Munii Vrancei

Aezare i limite
Munii Vrancei se ncadreaz laturii externe a grupei de Curbur, aparinnd Carpailor
Orientali, n cuprinsul creia, laolalt cu Munii Brecului i Munii Buzului, alctuiesc
sectorul estic. Acesta este mrginit de Depresiunea intramontan a Braovului, la nord, de
Subcarpaii Curburii, la est, i de valea carpatic a Buzului, la sud-vest. (Fig.2)
Spre est, teritoriul montan vine n contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei
limite tranante marcat de localitile Soveja, la nord, pe valea uiei, Tulnici - pe Putna,
Nereju - pe Zbala. (Fig.3)
La nord-vest, Munii Vrancei sunt mrginii de Depresiunea Braovului,
In partea nordic, limita Munilor Vrancei este trasat n lungul vii Oituzului.(Fig.3).
Sub raport adminitrativ-teritorial, zona aparine judeelor Vrancea (cea mai mare parte),
Bacu (sectorul nordic), Buzu (marginea de sud-vest i foarte puin din extremitatea sudic)
i Covasna (latura nord-vestic) avnd o suprafa de aproximativ 1.500 km (Fig.4, Fig.5)

Relieful si alcatuire geologic

Pentru a nelege relieful Munilor Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic
natural, se cuvine mai nti cunoaterea genezei i alctuirii formelor, a relaiilor sale strnse
i complexe cu factorii geologici - relaii ce se reflect nemijlocit (alturi de numeroi ageni
modelatori ai scoarei) n frumuseea, originalitatea i atractivitatea lui. Istoria geologic a
Munilor Vrancei se implic prefacerilor multiple, petrecute n decursul a peste 140 milioane
de ani, ct nglobeaz timpul derulat de la finele mezozoicului pn n prezent. Ea se leag
intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate n medial
marin, exondarea treptat a catenelor i constituirea lanului carpatic (Roman F., 1989).
Munii Vrancei sunt creaia orogenezei alpine, manifestat ns cu intensiti temporale
i spaiale diferite.
Data fiind apartenena la Carpaii Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor
geologice i complexelor litologice sedimentare - proprii Munilor Vrancei - se nscriu unitii
de fli. Cum ns aceasta s-a realizat n dou perioade deosebite din punct de vedere
cronologic, s-au individualizat subunitatea fliului cretacic (mai vechi i dispus ctre baza
1

cuverturii sedimentare) i subunitatea fliului paleogen (mai tnr i dispus n partea

superioar a cuverturii sedimentare). Diferenierile privesc att caracteristicile petrografice
ale sedimentelor acumulate, ct i trsturile de ordin tectono-structural. n acest din urm
caz, se apreciaz c fliul cretacic a fost mpins ctre rsrit, acoperind (ariind) fliul
paleogen. Micrile ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenilor
denudaionali sa ndeprteze, parial, formaiunile mai tinere (paleogene) i, astfel, s se
constituie ceea ce, n geologia teritoriului, poart denumirea de semifereastra tectonic Putna
- Vrancea. n cadrul acesteia, poziia depozitelor cretacice este anormal, ele situndu-se
peste formaiunile paleogene.(Roman 1989)
Substratul abund n aa-zise faciesuri litologice, purtnd amprenta rocilor
preponderente din alctuirea depozitului geologic respectiv. Rspndirea cea mai larg o au
gresiile cu ,,familiile" lor numeroase i diverse, de la gresia de Kliwa" i de Tarcu", la
gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatic
verzuie i alb etc., n alternan sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase,
marne, calcare cu silicifieri, radiolarite roii, isturi, isturi disodilice, isturi marnoase, isturi
bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite etc. Toate acestea sunt
dispuse n strate cu grosimi variabile i au o structur cutat, aproximativ paralel, orientat
pe aliniamente majore cu direcie general nord-est - sud-vest.
Pe lng aceste aspecte, formaiunile geologice sunt afectate sensibil de deformri
tectonice: falii, flexuri, decrori etc. Unele linii de fracturi se evideniaz n peisaj prin
povrniuri ori abrupturi, care mrginesc creste propriu-zise. Tot de tectonic snt legate i
micrile seismice actuale, deosebit de frecvente n zona Vrancei. Acestea i au originea n
marile energii degajate de dinamica unor microplci litosferice ce se conjug n fundamentul
Carpailor Curburii.
De fapt, activitatea tectonic a ntregului edificiu muntos vrncean se face remarcat i
prin micri actuale lente, pozitive, cu intensitate cuprins ntre 2,0 i 4,0 mm/an, ridicarea
fiind rspunztoare" de adncirea tuturor vilor (frecvent, cu 300-400 m).
Sub raport altimetric, Munii Vrancei au nlimi mai mari de 1100 m, culminnd la
1785 m n vrful Goru, nivelul altitudinal mediu de 1500 putnd fi generalizat la ntreaga
suprafa, Pe lng vf. Goru, alte exemple ni le ofer vf. Lcui (1777 m), vf. Giurgiu (1 721
m) si vf. Furu (1 415m)(Fig.6).

