Sunteți pe pagina 1din 6

SUBIECTUL 5

RELIEFUL GLACIAR MONTAN

GHETARII
Definitie Ghetarii reprezinta volume insemnate de gheata, aflate la latitudini mari
(polare) sau in munti la altitudini ridicate, acolo unde temperaturile pozitive se produc rar si nu
determina topirea lor, iar precipitatiile sunt dominant solide si le asigura cresterea masei de
gheata. In general, desfasurarea lor este conditionata de limita zapezilor vesnice, si variaza intre
4.500-5.000 m la Ecuator si 1.000-500 la Poli.
Dinamica unui ghetar:
- aria de alimentare ocupa cea mai mare parte din suprafata ghetarului si se constituie in
spatiul de pe care se acumuleaza zapada care se va transforma mai tarziu in gheata; procesele
glaciare sunt intense si rezulta o multitudine de forme de relief;
- aria de topire a ghetii (ablatie) se afla la periferia ghetarului, frecvent in vecinatatea
limitei zapezilor vesnice; procesele glaciare si formele de relief rezultate sunt limitate.
Extremitatea periferica constituie fruntea ghetarului, iar portiunile de gheata care patrund dintro zona in alta poarta numele de limbi de gheata.
Definitie - Ghetarii montani sunt cantonati in bazinele de receptie, pe vaile si pe
platourile aflate in muntii foarte inalti, indiferent de latitudine. In functie de conditiile climatice
care regleaza alimentarea si ablatia, ghetarii au forma, dimensiuni, o dinamica variata, prin care
rezulta o multitudine de forme de relief.

TIPURI DE GHETARI MONTANI


Ghetarii alpini (de vale) sunt ghetari complecsi, de dimensiuni mari (zeci de km
lungime), ce prezinta o larga arie de alimentare ce cuprinde frecvent bazinul de receptie al vailor
situat la altitudini foarte mari. In vatra bazinul de receptie, in care se acumuleaza masa principala
de gheata, se formeaza circul glaciar. In lungul vaii coboara limbi de gheata ce pot depasi limita
zapezilor vesnice. Contactul cu versantii este variat, dar adesea, intre gheata si peretii circului sau
vaii se dezvolta crevase adanci numite rimaye. Acesti ghetari creeaza forme de eroziune (circ,
vale, praguri) si de acumulare (morene). Ex: in Europa Mer de Glace in Alpii Francezi si Alecht
in Alpii Italieni.
Ghetarii de circ (suspendat sau de tip pirenian) sunt ghetari cu dimensiuni mici. Sunt
situati in bazinele de receptie ale vailor aflate in vecinatatea limitei zapezilor vesnice. Apar si in
loje de dimensiuni reduse situate pe versantii de deasupra ghetarilor alpini (de vale). Ghetarii nu
isi pot dezvolta decat un circ glaciar care se termina frecvent prin praguri abrupte, de mai multe
zeci sau sute de metri, de unde si numele de ghetari suspendati. Ex: in Europa M-tii Pirinei din
Franta.
1

Ghetarii mixti de platou si de vale (de tip norvegian) au doua sectoare semnificative:
unul de acumulare a ghetii pe mici platouri si mai multe limbi de gheata scurte care se desprind
din aceasta, coborind pe vai. Sunt asemanatori Ghetarului islandez. Ex: in Norvegia, arhipelagul
Spitzbergen. In trecut se puteau regasi si in Tara Galilor si Scotia; reprezinta o imbinare intre
ghetarii de calota si cei de vale.

Ghetarii de piemont (de tip alaschian) sunt ghetari intalniti in muntii din lungul
litoralului peninsulei Alaska. Au elementele ghetarilor de vale, specificul lor fiind dat insa de
forma finala de acumulare a ghetii, care este amestecata cu blocuri si bolovani pe campia litorala.
Aici rezulta conuri de gheata, simple sau suprapuse partial, care formeaza o treapta intre munte si
ocean, similara campiilor piemontane (limbile de gheata care curg pe versanti se unesc la baza
sub forma unui piemont). Ex: Ghetarul Malaspino.

