Cuprins

I. Introducere..........................................................................................................................................................3
II. Așezarea geografică...........................................................................................................................................4
III. Relieful.............................................................................................................................................................5
IV. Clima................................................................................................................................................................6
V. Hidrografia........................................................................................................................................................7
V.1. Lacul Verde................................................................................................................................................8
V.2. Lacul Ocnita...............................................................................................................................................8
V.3. Lacul Gura Minei.......................................................................................................................................9
V.4. Lacul Negru................................................................................................................................................9
V.5. Lacul Brancoveanu...................................................................................................................................10
V.6. Lacul Austel.............................................................................................................................................10
VI. Date istorice...................................................................................................................................................11
VI.1. Exploatarea sării la Ocna Sibiului...........................................................................................................11
VI.2. Istoricul băilor.........................................................................................................................................12
VII. Factorii terapeutici naturali...........................................................................................................................12
VII.1. Apele sărate ale lacurilor helioterme......................................................................................................13
VII.2. Nămolul sapropelic................................................................................................................................13
VIII. Obiective turistice........................................................................................................................................14
IX. Concluzii........................................................................................................................................................15
X. Lista figurilor...................................................................................................................................................16
XI. Bibliografie....................................................................................................................................................17
I. Introducere

Denumită şi “Litoralul Ardealului”, staţiunea turistică permanentă Ocna Sibiului este situată la
17 km. distanţă de Sibiu şi dispune de numeroase lacuri saline, unele dintre ele declarate monumente
ale naturii. Aşezată în partea de nord a Depresiunii Sibiului, la altitudinea de 408 metri, într-o regiune
înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de stejar, Ocna Sibiului are adânci rădăcini în istorie.

Altitudinea faţă de nivelul mării este de 408 m, una din cele mai scăzute din Depresiunea
Sibiului, a cărui altitudine maximă este aproximativ 800 de metri. Nu foarte departe de Ocna Sibiului, e
staţiunea climaterică Păltiniş care are o altitudine de 1.640 m. Am făcut această ultimă comparaţie
pentru a sesiza mai bine diferenţele din cadrul zonei geografice în care este inclusă Ocna Sibiului.

Caile de acces sunt:

- pe calea ferată: 301 (Sibiu-Copşa Mică) cu două staţii: Ocna Băi – 12 km de la Sibiu şi 33 km
de la Copşa Mică – şi Ocna Sibiului- Fabrica de cuţite.

- pe şosea: - D.N. 1 (Sibiu-Sebeş) din Sibiu – aeroport (2 km), apoi spre dreapta pe D.J. 106 B
(15 km). Pe D.N. 14 (Sibiu-Copşa Mică) din Slimnic, pe drum îmbunătăţit (16 km). Din D.N. 14 B
(Blaj), prin Păuca (58 km).

Cu avionul: Aeroportul Sibiu, apoi legătura pe calea ferată sau pe cea rutieră.

2
II. Așezarea geografică

Ocna Sibiului este o veche localitate transilvăneană cu o poziţie centrală în cadrul judeţului
Sibiu şi a României. Este situată în partea Nord-vestică a Depresiunii Sibiului, una din depresiunile de
contact din marginea sudică a Podişului Transilvaniei şi Carpaţilor Meridionali.

Localitatea are următoarele coordonate:

- 45°52’ latitudine nordică.

- 24°05’ longitudine estică.

Figura 1 Harta localizare Ocna Sibiului

3
III. Relieful

Oraşul Ocna Sibiului este aşezat în bazinul superior al râului Visa, la contactul Depresiunii
Sibiului cu Podişul Secaşelor şi Podişul Hârtibaciului, încadrat de o mică depresiune alungită, formată
din două compartimente: culoarul râului Visa şi bazinetul dolinar, rezultat prin eroziunea torenţială şi
prăbuşirea sterilului de deasupra minelor părăsite din masivul de sare.