Aspecte climatice
Caracteristicile dominante ale climei Munilor Vrancei sunt determinate de poziia
geografic n cuprinsul arcului carpatic i de etajarea reliefului, suferind mai mult influena
penetrrii, la latitudini mai joase, a maselor de aer din nordul Europei. Desigur, ele sunt

subordonate climei temperat-continentale specifice Romniei, cu remarcabile oscilaii

sezoniere.
Temperatura aerului se manifest n succesiunea anotimpurilor prin valori pozitive i
negative destul de diferite. Media anual este cuprins ntre 2 i 4C, pentru zona montan
cea mai nalt, i 6 - 8C, corespunztoare sectorului muntos mai cobort. Mediile lunii cele
mai calde, iulie, oscileaz ntre 14 i 16C la periferia munilor i 10 - 12C la altitudini mai
mari de 1500 m. n luna ianuarie, temperaturile medii coboar de la - 2 pn la mai puin de 6C pe culmile cele mai nalte.
Precipitaiile cresc de la 600-800 mm pn la 1 200 - 1 400 mm, cele mai abundente
afectnd munii cu nlimi de peste 1 400 - 1 500 m. Aceste valori medii multianuale sunt
neuniform repartizate pe anotimpuri, nregistrndu-se cte un maxim la finele primverii i
nceputul iernii, separate de dou perioade de minim: iulie - august i ianuarie - februarie.
La tranziia anotimpurilor, precipitaiile au caracter mixt, punndu-se astfel n eviden
i condiiile locale. Spre exemplu, n ntreaga zon se pot produce concomitent ploi, ninsori i
lapovie, aa cum cderile de zpad sau ploile toreniale nu lipsesc din manifestrile
trectoare ale strilor vremii.
Dinamica atrnosferei se implic nemijlocit n caracterizarea climatic. Poziia
geografic a Munilor Vrancei permite influena maselor de aer vestice, oceanice, mai umede
i cu temperaturi moderate, ct i a celor est-europene, mai aride, n funcie de care strile
vremii se deosebesc mai cu seam n privina umiditii i nebulozitii atmosferei. Este
important faptul c masele de aer oceanic, o dat ce depesc la est aliniamentul culmilor
nalte, devin mai srace n precipitaiile ce le sunt specifice, nregistrndu-se concomitent
degajarea cerului de nori i foehnizarea lor. Contrar, fronturile atmosferice rsritene, n
naintarea i ascensiunea lor, se rcesc, sporesc n umiditate, dau precipitaii destul de
nsemnate i mresc gradul de nebulozitate.
Vile favorizeaz inversiuni termice evidente (mai frecvente primvara i toamna),
fenomen ce permite, de pild, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zpad sau
apariia timpurie a ngheului i brumei.

