L2-02 Modelarea Unui Rotor de Pompa

Lucrarea L2-02
Modelarea unui rotor de pompă
Scop
Modelarea cu Autodesk Inventor a unei piese axial simetrică din clasa pieselor tip rotor,
utilizând, în general, pe parcursul modelării, volume obţinute prin operaţii de tip Revolve. Modelarea
piesei are la bază desenul de execuţie al acesteia, desen prezentat la sfârşitul lucrării.
Preliminarii
Se analizează piesa şi se stabilesc principalele entităţi geometrice (forme - features)
constitutive ale piesei. Fiecare formă va fi un element individual al arborelui constructiv al piesei, iar
strategia de modelare va avea la bază acest principiu de proiectare.
Volumul principal al piesei este un volum de revoluţie care poate fi obţinut printr-o operaţie de
tip REVOLVE a profilului secţiunii longitudinale, în jurul axei de simetrie a piesei. Prin operaţii
succesive se vor adăuga apoi la volumul iniţial nervurile, generându-se astfel un ”semifabricat” plin.
Din acesta vor fi extrase toate entităţile de tip alezaje, degajări, găuri şi canalul de pană.
Această strategie de modelare, prezentată generic în fig. 1, este detaliată în continuare.
Trebuie menţionat însă că această strategie de modelare nu este unică în totalitatea ei.
Fig. 1 – Strategia de generare a entităţilor geometrice ale piesei
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti -1- Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
Deschiderea sesiunii de lucru
Se lansează programul Autodesk Inventor şi din meniul principal se activează opţiunea NEW
(c) cu ajutorul mouse-ului sau prin intermediul combinaţiei de taste CTRL+N, conform fig. 2. Se va
deschide fereastra de dialog asociată comenzii NEW, interfaţă în care se activează tab-ul METRIC
(d) cu ajutorul mouse-ului. Tab-ul conţine o listă cu şabloane (prototipuri). Se va căuta în listă
pictograma asociată şablonului Standard (mm).ipt (e), care se poate activa cu dublu-click buton
stânga mouse (BsM), sau doar se selectează cu BsM şi se confirmă alegerea cu ajutorul butonului
OK (f) din interfaţă. Ca efect al acestor acţiuni se va lansa sesiunea de modelare, programul
deschizând direct modulul de schiţare, fapt marcat prin apariţia pe ecran a unui caroiaj similar unei
hârtii milimetrice. Modulul va permite desenarea şi cotarea contururilor care vor sta la generarea
volumului. Alegerea şablonului Standard (mm).ipt va configura implicit parametrii sesiunii de
modelare şi ai modului de cotare conform ISO metric.
1
4
Fig. 2 – Deschiderea sesiunii de modelare a unei noi piese
Modelarea piesei
Modelul piesei trebuie generat în raport cu sistemul tridimensional de coordonate XYZ . În

Autodesk Inventor, axa X este reprezentată vizual prin culoarea roşie, axa Y prin culoarea verde, iar
axa Z prin culoarea albastră. Se recomandă ca modelul să fie
poziţionat şi aliniat astfel încât sistemul de coordonate să rezulte
cu originea în centrul alezajului interior, pe capătul din stânga al
piesei, iar axa Y să constituie axa de simetrie a modelului,
conform fig. 3, aceasta fiind varianta de lucru aleasă în
continuare.
Pasul 1: Modelarea volumului principal

Generarea volumului principal ca un volum de revoluţie se
realizează pornind de la un profil obţinut din secţionarea piesei cu
un plan de simetrie care trece prin axa de simetrie a piesei. Este
necesară parcurgerea următoarelor etape:
1.1 Alegerea planului de schiţare

Există două variante posibile pentru alegerea planului de Fig. 3 - Poziţionarea modelului în
schiţare: planul XY sau planul YZ, ambele având ca element raport cu sistemul de coordonate
comun axa Y, axa de simetrie a piesei. Deci pe care-l alegem?
Va fi ales planul YZ deoarece în Autodesk Inventor, atunci când este utilizat modelul 3D al
piesei pentru a obţine desenul de execuţie, cotele dimensionale din schiţă vor putea fi importate
direct în desenul de execuţie doar dacă planul de secţiune sau de proiecţie al vederilor piesei este
paralel cu planul de schiţare al profilelor utilizate la
obţinerea volumelor piesei (se va vedea lucrarea L2-08).
În mod implicit, odată deschisă sesiunea de
modelare, planul XY este ales ca plan de schiţare. Pentru a
schimba planul de schiţare este necesară părăsirea mai
întâi a modulului de schiţare. Pentru aceasta se utilizează
comanda Finish Sketch din panoul Exit .

Pentru a modifica planul de schiţare asociat obiectului
Sketch1, se selectează schiţa în arborele constructiv al
piesei (fig. 4) şi din meniul activat cu butonul dreapta
mouse (BdM) se alege opţiunea Redefine. După activarea
comenzii, în arborele constructiv se va selecta planul YZ din
obiectul Origin, după expandarea acestuia prin activarea
simbolului aflat în dreptul obiectului.
Pentru a reveni în modulul de schiţare se face fie
dublu click buton stânga mouse pe obiectul Sketch1, în
arborele constructiv al piesei, fie se selectează întâi obiectul
Sketch1 şi apoi din meniul activat cu butonul dreapta
mouse (BdM) se alege opţiunea Edit Sketch. Se revine Fig. 4 - Redefinirea planului de
astfel în modulul de schiţare şi se observă că sistemul de schiţare
coordonate este acum YZ.
1.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Profilul care trebuie desenat aparţine în mare parte conturului obţinut prin secţionarea
longitudinală a piesei cu un plan care trece de-a lungul axei de simetrie a piesei - axa Y. Profilul
rezultat prin operaţia de secţionare va fi de o parte şi de alta a axei de simetrie, conform secţiunii
principale prezentate în desenul de execuţie de la sfârşitul lucrării. Deoarece volumul generat pe baza
schiţei este un volum de revoluţie, este suficient ca profilul luat în considerare în continuare să fie
doar cel de o parte sau de cealaltă a axei de simetrie.
Astfel, pentru entităţile generate prin operaţii de tip revolve, trebuie respectată
întotdeauna regula conform căreia profilul desenat este doar de o singura parte a axei de
simetrie a piesei, axă care poate fi o entitate geometrică de sine stătătoare, care nu
aparţine profilului sau profilelor, sau o muchie a profilului desenat.
Profilul secţiunii, care va fi generat în continuare, este relativ complex (fig. 5). Se recomandă
ca, pe cât posibil, schiţa profilului să fie de la început cât mai apropiată de forma sa finală, în special
din punct de vedere al scalei de desenare, astfel încât aplicarea constrângerilor dimensionale să nu
modifice radical forma profilului. Pentru aceasta se poate utiliza gridul (caroiajul hârtiei milimetrice
virtuale) ca element de orientare sau se poate desena şi dimensiona iniţial un dreptunghi de
încadrare, similar cum se face în primele lucrări de desen tehnic la planşetă (dacă se mai învaţă
cumva desen tehnic cu creionul la planşetă). Dacă studiem gabaritul profilului care trebuie desenat, se
observă că acesta se încadrează într-un dreptunghi lung de 123 unităţi şi înalt de 110.5 unităţi,
poziţionat la aproximativ 47.5 unităţi faţă de axa Y. Schiţa profilului se poate astfel desena apoi în
interiorul acestuia cu certitudinea că încă de la început are forma şi dimensiunile foarte aproape de
cele finale.
Folosind caroiajul hârtiei milimetrice virtuale, schiţa va trebui să acopere aproximativ şase
pătrate pe orizontală şi aproximativ cinci şi jumătate pe verticală, începând aproximativ din cel de-al
treilea pătrat pe verticală. Menţionăm că un pătrat delimitat de caroiajul mai gros are latura de 20 mm
şi este alcătuit din 10 pătrăţele mici pe fiecare direcţie, adică diviziunea cea mai mică a caroiajului este
de 2 mm, valoare implicită care se poate schimba din meniul Tools -> Document Settings, tab-ul
Sketch, opţiunea Grid Display.
Iniţial, schiţa profilului este formată din 10 segmente de dreaptă (D1 ... D10) şi 1 arc de cerc
(A1). La final, după definitivarea profilului şi constrângerea acestuia vor mai fi adăugate 2 arce de
racordare (A2, A3).
Se recomandă să se înceapă desenarea profilului cu un element de dreaptă adiacent arcului A1,
pentru a avea o continuitate în desenarea profilului, astfel încât arcul să fie ultimul element geometric
desenat, de exemplu cu D1 sau D10.
Pentru a vizualiza schiţa conform unei direcţii normale la planul de schiţare, se va selecta
opţiunea RIGHT pe cubul de vizualizare .

