Linia tarmului din zona de studiu aleasa, la 63 km spre E de la granita dintre unitatile federative

Marahao si Piaui din Brazilia, este in permanenta modificata in principal din cauza fortei
exercitate de catre valurile Oceanului Atlantic. Din calculele realizate pe baza interpretarii
imaginilor satelitare U.S. Geological Survey pentru anul 1970 si Landasat pentru anii 2003,
2005 si 2016, reiese faptul ca tarmul este intr-o continua retragere cu o rata de eroziune de 7.11
m2/an pentru intervalul 1970 - 2003, 7.98 m2/an pentru intervalul 2003 - 2005 si 5.16 m2/an pentru
intervalul 2005 - 2016. Al doilea fenomen rezultat in urma activitatii valurilor si curentilor este
acumularea. Astfel ratele de acumulare pentru intervalele mentionate mai sus sunt de 0.01 m 2/an,
8.05 m2/an si 5.07 m2/an. Prin realizarea unui calcul simplu se remarca o accentuarea a eroziunii
liniei tarmului intre anii 1970 si 2003, bilantul dinamicii fiind unul negativ, in primul interval
linia tarmului pierde 6421 ha (194.5 ha/an) situatia modificandu-se in intervalul 2003-2005
bilantul fiind pozitiv “castigandu-se” 4.14 ha (2.07 ha/an) in cele din urma ultimul interval fiind
reprezentat de un bilant negativ, mai putin accentuat fata de prima perioada, insumand valoarea
de 27.81 ha (2.52 ha/an) spalate. Este greu de trasat o tendinta pe baza datelor adunate fara o
cunoastere temeinica a conditiilor geologice, climatice si hidrice care influenteaza foarte mult
rata de eroziune a unui tarm.

Principalele cauze ale eroziunii in zona de studiu sunt curenii marini, furtunile si nu in ultimul
rand efectul de sera care produce schimbari climatice a caror repercursiuni se pot manifesta
printre altele si sub forma cresterii nivelului marilor si oceanelor. Eroziunea tarmurilor are un
impact negativ atat asupra mediului natural cat si asupra celul artificial. Spre exemplu, in studiul
de fata, zona construita cea mai apropiata se afla la 500 m de tarm si este o compusa din 2
centrale eoliene, transformatoare, substatii si spatii rezervate personalului. Tragand doua linii
perpendiculare de la spatiul construit pe linia tarmului, in anul 1970 si 2016, si efectuand cateva
calcule matematice elementare putem spune urmatoarele: tarmul in zona respectiva a pierdut
183.32 metrii liniari de plaja din 1970 pana in 2016 (3.98 m/an) ceea ce ar insemna ca daca
eroziunea s-ar produce cu exactitate conform calculelor ar fi necesari 128 de ani pana cand apa
va ajunge la centrale, provocand avarii. In scenariul propus mai sus nu sunt luate in calcul
fenomenele meteo extreme care pot eroda haotic si impredictibil.