Termenul de hazard, provine din limba arabă az-zahr și semnifică joc de zaruri.

Într-o
accepțiune mai largă, poate fi definit ca „împrejurare sau concurs de împrejurări a căror cauză
rămâne în general necunoscută, întâmplătoare și neașteptată” (Stângă, 2007). Hazardul se
caracterizează printr-o anumită probabilitate de apariție și magnitudine care se referă la forța de
manifestare în timp și spațiu a acestuia. Frecvența este apreciată pe baza valorilor observate, iar
probabilitatea rezultă din calculele matematice bazate pe analiza frecvențelor. Cu cât
magnitudinea unui anumit fenomen este mai mare, cu atât frecvența și probabilitatea manifestării
sunt mai reduse. Hazardul presupune existența unui dezechilibru potențial pentru un eveniment
ce poate genera un viitor dezechilibru.
Vulnerabilitatea reprezintă al elementelor susceptibile de a fi afectate de un anumit
hazard (Romanescu, 2009). Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea poate fi definită ca „gradul de
pierderi rezultate dintr-un fenomen cu potențial destructiv”(IDNDR). Vulnerabilitatea mai poate
fi definită ca fiind nivelul la care un anumit sistem social sau natural este capabil să susțină
pagubele provocate de schimbările climatice. Factorii care determină vulnerabilitatea sunt în
funcție de contextul geografic, social-economic și tipologia hazardurilor analizate.
Reziliența reprezintă caracteristica mecanică a materialelor de a rezista la diferite șocuri
externe. Reziliența reprezintă capacitatea unui ecosistem de revenire la starea inițială, după o
perioadă de dezechilibru.
Senzitivitatea reprezintă capacitatea unui sistem de a-și modifica atributele și de a se
adapta unei stări de echilibru nou stabilite.
Riscul reprezintă un pericol sau inconvenient mai mult sau mai puțin previzibil.
Dicționarul IDNDR, definește riscul ca fiind „speranța matematică a pierderilor de vieți
omenești, răniți, pagube materiale și atingeri aduse activităților economice în cursul unei
perioade de referință și într-o regiune dată, pentru un anumit hazard”.
Inundația reprezintă creșterea bruscă și de scurtă durată a nivelului, și implicit a
debitului de apă a unui râu, peste valoarea obișnuită.
Astfel, hazardurile naturale (alunecările de teren, cutremurele, vulcanismul, tsunami,
inundațiile ș.a.) produc cele mai mari pagube societăților umane. Dintre acestea, inundațiile sunt
cele mai dinamice și periculoase fenomene. Inundațiile produc pagube materiale în valoare de
milioane de dolari dar duc de asemenea și pierderea de vieți omenești. La nivel global, frecvența,
magnitudinea și intensitatea fenomenelor hidrologice a cunoscut o creștere semnificativă în
ultimele decenii. Inundațiile sunt fenomene naturale care nu pot fi prevenite. Cu toate acestea,
unele activități umane și schimbările climatice contribuie la creșterea probabilității survenirii
inundațiilor și a impactului negativ al acestora.
La nivelul României, inundațiile se produc odată cu începerea sezonului cald, fie prin
topirea zăpezilor suprapusă cu precipitații abundente, fie prin precipitațiile abundente din
mijlocul sezonului cald. Cele mai vechi mențiuni asupra inundațiilor de pe teritoriul României
datează din secolul al XIII-lea, când au fost descrise parțial, unele fenomene hidrologice
devastatoare din bazinul hidrografic al Dunării (citare). Principala sursă de informație a
fenomenelor istorice de orice tip, dar în cazul de față a fenomenelor cu risc hidrologic, este dată
fie de scrierile marilor cronicari (Gheorghe Ureche, Miron Costin, Mihali Cseri etc.) fie de
jurnalele marilor personalități din acea perioadă (Principele I Apafi).
Odată cu trecerea timpului informațiile asupra evenimentelor hidrologice cu caracter
negativ au început să fie din ce în ce mai exacte, cu descrieri ale suprafețelor afectate, ale
pagubelor, ale victimelor umane sau animale, ale repercusiunilor asupra economiei și dezvoltării
societății umane. Consemnările asupra inundațiilor din Câmpia Moldovei de-a lungul timpului au
fost numeroase. Prima mențiune a unui astfel de eveniment datează din secolul al XVI-lea (anul
1504), când în regiunea Moldovei, mai multe râuri au ieșit din albie (Mustățea, 2005). Cele mai
importante inundații de după anul 1990, care au afectat regiunea de nord-est a României sunt
cele din anii 1932, 1941, 1948, 1959, 1969, 1991, 2005, 2008, 2010 (Mustățea, 2005;
Romanescu et.al, 2017).
Conform Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și
lung, managementul riscului la inundații are la bază „aplicarea unor politici, proceduri și practici
având ca obiective identificarea riscurilor, analiza și evaluarea, tratarea, monitorizarea și
reevaluarea în vederea reducerii lor astfel încât comunitățile umane, toți cetățenii, să poată trăi,
munci și să-și satisfacă nevoile și aspirațiile într-un mediu fizic și social durabil” (Strategia
națională de management al riscului la inundații, 2010). Scopul principal în activitatea de
management a riscului la inundații este dat de reducerea pierderilor umane și costurilor
economice la un nivel acceptabil.
În managementul riscului la inundație și în general al oricărui tip de risc, trebuie urmărite
două elemente: evaluarea riscului și metodele științifice de definire a vulnerabilității;
comunicarea riscului – ce reprezintă un proces bidirecțional între populația supusă riscului,
evaluatorii riscului și factorii de decizie pentru dobândirea unui nivel acceptabil de alegere
(Figura 1).

