- Relieful dezvoltat pe - loess -

- GENERALITATI Loessul este o formatiune detritica alcatuita din particule foarte fine, a caror dimensiuni sunt cuprinse intre 0,02 si 0,002 mm. Din punct de vedere mineralogic este format din cuart, calcar, argila, minerale usoare si grele etc. Structura loessului este prafoasa si poroasa, ceea ce indica mobilitatea si posibilitatea de infiltrare a apelor. Dupa culoarea sa brunroscat-galbuie mai este numit si pamant galben. Loessul este formatia caracteristica exclusiv cuaternarului.

In literatura de specialitate, se cunosc urmatoarele categorii de loess: - loess degradat care are o culoare galbuie, cu nuante gri rosiatice, datorita carbonatilor si limonitilor. - loess secundar care a fost depus a doua oara si care datorita acestui fapt este mai variat din punct de vedere litologic si contine numeroase fosile. - loess compact care se prezinta sub forma unei mase alcatuita din particule foarte fine si bine tasate. - loess propriu-zis sau tipic cu structura prafoasa si poroasa, alcatuit din particule foarte fine. - depozit loessoid care se prezinta cu aceleasi caractere granulometrice si petrografice, cu numeroase fosile de apa dulce si cu resturi vegetale.

- GENEZA In legatura cu geneza loessului s-au emis mai multe ipoteze, si anume : - Teoria eoliana arata ca originea loessului trebuie pusa pe seama actiunii vanturilor care au avut o intensitate foarte mare la periferia zonelor glaciare. - Teoria deluviala care sustine ca loessul s-a format ca rezultat al apelor curgatoare. - Teoria glaciara sustine ca la periferia zonelor glaciare, unde se acumulau depozite insemnate, in conditiile unui climat rece, a avut loc un proces de intensa degradare ce a dus la formarea loessului. - Teoria pedologica afirma ca procesul de loessificare este rezultatul formarii eluviului ( material degradat de pe suprafetele orizontale si ramas pe loc ), in conditiile unui climat specific.

Pentru geneza i evoluia reliefului dezvoltat pe loess, prezint importan n mod deosebit dou procese sufoziunea i tasarea. Tasarea, frecventa mai ales pe suprafete orizontale sau slab inclinate, cu loessuri de grosimi mai mari, genereaza relieful de crovuri. Cele mai caracteristice se intalnesc in sudul Campiei Romane, la Est de Arges. Conjugarea in timp a tasarii cu alte procese ( sufoziune, siroire, nivelatie, deflatie etc.) a dus la dezvoltarea unor forme evoluate de tipul gavanelor, padinelor si valcelelor, cu desfasurare neregulata.

Sufoziunea, evidenta pe pante usor inclinate si pe versantii vailor adancite in loessuri si depozite loessoide , a creat un complex de forme variate care, in general, au o evolutie mult mai rapida decat a crovurilor. Caracteristice sunt palniile, avenele si hrubele, pentru un prim stadiu evolutiv si acele, stalpii, podurile, vaile sufozionale, pentru un stadiu avansat. Sufoziunea i tasarea sunt cauze principale ale producerii treptelor de prbuire

- ACTIUNEA ASUPRA RELIEFULUI Reprezentant tipic al pmnturilor sensibile la umezire, a fost format prin aciunea vntului, ce a deplasat microparticulele de praf din zonele aride in regiunile semiaride nvecinate, depunndu-le deasupra vegetaiei existente, dar el poate fi considerat ca fiind format sub aciunea a diferii factori, ntr-o varietate de condiii, astfel nct fiecare teorie formulat ajunge s fie valabil pentru anumite cazuri particulare. Cu timpul, stratul vegetal putrezit, formeaz n masa depozitului canalicule verticale, ceea ce determin o permeabilitate mult mai mare pe aceast direcie i o structur extrem de afnat.

- MORFOLOGIE

1. Formele cele mai caracteristice loessului sunt crovurile. Ele iau nastere in urma unui proces complex. Astfel, ca rezultat al levigarii, in masa depozitelor se formeaza o serie de goluri; sub presiunea depozitelor se produce o tasare, care se reflecta in morfologia de suprafata prin aparitia ariilor depresionare, cunoscute sub numele de crovuri. Crovurile au o forma aproximativ circulara si cu dimensiuni variabile, in functie de intensitatea proceselor de tasare. Astfel diametrul lor poate oscila de la 1m pana la cateva sute de metri iar adancimea de la cativa centimetri pana la 5-6m. In tara noastra, crovurile au o raspandire mare in Campia Romana si in sudul Campiei Tisei. In partea de Vest a Campiei Romane mai sunt cunoscute si sub numele de Gavane.

2. Caracteristic pentru loess este formarea versantilor abrupti datorita prabusirilor care se produc in urma infiltratiei apelor care genereaza o serie de goluri. 3. De asemenea, ca rezultat al insolatiei, apare o retea de crapaturi care se accentueaza in urma circulatiei apelor. Produsele rezultate in urma acestor procese se depun la baza pantei in mod haotic sau sub forma unor trepte, carora prin analogie li s-a atribuit numele de pseudo-terase. 4. In loess, sub influenta umectarii intense, se pot declansa alunecari de teren de amploare mica fata de alunecarile tipice intalnite la relieful argilos.

5. Ravenarea versantilor in loess este foarte activa, mai ales in zonele climatice in care predomina anotimpuri secetoase, intrerupte de ploi torentiale. Uneori, din versanti raman numai o serie de coloane sau stalpi.

6. Actiunea de dizolvare a diferitelor elemente cuprinse in depozitul de loess, duce la formarea unui orizont de concretiuni sau papusi de loess, situate in baza depozitului, acolo unde conditiile hidrogeologice sunt altele.

Relieful dezvoltat pe loess si depozite loessoide este legat de prezenta acestor formatiuni pe o mare parte din suprafata Campiei Romane, Campiei de Vest, Dobrogei, Podisul Moldovei. Relieful specific acestor roci s-a format ca urmare a desfasurarii intense a proceselor de sufoziune si tasare. Grosimea stratului de loess crete de la Vest la Est, de la civa metri n Oltenia, la 2030 de metri n Estul Brganului i pn la 60 de metri pe malul drept al Dunrii de la Ostrov.