STAȚIA ELECTRICĂ DOMNEȘTI

CARACTERIZARE GEOMORFOLOGICĂ, GEOLOGICĂ, HIDROGEOLOGICĂ ȘI CLIMATICĂ

Din punct de vedere morfologic, amplasamentul studiat face parte din marea unitate
Câmpia Româna, unitatea de al doilea rang Câmpia Vlăsiei și anume partea de SW a subunității
Câmpia Bucureștiului reprezentată prin Câmpul Cotroceni (Fig. 1 si 2).

St. Domnești

Fig. 1 Unitățile de relief ale României (Regionarea Geomorfologică),

după G. Posea și L. Badea

St. Domnești

Fig. 2 Fragment din Harta Geologo-morfologică a Bucureștiului, sc. 1:100.000

Din punct de vedere geomorfologic, conform hărții geomorfologice a României, scara

1:1.000.000, amplasamentul este situat pe un relief de câmpie (III), de acumulare cuaternară (B),
zona 40: câmpie fluvio-lacustră acoperită cu depozite loessoide, tabulară, nefragmentată (Fig. 3).
 STUDIU GEOTEHNIC – “Retehnologizare Stația 400/110/20 kV Domnești”; FAZA: D.T.A.C.

St. Domnești

Fig. 3 Fragment din Harta Geomorfologică a României, sc. 1:1.000.000

Terenul în zona amplasamentului este aproape orizontal, cotele variind în domeniul

89 mdM în partea de Nord a stației, până în jurul valorii de 87 mdM în partea de Sud a stației (în
zona drumului).

Din punct de vedere geologic (Fig. 4 – Harta geologică a zonei București), amplasamentul se
află în perimetrul marii unități denumită "Platforma Moesică", ale cărei formațiuni geologice sunt
constituite din depozite paleozoice, mezozoice și neozoice depuse peste fundamentul cutat, aflat
sub 2000 m adâncime, constituit probabil din șisturi verzi. Pentru documentația de față prezintă
interes numai depozitele aparținând Cuaternarului, acesta fiind reprezentat prin seriile sale
Pleistocen și Holocen.
Suita sedimentară cuaternară este foarte variată din punct de vedere litologic, fiind
reprezentată prin alternanţe de argile, prafuri şi diverse tipuri de nisipuri şi pietrişuri. Peste aceste
depozite de tip lacustru şi fluviatil, în zonele de terasă au fost depuse depozite loessoide de tip
eolian, cu grosimi variabile (până la 20 m).
Succesiunea stratigrafică tip a depozitelor ce aparțin părții superioare a Cuaternarului (cca.
200 m) din regiunea București și împrejurimi, delimitează următoarele structuri sedimentare
caracteristice, denumite “complexe” sau “strate” (Fig. 5):
1) Umpluturi: sol vegetal și/sau umpluturi antropice;
2) Complexul argilos-prăfos superior: depozitele loessoide (pământuri prăfoase argiloase
nisipoase) aparținând câmpului Vlăsiei, cu grosimi de 5 - 15 m (qp33), precum și
depozitele loessoide cu lentile de nisipuri argiloase din structura teraselor, cu grosimi de
6 - 20 m (qh1 și qh2);
3) Pietrișurile de Colentina: pietrişuri şi nisipuri neuniforme granulometric, cu grosimi de 4-8 m
(qp23)  complex acvifer freatic;

2
 STUDIU GEOTEHNIC – “Retehnologizare Stația 400/110/20 kV Domnești”; FAZA: D.T.A.C.

4) Complexul depozitele intermediare (nivel lacustru intermediar): argile, argile nisipoase şi

nisipuri argiloase, cu grosimi de 5 - 10 m (qp23);
5) Nisipurile de Mostiştea: nisipuri mărunte și fine, gălbui, cu intercalații de concrețiuni
grezoase sau calcaroase, cu grosimi de 5 - 15 m (qp13)  complex acvifer de medie adâncime;
6) Complexul lacustru inferior (nivel marnos): marne, argile şi nisipuri fine, cu grosimi de 120 -
170 m (qp12);
7) Complexul pietrişurilor inferioare de Frăteşti: trei bancuri de pietrişuri (local cu
bolovănișuri) şi nisipuri (mărunte și fine, uneori grosiere) separate de două orizonturi
argiloase, cu grosimi de 100 - 180 m (qp21)  complex acvifer de mare adâncime.
Ca tipuri genetice ale depozitelor cuaternare, în zonă sunt depozite aluvial – proluviale.

St. Domnești

Fig. 4 Fragment din hărțile geologice sc. 1:200.000, L-35-XXXIII București (44) și L-35-XXXII Neajlov (43)

3
 STUDIU GEOTEHNIC – “Retehnologizare Stația 400/110/20 kV Domnești”; FAZA: D.T.A.C.

În amplasamentul stației s-a executat, pentru această fază de investigare, un număr de 5 foraje
geotehnice cu adâncimi cuprinse între 6 m și 10 m. Aceste foraje au evidențiat la suprafața terenului
prezența pământurilor coezive (argile, argile prăfoase, argile prăfoase nisipoase, argile nisipoase și
nisipuri argiloase spre bază) din cadrul Complexului argilos – prăfos superior, interceptate până în jurul
adâncimii de 6m, urmate de complexul Pietrișurilor de Colentina (nisipuri cu pietriș).