Dealurile alcătuite din roci sedimentare sunt dispuse în două culmi principale, orientate nord –
sud, de o parte şi de alta a culoarului văii Visa. Ele sunt: Chiciora Ocnei (574 m), Faţa Vacilor (499 m),
Dealul Cetăţii (441 m), iar la sud – vest de Dealul Ricoteciu (549 m), Gorganul (562 m), Dealul
Sibiului (506 m).

Valea Visa este însoţită în zonă de o singură terasă, de 5 – 6 m înălţime relativă şi cu lăţime de
200 – 300 m.

Localitatea şi staţiunea care formează oraşul Ocna Sibiului s-au dezvoltat cu precădere în lungul
văii, ocupând în totalitate terasa inferioară a acesteia.

Zona saliferă are aspect de dolină deschisă spre valea pârâului Visa şi s-a format, parţial, prin
îndepărtarea straturilor de pǎmânt argilos ce formează acoperământul sării, de către apele de infiltraţie,
cu acţiune de dizolvare asupra masivului de sare, formându-se la suprafaţa sǎrii aflorimente.
Aflorimentele de sare cele mai atrăgătoare din punct de vedere turistic sunt pereţii de sare deschişi de
apa Lacului Brâncoveanu şi peretele nordic al Lacului Ocniţa.

Figura 2 Ocna Sibiului - Imagine de ansamblu

4
IV. Clima

Zona Ocna Sibiului se încadrează în climatul temperat continental de deal şi podiş cu altitudini de 400-
600 m, având unele nuanţe locale, în concordanţă cu variaţiile mici ale elementelor meteorologice,
constituind un climat de trecere între Podişul Secaşelor şi Depresiunea Sibiului. Particularităţile
climatice constituie un mijloc important de prevenire şi tratament al unor boli.

Radiaţia solară însumează 106.820 cal/cm², iar durata medie de strălucire a soarelui 1.955
ore/an.

Temperatura medie anuală este de +8,9°C, mai mult decât dublă faţă de staţiunea climaterică
Păltiniş, un alt punct de atracţie al judeţului Sibiu.

Frecvenţa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice este următoarea: zile de iarnă (sub 0°C) –
36,2; zile de vară (peste 25°C) – 59,6; zile tropicale (peste 30°C) – 3,8.

Presiunea atmosferică medie este de 725,6mm, cu minima în aprilie şi cu maxima în septembrie

– octombrie, vara cu variaţii mici, datorită maselor de aer cu temperaturi mai omogene.

Cantitatea medie a precipitaţiilor totalizează 638 mm/an. Cea mai redusă cantitate de precipitaţii
se înregistrează în februarie (27,2 mm), iar cea mai ridicată în luna iunie (101,2 mm).

Viteza medie anuală a vânturilor este de 24 m/s, mai ridicată primăvara, datorită intensificării
activităţii ciclonice. Frecvenţa vânturilor pe direcţii este mai mare din nord-vest în iulie, şi din sud-vest
sau sud-est toamna. Iarna, predomină calmul, datorită aşezării adăpostite a localităţii.

Privit în ansamblu, climatul localităţii şi mai ales topoclimatul bazinului depresionar dolinar
prezintă un caracter „de cruţare”, favorizând tratamentul balnear. Elementul cel mai reprezentativ din
acest punct de vedere îl constituie insolaţia puternică (aproximativ 118 zile senine într-un an, în special
perioada mai – septembrie), cumulată şi cu calmul destul de frecvent.

5
V. Hidrografia

Reţeaua hidrografică este colectată de râul Visa, afluent al Târnavei Mari. Bazinul hidrografic
al acestui râu este de 555 km² şi lungimea de 42 km, la Ocna Sibiului debitul fiind mic şi variabil.

