Procesele și fenomele geografice de risc: dispariția unor specii ale lumii organice, pandemiile

Fenomenele şi procesele geografice de risc au stat totdeauna în atenţia specialiştilor. Cunoscute

sub denumirea de hazarde şi riscuri, calamităţi, dezastre, astfel de fenomene au devenit o problemă
prioritară a geografiei mondiale contemporane. Acest fapt este determinat, nu numai de frecvenţa lor
crescută, dar şi de intensitatea cu care se produc şi mai ales, de impactul antropic asupra mediului şi
societăţii.

Clasificarea hazardelor se poate face după mai multe criterii; cu cît sunt luate în considerare
mai multe criterii, cu atît este mai dificil de făcut o clasificare.

Cele mai utilizate criterii sunt:

 după caracteristici şi impact (Frampton şi colab., 1996); caracteristicile şi impactul unor

fenomene considerate hazarde naturale sunt notate gradat. (După autorii citaţi, indicile 1
reprezintă valoarea maximă, iar 5 – valoarea minimă; după alţi autori, valorile sunt inversate).
Rangul fiecărui hazard rezultă din media tuturor variabilelor luate în calcul, şi anume:
intensitate, durată, extinderea arealului, pierderi de vieţi omeneşti, efecte sociale, impact pe
termen lung, viteza de declanşare, manifestarea de hazarde asociate.
 după originea hazardelor – această clasificare ţine cont de evenimentul natural care stă la baza
hazardului şi care este în esenţă relativ similară cu clasificarea de mai sus. Astfel, se deosebesc:
hazarde naturale determinate de fenomene naturale extreme, împărţite la rîndul lor, în mai
multe categorii (meteorologice, hidrologice, geofizice, geomorfologice); hazarde naturale
determinate de fenomene naturale obişnuite (meteorologice, geofizice, alte tipuri); hazarde
naturale determinate de agenţi biologici (epidemii, invazii de dăunători etc.).
 după fenomenul natural caracterizat drept fenomen extr em: hazarde geofizice (meteorologice,
climatice, geomorfologice, geologice, hidrologice, complexe); hazarde biologice (florale,
faunistice).
 după mediul în care se produc: hazarde marine, costiere, insulare, continentale şi hazarde
complexe (care se desfăşoară în cel puţin două medii); (Burton, Kates şi White, 1978)
 după mărimea suprafeţei afectate se deosebesc: hazarde naturale globale, hazarde naturale
regionale şi hazarde naturale locale.
 după posibilitatea , viteza, precizia prognozei în timpul util se pot deosebi: hazarde naturale care
pot fi prognozate (cu precizie mare, precizie medie, cu precizie mică) şi hazarde naturale care
nu pot fi prognozate sau sunt prognozate cu puţin timp înainte de declanşare.
 după frecvenţa într-un areal dat se deosebesc următoarele categorii: foarte frecvente, frecvente,
relativ frecvente, cu frecvenţă medie, rare şi foarte rare.

Dezastrul (din engleză) natural, sinonim cu catastrofă (lb. franceză) este definit în dicţionarul
IDNDR (1992) ca o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, care cauzează pierderi umane,
materiale şi de mediu, pe care societatea afectată nu le poate depăşi cu resursele proprii. Dezastrele
sunt adesea clasificate în funcţie de modul lor de apariţie (brusc sau progresiv) sau de originea lor
(naturală sau antropică). Cele două definiţii sunt în esenţă sinonime, atît catastrofa cît şi dezastrul
fiind clasate după pierderile umane, materiale şi de mediu pe care le produc într-o anumită arie

Vulnerabilitatea, este gradul de pierderi (de la 0% la 100%) rezultate din potenţialitatea unui
fenomen de a produce victime şi pagube materiale. Prin dinamica lor, fenomenele naturale extreme
au un anumit potenţial de a produce victime sau pagube materiale. Rezultă de aici necesitatea
studierii nu numai a hazardelor, dezastrelor, dar şi a vulnerabilităţii, a potenţialităţii fenomenelor
naturale de a produce victime şi pagube materiale. Vulnerabilitatea este dependentă de dezvoltarea
socială şi economică