Reeaua hidrografic
Datorit condiiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziia geografic n
cuprinsul Curburii Orientalilor i de ali factori, Munii Vrancei ofer condiii prielnice
organizrii unei reele hidrografice dense.

Reeaua hidrografic are o distribuie radiar, ncrustndu-se deopotriv pe ambele

flancuri montane. Astfel, vile dirijate ctre rsrit aparin bazinului hidrografic Siret, iar cele
orientate spre apus revin bazinului Olt.
Data fiind disproporia considerabil n privinta extinderii celor dou flancuri muntoase
vrncene, vile orientate ctre est snt cu mult mai lungi i totodat mai numeroase, n raport
de cele de pe flancul opus, rezultnd astfel o evident asimetrie hidrografic. De aceea,
bazinul Siret colecteaza majoritatea cursurilor de ape din acest spaiu montan.
Siretul colecteaz din cuprinsul munilor Vrancei o reea de ape constituita in cinci
bazine hidrografice individuale: Oituz, uia, Putna, Rmnicul Srat si Buzau.
Bazinul Oituz este reprezentat de rul cu acelasi nume si afluentul sau, Casinul.
Oituzul i are obria la aproximativ 1100 n altitudine, pe povrniul nordic al culmii dintre
Muat si Lepsa, mrginete la apus Munii Brecului i se orienteaz, n buna parte, pe
direcia general sud-nord, depind limitele teritoriului montan vrncean.
Cainul si aduna apele din extremitatea de nord-est a Muntilor Vrancei, mai precis, de
pe versantul nordic al culmii Clabuc-Zboina Neagra. Este colectat de Oituz, n cuprinsul
Depresiunii subcarpatice Tazlau-Casin, n afara teritoriului muntos al Vrancei.
Bazinul Susita, a crui suprafa este de 410 km2, n zona de care ne ocupm este
reprezentat numai prin sectorul sau superior. Aceasta ocup contactul dintre culmile muntoase
Zboina Neagra-iua Golasa, la vest, si Depresiunea subcarpatica Soveja, la est n depresiune,
usita primete din stnga Dragomirna, China si Dumicuu, iar din dreapta Prul Negru,
alctuind laolalta o convergen hidrografic ce confer zonei caracterul de ,,pia" de
adunare a apelor.
Bazinul Putna are o suprafa totala de 2 742 km2, din care aproximativ jumatate
nglobeaza Muntii Vrancei, drennd aproape n exclusivitate flancul rasaritean al acestora. La
alcatuirea bazinului hidrografic particip si rul Zbala (unit cu Naruja), precum si totalitatea
praielor montane. n ce priveste confluentele Putna-Zbala si Zbala-Naruja, acestea au loc
la exteriorul Muntilor Vrancei, n depresiunea subcarpatica
Putna se constituie dintr-un manunchi de izvoare, dirijate pe versantul nordic al culmii
Lacauti-Arisoaia, de la o altitudine maxima apropiata de 1 700 m. n punctul "Grumaz" (305
m alt., situat n Depresiunea Vrancea), culege apele Zbalei unite cu ale Narujei.
Tiia, cu o suprafata a bazinului de 54 km2, se formeaza din unirea Tisitei cu Tisita
Mica, care si aduna apele din masivele Zburatura si Condratu, fiecare modelndu-si cte un
sistem de chei foarte adnci: (pna la 700 m) de-o frumusete rara. Ea debuseaza n sectorul de
defileu al Putnei, imediat aval de satul Lepsa, la circa 550 m altitudine.
Izvoarele cu apa potabila obisnuita sunt de regula sumar amenajate. De pilda, captarea
poate fi n fragmente de trunghiuri de arbori scobii, sau n incinte din piatr, zidite, ce poart
4

denumirea de "budai". n alte cazuri, izvorul este dirijat printr-un uluc, confectionat de obicei
din lemn si se numeste "ipot". El poate desemna si dirijarea parial a apei unui pria.
Pentru turismul din Munii Vrancei aprovizionarea cu apa potabila nu constituie o dificultate
ntruct izvoare, amenajate ct si neamenajate, se gasesc pe toate traseele, inclusiv pe rutele
nemarcate (exceptnd poteca de pe creasta Cozei).