Perimetrul de protecţie hidrologică, de 53 ha situat la suprafaţa masivului de sare cuprinde 14

lacuri antroposaline, situat la niveluri diferite, precum şi numeroase lacuri mici crustosaline, apărut pe
cale naturală. Abandonarea exploatărilor de sare a avut ca urmare pătrunderea apelor de infiltraţie,
dizolvarea părţii superioare a calotei şi, în special, a pragurilor care susţineau puţurile, împreună cu o
parte a terenului înconjurător. Astfel pe locul fostelor exploatări s-au format cu timpul excavaţii pline
cu apă, lacuri mai mici sau mai mari prezentate în evul mediu sub denumirea vetustissimae fodinae
(mine foarte vechi).

Salinitatea dată de clorura de sodiu (Na Cl) creşte de la suprafaţă, unde exista un aport de apă
dulce de ploaie şi din scurgere superficială, spre adâncime, unde devine maximă la contactul cu
masivul de sare (320 g/l).

Stratificaţia termică a apei (heliotermia) se produce în lacurile care au la suprafaţă un strat de

apă mai puţin sărat. Temperatura apei creşte până la 1,5-2,5 m, unde apa are o concentraţie mare în
săruri (200-300 g/l), orizontul cu temperatură maximă (30-35° C) acumulând căldura solară datorită
diferenţei de salinitate faţă de stratul superior. Sub acest strat temperatura scade spre adâncime,
devenind constantă. Amastecul apei prin balneaţie duce la dispariţia fenomenului de heliotermie.

6
V.1. Lacul Verde
Originea lacului este prabusirea a doua saline apropiate, neatestate documentar, ce se exploatau
concomitent si care au fost abandonate din cauza infiltratiilor de apa. Suprafata lacului este de 3001,3
m2 iar adancimea maxima este de 3,25 m. Salinitatea la suprafata este de 8-9 g/l.

Figura 3 Lacul Verde

V.2. Lacul Ocnita

S-a format pe seama salinei "Fodina Minor" ("Kleine Grube"), exploatata in sistem clopot pana
la adancimea de 136 m, prin două puturi, si abandonata in anul 1817, datorita infiltratiei apelor.
Suprafata - 7494,8 m2; adancime maxima - 83 m (al doilea după Avram Iancu). Salinitatea apei la
suprafata este de 170 - 260 g/l. Pe malurile sudic si vestic sunt amenajate plaje de nisip, vestiare,
dusuri, bazin betonat pentru copii şi instalatii de joaca pentru copii.

Figura 4 Lacul Ocnita

7
V.3. Lacul Gura Minei
S-a format prin prabusirea unui put din nordul salinei "Ignaţiu", deschisa in anul 1780. Salina a
fost parasita in anul 1931 si formeaza azi un imens lac subteran cu o suprafata de peste 12.000 m2, ce
apare la zi in Lacul Gura Minei, cu suprafata de 969,33 m2. Adancimea maxima este de 27 m.

Figura 5 Lacul Gura Minei

V.4. Lacul Negru

Isi are originea in trei lacuri mici cartosaline.Suprafata sa este de 504,8 mp.
Lacul Negru este preferat de catre cei care fac tratament natural cu namol. Adancimea este de cca. 1
metru.

Figura 6 Lacul Negru

8
V.5. Lacul Brancoveanu
este situat pe locul unei saline ce se afla in exploatare pana in anul 1699, cand infiltratiile de apa au
determinat parasirea ei, la adancimea de 140 m. In anul 1966, nivelul apei lacului a avut o scadere
brusca cu 11 m, ca urmare a scurgerii apei, printr-o fisura produsa in peretele de sare, in lacul subteran
alaturat din mina "Ignatiu". Suprafata este de 567,5 m2, iar adancimea maxima de 13,6 m. Salinitatea
apei la suprafata este de 310 g/l, fiind cel mai sarat lac din Ocna Sibiului si printre cele mai sarate din
tara.

Figura 7 Lacul Brancoveanu

V.6. Lacul Austel

Lac sarat atractiv datorita insulei din interior. Lacul cu insula s-a format pe locul unei vechi
saline neatestate documentar. In anul 1922, nivelul apelor sale era mult mai ridicat decat in prezent şi a
fost coborat prin drenare artificiala, deoarece s-a crezut că apele sale inundă salina "Ignatiu", ce se afla
in exploatare. Suprafata este de 954 m2 şi adancimea maxima de 2,50 m.

