UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Master: Geomorfologie și Cartografie cu Elemente de Cadastru, Anul II, Grupa 507

MORFOHIDROGRAFIA BAZINELOR MICI

MODELUL DRENAJULUI
- Studiu de caz: Bazinul hidrografic Catarama -

Coordonator:
Prof.dr. Laura COMĂNESCU

Masterand:
Răzvan-Cristian MUNTEAN

BUCUREȘTI
2023
Cuprins
I. Introducere...............................................................................................................................3

II. Localizarea arealului de studiu ................................................................................................3

III. Caracteristicile geografice .....................................................................................................6

IV. Metodologie ........................................................................................................................ 10

4.1 Ierarhizarea Horton-Strahler ............................................................................................ 10

4.2. Metoda de calcul ............................................................................................................ 11

4.3 Legile modelului drenaj ................................................................................................... 12

V. Rezultate și discuții .............................................................................................................. 13

VI. Concluzii............................................................................................................................. 15

Bibliografie ............................................................................................................................... 16
I. Introducere

Geomorfologia generală este știința geografică al cărui obiect de studiu este relieful, componentă
de bază al învelișului geografic. Geomorfologia dinamică studiază ansamblul de concepte, teorii
și legi care dictează structura proceselor, formelor de relief și depozitelor, luate ca întreg sau ca
parte, studiază funcțiile, structura și relațiile pe care le îndeplinesc la baza proceselor de autoreglare
în vederea atingerii echilibrului dinamic, iar toate acestea sunt privite în timp și spațiu.

Obiectivele geomorfologiei dinamice sunt studierea proceselor endogene și a acțiunii ce rezultă

din aceste procese, cercetarea dinamicii reliefului să se facă cu părțile constituente ale mediului
morfogenetic, mediu ca factori activi, dar și ca factori pasivi (roca), cercetarea agenților, prin cele
trei funcții: eroziune, transport, acumulare, cercetarea depozitelor de cuvertură și stabilirea rolului
funcțional al reliefului în morfogeneză.

Pentru că geomorfologia produce numeroase studii ce implică relieful și ulterior se creează relații
de interdependență între relief și activitățile antropice, s-a ajuns la dezvoltarea unei noi ramuri a
geomorfologiei, respectiv geomorfologia aplicată, care se ocupă de studiul reliefului, însă în final
procesul duce la proiectarea și organizarea unor activități economico-sociale, adică studii legate
de: sistematizarea teritoriului și a localităților, a sistemelor hidroenergetice, a lucrărilor de
îmbunătățiri funciare, cum ar fi irigații, stabilizarea alunecărilor de teren, eroziunea solului, a căilor
de comunicație și de transport.

II. Localizarea arealului de studiu

Arealul de studiu este situat în parte nordică a României, la aproximativ 2.25 km de granița nordică
cu Ucraina. La nivel județean, arealul de studiu este situat în partea estică a județului Maramureș,
mai exact în apropierea limitei nordice a UAT-ului Borșa (figura 1).
 Figura 1. Localizarea arealului de studiu și a bazinului râului Catarama

Din puncte de vedere geografic, râul Catarama este un afluent de ordinul 4 al râului Țîsla (sau
Tâsla), la rândul său alfuent al râului Vișeu. Râul Catarama are o lungime de 6.5 km și se varsă în
râul Tîsla la poalele Dealului Bucății. Izvorul râului este localizat în Culmea Toroiaga și Culmea
Cearcănu-Zimbroslăviile, subunități ai Muntelui Maramureșului.

La nivelul bazinului hidrografic Țîsla, acest bazin hidrografic, respectiv bazinul Catarama,
reprezintă unul dintre bazinele din aproprierea izvorului râului Țîsla, astfel încât este un bazin în
totalitate situat într-un areal montan și submontan (figura 2).
Figura 2. Unitățile de relief din cadrul bazinului hidrografic al râului Catarama
III. Caracteristicile geografice

Bazinul hidrografic al râului Catarama are o suprafață de 20.19 km2, se desfășoară în cadrul mai
multor unități de relief înalte și intersectează vârfuri semnificante precum: Fîntîna Stanca (1725
m), Jupania (1853 m) și Prislopul Cataramei. Astfel, bazinul hidrografic se caracterizează prin
altitudini ce variază între 905 m și 1853 m, altitudini medii și înalte, specifice zone submontane și
montane (figura 3).

