Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROFESOR:
STUDENT:
~1~
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Caracteristici generale
Capitolul II: Morfologia si Hidrologia
2.1. Morfologia Muntilor Apuseni
2.2 Hidrografia Muntilor Apuseni
2.3 Morfologia Muntilor Banat
2.4 Hidrografia Muntilor Banat
2.5 Morfologia Muntilor Poiana Rusca
2.6 Hidrografia Muntilor Poiana Rusca
Capitolul III: Stratigrafia
3.1. Stratigrafia Muntilor Apuseni
3.2. Stratigrafia Muntilor Banat
3.3 Stratigrafia Muntilor Poiana Rusca
Capitolul IV: Tectonica
4.1. Tectonica Muntilor Apuseni
4.2. Tectonica Muntilor Banat
4.3 Tectonica Muntilor Poiana Rusca
Capitolul V: Concluzii finale
Anexe
Bibliografie
~2~
Introducere
~3~
Carpatii Occidentali sunt formati din 3 grupe mai mari, impartite la randul lor n 18
grupe montane distincte morfologic, geofizic si geografic:
-Muntii Banatului
-Poiana Rusca
-Munii Apuseni
Munii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali. Sunt
delimitati de Defileul Dunarii la sud, Culoarul Timis - Cerna la est, Campia Lugojului la
nord si o succesiune de dealuri la vest. Muntii Banatului sunt: Muntii Almajului, Muntii
Aninei, Muntii Docnecei, Muntii Locvei si Muntii Semenic.
Muntii Poiana Ruscai sunt o grupa montana extinsa apartinand Carpatilor
Occidentali facand tranzitia intre grupa majora nordica a acestora, Muntii Apuseni si
grupa majora sudica, Muntii Banatului. Cel mai inalt varf al Muntilor Poiana Rusca,
avand 1382 m, este varful Pades.
Muntii Apuseni sunt un lant muntos din Transilvania, parte a Carpatilor Occidentali.
Cel mai inalt varf este Cucurbata Mare (cunoscut si ca Varful Bihor ) cu o altitudine de
1849 de metri. Sunt delimitati la nord de Raul Barcau, la sud de raul Mures, la vest de
Dealurile si Campia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinara a Transilvaniei. In Muntii
Apuseni se afla peste 400 de pesteri. Muntii Apuseni sunt: Muntii Bihorului, Muntii
Codru-Moma, Muntele Gaina, Muntii Gilaului, Muntele Mare, Muntii Meses, Muntii
Metaliferi, Muntii Padurea Craiului, Muntii Plopis (Ses), Muntii Simleu, Muntii Trascaului,
Muntii Vladeasa, Muntii Zarandului.
Muntii Apuseni sunt munti tineri, de incretire, formati in orogeneza alpino-carpatohimalayana. Sunt compusi in general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de
aceea se explica numarul foarte mare de pesteri existente in zona. Relieful este unul
carstic, bine dezvoltat, alcatuit din pesteri (Pestera Ursilor , Pestera Meziad), chei
(Cheile Turzii), defilee (Defileul Muresului). Altitudinile nu depasesc 2.000 m, cu maxime
de 1.849 m, laVarful Cucurbata Mare, 1.836 m Varful Vladeasa, respectiv 1.826 Muntele
Mare.
In medie altitudinile oscileaza in jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc
radiar, din centru si intra in contact direct cu Campia de Vest, prin depresiunile "golf":
Zarand, Beius, Vad Borod, bine populate, asezarile urcand pana la 1600 m. Principalele
~4~
cai de traversare a Apusenilor sunt Pasul Valisoara Vantului, Pasul Vartop si Pasul
Varfurile.
Clima este una temperat-continentala de tranzitie, cu influente oceanice.
Temperatura medie anuala este intre 6 i 10C, precipitatiile fiind de 700-1.000 mm/an.
Zona se remarca printr-o densitate scazuta a populatiei.
Asezarile sunt compuse din sate mici, numite "cranguri", risipite (gospodarii
imprastiate, despartite prin fanete sau pasuni).
~5~
Cel de-al treilea segment al Carpatilor romanesti are o pozitie oarecum particulara si
formeaza cea de-a treia latura a unui triunghi ce uneste extremitatile celorlalte doua
segmente (Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali), inchizand astfel depresiunea
Transilvaniei.
Muntii Apuseni, ca unitate geologica structural majora, sunt delimitati de cursul
Muresului la sud si de Crisul Repede la Nord; spre vest dau o serie de promontorii care
inainteaza in domeniul Campiei Crisurilor, iar spre est, o linie curba cu un intrand ce
contureaza golful de la Huedin.
