folder-ului unde este salvată flanşa (2). Aducerea ei în spaţiul de lucru se
face cu click şi Open sau dublu-click pe fişier;

120
 - în categoria Style se alege opţiunea Hidden Line Removed (3) de afişare în planşă a
flanşei;
- în caseta de dialog Label (4), se înscrie numele vederii - VIEW1;

4 6
5
7

Figura 7.15. Etape de lucru pentru plasarea în planşă a vederii principale

- în caseta de dialog Scale (5), se alege scara de reprezentare - 1 : 1;

- pentru rotirea flanşei în planşă, se folosesc săgeţile de rotire ale cubului de vederi (6);
- vederea se va plasa în centrul planşei;
- finalizarea plasării vederii principale se face cu click pe butonul OK (7);
Intrarea din panoul Model, corespunzătoare vederii principale, este afişată cu numele
VIEW1: urmat de numele fişierului de tip .ipt.

Plasarea proiecţiilor în planşă (figura 7.16.)

Ţinând cont de tipul şi de detaliile piesei, se doreşte plasarea unei imagini spaţiale a
flanşei.
Etapele de lucru sunt prezentate în figura 7.16.

121
 1

2
3

Figura 7.16. Etape de lucru pentru plasarea în planşă a proiecţiilor

- se accesează comanda Projected (1) din panglica Create a meniului Place Views;
- se punctează interiorul chenarului vederii principale (2);
- se deplasează mouse-ul spre colţul din stânga-jos a planşei, iar pentru fixarea imaginii se
execută click (3);
- dacă nu se doreşte plasarea unei alte proiecţii, într-o zonă liberă a spaţiului de lucru se
execută click-dreapta de mouse, iar din meniul contextual se alege opţiunea Create;
Intrarea din panoul Model, corespunzătoare vederii spaţiale, este afişată cu numele
VIEW2: urmat de numele fişierului de tip .ipt.

Repoziţionarea proiecţiilor în planşă

Poziţia proiecţiilor din planşă poate fi oricând modificată prin agăţarea frontierei
chenarului (linie punctată roşie) proiecţiei şi plasarea ei în alt loc de pe planşă.
Rotirea proiecţiei în raport cu o latură (muchie)
Pentru rotirea unei proiecţii se procedează astfel (figura 7.17.):

Figura 7.17. Opţiuni de rotire proiecţie

122
 - se selectează proiecţia dorită;
- se execută click-dreapta de mouse în interiorul chenarului proiecţiei;
- din meniul contextual se alege opţiunea Rotate;
- în fereastra de dialog se alege opţiunea Edge;
- se alege o opţiune, Horizontal sau Vertical;
- se alege o opţiune, Rotate Camera sau View;
- se finalizează cu click pe butonul OK.

Alinierea proiecţiilor în planşă

Comanda de aliniere a proiecţiilor se poate apela prin click-dreapta de mouse în interiorul
chenarului unei proiecţii, iar din meniul contextual se alege opţiunea Align - Horizontal,
Vertical sau In Position, urmat de selectarea celeilalte proiecţii. Dezactivarea alinierii între
două proiecţii se face cu click-dreapta pe o proiecţie, din meniul contextual alegându-se
opţiunea Break.

Generarea unei proiecţii auxiliare (figura 7.18.)

Proiecţia auxiliară este o proiecţie generată prin proiectarea în raport cu o linie de contur
a proiecţiei principale. În cazul în care este necesar, etapele de generare a proiecţiei auxiliare
sunt următoarele:

2 3

Figura 7.18. Etape de lucru pentru plasarea în planşă a proiecţiilor

auxiliare

- se accesează comanda Auxiliary (1) din panglica Create a meniului Place Views;

123
- în caseta de dialog View Identifier (2), se înscrie un nume pentru proiecţia auxiliară: de
exemplu B;
- în caseta de dialog Scale (3), se alege scara de reprezentare a proiecţiei auxiliare: 1 :1;
- se finalizează operaţia de generare a proiecţiei auxiliare cu click pe butonul OK (4).

Generarea unei secţiuni (figura 7.19.)

Pentru generarea unei secţiuni, etapele de lucru sunt prezentate în figura 7.19.

- se accesează comanda Section (1) din panglica Create a meniului Place Views;
- în caseta de dialog View Identifier (2) se înscrie un nume pentru reprezentarea în secţiune:
de exemplu A;
- în caseta de dialog Scale (3), se alege scara de reprezentare a proiecţiei auxiliare: 1 :1;
- se selectează proiecţia (4) cu care se va genera secţiunea;
- se punctează un capăt al traseului de secţionare (5);
- se punctează cel de-al doilea capăt al traseului de secţionare (6);
- se deplasează mouse-ul în direcţia dorită şi se punctează locul unde va fi plasată
reprezentarea în secţiune (7);
- fereastra de dialog se va închide automat, în planşă fiind plasată reprezentarea în secţiune
a flanţei. Deasupra chenarului secţiunii va fi afişată eticheta (A : A), precum şi scara de
reprezentare (1 : 1).