Segmentele de dreaptă D1, D4, D6, D8 se vor desena verticale, dreptele D2, D5, D7 vor fi
orizontale, iar D3, D9, D10 înclinate (fig. 5). Desenarea acestora se va realiza cu ajutorul uneltei Line
, care se poate activa şi prin apăsarea tastei L. Atunci când se vor desena dreptele înclinate, se
recomandă evitarea aplicării de constrângeri geometrice suplimentare între elementele geometrice,
mai puţin cele strict necesare de tipul paralelism între D3 şi D10. Dreptele D3, D9 şi D10 nu sunt
perpendiculare sau paralele cu nici o altă dreaptă, cu excepţia condiţiei anterior menţionată. Este mai
simplu să se încerce desenarea segmentelor de dreaptă fără nici o condiţionare iniţială, decât ca
ulterior anumite restricţii să fie şterse. Deci, se va urmări pe ecran, în momentul anterior plasării cu
D2
D1
Proiecţie
axa Z
A1 D3
D10
D9
D8
D7
Cote orizontale:
D4
33, 47, 123
D6
Cote verticale
(diametrale):
D5 ∅95, ∅122,
∅140, ∅152,
∅246, ∅316
Proiecţie axa Y Cote aliniate:
13
şi transformată în
Cote unghiulare:
Centerline
3, 13
Rază:
8
Fig. 5 - Elementele geometrice ale profilului de revoluţie şi cotele dimensionale asociate
ajutorul mouse-ului a punctului de capăt al segmentului de dreaptă, să nu fie sugerate restricţii
geometrice suplimentare. Arcul A1 va fi desenat folosind unealta Arc Tangent aflată în
submeniul asociat comenzii Arc şi activat cu ajutorul săgeţii din dreapta comenzii. Arcul va fi
tangent la dreapta D10 şi nu la dreapta D1. Astfel, desenarea se va începe cu punctul de capăt al
dreptei D10.
Pentru a constrânge geometric profilul, trebuie mai întâi să se proiecteze axele Y şi Z pe planul
de schiţare, acţiune realizată cu ajutorul uneltei Project Geometry din paleta Draw. După
lansarea comenzii se vor selecta cele două elemente (axe) din arborele constructiv al piesei.
Constrângerea geometrică a profilului, format din 10 linii şi un arc, constă în aplicarea maximă a
următoarelor restricţii din paleta Constrain, dacă nu cumva o parte din acestea au fost deja aplicate
implicit în momentul desenării elementelor (fig. 6):
• - paralelism între dreptele D3 şi D10;
• - coliniaritate între dreapta D6 şi axa Z.
Se dezactivează ultima comandă activă prin apăsarea tastei Esc. Constrângerile geometrice se
pot vizualiza pentru fiecare element geometric dacă se utilizează unealta Show Constrains din
paleta Constrain. După activarea comenzii se selectează fie fiecare element geometric, fie toate
elementele, dacă sunt selectate în dreptunghiul de selecţie generat prin intermediul
mouse-ului. În felul acesta se poate verifica ce restricţii geometrice există (fig. 6). În cazul în care
există afişată deja o restricţie geometrică nedorită, care nu mai permite aplicarea uneia noi, prin
selecţia acesteia cu mouse-ul şi apăsarea tastei DEL, aceasta se poate elimina în orice moment.
Dezactivarea afişării constrângerilor geometrice se realizează cu ajutorul tastei F9.
Se constrânge dimensional, prin cote liniare şi unghiulare, profilul desenat cu ajutorul uneltei
Dimension , care poate fi activată şi prin apăsarea tastei D. Se va aplica un total de 13 cote
dintre care 10 liniare (3 orizontale, 6 verticale şi una aliniată), 2 unghiulare şi una de tip rază (a se
vedea fig. 5). Cotele de tip diametru (cele 6 verticale), care dimensionează suprafeţele de revoluţie,
sunt generate în fomatul ∅DIA executând una dintre cele 2 variante de mai jos:
a. Varianta cea mai simplă constă în definirea în cadrul schiţei a unui element geometric de tip
axă de simetrie. În cazul de faţă axă de simetrie este axa Y, adică proiecţia acesteia pe planul
de schiţare. Pentru a transforma proiecţia axei într-un element de tip axă de simetrie se va
folosi unealta Centerline , aflată în panoul Format, din partea dreaptă a
ribon-ului cu comenzi. Având definit acest element, atunci când se doreşte aplicarea unei cote
diametrale pe o secţiune longitudinală, după activarea comenzii Dimension, se va selecta întâi
axa de simetrie şi apoi muchia profilului corespunzătoare generatoarei suprafeţei cilindrice,
sau un punct de pe muchia profilului. Odată realizată selecţia ambelor elemente, în ordinea
prezentată, va apărea cota diametrală care va fi poziţionată corespunzător cu ajutorul
mouse-ului. După aceea se va introduce valoarea finală a cotei.
b. Cea de-a doua variantă constă în utilizarea opţiunii Linear Diameter din
submeniul comenzii Dimension. După lansarea comenzii de cotare se va selecta întâi
proiecţia axei Y şi apoi elementul geometric de pe profil (dreaptă sau punct). Şi în cazul
acestei variante ordinea de selectare a elementelor geometrice este importantă. Odată
încheiată selectarea elementelor, pe ecran va apărea o cotă liniară. Nu se va poziţiona cota, ci
din meniul activat prin apăsarea butonului dreapta al mouse-ului (BdM) se va alege opţiunea
Linear Diameter. Cota liniară se va transforma în cotă diametrală.
A3
A2
Fig. 6 - Constrângerile geometrice aplicate Fig. 7 - Generarea arcelor de

profilului, explicite (paralelism şi coliniaritate) şi racordare A2 şi A3 cu unealta Fillet
implicite, asociate celorlalte elemente geometrice 2D
Profilul mai are două arce de racordare care se pot genera foarte uşor în această fază a
procesului de generare al schiţei, cu ajutorul uneltei Fillet din paleta Draw. Se va lansa
comanda şi se va introduce valoarea razei primului arc, 5 mm, apoi se vor selecta cele 2 drepte
adiacente arcului de racordare. Comanda rămâne activă şi se va introduce valoarea celei de a doua
raze, egală cu 1 mm (fig. 7). Se vor selecta apoi celelalte 2 drepte adiacente celui de al doilea arc. Se
anulează comanda prin apăsarea tastei Esc sau a butonului asociat interfeţei comenzii.
În acest moment profilul este complet. Se reverifică aplicarea tuturor restricţiilor, dimensionale
şi geometrice, în bara de stare a programului unde varianta trebuie să apară, sau cu
ajutorul uneltei Automatic Dimensions and Constraints care trebuie să indice că numărul
necesar de cote este egal cu zero.
1.3 Aplicarea operaţiei 3D de revoluţie

