C.H.E.

MARISELU

CADRUL GEOLOGIC, HIDROGEOLOGIC SI CLIMATIC GENERAL

Amplasamentul C.H.E. Mariselu este situat pe un teren ce face parte, din punct de
vedere morfologic, din unitatea majora Carpatii Occidentali, reprezentata prin Muntii Gilau,
ramura estica a Muntilor Apuseni (Fig. 1 si Fig. 2).

Amplasament

Fig. 1 Unitatile morfologice ale Romaniei

1
 Amplasament

Fig. 2 Unitatile morfologice ale teritoriului Romaniei: Carpatii Occidentali

Cota in amplasament variaza in domeniul 580 ‐ 585 mdM (Fig. 3). Cladirea blocului de
comanda pentru C.H.E. Mariselu este situata din punct de vedere morfologic in apropierea
confluentei raului Somesul Cald cu paraul Lesului, zona ce prezinta acumulari aluvionare
grosiere – con aluvionar (nisip, pietris, bolovanis), amestecate cu material deluvial transportat
de pe versant.
2
 Amplasament

Fig. 3 Fragment din Trapezul Topo L‐34‐47‐C‐d, sc. 1:25.000

Din punct de vedere geomorfologic, conform Hartii Geomorfologice a Romaniei (Fig. 4),
amplasamentul se gaseste pe un relief muntos: masive si culmi muntoase din orogenul Carpatic;
relief dezvoltat pe masive cristaline, prealpine, definitivate tectonic si inaltate in orogeneza alpina
‐ (2) Munti cu forme cupolare, culmi rotunjite si suprafete de nivelare fragmentate, etajate pana la
1800‐2000 m (cu suprafete de denudare superioara danian‐ paleogena).

Amplasament

Fig. 4 Atlasul Romaniei. Fragment din Harta Geomorfologica, sc. 1:1.000.000

3
 Din punct de vedere geologic (Fig. 5 si Fig. 6), amplasamentul studiat face parte din
unitatea Muntii Apuseni, subunitatea Muntii Gilau. Acestia din urma figureaza prin extremitatea
nordica constituita dintr‐un soclu format din sisturi cristaline mezometamorfice din seria de
Somes, sisturi cristaline epimetamorfice din seria de Arada, granitul de Muntele Mare si o
cuvertura neocretacica de Gosau si flis.
Formatiunile din zona amplasamentului apartin Ante‐Proterozoicului superior. Acestea
sunt constituite din sisturi cristaline mezometamorfice din seria de Somes si reprezinta produsele
celui mai vechi ciclu tectonic recunoscut in Muntii Apuseni de nord (care a evoluat inaintea ciclului
Baikalian). Formatiunile originare au avut un caracter preponderent terigen si au fost
metamorfozate regional in faciesul amfibolitic la nivelul zonei cu staurolit si granat in cea mai mare
parte. Sisturile cristaline atribuite seriei de Somes apar in stricta vecinatate a masivului granitic;
ele suporta, in special spre N si E, formatiunile epimetamorfice din seria de Arada, peste care se
dispun discordant sedimente cretacice si paleogene. Din punct de vedere petrografic, seria de
Somes este destul de uniforma; dominant se dezvolta rocile din faciesul amfibolitic la nivelul zonei
cu granat. O raspandire larga o au micasisturile si paragnaisele biotitice cu sau fara granat, cu
numeroase intercalatii de cuartite cu muscovit, biotit cu sau fara granat, de cuartite cu turmalina si
de cuartite negre magnetitice. La partea superioara a stivei de sisturi mezometamorfice se
intalnesc frecvent roci cu caractere de tranzitie spre termeni metamorfici de tipul paragnaiselor
muscovitice, micasisturi cu muscovit, clorit si biotit si cuartite cu muscovit, clorit si biotit.
La W de amplasament apar magmatitele paleozoice si precambriene reprezentate prin roci
granitice („Granitul de Muntele Mare”). Granitul de Muntele Mare reprezinta o intruziune lacolitica
majora in complexul sisturilor cristaline. Punerea in loc a granitului s‐a produs posthercinic, pe o linie
de slaba rezistenta cu orientarea N‐S. Din punct de vedere al compozitiei mineralogice se disting mai
multe tipuri de granite: granite cu structura microgranulara, textura masiva si un continut de cuart
de 35‐65% (cele mai raspandite si care dau caracterul general al Granitului de Muntele Mare),
granite pegmatoide, granite cu turmalina, granite gnaisice (in zonele periferice ale masivului granitic,
la contactul cu cristalinul unde apar mai frecvent milonitizari).
Cuaternarului, reprezentat prin formatiuni ce apartin Holocenului (qh), i‐au fost repartizate
nisipurile si pietrisurile luncii.
Din punct de vedere structural, masivul Gilau prezinta o tectonica rezultata din
suprapunerea tectonicii alpine peste o tectonica mai veche. Sisturile cristaline apartinand masivului
de Gilau provin din metamorfozarea unui material sedimentogen si mai putin din metamorfozarea
magmatitelor initiale, in timpul ciclului prebaikalian. Granitul de Muntele Mare reprezinta o
intruziune locala majora in complexul sisturilor cristaline. Punerea in loc s‐a produs post‐hercinic,
dupa o fractura largita, orientata aproximativ N‐S. Evolutia tectonica ulterioara a zonei a generat o
4
serie de falii ce au compartimentat atat rocile cristaline, cat si pe cele eruptive, producand decalari
de amploare variabila pe orizontala si pe verticala. Sisturile cristaline sunt afectate de falii ce se pot
incadra in doua sisteme: unul orientat NE‐SW (falii de incalecare a seriei de Somes peste seria de
Arada) si altul cu orientare NW‐SE (falii gravitationale si decrosari, dintre care se remarca falia de la
W de confluenta Somesul Cald – Somesul Rece, falia de la Capusul Mic si falia de la Manastireni).