Din punct de vedere morfologic, Muntii Apuseni se prezinta ca un bastion compact,
lobat, cu o inaltime medie de 700 m si maxima de 1850 m. Nordul central al Muntilor
Apuseni il constituie Muntii Padurea Craiului, care se intinde la vest de Valea Iadului si
scade treptat in inaltime formand promontoriul nord-vestic al Muntilor Apuseni.
La vest de Muntii Gilau, intre Somesul Cald la nord si Ariesu la sud, sunt Muntii Bihor,
iar intre izvoarele Ariesului si Ariesul Mic se gasesc Muntii Biharia cu cel mai inalt varf
din Muntii Apuseni Curcubeta (1859 m). Intre Crisul Negru si Crisul Alb se intind Muntii
Moma si Muntii Codru care formeaza cel de-al doilea promontoriu al Muntilor Apuseni.
La sud de valea Ariesului, intre Ariesul Mic, Crisul Alb si Valea Abrudului, se gaseste
Muntele Gaina.
La est de acesta se delimiteaza Muntii Abrudului, iar mai la est intre Aries la nord si
Valea Ampoiului la sud, se gasesc Muntii Trascau. In partea sudica a Muntilor Apuseni,
strajuind valea Muresului, de la est spre vest, se individualizeaza Muntii Vintului intre
raul Ampoi la nord si culoarul Brad-Deva la vest, Muntii Drocea intre culoarul Brad-Deva
si culoarul Barzava-Madrizesti spre vest, si Muntii Highis intre acesta din urma si
Campia Crisurilor la vest. Acestia din urma formeaza cel de-al treilea promontoriu al
Muntilor Apuseni.
2.2 Hidrografia Muntilor Apuseni
~6~
Sunt mai putin importante apele ce curg spre sud, in schimb spre est curg: Ampoiul,
Geoagiu si Ariesu, ultimul avand ca afluent stanga raul Iara. Toate sunt tributare
Muresului. Mai spre nord, Somesul Cald si Somesul Rece traverseaza o buna parte din
Muntii Apuseni, iar spre nord raurile Dragan si Iadu sunt colectate de Crisu Repede.
2.3 Morfologia Muntilor Banat
~7~
reducerea inaltimii cununa-Vf. Dealului catre sud corespunde unei afundari a acestor
formatiuni rezistente, sub depozite mai recente. Aceste doua culmi se suprapun in
acelasi timp unor anticlinale.
Intre aceste culmi se interpune un alt sir de inaltimi, formand Culmea GoruiaCetatuia, insa de data ea se suprapune unui sinclinal, oferindu-ne un admirabil exemplu
de inversiune de relief. Axul sinclinalului ocupat in cea mai mare parte de calcare
massive cu concretiuni de silex, de varsta cretacica, formeaza inaltimile: Goruia,
Curmatura, Custura si Cetatuia. Aceasta din urma poarta ruinele unei cetati, dar insasi
ea are aspectul unei catati natural. Calcarele cretacice cu concretiuni silicioase, a caror
support marnos a fost indepartat de eroziune, au ramas sub forma unei cetati uriase cu
pereti abrupt, scrijelati de torenti, ce apar, in comparative ce relieful sters dimprejur, ca
ruinele unei cetati. Pantele dinspre sud si sud-est sunt acoperite de enorme grohotisuri.
Un exemplu asemanator il ofera Culmea Rolului, care incepe de nord de v. Minisului,
trece prin inaltimea Rol, Vf. Baca si Vf. Glava de la nord la satul Socolari.
In vecinatatea orasului Oravita si a satului Ciclova, inaltimile nu mai apar insiruite sub
forma de culmi, ci formeaza mai curand mameloane; nici acest fapt nu este intamplator.
Aici intervine un alt factor si anume intrusiunile banatitice, care cornificand formatiunile
sedimentare pe o anumita distanta, le da o deosebita rezistenta. In aceasta categorie
este mentionat, in primul rand, Vf. Simeon, care apare ca un mamelon la nord-est de
satul Ciclova, si care atinge inaltimea de 893 m.
2.4 Hidrografia Muntilor Banat
Principalele ape care strabat regiunea sunt acelea care o delimiteaza la nord si la
sud, respective V. Minisului si V Nerei.
Valea Minisului, care izvoraste de la est de Rol, dupa ce traverseaza pe o buna
distanta formatiunile geologice, fiind un exemplu de vale transversal, din dreptul inaltimii
Cirsa isi indreapta apele catre sud si curge spre Nera, pe care o intalneste in
depresiunea Bozovivi. In cursul ei, V. Minisului sapa adanc in depozitele predominant
calcaroase, dand frumoasele chei cu acelasi nume. Pe dreapta, primeste V.
Golumbului, la sud de Cirsa Rosie.