Vegetaia
Trsturile de ansamblu ale asociaiilor fito i zoogeografice din cuprinsul Munilor
Vrancei sunt o reflectare a condiiilor de mediu proprii treptei de relief i climatului
corespunztor acesteia. Pe lng ele intervin ns o seam de factori locali care influeneaz
cantitativ i calitativ nveliul biologic al teritoriului. Aa spre exemplu, substratul litologic i
condiiile hidrogeologice, unele procese de modelare actual a scoarei, activitatea antropic
i alte cauze rspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale.
Date fiind altitudinea i condiiile climatice, vegetaia caracteristic Munilor Vrancei
este cea de pdure (suprafaa ei fiind ns discontinu, datorit mai ales defririlor masive
efectuate n perioada interbelic) i de pajiti montane secundare,

In arealul formatiunii silvestre se disting doua etaje: unul inferior, cu arborete de

amestec (foioase si rasinoase) si unul superior, alcatuit din rasinoase (conifere).
Padurile de amestec (mixte) ocupa, ndeosebi, jumatatea rasariteana a Muntilor
Vrancei (cu altitudini medii sub 1500 m) si prefera versantii sudici, participarea speciilor de
conifere fiind subordonata (n cazul expozitiei nsorite) arborilor ca frunza cazatoare. Dintre
speciile de foioase se face remarcat fagul (Fagus silvatica) (Fig.8) constituind pe alocuri
arborete pure. El se asociaza cu paltin (Acer poxtanoides), carpen (Carpinus betulus), frasin
(Frasinus excelsior), mesteacan (Betula pendula) si mai rar gorun (Quercus petraea), ulm de
munte (Ulmus glabra) ori anin (Alnus viridis, A. glutinosa, A, inrcana), acesta din urma
ntlnindu-se pe fundul vailor pna n etajul rasinoaselor.
Padurile de conifere urca pna n vecinatatea celor mai nalte vrfuri, acoperind, cu
predilectie, jumatatea apuseana a zonei montane, precum si versantii cu expozitie nordica,
rolurile principale n compozitia lor revenind molidului (Pecea boies) si bradului (Abies
alba); secundar, se asociaza pinul silvestru (Pinus sylvestris), Pe suprafete insulare se
dezvolta molidisuri pure, bradete sau pinete. Codrii propriu-zisi de molid se ntlnesc n
cuprinsul vailor Putna, Zabala, Naruja,
Pajistile montane (sau "golurile"), sunt foarte dispersate. n majoritate, ele snt o
consecinta a substituirii padurilor pe cale antropica, ceea ce face ca numeroase suprafete sa se
ntlneasca n interiorul arealului vegetatiei silvestre. Cele spontane, reduse si sporadice,
5

caracterizeaza mai cu seama vrfurile Goru, Lacauti, Giurgiu.

Vegetaia specific pajitilor montane o reprezint asociaiile de: tapoic (Nardus
stricta), paius (Festuca rubra, F. supina), trestioara (Calamagostris arundinacea), firu (Poa
violacea), la care se adaug afin (Vactinium myrtillus), merior (Vaccinium vitisidea), iarba
neagr (Cailuna vulgaris) i pe alocuri ienupar (Juniperus communis-Fig.9) alctuind ntinse
"covoare" pe culmile muntoase din partea apuseana a zonei. n jurul stnelor, mai apar stevia
(Rumex alpinus) si stirigoaia (Veratrum album), iar n locurile mai umede cresc rogozuri
(Carex albat c. distans, C. flacca), brusturele caprei (Telechia speciosa) si alte specii
hidrofile.
Desi ntrziata, primavara aduce n pajistile muntilor si n poieni brebenei (Corydalis
solida), toporasi (Viola bielziana, V. bicolor), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) etc.
Notabila este prezenta, de altfel singular, pe vrful Goru (1785 m), a jneapanului (Pinus
mugo- Fig.10), introducnd astfel n Vrancea ceva din ambianta pajistilor alpine. Probabil c,
odinioara, jnepeniurile erau mai extinse n munii vrnceni mai nali.