Figura 1 Procesul de management al riscului

Managementul riscului se referă la implementarea de măsuri și metode cu scopul de a

atinge nivelul de siguranță propus în contextul adaptării la transformările de mediu. În timp au
evoluat nu numai măsurile de prevenire și combatere a riscului și catastrofelor, dar și strategiile
privind gestionarea acestora.
Gestionarea riscurilor și catastrofelor naturale include numeroase activități, care se
desfășoară în mai multe etape, ce corespund perioadei dinaintea producerii evenimentului
extrem, din timpul și de după declanșarea și desfășurarea acestuia.
Riscul poate fi gestionat la nivel local, regional și global. Nivelul de protecție adoptat în
fiecare caz este de strictă responsabilitate socială. Toate societățile au fost obligate să facă față
hazardurilor și au intervenit asupra lor în diferite moduri. Printre aceste intervenții și forma
concretă pe care o adoptă, fiecare societate stabilește ceea ce consideră ca fiind nivelul său de
risc acceptabil.
Un rol foarte important în gestionarea riscului la inundație, îl joacă directivele. La nivel
european au fost implementate două directive care au ca scop educarea, diminuarea și pregătirea
populației cu privire la riscul hidrologic.
Directiva Cadru privind Apa 2000/60/CE stabilește la nivel european un sistem
legislativ pentru o gestionare durabilă a corpurilor de apă în vederea prevenirii poluării. Pe lângă
obiectivele privind îmbunătățirea calității apei și promovarea folosirii durabile a acestei resurse
sunt menționate anumite amendamente privind reducerea efectelor negative ale fenomenelor
hidrometeorologice cu risc major.
Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și managementul riscului la inundații are
„scopul de a reduce consecințele negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și
activitatea economică asociată inundațiilor”. Potrivit acestei reglementări statele membre Uniunii
Europene au obligativitatea de a identifica cursurile de apă care prezintă risc la inundații, de a
realiza hărți ale extinderii inundațiilor și ale bunurilor expuse și să stabilească măsurile pentru
reducerea riscurilor la inundații prin elaborarea planurilor de management al riscului la inundații.
Directiva Cadru privind inundațiile propune realizarea unui management al riscului la
inundații bazat pe reducerea impactului inundațiilor asupra comunităților umane. În urma
experiențelor anterioare privind evenimentele hidrologice extreme s-a remarcat faptul că cea mai
eficientă abordare este reprezentată de elaborarea unor planuri de management al riscului la
inundații care să cuprindă acțiuni de prevenire, protecție, pregătire, intervenții de urgență,
revenire și învățare din experiențele anterioare. Însă, în majoritatea cazurilor, implementarea
acțiunilor și a planurilor de reducere a riscului la inundații este direct proporțională cu
posibilitățile economice ale fiecărui stat.
Sistemele Informatice Geografice reprezintă principala unealtă în realizarea acestor
planuri de management. Pe lângă planurile de management, cercetările de nivel național și
internațional din domeniul riscului la inundație, fie ele la scară locală (Iosub et al., 2014; Zaharia
et al., 2015; Ghindăoanu et al., 2018), regională (Romanescu, 2018), națională sau globală pot
oferi o imagine de ansamblu a riscului la care sunt supuse comunitățile.
Tehnicile SIG oferă posibilitatea de generare a unor analize luând în calcul parametri
geomorfologici, realizarea de scenarii 1D, 2D chiar și 3D a extinderii unei inundații pentru
determinarea riscului la inundație. De asemenea, pe baza datelor hidrologice înregistrate până în
prezent pot fi calculate probabilitățile de apariție a unui anumite debit, pe un anumit sector de
râu. Pe baza acestor debite calculate, dar și a unor scenarii simulate ale debitelor se pot lua
măsuri în ceea ce privește limitarea construcțiilor viitoare în anumite zone ale râurilor.
Aplicațiile GIS (open source sau platite ) oferă o imagine de ansamblu a ceea ce
înseamnă riscul la inundații. Printre acestea se regăseste și HEC (Hydrologic Engineering
Center) dezvoltat de către armata SUA. În prezent sunt oferite gratuit peste 10 programe de
simulare împreună cu extensiile necesare de prelucrare în software precum QGIS, SAGA, HEC-
DSS, HEC-EFM, HEC-FIA, HEC-HMS, HEC-RAS.
Alte programe de modelare hidrologică sunt: Mike She, Mike Flood Flexible Mesh,
Flood modeller, Delft3D Flexible Mesh etc.