Valea Nerei fierastruieste, de la est la vest, intreaga zona ocupata de formatiunile
sedimentare, oferind cel mai complet profil geologic. Dupa cursul sau cu meander, s-ar
crede ca Nera isi mana apele alene prin vreo campie, in realitate insa ea strabate o
regiune cu o energie de relief foarte pronuntata. Explicatia este alcatuirea geologica a
~8~
~9~
~ 10 ~
Cerna este, dupa distanta pe care o parcurge prin masiv, 65 km, si suprafata de
colectare, 740 kmp, raul cel mai mare al masivului. Izvoraste de sub Vf. Rusca, fiind
cunoscut pana in amonte de localitatea Lunca Cernii sub denumirea de Valea Bordului.
In aval de Lunca Cernii traverseaza Cheile Cernei, apoi sesul alluvial pe care se afla
vetrele asezarilor Hasdau si Dobaca, pentru a ajunge, printr-o vale spata adanc, in lacul
de acumulare Cincis.
Streiul isi aduna apele din masiv prin cativa afluenti de pe stanga, situati intre
localitatile Subcetate si Simeria. Lunca Streiului marcheaza limita estica a masivului.
Din zona muntoasa primeste ape prin Valea Silvasului si Valea Galbena, vai accesibile
pe drumuri forestiere si comunale.
Dobra-Batrana, dupa marime, 180 kmp suprafata drenata si 45 km lungime, este al
doilea afluent al Muresului, care, pe intreaga sa lungime, curge prin Muntii Poiana
Rusca. Izvoraste din zona Vf. Rusca. Ceilalti afluenti ai Muresului , care dreneaza
partea de nord-est, nu depasesc 10 km lungime.
Bazinul hidrografic Bega colecteaza apele din partea de nord-vest a Muntilor Poiana
Rusca. In ordinea marimii, principalele bazine de drenare sunt cele ale vailor Bega
Poienilor, Bega Luncanilor, Apa Gladnei si Sarazul. Bega Poienilor se numeste bratul
drept al vaii Bega, care curge prin localitatile Poieni, Crivina de Sus si Pietroasa. Bega
Luncanilor isi aduna apele din culmea Pades-Rusca, pentru a le purta spre zona de ses
printr-o albie sinuoasa, adanc sapatain sisturi cristaline, calcare si dolomite. Gladna
este principalul afluent al raului Bega, care izvoraste din Muntii Poiana Rusca. Cursul
superior strabate zona muntoasa intre Vf. Daia si localitatea Gladna Romana.
Sarazul, afluent mic al vaii Bega, curge prin localitatile Drinova, Juresti, Barna si
Saceni, marcand limita dintre partea nord-vestica a zonei montane din Poiana Rusca si
regiunea de dealuri din imprejurimile Lugojului.
Bistra marcheaza, prin lunca ei larga, limita sudica a Muntilor Poiana Rusca. Afluentii
Bistrei colecteaza toate apele din regiunea sudica a culmii principale Pades-Rusca.
Valea Rusca, cu care conflueaza in dreptul localitatii Vaislova, este afluentul cel mai
insemnat. Cursul superior al acestui afluent, amonte de centrul minier Ruschita, este
cunoscut sub denumirea de Pades si izvoraste de sub Vf. Padasel. Afluentii principali ai
vaii Pades-Rusca sunt: Paraul cu Raci, Valea Morii, Miclaus, Soimul, Lozna.
~ 11 ~
Formatiunile cristalofiliene preherinice ocupa cea mai intinsa suprafata din aria de
aflorare a fundamentului cristalin, insa, datorita fragmentarii acestuia in timpul tectonicii
~ 12 ~
alpine, este mai greu de urmarit continuitatea diverselor entitati litostratigrafice descrise
drept serii.
In ordinea presupusa cronostratigrafica , in suita sisturilor cristaline prehercinice, s-au
separat mai multe serii:
Seria de Somes, presupusa ca cel mai vechi termen al sisturilor cristaline
prehercinice ocupa suprafete intinse in Muntii Gilau si in bazinul Crisului Repede.
Aceasta include sisturi cristaline cu un metamorfism avansat, provenite din
metamorfozarea
a unor formatiuni sedimentogene si magmatogene bazice si
ultrabazice. Printre principalele tipuri de roci sunt praignaisele cu doua mice frecvent
granatifere, sisturi cuartitice micacee, micasisturi cu muscovite si biotit etc. La partea
superioara a seriei de Somes se intalneste o zona diaftorizata formata din sisturi
sericito-cuartitice cu biotit, in unele interpretari descrisa drept seria de Arada.
Seria de Baia de Aries include sisturi cristaline mezometamorfice care formeaza in
intregime pintenul de cristalin de la Baia de Aries. Este alcatuita din filite microblastice
cu granati, sisturi micacee cu granati, pragnaise cu biotit si granati, amfibolite si calcare
marmoreene. Sisturi cristaline similar se cunosc si in partea estica a Muntilor highis,
unde au fost descrise drept seria de Madrizesti, fiind socotita sincrona cu seria Baia
de Aries. Tot in randul cristalinului de Baia de Ariesar intra si ceea ce s-a numit
marmurele de Sohodol dintre Avram Iancu si Campeni, care in unele interpretari sunt
trecute in randul sisturilor cristaline hercinice.