Fauna
Aceasta este constituit dintr-o mare bogie i diversitate de specii. Apele repezi i
limpezi snt mediul propice ihtiofaunei, reprezentate prin pstrv (Salmo trutto fario), mrean
(Barbus barbus), boitean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus) i scobar
(Chondrostoma nasus).
La limita superioar a pdurilor ntlnim mediul cocoului de munte (Tetrao urogalus),
ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stnc (Aquila chrysaetos) i acvilei iptoare (Aquila
pomerana); mai jos, n crengriul codrilor, pe liziere i n poieni, triesc buha (Bubo bubo),
huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de pdure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla
gulerat (Turdus torquatus), gaia (Garrulus glandarius), ciocnitoarea neagr (Dryocopus
martius), ciocnitoarea verde (Picus viridis), diverse specii de piigoi (Parus caeruleus, P.
major) etc., aproape toate, exceptnd gaia, fiind ocrotite de lege i declarate monumente ale
naturii.
Padurile sunt populate nsa si de numeroase mamifere, unele specii de carnivore sau
rozatoare avnd mare importanta cinegetica. Dintre toate aceste vietati, cerbul (Cervus
elaphus) se bucura de cea mai mare admiratie. Arealul sau de raspndire ocupa ntreaga zona
muntoasa, prefernd locurile mai retrase si linistite. n acelasi spatiu traiesc ursul (Ursus
arctos), mistretul (Sus scrofa), rsul (Lynx lynx), jderul (Martes foina) si lupul (Canis lupus).
Masivele mijlocii si joase adapostesc vulpea (Vulpes vulpes), pisica salbatica (Felis
silvestris), iepurele comun (Lepus europaeus), chiar si iepurele de vizuina (Oryctologus
cuniculus) si capra rosie (Capreolus capreolus).

De aproape doua decenii, fauna Muntilor Vrancei s-a mbogatit cu "antilopa

Carpatilor". Aduse din Retezat, Bucegi si Fagaras, exemplarele de capra neagra (Rupicapra
rupicapra), caci despre aceasta specie este vorba, s-au acomodat usor si au prosperat, fiind
astazi ntlnite n mai tot cuprinsul vaii Tisitei. Evident, regimul lor de ocrotire este valabil si
pe teritoriul vrncean.

Rezervatii naturale
Rezervatiile naturale din Muntii Vrancei sunt urmatoarele: Rezervatia forestiera LepsaZboina, Rezervatia forestiera si geologica cheile Tisitei si Rezervatia geologica si de peisaj
cascade Putnei. Toate acestea au si o reala nsemnatate turistica, fiind strabatute de diverse
trasee turistice.
Rezervatia forestiera Lepsa-Zboina ocupa o suprafata de 210,7 ha, fiind situata pe
versantul sudic al Muntelui Zboina Neagra. Are o vegetatie lemnoasa si alcatuire floristica
aflate n stadiu aproape natural. Este accesibila din statiunea Soveja (traseul turistic 13) si din
satul Lepsa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F).
Rezervatia conine exemplare de Fagus sylvatica, avnd vrsta de aproape 260 ani,
circa 35 m naltime si diametre de pna la 1,2 m. De asemenea, sunt nchegate molidisuri,
arborete de molid-brad, cu vrste cuprinse ntre 100 si 180 ani, n poienile carora se ntlnesc
frecvent afinul (Vaccinium myrtillus), bulbucul de munte (luis europaeus) - monument al
naturii, boziorul (Orchis sambucina), toporasi (Viola bielziartp, V. bi- color) s.a. Nu lipseste
papucul doamnei (Cypripedium verticillatum) - monument al naturii, breabanul (Cardamine
glandurigera) crinul de padure (Lilium mirtagon), stnjenelul de munte (lris ruthenica),
n rezervaie abund i elemente faunistice, unele declarate monumente ale naturii, ca,
de exemplu, cocosul de munte (Tetrao urogalus), acvila tipatoare (Aquila pomarina), corbul
(Corvus corax) si rsul (Lynx lynx).
Rezervatia forestiera si geologica cheile Tiitei este constituita pe 307 ha si
nglobeaza cursul inferior al vaii Tisitei cu monumentalele sale chei. Valoarea fitogeografica a
rezervatiei consta n numarul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale si atlantice,
ct si n existenta speciilor endemice carpatice si dacice continentale. Dintre acestea,
enumeram trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmisoara (Cilamintha alpina), curpenul de
munte (Clematis alpina), snziene de munte (Galium anisophyllum), ciubotica ursului
(Cortusa matthioli).
De asemenea, rezervatia contine una dintre nestematele floristice ale stncariilor:
floarea de colti (Leontopodium alpinum), monument al naturii pus sub ocrotirea legii
pretutindeni n Romnia. Este unicul loc din Vrancea unde se gaseste aceasta planta gingasa.
si tot aici, ca nicaieri n Muntii Vrancei, traieste o pasare mica, gratioasa, cu pete mari rosii pe
7