Figura 3. Bazinul hidrografic al râului Catarama

Din punct de vedere geodeclivității din cadrul bazinului hidrografic, acesta se caracterizează prin
pante ce variază între 0º și 56º. Pantele mari sunt situate în aval, aproape de gura de vărzare în râul
Țîsla și pe afluenții nordici, unde altitudinile sunt mult mai ridicate.

În ceea ce privește aflenții nordici, aceștia au pantele mult mai dezvoltate, bazinul fiind de asemenea mult
mai extins în latura nordică aici fiind principalii tributari ai râului Catarama și se află într-o zonă mult mai
înaltă față de partea estică (figura 4).
 Figura 4. Geodeclivitatea din cadrul bazinului hidrografic al râului Catarama

Un alt factor în morfometria și morfografia bazinului este reprezentat de caracteristicile geologice

din cadrul acestuia. Acesta are un impact semnificativ și asupra modelului drenajului.

În cadrul bazinului hidrografic al râului Catarama, geologia este una omogenă, reprezentată de
roci metamorfice și cu mici areale formate din roci sedimentare. Rocile metamorfice sunt
reprezentate în cadrul arealului de studiu de formațiuni de filite și șisturi sericit-clorite. În cantități
mai mici, rocile metamorfice sunt reprezentate de andezite cu intruziuni de amfibolite.

Rocile sedimentare din cadrul bazinului sunt situate izolat în partea de sud și nord-vest a arealului
de studiu. Ele sunt reprezentate de conglomerate cu intruziuni de calcare și marne. Acestea se
suprapun foarte puțin cu sistemul hidrografic al bazinului, astfel ele nu au o influență puternică în
evoluția acestuia (figura 5).
 Figura 5. Geologia din cadrul bazinului hidrografic al râului Catarama

Un alt element cu impact semnificativ în dezvoltarea bazinului hidrografic este reprezentat de

modul de utilizare al terenului. Din acest punct de vedere, bazinul este acoperit aproape în totalitate
de suprafețe forestiere. Efectele acestui tip de vegetație este reprezentat de o stabilitate accentuață
a malurilor, astfel dezvoltarea bazinului este se realizează mult mai echilibrat (figura 6).
Figura 6. Modul de utilizare al terenului din cadrul bazinului hidrografic al râului Catarama
IV. Metodologie
4.1 Ierarhizarea Horton-Strahler

Bazinul a fost analizat după modelul sistemului Horton-Strahler (propus de Horton în 1945 şi
definitivat de Strahler în 1952). În cadrul acestuia organismele hidrografice care nu mai primesc
niciun afluent sunt clasificate ca fiind de ordinul 1, iar prin unirea a doua organisme de același
ordin se trece la unul superior.

În realizarea analizei cantitative a bazinului hidrografic și ulterior în calcularea unor parametrii ce

pot oferi date legate de geneza, evoluţia şi dinamica bazinului, un rol important îl deţine
ierarhizarea reţelei hidrografice (Grecu, Comănescu, 1998; Comănescu, 2004).

Pentru a efectua ierarhizarea rețelei hidrografice din cadrul râului Catarama a fost utilizată aplicația
ArcMap 10.6.1. Plecând de la Modelul Digital de Elevație (DEM), realizat la o rezoluție de 5m
prin interpolarea curbelor de nivel, s-au extras organismele componente ale bazinului hidrografic.

Acestea au fost vectorizate odată ce au fost determinate care sunt principale culmi și văi. Ulterior
elementele hidrografice au fost clasificate după modelul ales. Ordinul de mărime al bazinului
hidrografic este dat de ordinul de mărime al segmentului de cel mai mare ordin.

În sistemul de ierarhizare Horton-Strahler talvegul elementar este considerat talvegul care nu mai
primeşte nici un afluent, acesta primind ordinul 1. Din unirea (confluența) a două segmente de
ordinul 1 rezultă un segment de ordinul 2. Un segment de ordinul 3 va apare din unirea a două
segmente de ordinul 2 (Zăvoianu 1978; Grecu, Comănescu, 1998; Grecu, Palmentola, 2003).