Riscul este definit ca numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra
proprietăţilor şi întreruperii activităţii economice în timpul unei perioade de referinţă într-o regiune
dată, pentru un fenomen natural particular. Prin urmare, este produsul dintre riscul specific şi
elementele de risc. Arealele cu diferite grade de vulnerabilitate includ elementele de risc şi anume:
populaţia, clădirile şi construcţiile de inginerie civilă, activităţile economice, serviciile publice,
utilităţile, infrastructura etc. supuse riscului într-o arie dată. Pe scurt, riscul este definit de pierderile
produse ca urmare a unui fenomen natural extrem (inclusiv numărul de persoane decedate) pe un
anumit spaţiu şi într-un anumit timp. Fenomenele naturale extreme susceptibile de dezastre sau
calamităţi au diferite grade de vulnerabilitate (mică, medie, mare). În consecinţă, majoritatea studiilor
au în vedere cartarea vulnerabilităţii sau a expunerii terenurilor la risc.

Definirea fenomenelor de risc ca fiind geografice ar justifica includerea riscurilor din natură în
preocupările ştiinţelor geografice, fiind clasificate în: riscuri geomorfologice, hidrologice, climatice,
biogeografice, pedogeografice. Tot în preocupările geografiei întră şi unele riscuri sociale şi
tehnogene. Riscurile de origine geologică, datorate modificărilor din strutura internă a scoarţei
terestre sunt seismele; erupţiile vulcanice submarine sau terestre; tsunami, produse de cutremure sau
vulcani. Ele se caracterizează prin dispersia unei mari energii avînd impact direct asupra populaţiei şi
asupra mediului, declaşînd alte fenomene extreme cum ar fi: alunecări de teren, căderi de blocuri,
avalanşe, emisii poluante în atmosferă, perturbaţii majore în viaţa animalelor şi a plantelor,
modificări în reţeaua hidrografică, poluarea aerului, apei şi solului.

Riscurile de origine strict geomorfologică vizează ansamblu de ameninţări la resursele umane

care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafaţă ale Pămîntului. În sens restrîns riscurile
geomorfologice sunt doar acelea induse de modificările formelor de relief.

Riscurile climatice se împart, la rîndul lor, în mai multe categorii: fenomene de risc cu
declanşare rapidă (ciclonii tropicali, tornadele şi trombele, orajele însoţite de vînturi puternice şi
grindină, trăsnetele, aversele, grindina), fenomene atmosferice de risc cu viteză de apariţie
intermediară (bruma, chiciura, poleiul, îngheţul, ceaţa, viscolul), fenomene atmosferice de risc cu
apariţie lentă (secetele), fenomene de risc datorate combinării unor factori meteorologici şi
nemeteorologici (avalanşele, undele de maree).

Fenomenele hidrice de risc, ele fiind, de cele mai multe ori, induse de manifestările elementelor
climatice, respectiv de precipitaţii. Prezenţa sau absenţa apei poate duce la hazarde cum sunt:
inundaţiile rîurilor, inundaţiile costale, salinizarea, deşertificarea, seceta, furtuna etc.

La aceste tipuri de hazarde naturale se adaugă incendiile (naturale) în păduri, preerii, savană etc.;
riscurile biologice şi biofizice – epidemiile, invaziile de lăcuste, omizi, care produc defolierea
arborilor; astrofizice – căderea meteoriţilor. Diminuarea efectelor hazardelor naturale ţine de
capacitatea economică a societăţii, dar şi de gradul de educare şi instruire în această direcţie.
 Hazardul seismic este probabilitatea de apariţie a unui cutremur de o anumită magnitudine, într-
un anumit loc şi timp. Este exprimat cu parametrii ce caracterizează mişcarea terenului în timpul
cutremurului (acceleraţia, viteza sau deplasarea), precum şi prin hărţi de hazard seismic.