Figura 8 Lacul Austel

9
VI. Date istorice

Existenţa bogatelor zăcăminte de sare şi necesitatea exploatării sării indispensabilă vieţii

oamenilor, precum şi cadrul natural deosebit de favorabil şi generos au determinat locuirea neîntreruptă
a comunităţii umane la Ocna Sibiului şi în împrejurimile ei, începând din cele mai vechi timpuri.

Cele mai vechi mărturii descoperite pe teritoriul localităţii despre viaţa şi activitatea oamenilor
pe aceste meleaguri, dateazǎ din paleolitic şi sunt menţionate în zona saliferǎ la Lacul Verde şi în
Pârâul Sărat. În zona Lacurilor de Sus au fost descoperite unelte de silex – un topor şi un răzuitor
cioplite grosolan.

În perioada romană la Ocna Sibiului întâlnim urmele unei vieţi înfloritoare economice, sociale
şi culturale, dovedită de aşezările dacice ce-şi continuă existenţa şi de apariţia altora noi. La Faţa
Vacilor, la Fabrica de Cuţite, Figudom, la locul numit Sub Stupini au fost descoperite fragmente
ceramice din epoca romană.

Localitatea Ocna Sibiului este atestată documentar în anul 1263, sub denumirea de Terra Wiz,
când Viceregele Ştefan V al Ungariei, menţionează într-un document că satele: Wiz (Ocna Sibiului),
Mănărade, Nocrih şi Haşag, făcea donaţii de proprietăţi magistrului Jula.

VI.1. Exploatarea sării la Ocna Sibiului

La Ocna Sibiului, pe vremea dacilor s-a practicat forma primitivă de exploatare, săparea sării
de la suprafaţă, formând astfel nişte văi, sub formă de gropi alungite (“Între Groape”); pe timpul
ocupaţiei romane şi după aceia, până la colonizarea saşilor, exploatarea s-a făcut sub formă de clopot,
cu conul în sus, fapt care s-a păstrat până spre sfârşitul sec. al XVIII-lea, când a fost întrodusă
exploatarea prin camere ogivale.

Ultima exploatare salină din Ocna (Sf. Ignaţ), începută în sec. XVIII-lea, pe lângă puţul de
extracţie a avut şi un puţ de aeraj şi o galerie de coastă,.

10
 Astfel în sec. XII şi XIII au fot săpate ocnele ale căror lacuri sunt încă mărturie până în zilele
noastre (Lacul Gemenilor, Verde, Auster), în sec. XIV - XV, au fost săpate alte ocne din a căror
surpare s-au format lacurile Sf. Ioan şi Brâncoveanu, din care s-a exploatat sarea până în sec. al XVI-
lea. În sec. următoare XVI - XVII, au fost în exploatare Lacurile Avram Iancu şi Ocniţa.

VI.2. Istoricul băilor

Într-un document se aminteşte despre staţiunea balneo-climaterică din localitatea Ocna Sibiului
şi despre faptul cǎ în anul 1598, ambasadorul împăratului Rudolf II de pe lângă Mihai Viteazul, în
drumul pe care-l făcea la Constantinopol, s-a oprit la Ocna Sibiului pentru a face băi sărate şi de aci se
poate deduce că lacurile sărate au fost folosite cu mult timp înainte.

În anul 1700, unul dintre ochiurile de apă sărată era denumit Frauenbad (“Baia femeilor"), fapt
ce poate fi considerat ca o atestare certă a exploatării balneare dela Ocna Sibiului în secolul al XVlI-
lea, într-o formă cât de cât organizată.

În anul 1820 medicul Pataky Samuel a fost primul care a făcut analiza chimică a apelor,
dovedindu-se astfel şi ştiinţific existenţa diferitelor elemente terapeutice, deci puterea vindecătoare a
apelor.