Ca regulă generală a sistemului de ierarhizare Horton –Strahler: orice segment poate să conflueze
cu un segment de ordin inferior fără să își schimbe ordinul de mărime; din confluența a două
segmente de același ordin va rezulta un segment de ordin superior (Zăvoianu 1978; Grecu,
Comănescu, 1998; Grecu, Palmentola, 2003).

Astfel, în urma analizei a reieșit faptul că râul Catarama este un râu de ordinul 4, care este format
dintr-un număr de 113 de segmente de ordinul 1, 18 segmente de ordinul 2, 4 segmente de ordinul
3 și un segment de ordinul 4 (râul Catarama) (tabelul 1, figura 7).

Odată cu realizarea ierarhizării Horton-Strahler se poate efectua și modelul drenajului, element

care poate oferi noi infiormații asupra bazinului.
 Pondere segmentelor pe diferite ordine de mărime ale râului Catarama
Ordinul Număr de segmente Ponderea (%)
1 113 83.09
2 18 13.24
3 4 2.94
4 1 0.74
TOTAL 136 100.00
Pondere lungimilor pe ordine de mărime ale râului Catarama
Ordinul Număr de segmente Ponderea (%)
1 48.3 69.99
2 10.41 15.08
3 6.75 9.78
4 3.55 5.14
TOTAL 69.01 100.00
Tabelul 1. Numărul organismelor hidrografice după ordin și lungimea/ponderea acestora

Figura 7. Ierarhizarea Horton-Strahler a bazinului hidragrafic al râului Catarama

4.2. Metoda de calcul

Modelul morfometric al drenajului reprezintă un procedeu matematic de analiză a bazinelor

hidrografice, cu ajutorul căruia se cuantifică reţeaua de drenaj, se evidenţiază gradul de dezvoltare
al acesteia şi se conturează direcţiile viitoare de evoluţie ale bazinelor.
Pentru realizarea acestui model au fost necesare următoarele elemente:

 numărul segmentelor de râu (N) - aceste elemente sunt reprezentate cu două valori,
respectiv valoarea măsurată, care reprezintă valoarea din realitate a segmentelor de râu din
fiecare ordin și valoarea calculată care reprezintă valoarea ce se poate obține pe baza
modelului drenajului. Acestea alcătuiesc şiruri de valori dispuse sub forma unor progresii
geometrice. Numărul segmentelor de râu de ordine succesiv scad, astfel formează o
progresie geometrică descrescătoare.
 suma lungimilor segmentelor de râu măsurat în km (L) - suma lungimilor segmentelor de
râu de ordine succesiv cresc, astfel formează o progresie crescătoare.
 media lungimilor segmentelor de râu măsurat în km (l) - lungimea medie a segmentelor de
râu se calculează ca raport între suma lungimilor şi numărul segmentelor de râu, valorile
rezultate formează o progresie geometrică crescătoare.

4.3 Legile modelului drenaj

Modelul morfometric al drenajului este un tip de analiză complexă care se poate aplica bazinului
hidrografic în vederea stabilirii gradului actual de dezvoltare, cât și tendințele viitoare de evoluție.

Pentru realizarea acestuia se va utiliza elementele prezentate în cadrul metodelor de calcul. Ele se
determină și prelucrează după următoarele legi și formule:

 Numărul segmentelor de râu de ordine succesive crescândă tinde să formeze o progresie

geometrică descrescătoare în care primul termen (N1), este numărul de segmente de primul
ordin:

𝑵𝒙
𝑹𝑪 =
𝑵𝒙 + 𝟏

 Raţia este raportul de confluenţă (RC). Se poate determina şi un raport de confluenţă pentru
fiecare pereche de segmente:

𝑵𝟏 𝑵𝟐
𝑹𝑪𝟏 = 𝑹𝑪𝟐 =
𝑵𝟐 𝑵𝟑

𝑹𝑪𝟏 +𝑹𝑪𝟐 +⋯+𝑹𝑪𝒏

 În acest caz: 𝑹𝑪 = 𝒏
 Suma lungimilor segmentelor de râu de ordine succesiv crescând tind să formeze o
progresie geometrică descrescătoare în care primul termen este dat de suma lungimii
segmentelor de primul ordin (L1).
 Raţia (RL) este dată de raportul lungimilor însumate:
 𝑳𝑿
𝑹𝑳 =
𝑳𝒙 + 𝟏