Obţinerea volumului principal de revoluţie al piesei se obţine fie din interiorul modulului de
schiţare, prin activarea comenzii Revolve, cu ajutorul tastei R de la tastatură, fie prin părăsirea
modulului de schiţare, dacă se utilizează unealta Finish Sketch din panoul Exit şi lansare a
comenzii la nivelul modulului de modelare 3D.
Dacă programul nu a activat modul de vizualizare izometrică odată cu executarea uneia dintre
comenzile anterioare, se apasă tasta F6 pentru modul izometric sau se foloseşte pictograma Home
asociată cubului de vizualizare de pe ecran.
Lansarea comenzii Revolve permite generarea volumului flanşei prin rotirea profilului
desenat anterior în jurul axei de simetrie a piesei, în cazul de faţă axa Y.
În cazul de faţă, fereastra de dialog asociată comenzii (fig. 8), are toate datele de intrare
necesare generării volumului, rezultatul fiind vizibil în interfaţa de modelare a programului. Acest lucru
a fost posibil deoarece profilul este complet, iar în schiţa a fost definită o axă de simetrie (Centerline),
altfel programul ar fi aşteptat ca utilizatorul să selecteze
proiecţia axei Y din schiţă ca axă de simetrie a volumului de
revoluţie.
În cazul în care opţiunea asociată tipului de entitate
generată, tip volum , nu este activată implicit, înseamnă
că profilul desenat nu este închis şi trebuie să se revină la
pasul anterior pentru a se investiga cauza erorii şi a se
realiza corecţiile necesare. În acest caz se va genera o
suprafaţă de revoluţie şi nu un volum.
Unghiul de revoluţie va fi egal cu 360 grade,
echivalent opţiunii Full asociată parametrului Extends din
interfaţa comenzii.
Confirmarea finală a generării se realizează prin
apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de dialog.
Pasul 2: Modelarea celor 6 nervuri de întărire

Generarea nervurilor se va realiza în două etape
distincte. În prima etapă se va modela o singură nervură,
utilizând unealta Rib, dedicată acestui tip de element de
formă (feature). Apoi, în cea de-a doua etapă, se vor genera
restul de 5 nervuri, ca un grup polar de entităţi dispuse
circumferenţial şi echidistant, de jur împrejurul piesei, cu
ajutorul uneltei Circular Pattern. Fig. 8 - Fereastra de dialog asociată
comenzii Revolve
Faza 1: Generarea primei nervuri
Generarea unei nervuri de întărire necesită schiţarea unui profil liniar pe un plan de schiţare.
2.1 Crearea unui plan de lucru şi alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare este un plan care trece prin axa Y şi este poziţionat unghiular la 30 grade faţă
de planul YZ. Acest plan nu există pe piesă şi trebuie creat mai întâi pentru a fi selectat ulterior ca
plan de schiţare.
Generarea planului de lucru se realizează cu ajutorul uneltei Plane din paleta Work
features asociată meniului Model. Se va alege din submeniul comenzii, desfăşurat prin activarea
pictogramei în dreptul săgeţii, varianta Angle to
Plane around Edge ,

opţiune care permite definirea unui plan ce trece
printr-o dreaptă şi este poziţionat unghiular faţă de
un plan care la rândul lui trece prin aceeaşi
dreaptă.
Se vor selecta axa Y şi planul YZ din arborele
constructiv al piesei, apoi în fereastra de dialog
asociată comenzii se va introduce valoarea de 30
grade (fig. 9). Dacă direcţia planului generat nu
este cea dorită, se va introduce aceeaşi valoare
pentru unghi, dar cu semn opus. Finalizarea
comenzii se face prin apăsarea butonului OK
din fereastra de dialog.
Odată generat planul de lucru, se va activa
Fig. 9 - Crearea unui plan de lucru, de
comanda Create 2D Sketch din panoul simetrie, la 30 grade faţă de planul YZ
Sketch al tab-ului Model. Cu ajutorul mouse-ului se va selecta ca plan de schiţare planul de lucru
generat anterior, fie în zona de modelare, fie în arborele constructiv al piesei.

Se modifică direcţia de vizualizare a schiţei cu ajutorul uneltei View Face din bara
Navigation. Odată lansată unealta, se va selecta în arborele constructiv al piesei obiectul Sketch2.
Pentru a fi vizibile muchiile în raport cu care se va defini profilul nervurii, se poate schimba
modul de vizualizare din cel solid în cel de tip wireframe (cadru de sârmă). Se va alege din meniul
View opţiunea Visual Style şi din submeniul asociat comanda
. Se apasă tasta F7 pentru a elimina din faţa planului de

schiţare modelul piesei. Dezactivarea acestui mod se realizează prin reapăsarea tastei F7.
Înainte de a desena profilul alcătuit dintr-un segment de dreaptă, se vor proiecta pe planul de
schiţare muchiile piesei notate în schiţa anterioară cu D9 şi A1 (fig. 10). Proiecţia celor două elemente
se va realiza cu ajutorul uneltei Project Geometry . Apoi se va desena cu ajutorul uneltei
Line un segment de dreaptă între cele

două elemente geometrice. Se va evita ca
dreapta să fie desenată din centrul fiecărui
element, punctul verde care apare atunci Segmentul de A1pr
când se trece cu mouse-ului prin zona dreaptă
centrală a elementului geometric. Alternativ, desenat
se poate desena iniţial dreapta şi în afara
profilului şi apoi se va restricţiona geometric
ca fiecare capăt să fie coincident cu