fondul cenusiu al aripilor; se numeste fluturasul de stnca (Tichodorma muraria).

Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin fagete n amestec cu molid si brad, ct si prin
molidisuri pure, dar restrnse, avnd rol principal n protectia terenului. Trasaturile geologice
particulare ale rezervatiei se datoreaza att constitutiei petrografice variate (cu compusi
carbonatici, radiolarite verzi si rosii, marne rosii cu intercalatii de conglomerate cu elemente
verzi si multe alte faciesuri de vrsta cretacica), structurii foarte complicate a formatiunilor,
ct si tectonizarii puternice. Asemenea trasaturi au condus la aparitia unui microrelief aparte,
care accentueaza originalitatea peisajului, reprezentat prin polite situate la diferite naltimi,
pereti stncosi, surplombe, jgheaburi, povrnisuri concave etc. De altfel, acest sector al Tisitei
ndeamna pe unii specialist sa-1 considere canion.
Caracterului mixt al rezervatiei merita sa i se alature peisagistica inedita si interesul
stiintific incontestabil, subliniindu-se astfel valorile patrimoniului natural vrncean.
Rezervatia geologica si de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrnsa fata de
celelalte (aproximativ 10 ha)
Spectaculozitatea cascadei se datoreaza detaliilor albiei modelata prin eroziunea
selectiva a rocilor si tectonizarea formatiunilor geologice. Caracteristica este suita
marmitelor, care obliga suvoiul de apa sa sara dintr-o scobitura n alta, linistindu-se nsa n
bazinetul adncit la baza caderii de apa. Lungimea cascadei masoara 76 m, diferenta de nivel
14 m, iar debitul mediu 9 m3/s. n mod obisnuit, viteza apei nregistreaza 18 m/s.
Mai adaugam, existenta pe abruptul din dreapta cascadei a unei flore de stncarie destul
de rara: garofita (Dianthus corthusianorum), iarba surzilor (Saxifraga paniculata), mierluta
(Minuartia verna) s.a.
Exista nsa si alte locuri n cuprinsul Muntilor Vrancei unde natura ne ofera
nemumarate elemente ce atrag, deopotriva, admiratia excursionistilor si chiar interesul
oamenilor de stiinta.
Un punct de atractie turistica l constitute Lacul Negru (Fig.55), aflat n bazinul
Narujei, la 1235 m altitudine, pe versantul nordic, avnd o suprafata de peste 1 ha. Lacul
Negru exemplifica un ecosistem de rara originalitate, n care organizarea si evolutia vietii sau desfasurat n conditii cu totul speciale si care au suferit n mica masura impactul cu
factorul uman.