Până în acest moment studiile care vizează modelarea inundațiilor, utilizând tehnicile SIG
și estimarea pagubelor generate de către acestea la nivel bazinal, sunt constituite doar din
modelarea în cadrul unor instituții și afișarea acestora în platforme webgis (ANAR/INHGA,
2014). Aceste modelări au făcut parte din procesul privind implementarea Directivei 2007/60/EC
care are ca scop principal evaluarea si managementul riscului la inundații.
Totodată la nivel local se creioneză în cadrul unui plan județean de apărare împotriva
inundațiilor o limita de inundație trasată pe hărți la o scară de 1:25000, elaborată de către Grupul
de Suport Tehnic al județului în cauză. Aceste limite de inundabilitate sunt realizate prin această
metodă doar pentru râurile care nu au fost incluse în proiectul de implementare a Directivei
2007/60/EC.
În concluzie implementarea planurilor de management al inundațiilor pentru fiecare bazin
din teritoriul național conform Directivei 2007/60/EC necesită realizarea unei estimări reale a
riscului la inundație pentru a reduce impactul negativ al inundațiilor.
Bibliografie

1. Ghindoanu B.V., Hutanu E., Urzica A.: The GIS modelling of the terrain favorability for
the placement of constructions in the areas with hydro-geomorphological risk. Geobalcanica
4nd International Scientific Conference, 2018
2. Iosub M., Enea A., Hapciuc O., Romanescu G. & Minea I. Flood risk assessment for the
Ozana river sector corresponding to Leghin village, Romania. In: 14th SGEM GeoConference
on Water Resources. Forest, Marine And Ocean Ecosystems, June 19–25, 315–328, 2014
3. Mustatea A: Viituri excepționale pe teritoriul României. Geneză și efecte. National
Institute of Hydrology and Water Management, Bucharest, 2005
4. Romanescu G., Hapciuc O.E., Minea I. & Iosub M.: Flood vulnerability assessment in the
mountain-plateau transition zone: a case study of Marginea village (Romania). J Flood Risk
Manage 2018, 11, S502-S513. doi: 10.1111/jfr3.12249.
5. Romanescu G., Cîmpianu C.I., Mihu-Pintilie A., Stoleriu C.C.: Historic flood events in
NE Romania (post-1990). Journal of Maps, 13, 787–798, 2017
6. Romanescu G.: Evaluarea Riscurilor Hidrologice. Edit. Terra Nostra, Iași, 2009
7. Stângă I.C.: Riscurile Naturale. Noțiuni și concept, Edit. Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iași, 2007
8. Zaharia L., Costache R., Pravalie R. & Minea G. Assessment and mapping of flood
potential in the Slănic catchment in Romania. J Earth Syst Sci, 124, 1311–1324, 2015. doi:
10.1007/s12040-015-0608-3.
9. https://www.igsu.ro/documente/Proiect_Strategie_inundatii_feb_2010.pdf
10. http://www.inhga.ro/