elementul geometric asociat.
Se constrânge dimensional profilul cu
două cote liniare, prin intermediul uneltei
D9pr
Dimension , iar cele două capete ale
segmentului de dreaptă desenat se vor
poziţiona la 5 mm şi 33 mm faţă de cele
două suprafeţe plane ale piesei.
Se verifică dacă profilul a fost
constrâns complet, vizualizând în bara de
stare a programului existenţa variantei Fig. 10 - Profilul liniar al nervurii şi cotele liniare
, sau cu ajutorul uneltei asociate
Automatic Dimensions .
2.3 Aplicarea operaţiei 3D de generare nervură
Se revine la modulul 3D prin intermediul comenzii Finish Sketch din panoul Exit .
Dacă programul nu afişează complet modelul piesei în spaţiul de lucru, atunci se apasă tasta F6.
Se lansează comanda Rib din panoul Create. Se va modifica orientarea piesei cu
ajutorul uneltei Free Orbit din panoul Navigare, aflat în dreapta ecranului, astfel încât profilul
desenat să fie vizibil.
Fereastra de dialog asociată comenzii (fig. 11) presupune transmiterea următoarelor date de
intrare:
c - Se selectează profilul desenat cu ajutorul mouse-ului.
d - Se introduce valoarea grosimii nervurii, egală cu 13 mm.
e - Se alege direcţia în raport cu care este definită grosimea nervurii. Nervura este generată
simetric în raport cu planul de schiţare.
f - Dacă soluţia propusă nu corespunde, atunci se activează selectorul parametrului Direction şi
prin deplasarea mouse-ului în spaţiul de desenare, în preajma profilului nervurii, se
vizualizează soluţiile posibile. Atunci când soluţia este conformă, nervura trebuie generată
către piesă, se mută cursorul în zona casetei de dialog.
Confirmarea finală a generării se realizează prin apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de
dialog.
Se va reveni la o reprezentare de tip solid a piesei. Se va alege din meniul View -> opţiunea
Visual Style -> comanda . Dacă se doreşte ca planul de

lucru generat iniţial să nu mai fie vizibil, atunci fie se selectează planul în spaţiul de modelare şi din
meniul activat cu butonul dreapta mouse (BdM) se debifează proprietatea de vizibilitate ,

fie din arborele constructiv al piesei se selectează obiectul WorkPlane1 şi din meniul activat cu butonul
dreapta mouse (BdM) se debifează aceeaşi proprietatea de vizibilitate.
1
2
1 2
3
3
4
4
Fig. 11 - Interfaţa asociată comenzii Rib şi Fig. 12 - Interfaţa asociată

datele introduse comenzii Circular Pattern
Faza 2: Generarea celorlalte 5 nervuri

Cele 6 nervuri formează un grup de 6 elemente dispuse circumferenţial şi echidistant în raport
cu axa de simetrie a piesei. Astfel, celelalte 5 nervuri se generează printr-o operaţie de grupare în
coordonate polare, un grup polar, cu ajutorul uneltei Circular Pattern , comandă care se poate
activa şi prin apăsarea combinaţiei de taste CTRL+SHIFT+O. Activarea uneltei deschide o fereastră
de dialog (fig. 12) cu ajutorul căreia transmitem programului următoarele informaţii necesare generării
grupului de nervuri:
c - Modul de selecţie: tip entitate, adică forma geometrică pe baza căreia se generează grupul.
Opţiunea este selectată implicit;
d - Se selectează nervura anterior generată;
e - Se selectează o suprafaţă cilindrică, interioară sau exterioară, eventual conică, suprafaţă care
va defini axa de simetrie a grupului;
f - Se introduce numărul total de elemente din grup. Valoarea implicită de 6 bucăţi este şi cea
corectă. Dacă unghiul care acoperă grupul generat este diferit de valoarea implicită, 3600, se
va introduce unghiul corespunzător.
Odată stabilite toate elementele, programul va previzualiza soluţia posibilă pe baza datelor
introduse. Dacă aceasta corespunde scopului, atunci generarea grupului se va valida prin apăsarea
butonului OK.
Acest pas va genera în arborele constructiv al piesei 2 entităţi (forme) distincte: nervura de
bază şi grupul celorlalte 5 nervuri.
Pasul 3: Modelarea degajării exterioare ∅120 x 28

Generarea degajării exterioare se va realiza ca un volum de revoluţie care va fi extras (eliminat)
din volumul modelului obţinut până la acest pas.
Planul de schiţare este planul YZ. După activarea uneltei Create 2D Sketch se
selectează în arborele constructiv planul YZ, asociat obiectului Origin al modelului piesei.

Navigation. Odată lansată unealta se va selecta în arborele constructiv al piesei obiectul Sketch3.
Pentru a fi vizibile muchiile în raport cu care se va defini profilul degajării, se va apăsa tasta F7
pentru a elimina modelul piesei din faţa planului de schiţare, apoi se va activa vizualizarea de tip
wireframe.
Profilul degajării exterioare este un Dreptunghiul desenat şi
constrâns geometric şi
dreptunghi aliniat cu generatoarea şi capătul
dimensional
suprafeţei cilindrice de diametru ∅122 (fig. 13).
Înainte de a desena profilul rectangular, se vor
proiecta pe planul de schiţare cele 2 muchii ale
suprafeţei cilindrice exterioare, de capăt, ale
piesei. Proiecţia celor două elemente se va realiza
folosind comanda Project Geometry. De
asemenea, se va proiecta şi axa Y, selectând
elementul în obiectul Origin din arborele
constructiv al piesei. După proiecţia axei, aceasta
se va selecta şi cu ajutorul uneltei Centerline
se va transforma în element Proiecţia muchiilor
constructiv de tip axă. suprafeţei cilindrice
Apoi se desenează dreptunghiul cu ajutorul exterioare şi al axei Y
uneltei Rectangle , iniţial în apropierea

celor două muchii proiectate ale suprafeţei
cilindrice.
Se vor constrânge geometric două muchii
Fig. 13 - Profilul rectangular al degajării
alăturate ale dreptunghiului cu muchiile proiectate
exterioare
asociate ale piesei, aplicând câte o restricţie de
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 10 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată
Coliniaritate fiecărui set de drepte.
Se dimensionează profilul cu ajutorul uneltei Dimension , prin aplicarea celor două cote,
una liniară orizontală, cu valoarea de 28 mm şi alta diametrală, egală cu ∅120 mm. În cazul cotei
diametrale se va selecta întâi axa şi apoi latura orizontală a dreptunghiului, latură care nu a fost
constrânsă geometric în raport cu generatoarea suprafeţei cilindrice exterioare.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul uneltei Automatic Dimensions .
Dacă programul nu afişează complet în spaţiul de lucru modelul piesei, atunci se apasă tasta F6.
Lansarea comenzii Revolve permite generarea volumului degajării exterioare prin rotirea
profilului rectangular în jurul axei de simetrie a piesei, în cazul de faţă axa Y. Odată lansată comanda,
se va selecta pe piesă profilul desenat (c), apoi se va selecta axa de rotaţie – proiecţia axei Y (d).
Programul va genera deja volumul pe baza datelor existente, rezultatul fiind vizibil în interfaţa de
modelare a programului. Singurul parametru care nu este corect este modul în care este raportat
volumul generat faţă de cel existent. Pentru a se obţine degajarea, volumul trebuie eliminat şi nu
adăugat. Astfel, se va alege
opţiunea Cut (e).