În anul 1900, în urma unor cercetări minuţioase, L. Kaleczinski descoperă fenomenul de

heliotermie.

Avându-se în vedere efectele tămăduitoare ale acestor ape sărate, staţiunea a început să ia un
avânt tot mai mare. Bunul renume terapeutic, a determinat autorităţile ca la începutul sec. XX să
întocmească un plan de dezvoltare al staţiunii balneare, după cele mai moderne standarde. Clădirile
Bǎilor au fost ridicate deasupra masivului de sare şi fiecare din ele “zace” pe un bloc de beton.

VII. Factorii terapeutici naturali

Staţiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului a devenit renumită şi este din ce în ce mai mult
solicitată, datorită- factorilor terapeutici naturali pe care îi oferă:

- apele sărate de mare concentraţie ale lacurilor

- nămolul sapropelic uşor mineralizat;

11
 - topoclimatul sedativ de dealuri.

VII.1. Apele sărate ale lacurilor helioterme

Din cele 14 lacuri sărate existente, şapte se folosesc în cura externă pentru băile reci din sezonul
estival, cu efecte favorabile datorită salinităţii ridicate a apei şi caracterului ei helioterm, chiar de la
începutul sezonului cald.

Lacurile cu apă minerală clorurosodică hipertonă au o mare concentraţie în săruri: clorură de

natriu, săruri de magneziu, calciu, potasiu, brom, iod etc. Ele se află, fiecare, într-o cantitate mică, dar
toate la un loc au un rol terapeutic important.

Caracterul helioterm al lacurilor (predominant la Lacul fără Fund) este dat de stratificaţia
salinităţii apei în sensul creşterii acesteia de la suprafaţă spre profunzime, pînă la obţinerea saturaţiei.
Astfel, sub un strat de 1,5 m de apă puţin concentrată şi mai rece (provenită din precipitaţii), urmează,
pînă la 2,5 m, un strat de apă caldă, a cărei temperatură depinde de intensitatea razelor solare. Astfel,
sunt influenţate favorabil tulburările circulatorii venoase la nivelul membrelor inferioare, sciatica
cronică sau afecţiunile ginecologice. Apa minerală clorurosodică de la Ocna Sibiului, utilizată sub
formă de băi, are asupra organismului efecte termice, mecanice, chimice şi biologice.

VII.2. Nămolul sapropelic

Nămolul sapropelic fosil, uneori cu caracter de şlic mineralizat, s-a format prin depunerea în
lacuri a unor cantităţi apreciabile de marne şi argile, care s-au amestecat cu resturi organice. Este
folosit în scopuri terapeutice în stare divizată şi în amestec cu apa.

Cura de aer pe plaja amenajată a lacurilor şi cura de teren în aer liber, împreună cu helioterapia
conferă organismului o acţiune de cruţare sedativă, constituie un factor terapeutic în tratamentul
afecţiunilor reumatismale şi ginecologice, precum şi un factor de călire a organismului.

12
VIII. Obiective turistice

Biserica-cetate reformată din secolul XIII, la origine bazilică romană, este construită din
piatră şi cărămidă,cu ziduri foarte groase cu contraforturi, cu trei nave şi şase travee, cu absidă
semicirculară şi cu turn-clopotniţă masiv. Portalul sudic păstrează un basorelief romanic reprezentând
arborele vieţii flancat de doi lei. Fiind asediată de mai multe ori datorită unui incendiu biserica a fost
refăcută în stilul gotic târziu, cu câteva elemente renascentiste. Din anul 1569 biserica a fost trecută de
la cultul romano-catolic la cultul reformat calvin.