Amplasament

LEGENDA

Fig. 5 Fragment din Harta Geologica 10 Cluj (L – 34 ‐ XII), sc. 1:200.000

5
 Amplasament

Fig. 6 Fragment din Planul Geologic‐Structural pe traseul aductiunii principale

Fantanele‐Marisel, sc. 1:10.000 (ISPH, 1976)
Din punct de vedere hidrogeologic (Fig. 7), amplasamentul este incadrat intr‐o regiune cu
roci impermeabile lipsite de strate acvifere in adancime: M – sisturi cristaline (la W: G – roci
eruptive si la N: Pg – argile rosii si vargate, marne).

Amplasament

Fig. 7 Fragment din Harta Hidrogeologica a Romaniei, sc. 1:1.000.000

6
 Conform zonarii topoclimatice (Fig. 8), amplasamentul studiat se incadreaza intr‐un sector
de clima continentala moderata, cu influenta mediteraneana ce apartine etajului climatic de
munte, subetajul muntilor mijlocii si scunzi (800 ... 1700‐1900 m), topoclimatul complex de munte,
topoclimat elementar de versanti cu expunere nordica si sudica, district clima de padure

Amplasament

Fig. 8 Fragment din Harta Topoclimatica a Romaniei, sc. 1:1.500.000

Topoclimatul complex specific zonei (26: Muntii Bihor ‐ Vladeasa) se caracterizeaza prin
urmatoarele elemente specifice: temperatura medie anuala 2 ... 5 C, temperatura medie in
ianuarie (februarie) ‐4 ... ‐8 C, iulie (august) 12 ... 14 C, amplitudine medie anuala 18 ... 20 C,
perioada fara inghet < 120 zile, precipitatii medii anuale 1000 ... 1400 mm, zile cu strat de zapada
100 ... 150, umiditatea relativa in iulie < 80% >, zile senine < 40.