În cazul în care opţiunea
asociată tipului de entitate
generată, tip volum , nu este
1
activată implicit, înseamnă că
profilul desenat nu este închis şi
trebuie să se revină la pasul 2
3
anterior pentru a se investiga
cauza erorii şi a se realiza
corecţiile necesare. În acest caz se
va genera o suprafaţă de revoluţie
şi nu un volum.
Unghiul de revoluţie va fi
egal cu 360 grade, echivalent
opţiunii Full asociată parametrului Fig. 14 - Fereastra de dialog asociată comenzii Revolve
Extends din interfaţa comenzii.
dialog.
Pasul 4: Modelarea alezajelor interioare ∅137 x 33 şi ∅120 x 20

Aceste două alezaje nu se vor modela folosind variantele generale, similare generării unui
volum extrudat sau generării unui volum de revoluţie, ci se va utiliza unealta Hole din panoul
Modify, unealta putând fi lansată şi prin apăsarea tastei H.
Se adoptă această soluţie deoarece aceste alezaje pot fi asimilate cu două găuri, luate
individual, sau ca o gaură cu lamaj, dacă sunt considerate grupat. Se va adopta această ultimă
variantă de strategie de modelare.
Pentru a putea fi selectate elementele necesare generării se recomandă a se schimba unghiul
de vizualizare al modelului generat. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul uneltei Free Orbit

din panoul Navigare, aflat în dreapta ecranului, sau cu ajutorul cubului de vizualizare ,
selectându-se pe acesta colţul din dreapta sus. Se va alege o direcţie de vizualizare astfel încât piesa
să fie vizibilă din direcţie opusă celei utilizate la paşii anteriori.
Generarea alezajelor presupune alegerea, completarea şi selecţia următoarelor date (fig. 15):
c - Se alege modul de plasare a găurii în raport cu celelalte elemente ale piesei. Cele două alezaje
sunt concentrice cu o muchie circulară, asociată suprafeţei de la care începe gaura, sau cu o
suprafaţă cilindrică de pe piesă.
Opţiunea se alege din lista asociată
parametrului Placement.
1
d - Se alege modul de terminare al 3
găurii, de tip Flat;
e - Se alege tipul de entitate (gaură)
5
generată. Se alege varianta de
gaură cu lamaj. În momentul
selecţiei se va actualiza şi 4
reprezentarea grafică şi variabilele
2
asociate modului de definire a
entităţii.
f - Se introduc valorile asociate
parametrilor găurii: diametru şi
adâncime, după caz, funcţie de
opţiunea aleasă anterior. Lamajul
are ca valori ∅137 x 33 , iar gaura
∅120 x 53 mm.
g - Se activează selectorul Plane şi se
selectează în spaţiul de modelare,
pe piesă, planul faţă de care începe
gaura şi a cărei axă este
perpendiculară pe acesta. Apoi se
activează selectorul Concentric
Reference şi se selectează
suprafaţa cilindrică sau muchia
circulară în raport cu care gaura
generată este concentrică, adică au Fig. 15 - Fereastra de dialog asociată comenzii Hole
aceeaşi axă sau centru.
Se confirmă generarea prin apăsarea butonului Apply, în acest caz comanda rămânând activă
şi fiind posibilă plasarea şi altor găuri cu caracteristici modificate, sau prin apăsarea butonului OK.
Pasul 5: Modelarea degajării interioare ∅100 x 15

Generarea degajării interioare se va realiza ca un volum de revoluţie care va fi extras (eliminat)
din volumul modelului obţinut până la acest pas.
Planul de schiţare este planul YZ. După activarea uneltei Create 2D Sketch se
selectează în arborele constructiv planul YZ asociat obiectului Origin al modelului piesei.

Navigation. Odată lansată unealta, obiectul Sketch4 se va selecta în arborele constructiv al piesei.

wireframe.
Profilul degajării interioare este rectangular,
acesta fiind desenat cu ajutorul comenzii Rectangle
. Înainte de a desena profilul rectangular, se va

proiecta axa Y pe planul de schiţare, folosind comanda
Project Geometry şi selectând elementul în obiectul
Origin din arborele constructiv al piesei. Se apasă tasta
Esc, apoi se va selecta proiecţia axei şi cu ajutorul
uneltei Centerline se va transforma în
element constructiv de tip axă.
Se desenează apoi dreptunghiul astfel încât una
dintre laturi să fie cel mult coliniară cu axa de simetrie,
axa Y proiectată (fig. 16). Dacă dreptunghiul nu a fost
desenat de la inceput cu o latură coliniară cu axa,
atunci se va constrânge geometric cu o restricţie de
Fig. 16 - Profilul rectangular al degajării
tipul Coliniaritate între latura orizontală şi interioare
proiecţia axei Y.
Se dimensionează profilul cu ajutorul uneltei Dimension , prin aplicarea celor trei cote,
două liniare orizontale, cu valoarea de 63 mm faţă de capătul din stânga al piesei şi una cu valoarea
de 15 mm reprezentând lăţimea degajării, precum şi alta diametrală egală cu ∅100 mm.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns complet,
vizualizând în bara de stare a programului existenţa
variantei , sau cu ajutorul uneltei
Automatic Dimensions .

1
Se revine la modulul 3D prin intermediul comenzii
Finish Sketch din panoul Exit . Dacă

programul nu afişează complet în spaţiul de lucru
modelul piesei, atunci se apasă tasta F6.
Lansarea comenzii Revolve permite

generarea volumului degajării exterioare prin rotirea
profilului rectangular în jurul axei de simetrie a piesei, în
cazul de faţă axa Y. Odată lansată comanda, programul
va genera deja volumul pe baza datelor existente,
rezultatul fiind vizibil în interfaţa de modelare a
programului. Acest lucru a fost posibil deoarece profilul
este complet iar în schiţă a fost definită o axă de simetrie
(Centerline), altfel programul ar fi aşteptat ca utilizatorul
să selecteze proiecţia axei Y din schiţă ca axă de simetrie
a volumului de revoluţie.
Singurul parametru care nu este corect este modul
în care este raportat volumul generat faţă de cel Fig. 17 - Generarea de tip revolve a
existent. Pentru a se obţine degajarea, volumul trebuie degajării interioare

eliminat şi nu adăugat. Astfel, se va alege opţiunea Cut (opţiunea marcată cu c din fig. 17) în
cadrul casetei de dialog asociată comenzii.
În cazul în care opţiunea asociată tipului de entitate generată, tip volum , nu este activată
implicit, înseamnă că profilul desenat nu este închis şi trebuie să se revină la pasul anterior pentru a
se investiga cauza erorii şi a se realiza corecţiile necesare. În acest caz se va genera o suprafaţă de
revoluţie şi nu un volum.
Unghiul de revoluţie va fi egal cu 360 grade, echivalent opţiunii Full asociată parametrului
Confirmarea finală a generării se realizează prin
apăsarea butonului OK din cadrul ferestrei de dialog.
Pasul 6: Modelarea degajării interioare

∅124 x 4.15
Etapele necesare generării acestei entităţi sunt
identice cu cele de la pasul anterior, acelaşi plan de
schiţare, aceeaşi formă a profilului (fig. 18). Profilul
rectangular se va desena după aceeaşi regulă specifică
volumelor de revoluţie şi anume până în axa de
simetrie.
Singura deosebire constă în dimensiunile
degajării interioare: diametru de ∅124 mm, lăţime de
4.15 mm şi poziţionarea entităţii de-a lungul axei de
simetrie, realizată în raport cu capătul găurii generate
la pasul 3, cotă egală cu 12 mm. Fig. 18 - Profilul asociat degajării
De asemenea, datele de intrare asociate interioare ∅124 x 4.15
comenzii de tip Revolve sunt similare pasului anterior.
Pasul 7: Modelarea grupului de 4 găuri echidistante ∅7

