Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GHETARII
Definitie Ghetarii reprezinta volume insemnate de gheata, aflate la latitudini mari
(polare) sau in munti la altitudini ridicate, acolo unde temperaturile pozitive se produc rar si nu
determina topirea lor, iar precipitatiile sunt dominant solide si le asigura cresterea masei de
gheata. In general, desfasurarea lor este conditionata de limita zapezilor vesnice, si variaza intre
4.500-5.000 m la Ecuator si 1.000-500 la Poli.
Dinamica unui ghetar:
- aria de alimentare ocupa cea mai mare parte din suprafata ghetarului si se constituie in
spatiul de pe care se acumuleaza zapada care se va transforma mai tarziu in gheata; procesele
glaciare sunt intense si rezulta o multitudine de forme de relief;
- aria de topire a ghetii (ablatie) se afla la periferia ghetarului, frecvent in vecinatatea
limitei zapezilor vesnice; procesele glaciare si formele de relief rezultate sunt limitate.
Extremitatea periferica constituie fruntea ghetarului, iar portiunile de gheata care patrund dintro zona in alta poarta numele de limbi de gheata.
Definitie - Ghetarii montani sunt cantonati in bazinele de receptie, pe vaile si pe
platourile aflate in muntii foarte inalti, indiferent de latitudine. In functie de conditiile climatice
care regleaza alimentarea si ablatia, ghetarii au forma, dimensiuni, o dinamica variata, prin care
rezulta o multitudine de forme de relief.
Ghetarii mixti de platou si de vale (de tip norvegian) au doua sectoare semnificative:
unul de acumulare a ghetii pe mici platouri si mai multe limbi de gheata scurte care se desprind
din aceasta, coborind pe vai. Sunt asemanatori Ghetarului islandez. Ex: in Norvegia, arhipelagul
Spitzbergen. In trecut se puteau regasi si in Tara Galilor si Scotia; reprezinta o imbinare intre
ghetarii de calota si cei de vale.
Ghetarii de piemont (de tip alaschian) sunt ghetari intalniti in muntii din lungul
litoralului peninsulei Alaska. Au elementele ghetarilor de vale, specificul lor fiind dat insa de
forma finala de acumulare a ghetii, care este amestecata cu blocuri si bolovani pe campia litorala.
Aici rezulta conuri de gheata, simple sau suprapuse partial, care formeaza o treapta intre munte si
ocean, similara campiilor piemontane (limbile de gheata care curg pe versanti se unesc la baza
sub forma unui piemont). Ex: Ghetarul Malaspino.
Ghetarii de tip kilimandjaro (in stea) sunt ghetari ce s-au dezvoltat in craterele unor
vulcani stinsi, situate la altitudini superioare limitei zapezilor vesnice (la peste 4.500 m). In faza
maxima de dezvoltare, gheata acumulata in crater se va revarsa pe versantii exteriori sub forma
unor limbi de gheata cu o dispozitie radiala, in forma de stea. Sunt caracteristici muntilor
vulcanilor africani din Kenia si Tanzania (la peste 4.500 m) si in America, Cotopaxi si
Chimborazo (la peste 6.000 m).
Ghetarii de tip himalayan sunt ghetari intalniti in M-tii Himalaya, fiind cel mai extins
tip din grupa ghetarilor montani. Au caracteristicile ghetarilor alpini (de vale). In peisaj se
impune o masa de gheata generalizata, din care pronesc adevarate fluvii de gheata ce inainteaza
pe vai spre baza muntelui. Aceasta dezvoltare ampla se datoreaza climatului musonic, ce asigura
aici mari cantitati de precipitatii. Prezinta circuri si vai glaciare ce pot depasi 7 km; limbile de
gheata ce coboara pe versanti poate atinge lungimi de zeci de km. Ex: Ghetarul Fedcenko.
Componentele unui ghetar de vale (alpin)
Vile glaciare (troghuri) exista doar la ghetarii de mari dimensiuni, la care gheata din
circuri inainteaza pe vaile create anterior prin eroziune lineara. Gheata incarcata cu materiale
provenite de pe versanti sau din circ produce erodarea fundului vailor si a bazei versantilor.
Profilul transversal al vaii are forma literei U. La cele complexe se vor individualiza doua
sectoare, unul in forma de U si altul pe fund in forma de V, in functie de nr. glaciatiunilor.
In lungul vailor glaciare se pot distinge alternante de bazinete depresionare alungite cu fund
larg, cu morene si lacuri glaciare care alterneaza cu sectoare inguste, in dreptul unor praguri cu
diferente de nivel, de la mai multi zeci de metri la sute de metri (apar cascade si chei).
Vaile ghetarilor adiacenti capata infatisarea de vai suspendate deasupra pragurilor pe
care gheata se sfarama in blocuri.
Bazinetul depresionar cu pozitia cea mai joasa rezulta prin eroziunea exercitata de limba
glaciara in sectorul frontal.
Pragurile glaciare se afla in fata circului glaciar, reprezinta o forma de relief pozitiva
care se prezinta ca un martor de eroziune, datorita faptului ca aceste se creeaza prin erodarea unor
strate de roci mai dure.
Rocile mutonate (spinari de berbec) sunt proeminente formate din roci mai dure
situate pe pragurile glaciare, ce au suferit o rotunjire determinata de masa de gheata care le
acopera. Acestea au profil convex si sunt grupate. Pe ele se gasesc striurile glaciare. Sunt forme
de eroziune pozitive specifice Alpilor Francezi, de unde le provine si numele.
Striurile glaciare se pastreaza pe rocile dure ale pragurilor (roci mutonate) si apar sub
forma unor santuri mai mult sau mai putin paralele. Au rezultat prin scrijelirea suprafetei
pragurilor produsa de blocurile de roca dura continute de masa ghetarului.