2 3

4
7

Figura 7.19. Etape de lucru pentru plasarea în planşă a secţiunii

124
 Intrarea în panoul Model, corespunzătoare secţiunii, şi subordonată vederii principale
apare cu numele de A: urmat de numele fişierului de tip .ipt. Cele două imagini (vederea
principală şi secţiunea) sunt prezentate în figura 7.20.

Figura 7.20. Vedere principală şi secţiune A:A flanşă

Modificarea etichetei secţiunii

Pentru modificarea etichetei asociate reprezentării în secţiune, se execută dublu-click în

interiorul chenarului secţiunii, având ca efect deschiderea ferestrei Drawing View unde se aduc
modificările dorite.

Modificarea scării de reprezentare a secţiunii

Pentru modificarea scării de reprezentare în secţiune, se execută dublu-click în interiorul

chenarului secţiunii, având ca efect deschiderea ferestrei de dialog Drawing View unde se
debifează opţiunea Scale from Base şi se alege scara dorită.

Modificarea caracteristicilor liniilor de haşur

Pentru modificarea stilului liniilor de haşur, se execută click-dreapta de mouse pe

suprafaţa haşurată, iar din meniul contextual se alege opţiunea Edit Hatch Style, având ca efect
deschiderea ferestrei de dialog Style and Standard Editor în secţiunea Hatch. Aici se poate
modifica modelul liniilor de haşur, unghiul de înclinare, scara haşurii, stabilirea liniilor de haşur
duble, cât şi grosimea liniilor de haşur.
Ascunderea liniilor de haşur se poate face prin click-dreapta de mouse pe suprafaţa
haşurată de pe reprezentarea în secţiune, iar din meniul contextual se alege opţiunea Hide.

125
 Generarea detaliilor în desenul de execuţie (figura 7.21.)

Se doreşte realizarea unor detalii pentru zonele de desen cu detalii foarte mici.
Etapele de lucru sunt prezentate în figura 7.21.
- se accesează comanda Detail (1) din panglica Create;
- se selectează reprezentarea în secţiune (2), dacă se doreşte realizarea unui detaliu de pe
această reprezentare;
- în caseta de dialog View Identifier (3) se înscrie un nume pentru reprezentarea în secţiune:
de exemplu B;
- în caseta de dialog Scale (4), se alege scara: 2 : 1;
- se punctează centrul zonei (5) ce va fi încercuită;

Figura 7.21. Etape de lucru pentru generarea detaliilor

- se punctează după mărirea cercului de înscriere (6);

- se punctează zona de pe planşă unde va fi plasat detaliul (7);
Intrarea în panoul Model, corespunzătoare detaliului, şi subordonată vederii principale
apare cu numele de B: urmat de numele fişierului de tip .ipt.
În mod asemănător se vor realiza desene de detaliu pentru zonele C şi D (figura 7.22.).

126
 Figura 7.22. Desene de detaliu flanşă

Modificarea dimensiunii zonei încadrate se face prin folosirea punctelor de dimensionare

afişate după selectarea cercului de înscriere.
Înscrierea pe desen a dimensiunilor se face accesând comanda Dimension din meniul
Annotate.

Dimensionarea elementelor desenului de execuţie

Etapele de lucru pentru înscrierea pe desen a cotei 100 (diametrul discului flanşei) sunt
prezentate în figura 7.23. şi 7.24.

7 6

5
2 3

4
Figura 7.23. Etape de lucru pentru dimensionare folosind comanda
Dimension

127
 8
9
10

11

Figura 7.24. Opţiuni de stabilire a preciziei şi a toleranţei

- se accesează comanda Dimension (1) din meniul Annotate;

- se punctează o latură verticală (2);
- se punctează cealaltă latură verticală (3);
- se punctează locul (4) unde va fi plasată linia de cotă şi cota 100. Se deschide automat
fereastra de dialog Edit Dimension;
- pentru plasarea simbolului „” înainte de valoarea cotei, se foloseşte săgeata spre stânga
de pe tastatură (5);
- se execută click pe simbolul „” (6) din lista de simboluri;
- se accesează fila Precision and Tolerance (7);
- din lista Tolerance Method se alege opţiunea Default (8);
- din categoria Precision se alege Primary Unit = 2,12 (9);
- se alege Primary Unit = 2,12 (10);
- operaţia de înscriere pe desen a dimensiunii 100 se finalizează cu click pe butonul OK
(11).

Cotarea teşiturilor (figura 7.25.)

Pentru cotarea teşiturilor muchiilor flanşei, etapele de lucru sunt prezentate în figura
7.25.:

128
 1
3
2

Figura 7.25. Etapele de lucru pentru cotarea teşiturilor folosind comanda

Chamfer

- se accesează comanda Chamfer (1) din panglica Feature Notes a meniului Annotate;
- se selectează prima latură a teşiturii (2);
- se selectează cea de-a doua latură a teşiturii (3);
- se fixează linia de cotă cu click în apropierea teşiturii;
- se iese din modul de cotare apăsând tasta ESC.