Găurile din grup sunt dispuse circumferenţial în jurul piesei şi sunt înclinate la 45 grade în plan
longitudinal, în raport cu axa de simetrie a piesei. Pentru a genera grupul de 4 găuri, se va modela
mai întâi una dintre găuri şi apoi printr-o operaţie de grupare în coordonate polare se vor genera şi
celelalte 3 găuri. Prima gaură se poate genera fie folosind comanda Hole, însă necesită crearea unor
elemente geometrice ajutătoare – punctul de aplicaţie a găurii şi axa găurii, fie ca un volum de
revoluţie. Va fi prezentată în continuare soluţia de generare a primei găuri din grupul de 4 găuri ca un
volum de revoluţie care va fi extras (eliminat) din volumul modelului obţinut până la acest pas.
7.1 Crearea unui plan de lucru şi alegerea planului de schiţare

Planul de schiţare este un plan care trece prin axa Y şi este poziţionat unghiular la 45 grade faţă
de planul YZ. Acest plan nu există pe piesă şi trebuie creat mai întâi pentru a fi selectat ulterior ca
plan de schiţare.
Se revine la modul de vizualizare izometrică a piesei cu ajutorul tastei F6.
Generarea planului de lucru se realizează cu ajutorul uneltei Plane din paleta Work
features asociată meniului Model. Se va alege din submeniul comenzii, desfăşurat prin activarea
pictogramei în dreptul săgeţii, varianta Angle to Plane around Edge ,

opţiune care permite definirea unui plan ce trece printr-o dreaptă şi este poziţionat unghiular faţă de
un plan care la rândul lui trece prin aceeaşi dreaptă.
Se vor selecta din arborele constructiv al piesei axa Y şi planul YZ, apoi în fereastra de dialog
asociată comenzii se va introduce valoarea de -45 grade (fig. 19). Dacă direcţia planului generat nu
este cea dorită, se va introduce aceeaşi valoare pentru unghi, dar cu semn opus. Finalizarea comenzii
se face prin apăsarea butonului OK din fereastra de dialog.

Odată generat planul de lucru, se va activa comanda Create 2D Sketch din panoul
Sketch al tab-ului Model. Cu ajutorul mouse-ului
se va selecta ca plan de schiţare planul de lucru
generat anterior, fie în zona de modelare, fie în
arborele constructiv al piesei.
7.2 Schiţarea profilului şi aplicarea

constrângerilor geometrice şi
dimensionale
Se modifică direcţia de vizualizare a schiţei
cu ajutorul uneltei View Face din bara
Navigation. Odată lansată unealta se va selecta în
arborele constructiv al piesei obiectul Sketch6.
Pentru a fi vizibile muchiile în raport cu care
se va defini profilul degajării, se va apăsa tasta F7
pentru a elimina modelul piesei din faţa planului de
schiţare, apoi se va activa vizualizarea de tip
Fig. 19- Crearea unui plan de lucru, de
wireframe . simetrie, la -450 faţă de planul YZ
Înainte de a desena profilul, se vor proiecta pe planul de schiţare muchiile piesei care vor
delimita profilul rectangular al găurii - D9pr şi D10pr (fig. 20). Proiecţia celor două elemente se va
realiza cu ajutorul uneltei Project Geometry. Profilul găurii este un dreptunghi. Una dintre laturile
lungi ale dreptunghiului desenat va avea rolul de axă de simetrie a găurii, iar latura opusă - de
generatoare a găurii. Pentru că dreptunghiul trebuie desenat înclinat la 45 grade se va utiliza unealta
, unealtă care permite desenarea unui dreptunghi prin trei puncte, permiţând astfel
alinierea dreptunghiului vizual după orice direcţie. Unealta se găseşte în lista comenzii Rectangle, listă
care se deschide prin apăsarea săgeţii din pictograma .

Se desenează dreptunghiul orientat aproximativ la 450 faţă de verticală, în zona celor 2 muchii
proiectate, ca în fig. 20. Apoi se desenează un punct Pt1 cu ajutorul comenzii Point , punct
D10pr
D9pr
Pt1
Dreaptă de
construcţie
Fig. 20- Alegerea filtrului DrC
Intersection pentru definirea
punctului Pt1
Fig. 21- Alegerea filtrului
Segment formatat Intersection pentru definirea
ca Centerline punctului Pt1
Fig. 20 - Profilul asociat găurii ∅7

care se găseşte la intersecţia dintre latura dreptunghiului care va avea rol de axă de simetrie a găurii
şi muchia proiectată D10pr. Pentru a spune programului ce tip de punct se doreşte, după lansarea
comenzii, din meniul activat cu butonul dreapta mouse se alege opţiunea Point Snaps şi apoi
Intersection (fig. 21). Se vor selecta pe model cele 2 drepte care se intersectează şi va fi generat
punctul la intersecţia acestora Pt1. Se activează opţiunea Construction şi se
desenează cu unealta Line segmentul de dreaptă DrC, în prelungirea laturii mici a dreptunghiului
până la muchia proiectată D10pr. Se va apăsa tasta Esc pentru a părăsi comanda şi se dezactivează
modul Construction prin apăsarea pictogramei din meniu. Se va selecta cu ajutorul mouse-ului latura
dreptunghiului care va avea rol de axă şi cu ajutorul uneltei Centerline se va transforma
în element constructiv de tip axă.
Se constrânge geometric profilul. Se vor aplica următoarele restricţii:
• - coincidenţă între colţul din stânga jos al dreptunghiului şi muchia proiectată D9pr;
• - coliniaritate între dreapta DrC şi latura mică adiacentă a dreptunghiului;

• - egalitate între dreapta DrC şi latura mică adiacentă a dreptunghiului, cele două
segmente de dreaptă având rol de rază a găurii.
paleta Constrain.
Se constrânge dimensional profilul, cu ajutorul uneltei Dimension , cu o cotă liniară de

34 mm – distanţa de la punctul de intersecţie la
capătul alezajelor generate la pasul 3, o cotă
unghiulară de 450 – orientarea găurii, şi o cotă
diametrală egală cu 7 mm – diametrul găurii.
Se verifică dacă profilul a fost constrâns
complet, vizualizând în bara de stare a programului
existenţa variantei , sau cu ajutorul
uneltei Automatic Dimensions .

Se revine la modulul 3D prin intermediul
comenzii Finish Sketch din panoul Exit .

Dacă programul nu afişează complet modelul piesei în
spaţiul de lucru, atunci se apasă tasta F6.
Lansarea comenzii Revolve permite

extragerea volumului găurii prin rotirea profilului
rectangular în jurul axei de simetrie a găurii (fig. 22).
Generarea găurii nu presupune decât alegerea
opţiunii Cut pentru a elimina volumul generat din

piesă şi a obţine o gaură, celelalte elemente fiind deja
definite şi selectate implicit (profilul şi axa de simetrie a
găurii).
În cazul în care opţiunea asociată tipului de
entitate generată, tip volum , nu este activată Fig. 22 - Generarea de tip revolve a
implicit, înseamnă că profilul desenat nu este închis şi găurii înclinate

trebuie să se revină la pasul anterior pentru a se investiga cauza erorii şi a se realiza corecţiile
necesare. În acest caz se va genera o suprafaţă de revoluţie şi nu un volum.
dialog.
Dacă se doreşte ca planul de lucru generat iniţial să nu mai fie vizibil, atunci se debifează
proprietatea de vizibilitate din meniul activat cu buton dreapta mouse, după selectarea
planului WorkPlane2 pe ecran.
7.4 Generarea celorlalte 3 găuri din grup

