- INVELISUL GEOGRAFIC - SISTEM GLOBAL Pamantul reprezinta un macrosistem care are in compunere un numar mare de invelisuri cu grosime, alcatuire

si structura functionala diferita si care constituie obiect de studiu pentru diverse stiinte. Invelisul geografic reprezinta un subsistem terestru bine individualizat care se afla in relatii atat cu cele din interiorul Pamantului, cat si cu cele din exterior. Limitele sistemului geografic Invelisul geografic se desfasoara de la adancimi diferite ale litosferei si pana la limita inferioara a stratosferei. Limitele sunt reale pentru a se asigura caracteristicile sistemului dar si unitatea sa. Extinderea acestor limite se face prin introducerea de elemente noi si astfel afecteaza integralitatea acestuia. Nefavorabil este si micsorarea acestor limite deoarece sunt eliminate anumite elemente si astfel este afectata structura invelisului. Limita superioara Aceasta limita este plasata de cei mai multi geografi, la nivelul superior al troposferei, la o inaltime de circa 10-15km, explicat: - peste 90% din masa atmosferei este concentrata pana la aceasta inaltime - aici se produc procesele din atmosfera cu implicatii importante in desfasurarea spatiala si temporala a elementelor - pana la acest nivel se face simtita influenta suprafetei active (uscat, apa) in dezvoltarea proceselor care au loc in atmosfera indeosebi de cele calorice cu reflectarea in cele dinamice, locale sau regionale - viata este concentrata la contactul cu celelalte geosfere; totusi pana la acest nivel al troposferei ajung si multe din formele elementare de viata (bacterii) care sunt antrenate de aer. Limita inferioara Limita inferioara este, de asemenea, disputata existand pareri foarte diferite:

- la 500-800m pentru ca aici se simte cel mai intens interferenta geosferelor (apa, aer, vietuitoare, actiunea omului) - la 4-5km pe uscat si pana la 11km pe fundul oceanelor daca se tine cont de raspandirea vietuitoarelor - la 10 km, intrucat pana aici se intalnesc preponderent roci sedimentare care au rezultat din interferenta unor procese ce au loc la contactul invelisurilor - la 100-120 km, incluzand si partea superioara a mantalei (astenosfera) deoarece deplasarea materiei topite de aici produce modificari insemnate in celelalte invelisuri exterioare ei.

Deci limitele Invelisului geografic in sens larg sunt legate de stratosfera inferioara si de baza reliefosferei. Alcatuirea si structura sistemului geografic In componenta, sistemul geografic are mai multe invelisuri. In baza gasim sfera reliefului (reliefosfera, morfosfera, geomorfosfera) iar peste gasim inca cinci care interfereaza hidrosfera, climatosfera, biosfera, pedosfera, antroposfera. Au grosimi diferite si s-au individualizat in diferite momente ale

evolutiei Pamantului si suferit modificari importante in alcatuire si structura. Materia din care sunt alcatuite se prezinta sub cele trei stari de agregare (solida, lichida, gazoasa) dar acestea au pondere foarte variata, diferind de la un invelis la altul. Cele sase invelisuri ale macrosistemului geografic, reprezinta fiecare cate un sistem alcatuit dintr-o multitudine de subunitati toate avand cateva caracteristici: extindere deosebita, anumit grad de complexitate ca alcatuire etc. Macrosistemul planetar se divide in sase sisteme diferite, cu caracter general: reliefosfera, climatosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera, antroposfera si un numar mare cu caracter regional (continente) sau local (lant montan, masive, munti, culmi). Caracteristicile sistemului geografic 1.1 Invelisul geografic este un sistem deschis 1.2 Invelisul geografic este un sistem organizat structurat 1.3 Invelisul geografic este un sistem unitar 1.4 Invelisul geografic este un sistem functional 1.5 Invelisul geografic este un sistem ierarhizat Invelisul geografic este un sistem deschis doarece la exterior intra in contact cu atmosfera inalta si cu spatiul cosmic iar la interior cu astenosfera. Cu acestea exista relatii de schimb material si energetic. Din punct de vedere cosmic se primesc radiatie solara, cosmica, praf si particule meteorice iar din invelis se pierd o parte din particulele subatomice din atmosfera de la stratul de ozon. 1.2. Invelisul geografic este un sistem organizat structurat, caracteristicile exprima modul de aranjare, de grupare a componentelor si elementelor unui sistem in baza unor relatii spatiale si temporale si, de aici o anumita structura a acestuia. Sisteme de grad inferior se pot separa din macrosistemul invelisului geografic si pot fi urmarite pe doua coordonate:
1.1.