Aspecte demografice
Au fost identificate o serie de probleme demografice cu care se confrunt vestul
8

judeului Vrancea:
-scderea numrului populaiei n intervalul 1968-2002 datorit scderii natalitii i
creterii mortalitii, dar i a intensificrii migraiei;
-repartiia neomogen n teritoriu;
-distribuia inegal pe sexe;
-structura puternic dezechilibrat pe grupe de vrst, ce pune n eviden
mbtrnirea demografic;
-ponderea redus a populaiei active;
-ponderea redus a populaiei salariate;
-nivelul sczut de educare a populaiei

Activitatile economice din Muntii Vrancei si regiunile invecinate

Modul de utilizare a terenurilor
Modul de utilizare a terenurilor evideniaz profilul funcional al unitilor
administrative, precum i modul de intervenie al factorului antropic n mediul natural. Cea
mai ridicat pondere din terenurile din vestul judeului Vrancea (66,7 %) sunt reprezentate
de pduri, ceea ce evideniaz gradul ridicat de naturalitate al acestui spaiu. De asemenea,
n categoria terenurilor agricole, cea mai ridicat pondere revine punilor i fneelor,
punndu-se astfel n eviden dezvoltarea activitilor de cretere a animalelor.
Dezvoltarea asezarilor umane a favorizat aparitia in jurul gospodariilor, pe suprafete
restranse, a terenurilor cultivate cu cereale, legume, cartofi, iar in zonele cu conditii de relief
si clima favorabile, extinderea viilor si livezilor. Crearea in zona studiata sau in apropiere a
unor centre de vinificatie (Cotesti, Candesti, Panciu, Odobesti) sau de procesare a fructelor
(Vidra, Dumitresti) a constituit un factor favorabil pentru intensificarea si extinderea acestor
culturi.
In structura terenurilor agricole se remarca suprafetele ridicate ocupate de pasuni si
fanete, favorizate de relieful fragmentat, climatul caracterizat de temperaturi medii anuale de
8-9 grade C si precipitatii anuale de 800 mm, precum si de solurile mai putin fertile
(cambisoluri si spodosoluri). Terenurile cultivate (arabil, vii si livezi) au o pondere redusa in
utilizarea terenurilor.
Din analiza datelor statistice se constata faptul ca, atat in trecut, cat si in prezent, cele mai
intinse terenuri din suprafetele arabile sunt ocupate de cereale. Cerealele detin suprafete mai
9

extinse pe terenurile arabile din Subcarpatii Vrancei (comunele Vidra, Valea Sarii, Vizantea
Livezi, Paltin, Dumitresti).
Cresterea animalelor a reprezentat una din principalele optiuni ale populatiei din zona
montana si subcarpatica de a-si obtine resursele alimentare necesare supravietuirii. Bonitatea
scazuta a terenurilor arabile, suprafata ridicata ocupata de paduri etc. a obligat populatia din
zona montana si subcarpatica sa se adapteze. Astfel s-a dezvoltat pastoritul agricol, care
utiliza pasunile si fanetele din apropierea localitatilor din zonele depresionare.
Industria este o activitate economica cu dezvoltare redusa in partea vestica a judetului
Vrancea, in ciuda existentei unor resurse (fructe, produse lactate, carne, lana, piei de animale,
lemn etc.) care ar permite sustinerea unor unitati mici si mijlocii. Astfel, desi in profilul
functional al tuturor localitatilor este mentionata cel putin o activitate industriala,
productivitatea acestora este redusa. De altfel, majoritatea comunelor din vestul judetului
Vrancea detin unitati de obtinere a bauturilor alcoolice, in special utilizand ca materiei prima
fructele, profitand de legislatia ambigua din acest domeniu. Cunoscute pentru activitatile de
exploatare a lemnului in vestul judetului Vrancea sunt comunele Tulnici, Soveja, VizanteaLivezi, Nereju, Vidra, Dumitresti, Nistoresti, Naruja.