Cele 4 găuri formează un grup de 4 elemente dispuse circumferenţial şi echidistant în raport cu
axa de simetrie a piesei. Astfel, celelalte 3 găuri se
generează printr-o operaţie de grupare în coordonate
polare, un grup polar, cu ajutorul uneltei Circular 1
2
Pattern , comandă care se poate activa şi prin
apăsarea combinaţiei de taste CTRL+SHIFT+O. 3
Activarea uneltei deschide o fereastră de dialog (fig.
23) cu ajutorul căreia transmitem programului
următoarele informaţii necesare generării grupului de
găuri: 4
c - Modul de selecţie: tip entitate, adică forma
geometrică pe baza căreia se generează
grupul;
d - Se selectează gaura anterior generată pe
model sau în arborele constructiv al piesei;
e - Se selectează o suprafaţă cilindrică, interioară
sau exterioară, eventual conică, suprafaţă
care va defini axa de simetrie a grupului.
f - Numărul total de elemente din grup. Se va
introduce valoarea egală cu 4,
corespunzătoare numărului de găuri generate
în final.
Odată stabilite toate elementele, programul va
previzualiza soluţia posibilă pe baza datelor
introduse. Dacă aceasta corespunde scopului, atunci
generarea grupului se va valida prin apăsarea
butonului OK. Fig. 23- Generarea grupului de 4 găurii
Pasul 8: Modelarea canalului de pană

Canalul de pană este un volum prismatic care va fi obţinut printr-o operaţie de extrudare a unui
profil dreptunghiular, echivalent secţiunii axiale a canalului de pană.

Se revine la modul de prezentare izometric prin apăsarea tastei F6. Planul de schiţare este
planul frontal din capătul din stânga al piesei. După activarea uneltei Create 2D Sketch cu
ajutorul mouse-ului, se va selecta pe piesă planul menţionat anterior.

Se va alege apoi un mod de vizualizare în plan cu ajutorul opţiunii BOTTOM din cubul de
schimbare a direcţiei de vizualizare.
Profilul care trebuie schiţat este un dreptunghi (fig. 24). Acesta va fi desenat cu ajutorul uneltei
Rectangle . Înainte de a desena profilul rectangular, se vor proiecta axa X şi axa Z pe planul
de schiţare, folosind comanda Project Geometry. Elementele se selectează în obiectul Origin din
arborele constructiv al piesei.
Profilul rectangular desenat va fi început cu primul punct pe muchia proiectată a alezajului
interior al piesei, cercul cu diametrul cel mai mic.
Se constrânge geometric profilul. Se vor aplica următoarele restricţii:
• - coincidenţă între colţul din dreapta jos al dreptunghiului şi muchia circulară proiectată,
comună cu colţul din stânga jos al dreptunghiului;
• - simetrie între laturile scurte şi verticale ale dreptunghiului şi axa Z. Se vor selecta mai
întâi cele 2 muchii ale dreptunghiului şi apoi axa de simetrie, după activarea constrângerii;
Se constrânge dimensional profilul, cu ajutorul uneltei Dimension , cu o cotă liniară

orizontală de 14 mm – lăţimea canalului de pană, şi o o cotă liniară verticală de 51.3 mm –
poziţionarea canalului în raport cu centrul piesei.
1 3
2
Fig. 24 - Profilul rectangular al canalului Fig. 25- Generarea prin extrudare a canalului de
de pană pană
8.3 Aplicarea operaţiei 3D de extrudare
Lansarea comenzii Extrude permite extragerea volumului penei din modelul tridimensional
existent. Generarea canalului de pană presupune alegerea şi selecţia următoarelor date (fig. 25):
c - Se selectează profilul dreptunghiular desenat anterior. Pentru o selecţie optimă se recomandă
o mărire a zonei de selecţie (zoom de apropiere) prin intermediul rotiţei mouse-ului;
d - Se alege opţiunea Cut pentru a elimina volumul generat din piesă şi a obţine o gaură;
e - Se alege opţiunea All a parametrului Extends, indicând programului că generarea se va realiza
prin întregul volum existent al piesei. Este posibilă alegerea acestei opţiuni deoarece canalul
de pană nu întâlneşte altă entitate în calea lui. Dacă, de exemplu, alezajul central era
înfundat, atunci opţiunea nu se mai putea folosi.
f - Dacă direcţia de extrudare nu este corectă, atunci se poate modifica interactiv prin alegerea
unei alte opţiuni din cele 3 pictograme disponibile.

se investiga cauza erorii şi a se realiza corecţiile necesare. În acest caz se va genera o suprafaţă şi nu
un volum extrudat.
dialog.
Pasul 9: Modelarea găurii ∅6, perpendiculară pe axa de simetrie a piesei

Gaura se poate genera folosind comanda Hole, însă în acest caz este necesară crearea unor
elemente geometrice ajutătoare – punctul de aplicaţie a găurii şi axa găurii, sau se poate genera ca
un volum de revoluţie. Soluţia de generare adoptată şi prezentată va fi cea de volum de revoluţie care
va fi extras (eliminat) din volumul modelului obţinut până la acest pas.
Planul de schiţare este planul YZ. După activarea uneltei Create 2D Sketch se selectează
în arborele constructiv planul YZ asociat obiectului Origin al modelului piesei.

Navigation. Odată lansată unealta, se va selecta obiectul Sketch8 în arborele constructiv al piesei.
wireframe .
Înainte de a desena profilul rectangular, se vor proiecta pe planul de schiţare muchiile piesei
care vor delimita profilul rectangular al găurii - D9pr şi axa Y (fig. 26). Proiecţia celor două elemente
se va realiza cu ajutorul uneltei Project Geometry . Pentru desenare se va activa comanda
.
Profilul găurii este un dreptunghi orientat, desenat în dreptul degajării ∅100 x 15 modelată la
pasul 4. Se desenează dreptunghiul orientat vertical, între cele două elemente proiectate, ca în
fig. 26. Latura scurtă de sus a dreptunghiului va fi coliniară cu axa Y proiectată, iar latura scurtă de
jos va avea capătul din dreapta (punctul din dreapta jos al dreptunghiului) pe muchia proiectată D9pr.
Se va selecta cu ajutorul mouse-ului latura dreptunghiului care va avea rol de axă, latura verticală
stânga a dreptunghiului, şi cu ajutorul uneltei Centerline se va transforma în element
constructiv de tip axă.
Se constrânge geometric profilul dacă acesta nu a fost desenat de la început în poziţia corectă.
Se vor aplica următoarele restricţii:
• - coliniaritate între latura mică de sus a dreptunghiului şi proiecţia axei Y;

• - coincidenţă între colţul din dreapta jos al dreptunghiului şi muchia proiectată D9pr.
paleta Constrain.
Se constrânge dimensional profilul, cu ajutorul uneltei Dimension , cu o cotă liniară de
55.5 mm – distanţa dintre axa găurii şi capătul din stânga al piesei, şi o cotă diametrală egală cu
6 mm – diametrul găurii.