Fig. 5 Coloana litologică tip – zona București

Din punct de vedere hidrografic, colectorul zonei este pârâul Ciorogârla, afluent de stânga al
pârâului Sabar. Amplasamentul stației este situat pe malul stâng al pârâului Ciorogârla, spre est față
de acesta, la o distanță de cca. 2,2 km.
Din punct de vedere hidrogeologic, amplasamentul se încadrează într-o regiune cu ape
subterane în roci poroase permeabile, cu strate acvifere locale în roci cu granulație grosieră (qp3:
pietrișuri și nisipuri – “Pietrișuri de Colentina”), conform Hărții hidrogeologice a României sc.
1:1.00.000 (Fig. 6).

4
 STUDIU GEOTEHNIC – “Retehnologizare Stația 400/110/20 kV Domnești”; FAZA: D.T.A.C.

St. Domnești

Fig. 6 Fragment din Harta Hidrogeologică a României, sc. 1:1.000.000

Condiţiile hidrogeologice sunt determinate de succesiunea litostratigrafică a depozitelor

cuaternare, prezentată anterior în coloana litologică tip pentru municipiul București. Premiza
unanim acceptată este aceea că depozitele complexului lacustru inferior constituie un ecran
impermeabil şi despărţitor pentru cele două complexe acvifere bine individualizate: a. complexul
superior al acviferelor localizate în nisipurile de Mostiştea şi pietrișurile de Colentina; b. complexul
inferior localizat în pietrișurile de Frăteşti.
Apa subterană este cantonată în stratele necoezive (nisipuri şi pietrişuri), fiind cunoscute
următoarele acvifere
• acviferul freatic (Acviferul I), corespunzător pietrișurilor de Colentina (în general, în
continuitate în zonele de luncă şi intefluviu), se alimentează preponderent din precipitaţiile
atmosferice, în subsidiar din orizontul sub presiune nisipurile de Mostiștea (fie prin fenomenul
de drenanţă, fie direct pe suprafeţele unde complexul argilelor nivelului intermediar lipseşte)
şi din pierderile din reţele hidroedilitare. Direcţia de curgere este de la NV către SE, paralel cu
reţeaua hidrografică cu care se găseşte în strânse raporturi de interdependenţă. Gradientul
hidraulic general al curentului subteran este de 1,6 % în medie. Variaţiile sezoniere de nivel
sunt frecvente, în funcţie de volumul precipitaţiilor din care se alimentează în principal.
Reţeaua hidrografică constituie în general un element de descărcare al acestui acvifer. Ea
alimentează orizontul numai în situaţii rare, când râurile au niveluri foarte ridicate. Parametrii
hidrogeologici prezintă variaţii importante datorate grosimii şi granulometriei foarte diferite,
după cum urmeaza: grosimea stratului oscilează între 2 m şi 10 m (grosime medie cca. 6 m),
permeabilitatea are valori cuprinse în domeniu k = 10 - 150 m/zi, iar transmisivitatea are
valori T = 20 – 400 (700) m2/zi;
• acviferul de medie adâncime (Acviferul II), este un orizont acvifer sub presiune cantonat în
nisipurile de Mostiştea, are grosimi de 5 – 20 m (grosimea medie cca. 10 m), permeabilităţi
5
 STUDIU GEOTEHNIC – “Retehnologizare Stația 400/110/20 kV Domnești”; FAZA: D.T.A.C.

frecvente în domeniu k = 5 – 20 m/zi şi transmisivităţi T = 75 – 450 m2/zi. Acviferul are o

direcţie de curgere asemănătoare cu a freaticului şi o presiune care îi determină un nivel
piezometric superior celui hidrostatic cu cca. 1 – 3 m;
• acviferul de adâncime (Acviferul III), situat în strate de Frăteşti, cu 3 orizonturi distincte (A, B şi C) se
întâlneşte în jurul adâncimii de 150 m, are grosimi de 10 – 30 m şi permeabilităţi K = 5 – 10 m/zi.

În amplasamentul studiat, nivelul apei a fost interceptat în foraje la adâncimi cuprinse între
5,2 m în F1 și 6 m în F4, iar la finele executării forajelor a fost măsurat la dâncimi cuprinse între 4,1
m în F2 și 5,7 m în F4. Stratul acvifer freatic este cantonat în primul pachet necoeziv de la
suprafața terenului (pietrișurile de Colentina), acesta fiind caracterizat în general ca un acvifer cu
nivel liber, tributar regimului de precipitații (posibile ridicări la precipitații abundente + 1-2 m).

Conform zonării topoclimatice (după Harta Topoclimatică a României, sc. 1:1.500.000,

Fig. 7), perimetrul studiat se încadrează într-o zonă cu climă continentala cu nuanțe de excesivitate
ce aparține etajului climatic de câmpie (0 ... 200 m) cu caracter moderat, topoclimat complex de
câmpie și topoclimat elementar de vale și luncă.
Topoclimatul complex specific zonei (60 Câmpia Romanați-Vlăsia) se caracterizează prin
urmatoarele elemente specifice: temperatura medie anuală 10 ... 11 C, temperatura medie în
ianuarie (februarie) -3 ... -4 C, iulie (august) > 22 C, amplitudine medie anuală 25 ... 26 C, zile cu
îngheț < 100 >, zile tropicale < 50 >, perioada fără îngheț < 200 > zile, precipitații medii anuale 500
... 600 mm, zile cu strat de zapadă > 50, umiditatea relativă în iulie < 56 %, zile senine 60 ... 70,
direcția dominantă a aerului la sol (vânturi uscate, calde și reci) dinspre E spre V.

St. Domnești

Fig. 7 Fragment din Harta Topoclimatică a României, sc. 1:1.500.000