Sunteți pe pagina 1din 5

Relieful Vulcanic Din Romania

Si Valorificarea Lui Turistica

1. Geneza Reliefului Vulcanic

Este un relief petrografic, de tranzitie, unde intervine si structura vulcanica


rezultand forme specifice. Proprietatile litologice ale lavelor (duritate, complexitate) dau
nastere unor forme positive cum ar fi platourile vulcanice, conurile vulcanice. Produsele
de explozie (piroclostitele) sunt friabile, permeabile dand nastere unui relief adecvat.
Formatiunile vulcanice intrusive: neck-uri, dyk-uri, laccolite, pacholite, bysmallite,
filoane, sill-uri, induse in formatiunile friabile se impugn azi in relief prin indepartarea
formatiunilor friabile, rezultand inversiuni de relief. In peisajul actual se impugn
aparatele vulcanice, rezultatul unor activitati vulcanice efuzive. Platouril;e vulcanice sunt
dominate de conuri vulcanice care conserva cratere si caldeire. Exista diferentieri
regionale in functie de varsta eruptiei vulcanice: sectorul Calimani – Ghiurghiu, Harghita
este mai tanar, conserva aparate vulcanice, platouri. Sectorul Oas – Gutai – Tibles –
Muntii Metaliferi este mai vechi iar formele sunt mai putin conservate.
Pe liniile de fractura se pun in loc primele eruptii neogene, unele submarine, din
sectorul Oas – Gutai – Tibles si din zona Metaliferelor. Cenusa vulcanica depusa in apele
Bazinului Transilvaniei, va genera, prin cimentare, orizontul tufurilor de Dej (cel mai
gros).
Tot acum edificiul carpatic inregistreaza importante ridicari in masa, ceea ce duce
la intreruperea ciclului de nivelare Rau – Ses, inainte de a ajunge la un stadiu de evolutie.
Puternica transgresiune sarmatica marcheaza patrunderi in depresiunile golfuri ale
Carpatilor, ca si in culoarele tectonice cele mai importante: Bazias – Orsova, pe Dunare,
prelungit si in zona Bahna; Caransebes – Mehedia, ramificat in bazinul Bozovici si
probabil legat de cel al Dunarii; Beghei – Lapugiu, Deva – Brad – Beius, cu un brat pe
Crisul Alb; Ampoi – Zlatna – Almas-Baita, legat, probabil, cu cel dintre Deva s i Brad;
sectorul estic al Depresiunii Lovistea si altele.
Se creeaza premizele celui de-al treilea ciclu de netezire din Carpati, care se va
continua si in Plicen (Gornovita, respective Teregova – Muntii Banatului si Fenes –
Deva, in Muntii Apuseni).
Eruptiile neogene din sectorul Nordic al lantului volcanic si din Muntii Apuseni
inregistreaza noi faze de mare intensitate, insotite de depunerea altor orizonturi de tufuri
in Bazinul Transilvaniei, prezenta acestora fiind semnalata si dincolo de Carpati
(Subcarpatii Getici – in zona Rm. Valce – Ocnele Mari si Podisul Moldovei – in zona
Racaciuni).
Orogenul fazei moldavice, de la finele Tortonianului sic el al fazei attice, de la
sfarsitul Sarmatianului, nu aduc modificari esentiale in aspectul edificiului carpatic,
manifestandu-se doar prin inaltari slabe pe verticala, ceea ce impune recrudescenta
eroziunii pe verticala a raurilor ale caror trasee erau trasate, cel putin partial (Bistrita,
Trotusul, Oltul, Jiul, Somesul in zona Montana, Crisurile).
Se presupune ca tot acum se schiteaza si primele cute din geosinclinalul
Subcarpatilor, ca si din Baznul Transilvaniei (cutele diapire si domurile) a caror
desavarsire se va inregistra insa in Pliocen – Cuaternar. Dupa orogenul attic, se
intensifica eruptiile vulcanice si in sectorul Calimani – Gurghiu – Harghita, cele din nord
(Oas – Gutai – Tibles) inregistrand un regres evident.
Bazinul Transilvaniei isi intrerupe legatura cu Bazinul Panonic, apele sale
indulcindu-se treptat.
Ultimele evenimente tectonice din Pliocen – Cuaternar sunt acele care aduc
teritoriul carpatic romanesc la situatia sa actuala.
Intre miscarile orogenetice, faza rhodanica, din Pontian – Dacian, nu afecteaza
prea mult spatial montan propriu-zis. Acum se produce insa paroxismul volcanic din
Calimani – Harghita si tot acum se scufunda Depresiunea Brasovului, care va
dezorganiza vechea retea hidrografica din zona curburii (Buzaul) si va evolua ca un lac
cu divagari locale peste Persani. In acelasi timp, inlantuirea puternicelor massive
vulcanice din sectorul Calimani – Harghita, prilejuieste aparitia lacurilor de baraj
vulcanic Bilbor, Borsec, Giurgeu, Ciuc.