Ghetarii de tip kilimandjaro (in stea) sunt ghetari ce s-au dezvoltat in craterele unor
vulcani stinsi, situate la altitudini superioare limitei zapezilor vesnice (la peste 4.500 m). In faza
maxima de dezvoltare, gheata acumulata in crater se va revarsa pe versantii exteriori sub forma
unor limbi de gheata cu o dispozitie radiala, in forma de stea. Sunt caracteristici muntilor
vulcanilor africani din Kenia si Tanzania (la peste 4.500 m) si in America, Cotopaxi si
Chimborazo (la peste 6.000 m).

Ghetarii de tip himalayan sunt ghetari intalniti in M-tii Himalaya, fiind cel mai extins
tip din grupa ghetarilor montani. Au caracteristicile ghetarilor alpini (de vale). In peisaj se
impune o masa de gheata generalizata, din care pronesc adevarate fluvii de gheata ce inainteaza
pe vai spre baza muntelui. Aceasta dezvoltare ampla se datoreaza climatului musonic, ce asigura
aici mari cantitati de precipitatii. Prezinta circuri si vai glaciare ce pot depasi 7 km; limbile de
gheata ce coboara pe versanti poate atinge lungimi de zeci de km. Ex: Ghetarul Fedcenko.
Componentele unui ghetar de vale (alpin)

Procese si forme de relief glaciare


Ghetarul exercita trei procese eroziunea asupra suprafetei cu care intra in contact,
transportul ghetii si a materialelor cu care se incarca si acumularea materialelor in diferite
sectoare, unde ghetarul se degradeaza. In realitate, ghetarii se instaleaza pe un paleorelief, il
modeleaza si ii schimba caracteristicile si fizionomia si creeaza forme de relief specifice.

FORME DE RELIEF DE EROZIUNE CREATE DE GHETARII MONTANI


Rezultatele procesului de eroziune (exaratie) sunt diferite, in functie de:
- viteza de deplasare a masei de gheata eroziunea este mai ridicata la viteze mici;
- grosimea masei de gheata cu cat este mai groasa cu atat exaratia este mai intensa;
- panta suprafetei subadiacente eroziunea este mai activa pe pantele mai mici;
- rezistenta rocilor rocile moiiii sunt mai usor de dislocat;
- incarcatura masei de gheata cu blocuri si bolovani scrijelirea este mai intensa.
Indiferent de tipul de ghetar montan, doua forme de eroziune sunt comune circul glaciar si
pragul glaciar din fata lui. La ghetarii cu extindere mare se mai adauga si alte forme specifice.
Circurile glaciare (cldri, znoage, kar) reprezinta depresiuni de excavatie, de forma
circulara, rezultate din presiunea masei de gheata asupra stratului de roca.
Exista circuri glaciare extinse, ce cuprind suprafete mari din bazinele de receptie ale unor
vai si care sunt rezultatul unei evolutii de durata si circuri glaciare mici, cu caracter suspendat, in
care volumul de gheata este redus.
Daca in circ sunt roci cu rezistenta mai mica, aflate in fata unei bare de roci dure, iar masa
de gheata este groasa, atunci eroziunea va dezvolta catre vale un prag, pe aliniamentul rocilor
dure. Pe latura opusa pragului, la contactul ghetarului cu versantii se vor dezvolta mici crapaturi
verticale numite rimaye. Frecvent, aliniamentele fostelor rimaye apar la baza versantilor circului
sub forma unor pante abrupte.
Circurile pot fi simetrice, asimetrice, cu un contur simplu sau ondulat, in functie de
alcatuirea petrografica si desfasurarea stratelor geologice.
Procese geomorfologice: eroziunea glaciara si procese periglaciare (dupa formarea ghetii);
eroziunea fluviatila, torentiala, inghet-dezghetul si nivatia (inainte de formarea ghetii).
Ex: in Romania, prin topirea ghetarilor din circuri si acumularea apei in spatele pragurilor,
rezulta lacuri numite znoage sau turi.