Fig. 26 - Profilul rectangular al Fig. 27 - Generarea de tip revolve a găurii verticale

găurii
Lansarea comenzii Revolve permite extragerea volumului găurii prin rotirea profilului
rectangular în jurul axei de simetrie a găurii (fig. 27).
Generarea găurii nu presupune decât alegerea opţiunii Cut pentru a elimina volumul
generat din piesă şi a obţine o gaură, celelalte elemente fiind deja definite şi selectate implicit (profilul
şi axa de simetrie a găurii).
se investiga cauza erorii şi a se realiza corecţiile necesare. În acest caz se va genera o suprafaţă de
revoluţie şi nu un volum.
dialog.
Pasul 10: Modelarea teşiturilor 1.5 x 450

Piesa prezintă 2 muchii teşite. Operaţia se realizează cu ajutorul comenzii Chamfer
din panoul Modify. Comanda poate fi lansată şi prin intermediul combinaţiei de taste
CTRL+SHIFT+K.
Datorită faptului că orientarea actuală a modelului nu permite vizualizarea muchiilor de pe piesă
asupra cărora se va aplica operaţia de teşire, se poate utiliza unealta Free Orbit din panoul
Navigare, panou aflat în dreapta ecranului. Cu ajutorul mouse-ului se va roti piesa până când este
văzută din direcţie opusă. O altă variantă constă în utilizarea cubul de vizualizare . Se va selecta
pe acesta colţul din dreapta sus, fapt care va indica programului că se doreşte ca direcţia de
vizualizare a piesei să fie coliniară cu diagonala cubului care trece prin colţul selectat.

Odată modificată direcţia de vizualizare se poate trece şi în modul de prezentare de tip solid,
dacă cumva nu a fost setat deja. Pentru aceasta se va alege din meniul View ->
opţiunea Visual Style -> comanda .

Generarea teşiturilor presupune alegerea şi selecţia următoarelor date (fig. 28):
c - Se alege modul de definire al teşiturii, în cazul de faţă distanţă x 450;
d - Se introduce valoarea dimensiunii teşiturii (valoarea catetei în triunghiul dreptunghic isoscel);
e - Se selectează cele două muchii pe piesă.
1
3
2
Å Pas 1
Å Pas 2
Å Pas 3
Å Pas 4
Å Pas 5
Å Pas 6
Å Pas 7
Å Pas 8
Å Pas 9
Å Pas 10
Fig. 28 - Interfaţa asociată uneltei de Fig. 29 - Arborele constructiv al

teşire a muchiilor piesei, generat în cei zece paşi
Concluzie
În acest moment modelul piesei este complet. Arborele constructiv al piesei are structura din
fig. 29.
Denumirea fiecărei entităţi se poate modifica din valoarea implicită, dată de sistem, într-una
apropiată rolului constructiv al fiecăreia. De exemplu, Revolution3 în ”Degajare interioara 100x15”
sau Extrusion1 în ”Canal pană”.
Acest lucru se face prin selectarea obiectului din arborele constructiv al piesei cu click buton
stânga mouse (BsM), după care se va activa meniul contextual asociat cu butonul dreapta al mouse-
ului (BdM). Din acest meniu se alege opţiunea Properties şi în fereastra de dialog care s-a deschis se
va modifica numele entităţii.
Tot din aceeaşi fereastră de dialog, asociată opţiunii Properties, se poate modifica culoarea
entităţii prin alegerea culorii dorite funcţie de materialul asociat entităţii cu opţiunea Feature Color
Style.
Se observă că elementele constructive de tip plan de lucru au proprietatea de vizibilitate
dezactivată (fig. 29) pentru a permite vizualizarea doar a modelului 3D generat.
Încercaţi să generaţi găurile de la pasul 7 sau pasul 9 utilizând comanda Hole şi nu ca un volum
de revoluţie.


L2-02 Modelarea Unui Rotor de Pompa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

L2-02 Modelarea Unui Rotor de Pompa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrarea L2-02

Modelarea unui rotor de pompă

Fig. 1 – Strategia de generare a entităţilor geometrice ale piesei

Fig. 2 – Deschiderea sesiunii de modelare a unei noi piese

Modelul piesei trebuie generat în raport cu sistemul tridimensional de coordonate XYZ . În

Pasul 1: Modelarea volumului principal

1.1 Alegerea planului de schiţare

comanda Finish Sketch din panoul Exit .

1.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

opţiunea RIGHT pe cubul de vizualizare .

Fig. 5 - Elementele geometrice ale profilului de revoluţie şi cotele dimensionale asociate

geometrice suplimentare. Arcul A1 va fi desenat folosind unealta Arc Tangent aflată în

• - paralelism între dreptele D3 şi D10;

• - coliniaritate între dreapta D6 şi axa Z.

Fig. 6 - Constrângerile geometrice aplicate Fig. 7 - Generarea arcelor de

1.3 Aplicarea operaţiei 3D de revoluţie

Pasul 2: Modelarea celor 6 nervuri de întărire

2.1 Crearea unui plan de lucru şi alegerea planului de schiţare

Plane around Edge ,

2.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

View opţiunea Visual Style şi din submeniul asociat comanda

. Se apasă tasta F7 pentru a elimina din faţa planului de

se va realiza cu ajutorul uneltei Project Geometry . Apoi se va desena cu ajutorul uneltei

Line un segment de dreaptă între cele

ca fiecare capăt să fie coincident cu

2.3 Aplicarea operaţiei 3D de generare nervură

Visual Style -> comanda . Dacă se doreşte ca planul de

meniul activat cu butonul dreapta mouse (BdM) se debifează proprietatea de vizibilitate ,

Fig. 11 - Interfaţa asociată comenzii Rib şi Fig. 12 - Interfaţa asociată

Faza 2: Generarea celorlalte 5 nervuri

Pasul 3: Modelarea degajării exterioare ∅120 x 28

3.1 Alegerea planului de schiţare

3.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

uneltei Rectangle , iniţial în apropierea

3.3 Aplicarea operaţiei 3D de revoluţie

opţiunea Cut (e).

Pasul 4: Modelarea alezajelor interioare ∅137 x 33 şi ∅120 x 20

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 11 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

Pasul 5: Modelarea degajării interioare ∅100 x 15

5.1 Alegerea planului de schiţare

5.2 Schiţarea profilului şi aplicarea constrângerilor geometrice şi dimensionale

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 12 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

. Înainte de a desena profilul rectangular, se va

5.3 Aplicarea operaţiei 3D de revoluţie

Finish Sketch din panoul Exit . Dacă

Lansarea comenzii Revolve permite

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 13 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

Pasul 6: Modelarea degajării interioare

Pasul 7: Modelarea grupului de 4 găuri echidistante ∅7

7.1 Crearea unui plan de lucru şi alegerea planului de schiţare

pictogramei în dreptul săgeţii, varianta Angle to Plane around Edge ,

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 14 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

7.2 Schiţarea profilului şi aplicarea

care se deschide prin apăsarea săgeţii din pictograma .

Fig. 20 - Profilul asociat găurii ∅7

• - coliniaritate între dreapta DrC şi latura mică adiacentă a dreptunghiului;

Se constrânge dimensional profilul, cu ajutorul uneltei Dimension , cu o cotă liniară de

7.3 Aplicarea operaţiei 3D de revoluţie

comenzii Finish Sketch din panoul Exit .

Lansarea comenzii Revolve permite

opţiunii Cut pentru a elimina volumul generat din

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti - 16 - Facultatea IMST, Laboratorul de Inginerie Asistată

7.4 Generarea celorlalte 3 găuri din grup

Pasul 8: Modelarea canalului de pană