Biserica ortodoxă română ” Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”,este ctitoria voievodală a lui
Mihai Viteazul , care după bătălia de la Şelimbăr din 1599,în drum spre Alba Iulia,unde la 1600 va
realiza unrea tuturor românilor într-o singură ţară,s-a oprit la Ocna Sibiului unde va porunci şi rândui să
se zidească o biserică. După anul 1695 biserica va fi reconstruită de domnitorul Constantin
Brâncoveanu. Biserica este construită în stil brâncovenesc, în plan dreptunghiular tip “sală”, cu absidă
poligonală spre est, cu decoraţii exterioare cu brâu cu profil semicilindric, încadrat cu rânduri de
cărămizi aşezate în ”zimţi”şi firide dreptunghiulare, în care se mai păstrează picturi originale. În
interior biserica este pictată şi păsterază fragmente importante de pictură brâncovenească precum şi
tabloul votiv din anul 1723, înfăţişându-i pe domnitorii ctitori Mihai Viteazul şi Constantin
Brâncoveanu.

Biserica ortodoxă română “Schimbarea la faţă” din Căciulata a fost ridicată, în anul 1790,
de către muncitorii minieri de la fostele saline. Biserica este construită din cărămidă, pe un plan
dreptunghiular, cu o absidă semicirculară pe latura de răsărit şi cu turn clopotniţă, fiind decorată ,în
exterior cu brâu şi ocniţe iar în interior cu pictură nouă în stil neobizantin.

Biserica ortodoxă română “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” a fost construită în anul
1810 din cărămidă şi piatră pe un plan dreptunghiular, cu absidă semicirculară pe latura de răsărit şi cu
un înalt turn clopotniţă. În exterior păstrează câteva fragmente de pictură de la 1827 iar în interior cele
două cupole circulare şi pereţii sunt acoperiţi de frescă în stilul neobizantin.

13
IX. Concluzii

Este domeniul de activitate de care se leagă speranţele de viitor ale majorităţi locuitorile. Explicaţia
este dată de creşterea circulaţie turistice şi în România unde locuitorii oraşelor mari şi străini cu
posibilităţi materiale practică tot mai multe vizite în staţiunea de aici, dar şi de potenţialul turistic
impresionant al oraşului.

Potenţialul turistic al localităţii se compune din:

- Zona lacurilor exterioare cu cele 14 lacuri antroposaline de interes terapeutic dar şi turistic.
- Zona staţiunii şi a Băilor cu pensiunile turistice moderne.
- Partea de sus a localităţii cu specific unguresc şi românesc cu obiectivele turistice istorice
(bisericile, muzeul).
- Zona împrejurimilor Ocnei cu localităţile învecinate: Topârcea, Mândra, Loamneş, Alămor –
localităţi cu specific românesc agroturistic.
- Sibiul, zona montană şi împrejurimile Sibiului.

Chiar daca lacurile naturale sarate sint atractia principala a statiunii care se mai numeste si
litoralul ardealului, mai raman multe obiective de vazut din afara. Strandul amenajat, centrul
balnear, lacasele de cult, muzeul, lacurile din afara, zonele agroturistice Toparcea, zona de pescuit
Mandra sint doar cateva obiective de vazut.

14
X. Lista figurilor

Figura 1 Harta localizare Ocna Sibiului....................................................................................................4

Figura 2 Ocna Sibiului - Imagine de ansamblu.........................................................................................5
Figura 3 Lacul Verde.................................................................................................................................8
Figura 4 Lacul Ocnita................................................................................................................................8
Figura 5 Lacul Gura Minei........................................................................................................................9
Figura 6 Lacul Negru.................................................................................................................................9
Figura 7 Lacul Brancoveanu....................................................................................................................10
Figura 8 Lacul Austel..............................................................................................................................10

15
XI. Bibliografie

1. Voicu-Vedea Victor , Ocna Sibiului, Sport-Turism, Bucureşti, 1983

2. Balteş Simion, Ocna Sibiului- file de cronică, Sport-Turism, Bucureşti, 1986
3. Popa Savu, Ocna Sibiului - un popas pe drumul sării, Editura Universităţii Lucian Blaga,
Sibiu, 2008
4. http://www.ocna-sibiu.ro/
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ocna_Sibiului
6. http://amfostacolo.ro/hotel9.php?d=descopera-ocna-sibiului--ocna-sibiului&id=3791

16