Vile glaciare (troghuri) exista doar la ghetarii de mari dimensiuni, la care gheata din
circuri inainteaza pe vaile create anterior prin eroziune lineara. Gheata incarcata cu materiale
provenite de pe versanti sau din circ produce erodarea fundului vailor si a bazei versantilor.
Profilul transversal al vaii are forma literei U. La cele complexe se vor individualiza doua
sectoare, unul in forma de U si altul pe fund in forma de V, in functie de nr. glaciatiunilor.
In lungul vailor glaciare se pot distinge alternante de bazinete depresionare alungite cu fund
larg, cu morene si lacuri glaciare care alterneaza cu sectoare inguste, in dreptul unor praguri cu
diferente de nivel, de la mai multi zeci de metri la sute de metri (apar cascade si chei).
Vaile ghetarilor adiacenti capata infatisarea de vai suspendate deasupra pragurilor pe
care gheata se sfarama in blocuri.
Bazinetul depresionar cu pozitia cea mai joasa rezulta prin eroziunea exercitata de limba
glaciara in sectorul frontal.
Pragurile glaciare se afla in fata circului glaciar, reprezinta o forma de relief pozitiva
care se prezinta ca un martor de eroziune, datorita faptului ca aceste se creeaza prin erodarea unor
strate de roci mai dure.
Rocile mutonate (spinari de berbec) sunt proeminente formate din roci mai dure
situate pe pragurile glaciare, ce au suferit o rotunjire determinata de masa de gheata care le
acopera. Acestea au profil convex si sunt grupate. Pe ele se gasesc striurile glaciare. Sunt forme
de eroziune pozitive specifice Alpilor Francezi, de unde le provine si numele.

Striurile glaciare se pastreaza pe rocile dure ale pragurilor (roci mutonate) si apar sub
forma unor santuri mai mult sau mai putin paralele. Au rezultat prin scrijelirea suprafetei
pragurilor produsa de blocurile de roca dura continute de masa ghetarului.

Custurile (karling-urile) sunt interfluvii de tip ascutit (creste zimtate cu versanti


abrupti) care separa circurile si uneori vaile glaciare. Sunt rezultatul evolutiei prin procese de
gelivatie, avalanse si prabusiri, inregistrate pe versantii situati deasupra ghetarilor.

eile de transfluen reprezinta sectoare joase la nivelul interfluviilor, ce separa


ghetarii cu volum foarte mare si prin care gheata trece de la unul la altul, deci sufera o eroziune
produsa prin scurgerea ghetii. Sunt frecvente la ghetarii alpini si cei de tip himalayan.
Platourile glaciare se intalnesc in muntii inalti care pastreaza petece de suprafete de
nivelare preglaciare. Au dimensiuni mici si au permis realizarea unor mase de gheata cu grosimi
mai reduse, care se continua la exterior prin limbi de gheata scurte ce coboara spre vai.

FORME DE RELIEF DE ACUMULARE CREATE DE GHETARII MONTANI


In afara de masa de gheata, ghetarul montan mai contine si bucati de roca cu dimensiuni si
provenienta variabile. Acestea pot proveni din degradarea versantilor de deasupra ghetarului, din
erodarea suprafetei subglaciare, praf antrenat eolian, bucati de roca carate de suvoaiele de apa in
sezonul cald in zona de ablatie. Materialele cad pe suprafata ghetii, la marginea ghetarului sau
sunt deplasate pe fund. Acestea sunt transportate si depuse la topirea ghetii sau la miscosarea
volumul de gheata, formele de relief rezultate fiind morenele.
La ghetarii activi de mari dimensiuni se disting mai multe tipuri de morene, in functie de
pozitia lor in raport cu masa de gheata si anume:
Morene laterale aflate la contactul ghetarului cu versantii, materialele provenite de pe
acestia fiind rezultatul dezagregarii si avalanselor, dar si blocuri si pietre smulse de gheata de pe
peretii unde intra in contact cu roca.
Morene interne reprezinta materiale prezente in masa de gheata. Provin din materiale
cazute pe suprafata ghetarului, dar care, fie au fost acoperite in timp de strate noi de gheata, fie ca
au suferit caderi in interior prin sistemul de crevase.
Morene de fund se gasesc pe suprafata subglaciara si dominant sunt materiale smulse
de ghetar din aceasta suprafata.
Morene mediane sunt prezente in limbile marilor ghetari, in aval de confluente. Au
rezultat din unirea morenelor laterale cu limbile de gheata ce au intrat in contact si s-au contopit.
Morene frontale (terminale) sunt desfasurate in fata limbii glaciare. Provin din
materiale impinse de catre limba glaciara in faza de inaintare si au forma semicirculara,
constituind un val de nisipuri si pietrisuri.
Drumlinurile sunt materiale acumulate in spatele morenei frontale, sub forma unor
movile tesite si slab alungite. Provin din morene de fund dupa retragerea fruntii limbii de gheata.