Grupa Fagaras

Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv
sector al Carpatilor romanesti.

Limite
la est Valea Dambovitei
la vest Valea Oltului (pe al carui curs se inscrie, in dreptul acestor munti Dep. Lovistei)
la nord Dep. Fagarasului
la sud Subcarpatii Getici

Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor
romanesti, inaltati in cea mai noua orogeneza orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a
doua parte a Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape
(Geosinclinalul Carpatic), in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra
geosinclinalului Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura,
care a inaltat lantul alpino-carpato-himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si
chiar incalecarea unor formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu
sedimentarul ei peste formatiunile cristaline ale autohtonului, strapuns de granitoide si
acoperit la randul lui (autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a
condus la scufundarea unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si
supus influentei factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare.
Tot in aceasta perioada, Panza Getica a fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel
incat autohtonul a fost scos la zi.
Au avut loc, de asemenea miscari oscilatorii de ridicare si coborare, care au condus la
formarea si conturarea bazinelor post tectonice intramontane (Lovistea), in Paleogen
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea
climei, la care s-a adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in
acest fel fiind intrunite conditii de persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu
fazele glaciare cunoscute: Gnz, Mindell, Riss si Wrm si cu perioadele interglaciare
corespunzatoare. Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei atingand 6-8 km
lungime si coborand pana la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful
glaciar, bine evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene
si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare:
eroziune eoliana si fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet,
dizolvare pe roci solubile carstice.

Litologia
Acest sector montan este format aproape in intregime din sisturi cristaline, spre latura sudica, fiind
modelat in calcare si gnaise, rezultand un aspect deosebit de pitoresc.

Caracteristici generale

1
 altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Fagaras (Vf. Moldoveanu-
2544 m; Vf. Negoiu -2535 m);
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de
modelare din tot Neozoicul, a ramas sub forma unui relief imbatranit (culmi domoale si
sesuri intinse).
in contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o
consecinta a miscarilor epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au
obligat vaile sa se adanceasca mult pe verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si
transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la formarea piemonturilor.
sunt putin fragmentati de vai si depresiuni. Aceaste situatii impun trasatura de masivitate.
un abrupt in nord (spre Dep. Fagaras) si trecere treptata spre sud prin desprinderea unor
masive (culmi) cu directia N-S.
interfluvii ascutite si puternic denivelate;

Tipuri genetice de relief

relieful glaciar
relief glaciar bine pus in evidenta (creste si strungi, circuri cu lacuri, vai glaciare si praguri cu
cascade)
in muntii Fagaras cea mai larga dezvoltare o au formele de modelare glaciara de pe versantul
sudic care prezinta o panta mai domoala. Complexele glaciare de pe versantul sudic apartin
bazinelor Zarna, Valea Rea, Buda, Capra, Topolog. Ghetarii de vale de pe acest versant
aveau 4-8 km lungime. Pe versantul nordic al masivului Fagaras complexele glaciare apartin
bazinelor Balea, Podragu, Doamnele, Smbta, Arpa, Lia, erbota. Ghetarii de vale aveau
lungimi de 2-4 km.
In M-tii Iezer morfologia glaciara a afectat puternic suprafata Borascu. In jurul Vf. Iezer se
gasesc o serie de lacuri glaciare simple si alungite.
actiunea glaciatiunii (pe langa formele glaciare) si a periglaciarului a condus la o puternica
dezagregare a rocilor, continuata si in prezent in arealele in care zapada nu se acumuleaza,
cu consecinte in formarea unor mase de grohotisuri, la poalele versantelor, adevarate mari
de pietre, mai ales in circurile glaciare, unde vaile au o obarsie difuza.
relieful structural
bine dezvoltate sunt si suprafetele structurale, care se dezvolta pe suprafetele stratelor dure si
se extind pe interfluvii. Caracteristice sunt cele trei etaje de platforme netede sau usor
ondulate:Borascu (la peste 2000 m), cu pajisti alpine, folosite vara pentru pasunatul oilor; Rau
Ses (1200-1600 m), mai neregulata ca nivelare; Gornovita sau Predealului (la 1000 m),
situata de-a lungul vailor, sub forma de umeri, mai mult sau mai putin extinsi; prezinta fanete
si asezari omenesti permanente si sezoniere.
relieful petrografic
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
pe calcare relief carstic
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in sisturi cristaline si gnaise). In Dep.
Lovistei, unde sunt roci sedimentare mai moi vaile sunt mai largi
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);

Relieful
Muntii Fagaras
o pe toata lungimea lor, de cca. 70 km, se insira varfuri de peste 2000 m, dintre care
Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m), cele mai inalte varfuri din Carpatii Romanesti.
o formeaza in partea de nord o culme unitara, nefragmentata de vai transversale, desfasurata
pe directie E-V, cu multe circuri si vai glaciare, cu creste abrupte si varfuri greoaie.
o sunt alcatuiti din sisturi cristaline.
Spre sud, din creasta principala se desprind o serie de culmi secundare, separate de vaile ce
coboara din unitate:

2
M-tii Cozia (1668 m)
o intre Olt si Topolog, mai izolati, datorita patrunderii accentuate a Tarii Lovistei spre est;
M-tii Frunti (1534 m)
o intre Topolog si Arges;
M-tii Ghitu (1622 m)
o intre Arges si Raul Doamnei.
In acesti munti se remarca prezenta calcarelor si a gnaiselor, ce dau un relief pitoresc, cu
proeminente, pereti verticali si chiar mici pesteri.
M-tii Iezer (2462 m in Vf. Iezeru Mare)
o in extremitatea sud-estica a acestei grupe montane
o intre Raul Doamnei si Dambovita
o alcatuiti din sisturi cristaline
o cu urme ale glaciatiunii cuaternare.
Defileul Oltului
o strabate in intregime Carpatii Meridionali, pe 42 km lungime, de la Turnu Rosu pana la Cozia
o este una din cele mai perfecte strapungeri transversale din intreg lantul carpatic, putandu-se
compara doar cu cel ferastruit de Dunare, in amonte de Portile de Fier
Sectooarele de defileu
Cuprind ingustarile cunoscute sub denumirea de Turnu Rosu si Cozia, intre ele fiind
situata Dep. Lovistei.
Primul este Defileul Turnu Rosu (400 m), intre Boia (in nord) si Cineni (in sud), in
lungime de 17 km, situat intre Culmea Fagaras si M-tii Lotrului, fiind sculptat in sisturi
cristaline.
Al doilea este Defileul Cozia (309m), in lungime de 16 km, situat intre M-tii Capatanii si M-
tii Cozia, de la Gura Lotrului la Calimanesti, sculptat in gnaise.
Valea Oltului a constituit un vechi loc de trecere a Carpatilor, prin cele doua trecatori joase
de la Turnu Rosu si Cozia, dovada constituind-o vechea sosea pietruita de pe vremea
romanilor.
Depresiunea Lovistei
Este situata intre Cineni si confluenta Lotrului cu Oltul, avand 25 km lungime.
A fost mentionata intr-un document din sec al XIII-lea sub numele de Tara Lovistei.
Relieful depresiunii este format din: vatra, in care sunt dispuse majoritatea asezarilor, si
partea deluroasa, prin care se trece la spatiul montan.

Clima
Factorii care influenteaza clima:
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de
temperatura in raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - in depresiuni sunt frecvente inversiunile de temperatura, respectiv
acumulari de aer pe fundul depresiunilor, ceea ce favorizeaza inregistrarea de temperaturi
scazute.
Pe versantul nordic al Fagarasului este prezent vantul mare, vant de tip foehn, masele de
aer ajungand in Dep. Fagaras mai putin umede si usor incalzite.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Fagaras se inscrie in
caracteristicile generale ale climatului de munte, cu trei etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2C, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste
1200 mm, ce cad in toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi
puternice; in sezonul rece viscole si geruri intense. In general invelisul de zapada are o
durata mare; aceasta explica densitatea mare a retelei hidrografice, debitele ridicate si
valoarea mare a scurgerii.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6C, precipitatii abundente
(800-1200 mm) si vanturi puternice.
3. Climat de depresiune in Dep. Lovistei si Defileul Oltului, cu temperaturi medii anuale mai
ridicate (8-9C) si precipitatii de 800-900 mm/an. Aici sunt frecvente inversiunile de
temperatura.

3
 Apele
Raurile din grupa de sud si sunt afluenti ai Dunarii:
Argesul cu afluentii sai Valsanul, Raul Doamnei (cu Raul Targului si Argesel, ultimele doua
izvorand din M-tii Iezer, ) si Dambovita.
Oltul cu numerosii sai afluenti de pe versantul nordic si vestic Topologul, cu izv. de sub
varful Negoiu.
Apele raurilor au provenienta pluviala, nivala si subterana.

Lacurile
glaciare (Balea, Podragu Mare, Capra, Urlea, Caltun, Avrig);
antropice (Vidraru pe Arges).
numeroase proiecte hidroenergetice au in vedere valorificarea apelor din bazinele Argesului,
Dambovitei si Oltului.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de
continuitate.

Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele
termofile uracand pe culmi, iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
o Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul
de amestec) urca pana la 1400 m.
o Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus
sylvestris) si pe alocuri zada si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o etajul alpin)se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de stepa rece
deoarece aici domina pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul de
munte (Rhododendron Kotschyi), floarea de colt;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus
montana) sau alti arbusti pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de
lunca, compusa din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.

Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul
(Canis lupus), vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa
(iepurele) fie din etajul coniferelor (caprioara Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o
mare varietate de pasari: mierla, pitigoiul de munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras,
cerb), alaturi de veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun,
acvila de munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- .
Dintre pasari se intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila
chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul
pastravului si al lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.

Solurile
Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
4
 Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In
zona alpina, cu climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante
solurile alpine brune acide. Acestea, ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate hidromorfe (lacovisti) ca si
soluri halomorfe. In luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.

Resursele
In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor
este folosit in industria de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie
prin chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in Dep. Lovistei sunt valorificate in diverse culturi (orz,
ovaz, secara, porumb, cartof).
Apele curgatoare sunt valorificate in hidroenergie hidrocentrala de la Vidraru (pe Arges), la
care se adauga salbele de hidrocentrale de pe Olt, Arges, Dambovita.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.

Populatia
Populatia Dep. Lovistei si a zonei montane propriu-zise s-a intensificat pe masura aparitiei si
dezvoltarii unor activitati industriale, alaturi de cele pastorale si forestiere.
Astfel in prezent zona se inscrie in arealele de densitate de sub 25 loc./kmp, pana la 50-75
loc/kmp in Dep. Lovistei.

Asezarile
Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-
1200 m inaltimile sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru
fan, pastorit sau de exploatare forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a
sporit -cabana Balea Lac (2035 m).
In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind
prezent insa, peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si
subsolului, valorificarea pasunilor si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor
hidroenergetice, turism.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile
netede.
1. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:
satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor
montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
2. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Depr. Lovistei
3. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Depr. Lovistei)
pastoral
forestier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale

Asezarile urbane
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Brezoi in Dep. Lovistei, cu ind. lemnului

5
6