Pandemiile

O pandemie este o epidemie care apare la o scară care trece granițele internaționale, afectând de
obicei un număr mare de oameni. Pandemiile pot apărea, de asemenea, în organisme agricole
importante (animale, plante de cultură, pește, specii de arbori) sau în alte organisme. trebuie să fie și
infecțioasă. De exemplu, cancerul este responsabil pentru multe decese, dar nu este considerat o
pandemie, deoarece boala nu este infecțioasă sau contagioasă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a aplicat anterior o clasificare în șase etape care descrie
procesul prin care un nou virus de gripă se mută de la primele câteva infecții la om la o pandemie.
Aceasta începe cu virusul care infectează în mare parte animale, cu câteva cazuri în care animalele
infectează oamenii, apoi trece prin etapa în care virusul începe să se răspândească direct între oameni
și se termină cu o pandemie când infecțiile din noul virus s-au răspândit în întreaga lume. În februarie
2020, OMS a lămurit că „nu există o categorie oficială (pentru o pandemie) ... Din motive de
clarificare, OMS nu folosește vechiul sistem din 6 faze - care a variat de la faza 1 (nu există rapoarte
despre gripa animală provocând infecții umane) până la faza 6 (o pandemie) - cu care unii oameni ar
putea fi familiarizați cu H1N1 în 2009.”
Într-o conferință de presă virtuală din mai 2009 privind pandemia de gripă, dr. Keiji Fukuda, director
general adjunct interimar pentru securitatea și sănătate, OMS a declarat că „O modalitate ușoară de a
gândi pandemia ... înseamnă că o pandemie este un focar global. Apoi, s-ar putea să vă întrebați: „Ce
este un focar global?” „Un focar global înseamnă că vedem atât răspândirea agentului ... și apoi
vedem activități de boală pe lângă răspândirea virusului.”
În planificarea unei eventuale pandemii de gripă, OMS a publicat un document privind ghidul de
pregătire a pandemiei în 1999, revizuit în 2005 și în februarie 2009, care definește fazele și acțiunile
adecvate pentru fiecare fază într-o memorie de ajutor intitulată OMS descrieri ale fazelor pandemice
și acțiuni principale pe faze. Revizuirea din 2009, incluzând definițiile unei pandemii și fazele care
au dus la declararea acesteia, au fost finalizate în februarie 2009. Virusul pandemic H1N1 2009 nu a
fost la orizont la acea vreme și nici menționat în document. Toate versiunile acestui document se
referă la gripă. Fazele sunt definite prin răspândirea bolii; virulență și mortalitatea nu sunt menționate
în definiția OMS actuală, deși anterior au fost incluși acești factori.
Pandemii actuale.
Un nou coronavirus a fost identificat pentru prima dată în Wuhan, Hubei, China, la începutul
lunii ianuarie 2020, ca făcând să apară un grup de cazuri de boală respiratorie acută, denumită
acum boala coronavirus 2019 (COVID-19), care fusese identificată în decembrie 2019. Peste 100 de
țări și teritorii au fost afectate, cu focare majore în China centrală, Italia, Coreea de Sud și Iran. La 11
martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a caracterizat coronavirusul ca o pandemie.

Dispariția unor specii ale lumii organice

Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind
pe cale de disparitie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul disparitiei în fiecare an înainte ca
biologii sa le poata identifica.
        Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor,
exploatarea comerciala (colectarea de plante, vânatul irational si braconajul), distrugerile produse de
catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai
mare amenintare pentru aceste specii.
        De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat încet si au disparut
din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru
supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea
populatiei umane si consumarea resurselor naturale.
        Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, în urma cu 65 de milioane de
ani, astazi ne aflam în mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase
specii de plante si animale. Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali
sau mlastinile, depinde în mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care
alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
         Scăderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea,
40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.