2. Localizarea Formelor Vulcanice De Constructie

In partea vestica a Carpatilor Orientali, in regiunea de contact dintre zona


cristalino – mezozoica si Bazinul Transilvaniei, se intinde lantul neoeruptiv, cea mai
mare unitate a acestei ramuri carpatice. Prin relieful muntos, se categoriseste, ca fiind
parte integranta a Carpatilor. Pana la inceperea eruptiilor, la finele miocenului, teritoriul
acestui lant volcanic facea parte, insa, aproape integral, din Depresiunea Transilvaniei.
Fata de grupa nordica a lantului neoeruptiv (Oas, Gutai, Tibles), cea sudica,
formata din masivele Caliman, Harghita, Persanii Nordici, se distruge prin tineretea
formelor si prin massive sedimentaro – eruptive sau cristalino – eruptive (Muntii Rodna
si Dargau), in care rocile magmatice, desi subordinate ca suprafata, se afla de regula in
pozitii dominante. Cu exceptia Persanilor Nordici, celelalte massive ale grupei sudice a
lantului neoeruptiv, deci inclusive Muntii Harghita apartin Grupei Centrale ale Carpatilor
Orientali sau Moldo-Transilvani.
Dintre masivele muntoase vecine Harghitei Muntii Gurghiu si Persani au legaturi
genetice mai stranse cu aceasta; ceilalti din jur sunt Muntii Hasmasu, Bodoc, Baraold si
Depresiunile Giurgeu, Ciuc, Baraold. In partea de vest abruptul platoului volcanic
domina Podisul Tarnavelor, respective acea parte a acestuia numita Subcarpatii
Transilvaneni dintre Mures si Olt.
3. Morfologia Aparatelor Vulcanice

La cele doua extreme ale unei placi apare materie venita din interior, cunoscandu-
se sub numele de lava. Materia topita care nu a ajuns la suprafata se numeste magma. Ea
provine din astenosfera, deci din partea superioara a mantalei, dar uneori apar pungi sau
cuptoare de magma in interiorul scoartei, la adancimi de 30-50 km. Sub aspectul chimic,
ea este o topitura de silicate si are o mare concentratie de gaze si mai ales vapori de apa.
Magma se poate deplasa spre suprafata, racindu-se in interiorul scoartei, fenomenul fiind
numit magmatism. Formele consolidate in scoarta sunt denumite: batolite (corpuri
elipsoidale de dimensiuni foarte mari), lacolite (elipse mici, sprijinite pe un picior ce
indica locul de unde a venit magma), filoane (cu aspectul unor bare foarte alungite).
Magma ajunsa la suprafata este saracita puternic in gaze si vapori de apa si poarta
numele de lava. Fenomenele ce iau nastere o data cu venirea lavei sunt numite volcanism
(eruptii de lave si gaze, explozii, crearea de reliefuri de explozie si acumulare), iar
aparatul care genereaza astfel de eruptii poarta numele de vulcan.
Un vulcan obisnuit se compune din trei elemente: cosul (un horn interior prin care
uraca lava), craterul (o palnie prin care se termina cosul) si conul (care este cladit din lava
revarsata si din alte materiale rezultate in timpul exploziei vulcanice). Eruptiile aduc la
suprafata trei feluri de produse: gaze (vaporii de apa domina pana la 60-90%, apoi H2O,
SO2, CO2): lave care, dupa continutul in SiO2, se impart in: acide, neuter si bazice;
produse solide (cenusa vulcanica, lapili – fragmentede 1-3 cm –, bombe – cand au
diameter de centimetri sau metri). Eruptiile pot fi linistite sau explosive.
Raspandirea vulcanismului si a vulcanilor este legata, in cea mai mare parte de
marginile placilor tectonice.
Referindu-ne la toate conurile vulcanice (Masivul Harghita) se adevereste ca ele
domina platoul volcanic. Spre deosebire de Muntii Metaliferi unde, datorita eroziunii
indelungate, relieful volcanic a fost considerabil coborat pentru conditiile Muntilor
Harghita consideram ca dupa incetarea eruptiilor si a prabusirilor, conurile nu au fost cu
mult mai inalte. Marginile craterelor raman ferrite de eroziunea fluviala, iar procesele
gravitationale, solifluxiunea si ablactia nu pot cobora inaltimea aparatelor vulcanice cu
sute de metri, intr-un interval de putine milioane de ani.
Exista o legatura stransa intre tipul de lavacare alcatuieste un con volcanic,
dimensiunile si aspectul acestuia. Astfel o lava fluida a dat, in general, un con cu un
diametru mai mare, insa mai putin inalt decat o lava mai acida. Pornind de la conventia ca
toate aparatele vulcanice din Muntii Harghita sunt formate din andezite, cu exceptia
extremitatilor, trebuie presupuse raportului asemanator dintre diametrul si inaltimea
conurilor vulcanice. Intradevar, acest raport se mentine intre 10-18 tradand o alcatuire si
o geneza asemanatoare. O aoarecare exceptie o constituie conul luci, cu o valoare mai
mare, de 22,5, explicate prin fenomenul de prabusire a ariei centrale a conului, care a dus
la crearea calderei luci.
4. Fenomene Asociate Aparatelor Vulcanice