Repoziţionare linie de cotă teşitură

Pentru repoziţionarea liniei de cotă se execută click-dreapta pe linia de cotă, iar din meniul
contextual se alege opţiunea Add Vertex/Leader (figura 7.26.) şi apoi punctează nodul de
control marcat în figură cu . Folosindu-se celelalte noduri de control se ajunge la o linie de
cotă ca în figura 7.26.-dreapta.

Figura 7.26. Repoziţionare linie de cotă teşitură

Modificare terminaţie linie de cotă teşitură

Pentru modificarea liniei de cotă a teşiturii, se execută click-dreapta pe cotă, iar din
meniul contextual se alege opţiunea Edit Arrowhead (figura 7.27.). Se expandează lista By
Style şi se alege opţiunea None.

129
 Figura 7.27. Modificare tip linie de cotă

Rezultatul obţinut este cel prezentat în figura 7.27.-dreapta.

În acelaşi mod se vor cota şi celelalte teşituri ale muchiilor flanşei.

Repoziţionarea unei cote se face prin agăţarea liniei de cotă sau a cotei şi plasarea ei în
locul dorit. O altă modalitate de repoziţionare este cu click-dreapta pe cotă, iar din meniul
contextual se apelează comanda Move Dimension.
Modificarea unei cote se face executând dublu-click pe oricare dintre elementele cotării
(linii ajutătoare, linie de cotă sau cotă) sau cu click-dreapta pe cotă, din meniul contextual
apelându-se comanda Edit.
Ştergerea unei cote se face prin opţiunea Delete din meniul contextual, sau prin selectarea
cu click a cotei, urmată de apăsarea tastei Delete.

Cotarea racordărilor (figura 7.28.)

Pentru cotarea racordărilor flanşei, se foloseşte comanda Dimension din panglica

Dimension a meniului Annotate.
Etapele de lucru sunt următoarele:
- se activează comanda Dimension;
- se punctează racordarea;
- se execută click-dreapta, iar din meniul contextual se alege opţiunea Dimension Type -
Radius;
- se fixează cota cu click;
- în fereastra de dialog se accesează fila Precision and Tolerance şi se optează pentru
Precision = 0;
- finalizarea cotării racordării se face cu click pe butonul OK a ferestrei de dialog Edit
Dimension.

130
Rezultatul obţinut este cel prezentat în figura 7.28.-dreapta.

Figura 7.28. Etapele de lucru pentru cotarea racordărilor flanşei

Repoziţionarea cotei pe linia de cotă se face apelând opţiunea Default - Method 1b (ISO)
din panglica Format (figura 7.28.-dreapta).

Inscrierea pe desen a rugozităţii unei suprafeţe

Pentru înscrierea pe desen a rugozităţii se foloseşte instrumentul Surface din

panglica Symbols a meniului Annotate.
Etapele de lucru sunt prezenatte în figura 7.29.

6
2

4
7

Figura 7.29. Etape de lucru pentru înscrierea pe desen a rugozităţii

- se accesează instrumentul Surface (1);

- se execută click pe o linie de pe desen (2);
- se execută click-dreapta de mouse (3);
- din meniul contextual se alege Continue (4);
- în fereastra de dialog, din categoria Surface Type se alege prima opţiune (5);

131
 - în caseta Requirements-C se înscrie valoarea 3,2;
- se finalizează operaţia de înscriere pe desen a rugozității cu click pe butonul OK.
În mod asemănător se procedează şi pentru înscrierea pe desen a celelaltor rugozităţi.
În urma înscrierii pe desen a tuturor cotelor, desenul de execuţie a flanşei 100 este
prezentat în figura 7.30.

Figura 7.30. Desen de execuţie flanşă 100

Planşa poate fi salvată în diverse formate:

- în format .idw;
- în format .dwg;
- ca şablon .idw şi .dwg în directorul Templates;
- folosind comanda Export, se poate salva ca imagine (.bmp, .gif, .jpeg, .png, .tiff) sau PDF.

Rezumat Curs 7
Cursul nr. 7 la disciplina Grafică asistată pe calculator prezintă posibilităţile
programului Autodesk Inventor de realizare a desenelor de execuţie în aplicaţii cu extensia
.idw, prin prezentarea comenzilor, modului de plasare şi manipulare a vederilor în desenul de
execuţie, de generare a secţiunilor în desenul de execuţie şi de generare a detaliilor (Detail
View).
Întrebări de evaluare:
1. Care este tipul de aplicaţie folosit pentru realizarea desenelor de execuţie?
2. Care sunt principalele comenzi din panoul pentru realizarea desenelor de execuţie?
3. Care sunt etapele realizării unui desen de execuţie?
4. Care sunt etapele cotării unui desen de execuţie?
5. Cum se poate salva o planşă ce conţine un desen de execuţie?

132