 Lungimea medie a segmentelor de râu de ordin succesiv crescând tinde să formeze o

progresie geometrică crescătoare, în care primul termen este dat de lungimea medie a
cursurilor de primul ordin (l1).
 Raţia (Rl) este dată de raportul lungimilor medii succesive sau de raportul raţiei şirurilor
segmentelor de râu şi lungimilor medii:

𝑹𝑪
𝑹𝒍 =
𝑹𝑳

V. Rezultate și discuții

A fost analizat fiecare parametru pe rând, iar prin intermediul aplicației ArcMap s-au determinat
valorile măsurate pentru numărul de segmente de râu, lungimile segmentelor de râu și au fost
calculate valoriile lungimii medii (tabelul 2):

Modelul drenajului - râul Catarama

Parametrul m/c 1 2 3 4 RC Gradul de realizare
m 113 18 4 1
Numărul de segmente (N) 4.93 81
c 97.22 19.72 4 0.81
m 48301.17 10407.19 6751.81 3551.49
Lungimea totală a rețelei hidrografice 2.69 71
c 48856.77 18162.37 6751.81 2509.97
m 427.44 578.18 1687.95 3551.49
Lungimea medie a rețelei hidrografice 2.12 101
c 375.57 796.2 1687.95 3578.45
Tabelul 2. Valorile calculate din cadrul modelulului drenajului

Pe baza celor trei elemente măsurate (numărul de segmenete, lungimi însumate și lungimi medii),
s-au putut calcula alte două elemente importante pentru modelul drenajului:

1. Rația:
 Pentru numărul de segmente este raportul de confluență:

𝑵 𝑵 𝑵
((𝑵𝟏 ) + (𝑵𝟐 ) + (𝑵𝟑 ))
𝟐 𝟑 𝟒
𝑹𝒄 =
𝟑

 Pentru lungimile însumate este raportul acestora:

 𝑳 𝑳 𝑳
((𝑳𝑵𝟏 ) + (𝑳𝑵𝟐 ) + (𝑳𝑵𝟑 ))
𝑵𝟐 𝑵𝟑 𝑵𝟒
𝑹𝑳 =
𝟑

 Pentru lungimile medii este dată de raportul lungimilor medii succesive sau de raportul
raţiei şirurilor segmentelor de râu şi lungimilor medii:

𝒍 𝒍 𝑳
((𝒍𝑵𝟐 ) + (𝑳𝑵𝟑 ) + (𝑳𝑵𝟒 ))
𝑵𝟏 𝑵𝟐 𝑵𝟑
𝑹𝒍 =
𝟑

2. Gradul de realizare:
Acesta se referă la situația actuală a bazinului hidrografic. Atunci când valorile sunt sub 100%,
atunci bazinul hidrografic este subrealizat, adică rețeaua hidrografică nu este suficient de
dezvoltată, raportată la spațiul în care se desfășoară. În această situație este de așteptat ca evoluția
rețelei hidrografice să se îndrepte spre creșterea segmentelor de ordin inferior, prin accentuarrea
proceselor de eroziune liniară pe versant.

Atunci când valoarea gradului de realizare despășește 100%, atunci bazinul hidrografic este
suprarealizat, adică rețeaua hidrografică este mult mai bine realizată decât capacitatea de suport a
spațiului, astfel că tendința va fi de accentuare a eroziunii regresive, depășirea cumpenei de apă și
captarea de noi afluenți, pentru a mări suprafața bazinului, dar și pentru a trece într-un ordin
superior.

În cazul râului Catarama gradul de realizare este sub 100% ceea ce indică că acest bazin hidrografic
este subrealizat, iar acest lucru se observă și prin numărul crescut de segmente din ordinul 1, dar
și a numeroaselor procese geomorfologice identificate în areal, respectiv bazinul hidrografic.