a) prima se axeaza pe organizarea elementelor in sisteme de ordine diferite in cadrul geosferelor b) a doua coordonata a macrosistemului geografic planetar este organizarea regionala impusa de legile generale ale acestuia care se reflecta in anumite structuri desfasurate in latitudine si altitudine. Aceasta organizarea ii confera fiecarui sistem indiferent de rang o pozitie in spatiu, o anumita ordonare a elementelor, un anumit tipic al relatiilor etc. Geosfere Antroposfera Biosfera Pedosfera Hidrosfera Reliefosfera Forma de organizarea / ierarhizarea Generala Regionala
Forme de locuire Forme de activitati Populatii Animale Vegetatie Clase de soluri Ape continentale Oceane Bazine oceanice Continente Orase, Sate, Industriale, Agricole, Portuare Asociatii Formatiuni Tipuri si subtipuri de soluri Fluvii, rauri, lacuri etc. Mari, golfuri etc. Platforma continentala, Taluz, Campii abisale etc. Munti, dealuri, podisuri, campii Bucuresti (cca. 2mil. loc.) Buzau (cca. 100000 loc.) Mizil(sub 25mii) Padurea ecuatoriala, Savana, Taigaua Cernisoluri Argiluvisoluri Dunarea, Olt, Topolog M.Nordului, G. Finic Dorsala atlantica, fosa Mariane etc. Carpati, Carpatii Orientali, Muntii Ceahlau.

Astfel Invelisul geografic este alcatuit din sase componente, iar acestea dintr-un numar foarte mare de elemente, Gruparea diferita a acestora a determinat individualizarea de sisteme geografice cu alcatuire si structura deosebita. Organizarea ii ofera fiecarui sistem o anumita pozitie in spatiu si o anumita ordonare a elementelor ce il alcatuiesc. 1.3. Invelisul geografic este un sistem unitar, unitatea acestuia fiind reflectata de coeziunea lui datorata legaturilor existente, pe de o parte, intre elementele ce il formeaza si pe de alta parte intre sistemele ce se subordoneaza ierarhic. Aceasta face ca orice schimbare in alcatuirea, structura unui element sau subsistem sa atraga dupa sine modificari diferite la alte elemente sau componente. `

Exemplu: cresterea cantitatii de CO2 atmosfera determina modificari ale altor elemente: mai intai din climatosfera (incalizrea generala ca urmare a efectului de sera, modificari in dinamica maselor de aer, in regimul proceselor de evaporatie, deficit de umiditate si manifestarea ploilor torentiale) apoi din celelalte geosfere (in hidrosfera topirea unei parti din calota glaciara urmata de ridicarea nivelului Oceanului Planetar si modificari ale suprafetei uscatului prin acoperirea campiilor joase si ridicarea izostatica a regiunilor eliberate de calota glaciara; scaderi regionale ale salinitatii apei ce pot conditiona adaptari ale vietuitoarelor). 1.4. Invelisul geografic este un sistem functional, caracteristica aceasta fiind reflectata de capacitatea acestuia de a raspunde diverselor cerinte din cadrul sistemului sau din afara lui. Acest lucru este posibil in primul rand pe legaturi dinamice ce se constituie intre componentele sale dar si pe alte sisteme ce ii asigura unitatea iar in al doilea rand functionarea sa inseamna un schimb permanent de materie, energie si informatie intre subsisteme dar si cu sistemele limitrofe. La baza, se afla circuitul global de substanta si energie care cuprinde Invelisul geografic in intregime. El este conditionat, pe de o parte de energia solara repartizata neuniforma spatial si temporal pe suprafata terestra, datorita formei Pamantului, inclinarii axei terestre, miscarilor de rotatie si revolutie iar pe de alta parte, fortei gravitationale si energiei tectonice. Incalizrea diferentiata

impune indirect circulatia maselor de aer, apoi dezvoltarea circuitului apei care, la randul lui, determina circuitul substantelor minerale, crearea si evolutia reliefului.

1.5. Invelisul geografic este un sistem ierarhizat

Integrarea sistemelor de diferite ordine intr-un tot este rezultanta unitatii si functionalitatii lor. Sistemul superior este cel care impune modul general de evolutie a celor subordonate. - legile sale actioneaza ca directii pentru celelalte sisteme - celelalte sisteme inferioare transmit raspunsurile evloutiei si raporturile dintre ele sistemului superior In cadrul macrosistemului planetar Sistemul geografic se afla pe o anumita treapta acestuia subordonandu-se subistemele invelisurilor iar acestora o alta multime de subsisteme din ce in ce mai mici. Autoreglarea si Miscarea Invelisului Geografic Stabilitatea sistemului se datoreaza autoreglarii adica capacitatii acestuia de a reveni sau de a intretine o structura stabila sau apropiata de cea initiala. Autoreglarea depinde de: a) marimea sistemului ea variind de la forme simple la forme complexe. Autoreglarea are loc in intervale de timp diferite doarece ea se manifesta la nicelul relatiilor fiecarui element pana la relatiile de baza ale sistemului. b) importanta factorilor care impun modificari in relatiile dintre elemente si de evolutia elementelor din sistem. Factorii interni produc modificari limitate ca marime si astfel autoreglarea este rapida insa factorii externi produc o modificare mai accentuata