Utilizarea terenurilor este dominat de activitile legate de fondul forestier i creterea

animalelor. Pajitile secundare sunt intens exploatate, suprafaa punabil fiind prea mic n
comparaie cu numrul de animale. Practicile de cretere a animalelor domestice produc
deseori conflicte ntre om i carnivorele mari. Monoprofilul aezrilor montane, respectiv
exploatarea i prelucrarea primar a materialului lemnos constituie modul cel mai vizibil de
degradare a habitatelor naturale. Valenele turistice ale acestui spaiu sunt mai intens
exploatate.

Probleme de amenajare
Partea de vest a judetului Vrancea prezinta, mai ales prin faptul ca este o zona montana
bine mpadurita, un mare interes stiintific si educational. n scopul de a proteja caracteristicile
deosebite ale acestei zone si a le conserva pentru generatiile viitoare, au fost nfiintate, pe
baza unor studii de fundamentare, o serie de rezervatii naturale de diferite tipuri.
n prezent, dupa emiterea Legii nr. 5 / 2000, situatia ariilor protejate s-a schimbat
radical. Astfel, din cele 15 rezervatii naturale si monumente ale naturii recunoscute anterior n
prezenta lege nu se regasesc decat 11. De asemenea, n cea mai mare parte din cazuri,
suprafata a fost redusa drastic, situandu-se sub cea necesara pentru prezervarea obiectului
protectiei.
Aceste "taieri" s-au realizat fara nici un studiu de fundamentare prealabil.
O alta problema n momentul de fata este reprezentata de situatia regimului de
proprietate a terenurilor din partea de vest a judetului Vrancea. Printr-un act normativ recent,
mare parte a terenurilor forestiere si a pasunilor a fost trecut din domeniul public n cel privat,
10

respectiv de la Primariile comunelor la Obstile satesti. Astfel, portiuni nsemnate din ariile
protejate sunt n acest moment proprietate a Obstilor satesti, care pot decide asupra folosintei
lor viitoare.
Procesele de versant (alunecrile de teren, torenii i ravenele etc.) constituie n
importani factori de degradare a terenurilor, acestea fiind favorizate de diferite condiii, n
aceasta zon cea mai important fiind reprezentat de defririle masive ce au loc.
Consecinele defririlor:
s-au intensificat procesele de eroziune a solurilor;
la creterea ariditii climatului- sunt tot mai frecvente secetele;
la intensificarea vitezei vnturilor.
s-au intensificat alunecrile de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei
naionale;
a degenerat starea masivelor forestiere;
a srcit flora i fauna, s-a creat pericolul dispariiei unor specii de animale i plante.
In afara msurilor generale, pe terenurile predispuse alunecarilor, se interzice
defriarea plantaiilor silvice, amplasarea de construcii i depozite grele, trasarea de ci de
comunicaie, efectuarea de spturi la piciorul versanilor ameninai de alunecare.
Combaterea alunecarilor si luarea in cultura a terenurilor alunecate reprezinta actiuni
complexe, care prezinta dificultati tehnice si conduc la cheltuieli foarte mari, de aceea
trebuie sa se puna un accent deosebit pe prevenirea acestui fenomen.
Lucrrile de consolidare prevzute n vederea limitrii deplasrilor ce au afectat locuinele de
pe amplasamentul studiat, se mpart n dou categorii: lucrri de drenare i evacuare
controlat a apei de pe amplasament, n reeaua de canalizare i lucrri de ranforsare pe piloi
forai.
Utilizarea terenurilor este dominat de activitile legate de fondul forestier i
creterea animalelor. Pajitile secundare sunt intens exploatate, suprafaa punabil fiind
prea mic n comparaie cu numrul de animale. Practicile de cretere a animalelor
domestice produc deseori conflicte ntre om i carnivorele mari. Monoprofilul aezrilor
montane, respectiv exploatarea i prelucrarea primar a materialului lemnos constituie
modul cel mai vizibil de degradare a habitatelor naturale. Valenele turistice ale acestui
spaiu sunt mai intens exploatate.

11