Reprezentarea grafică a valorilor măsurate ale celor trei parametri luaţi în calcul se face într-un
sistem de coordonate semilogaritmice, în care pe axa OX se trec ordinele de mărime, ca variabile
independente, iar pe axa OY se reprezintă valorile măsurate ale fiecărui parametru.

Punctele se unesc printr-o dreaptă, care se trasează astfel încât să treacă prin cât mai multe valori,
însă obligatoriu prin ordin 3, fiind penultimul ordinul.

Reprezentarea grafică a modelului morfometric al drenajului s-a realizat astfel: cu linie au fost
trasate valorile calculate cu ajutorul ratelor, iar cu puncte au fost trecute valorile măsurate.
Rezultatul este următorul (figura 8):
 1000

100

10

0.1
1 2 3 4

Nr. segmente Lungimi însumate Lungimi medii

Figura 8. Reprezentarea grafică a modelului drenajului pentru bazinul hidrografic al râului Catarama

Pentru numărul de segmente (albastru) se poate observa că valorile sunt foarte apropiate de dreaptă
sau chiar pe dreaptă, însemnând că nu sunt diferențe mari între valorile măsurate și cele calculate,
dar și faptul că din punct de vedere al numărului de segmente râul este aproape de echilibru.
Valorile pentru ordinul 2 sunt sub dreaptă, ceea ce înseamnă că sunt mai puține segmente de
ordinul 2 decât a reieșit din calcul. Acest lucru se întâmplă pentru că nu toate segmentele de ordinul
1 confluează între ele pentru a forma segmente de ordinul 2, conform metodologiei de ierarhizare.
Multe din segmente se varsă în segmente de ordin superior și nu modifică valoarea de ordin.

Pentru lungimile însumate (portocaliu), ordinul 1 are valori peste cele calculate și ordinele 2 și 4
sunt sub dreaptă. Pentru lungimile medii valorile ordinelor 1 și 4 sunt de asemenea mai mari față
de valorile calculate, astfel situate peste linie. Acest lucru poate pleca de la lungimea redusă a
segmentelor de ordin inferior, dar și de la forma bazinului, care este unul alungit.

VI. Concluzii

Analiza modelului morfometric al drenajului este un mecanism complex, prin care se poate
identifica ușor stadiul de dezvoltare al bazinului hidrografic.
Prin ierarhizarea Horton-Strahler s-au identificat 4 ordine în cazul bazinului hidrografic al râului
Catarama, majoritatea fiind distribuite în aval și în nordul bazinului hidrografic, acolo unde
condițiile geologice permit dezvoltarea unei rețele hidrografice cu o densitate mai ridicată.

Din analiza modelului morfometric al drenajului rezultă ca bazinul hidrografic al Buzoelului este
un bazin subrealizat, cu un relief limitat din punct de vedere al fragmentării, însă fragmentat de
numeroase segmente de ordin inferior. Tendința acestuia este eroziune liniară pe versant și
declanșarea numeroaselor procese geomorfologice.

În funcţie de valoarea indicelui de realizare se poate stabili stadiul actual al unui bazin. Astfel,
stadiul bazinului hidrografic al râului Catarama este de aproape de echilibru în cazul numărului de
segmente și de subrealizare în cazul lungimilor segmentelor.

Bibliografie
1. COMĂNESCU, L., (2004), Bazinul morfohidrografic Casimcea- studiu geomorfologic,
Edit. Universității din București.
2. COMĂNESCU, L., Note de curs
3. GRECU, F., PALMENTOLA, G., (2003), Geomofologie dinamică, Edit. Tehnică,
Bucureşti
4. GRECU FLORINA, (2004), Quantification of some elements of drainage basins in
Romania, Geogr. Dinam. Quat. 27
5. MORARIU, T., PIȘOTA, I., BUTA, I., (1962), Hidrologie generală, Edit. Didactică și
Pedagogică, București.
6. POSEA, GR., POPESCU, N., IELENICZ, M., (1976), Geomorfologie, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
7. SANDU MARIA, (1980), Corelări între indicii geomorfometrici ai reţelei hidrografice şi
unele procese de versant din culoarul depresionar Sibiu-Apold, SCGGG, Geogr., t
XXVII,nr. 1
8. ZĂVOIANU, I., (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit.Academiei, Bucureşti