Prin racirea magmei se formeaza racile vulcanici si mineralele, minerale fin


cristalizate, precum: cuartul, feldspatii si pirita.
Mineralele frecvente, precum feldspatii, cuartul si mica, sunt minerale care
formeaza roci. Aceasta le deosebeste de mineralele care apar doar in cantitati mici.
Calcita este mineralul care formeaza calcarul, care este un mineral important format din
roca eruptive. Calcarul modificat prin metamorfismul caldurii si gaze vulcanice este o
sursa de minereur, cum ar fi cel de cupru.
Pietrele cele mai pretioase sunt diamantele, care se formeaza sub presiune
imensa , in structurile tubulare ale unei roci vulcanice, numita kimberlit, care se gaseste
adanc in scoarta terestra. Diamantul este o forma de carbon pur si din punct de vedere
chimic este identic cu granitul, un mineral frecvent si moale, folosit in creioanele grafice.
Insa diamantul este pretuit pentru duritatea si stralucirea sa, dupa slefuire.

5. Moduri De Valorificare Turistice A Regiunilor Vulcanice Din


Romania

Cunoasterea si valorificarea resurselor turistice au constituit un proces indelungat,


care a parcurs o cale paralela cu semnul ascendant de dezvoltare a societatii omenesti.
Inceputurile dezvoltarii turismului, cu tendinte de utilizare a apelor minerale in
scopuri terapeutice dateaza inca din a doua parte a secolului al XVI-lea. Primul izvor de
apa minerala a fost descoperit Slanic Moldova, in anul 1800. Efectele acestora devin
cunoscute, chiar si peste granite, astfel ca in 1812 sunt consemnati primii bolnavi veniti
din Germania (la Slanic Moldova).
Pe plan organizatoric, se infiinteaza, in continuara o linie ascendenta, care va duce
la o contributie importanta la introducerea fondului turistic romanesc in circuitul
european.
Pe linia cunoasterii resurselor turistice un rol aparte il va avea Institutul de
Balneologie si Fizioterapie, care a construit la edificarea bazelor de tratament din mai
multe statiuni: Covasna, Sovata, Baile Tusnad.
Potentialul turistic situeaza Carpatii pe unul din primele locuri in cadrul
economiei turismului din Romania. Analiza fondului turistic, natural si antropic, dotarilor
tehnico-edilitare, infrastructura si fluxul turistic arata ca pe teritoriul Romaniei, exista arii
de interes national si international. Totusi potentialul turistic al reliefului vulcanic trebuie
apreciat drept sscazut. Gradul de impadurire a culmii principale si a multora dintre
varfurile principale determine un numar restrans de turisti.
Punctele cu o atractie deosebita pentru turisti sunt: craterele vulcanice, cum sunt
Sfanta Ana (lacul Sfanta Ana se afla intr-un crater vulcanic, unic in tara) si Mohos din
Ciomadu cu singurul loc vulcanic din tara; defileul Oltului de la Tusnad (si Baile
Tusnad); regiunile inalte ale craterului din Harghita (cu Varful Harghita, Madaras si
Harghita-Ciceu).

Bibliografie: “Muntii Harghita - Studiu geomorfologic” – Schreiber, W


“Geografia fizica a Romaniei” – Tudoran, P
“Turismul din Carpatii Orientali” – Cianga, N
“Arborele lumii – Formarea muntilor”
Internet