Seria de Bistra cuprinde o suita groasa de sisturi cristaline cu caractere
epimetamorfice care se dispun peste zona retromorfozata a Seriei de Somes. Este
reprezentata prin sisturi sericito-cloritoase si sericito-cuartitice cu intercalatii frecvente
de sisturi amfibolice. De la diferite nivele se cunoaste o asociatie microfloristica cu
Leiospharcridium sp., Laminarites sp, care ar indica intervalul Proterozoic terminalCambrian inferior. Seria de Bistra se intalneste in partea de sud-vest a Muntilor Gilau, in
partea estica a acestora si in bazinul raului Dragan.
Seria de Biharia isi are dezvoltarea tipica in masivul cu acelasi nume si se urmareste
in lungul vaii Ariesului si in bazinul vaii Iara. Printre principalii constituenti se numara
sisturile cloritoase cu profiroblaste de albit in alternanta cu alte varietati de sisturi verzi
car formeaza fondul acestei serii; la acestea se adauga gnaise albitice, sisturi cloritoase
si epidotice cu clacit etc.; sunt frecvente si ortoamfibolitele . Caracteristica este de
asemenea o intercalatie de calcare dolomitice cristaline. In nivelele inferioare ale seriei,
local, biotitul si granatul sunt cloritizate.
Seria de Muncelu incheie suita sisturilor cristaline prehercinice. Isi are dezvoltarea
tipica in Varful Muncelu, de unde se continua spre est. Seria de Muncelu include sisturi
sericito-cloritoase, sisturi sericitoase cu albit, gnaise albitice, gnaise ocular, cuartite
~ 13 ~
Autohtonul de Bihor
~ 14 ~
Muntii Apuseni de sud se delimiteaza intre Mures si aliniamentul Salciua-CampeniHalmagiu-Madrizesti-Barzava, incluzand Muntii Trascau, Muntii Abrudului, Muntii
Vintului si Muntii Drocea. Ei mai sunt cunoscuti si sub denumirea de Muntii Metaliferi.
Din punct de vedre geologic, geosinclinalul din care au evoluat Muntii Apuseni de sud
a aparut in Jurasic si nu cu mult inainte de Jurasicul mediu. Primul act a constat dintr-o
intense activitate magmatica, de tip initial, cand a fost pusa in loc o buna parte din masa
ofiolitica ce formeaza partea cea mai trista a edificiului Muntilor apuseni de sud.
Incepand din Jurasicul mediu s-a declansat procesul de sedimentare, iar activitatea
magmatica a continuat intermittent pana spre sfarsitul Cretacicului inferior, cand
inceteaza; procesul de sedimentare insa se continua pana la sfarsitul Cretacicului. In
Cretacicul inferior se produce diastrofismul. In continuare, acumularile mai poarta
intructiva amprenta formatiunilor sinorogene.
La sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului, Muntii Apuseni de sud sunt
afectati de vulcanismul laramic, iar in Miocen se formeaza depresiunile intramontane si
are loc vulcanismul neogen. Asadar, in structura Muntilor Apuseni de sud se deosebesc
urmatoarele unitati lito- si structurogenetice: masivele cristaline, magmatitele ofiolitice,
formatiunile sedimentare prelaramice, depresiunile intramontane si vulcanitele neogene.
Masivele cristaline, ocupa arii restranse, delimitandu-se sub forma a doua insule in
Muntii Trascaului si o a treia in regiunea Rapolt de pe valea Muresului.
Cristalinul din Muntii Trascau apare sub forma unui masiv care traverseaza valea
Ariesului si altul mai la sud spre izvoarele raului Geoagiu. La alcatuirea acestora
participa, in mare masura, sisturi cristaline prehercinice si mai putin sisturi cristaline
hercinice. Primele prezinta marea asemanare cu acelea din Seria Baia de Aries din
Muntii Apuseni, si sunt alcatuite din micasisturi cu cuart, muscovite si biotit, amphibolite
si calcare dolomitice cristaline. Ansamblul acestora alcatuieste seria de Lnca-Vidolm.
Sisturile cristaline hercinice se intalnesc in partea sudica a insulei de pe valea
Ariesului si sunt reprezentate prin sisturi sericito-cloritoase, cuartite grafitoase, calcare
si dolomite cristaline, in care s-au gasit entroce cu crinoizi
Insula de cristalin de la Rapolt este formata numai din sisturi cristaline hercinice, care
reprezinta o prelungire a sisturilor cristaline din Muntii Poiana Rusca. Se intalnesc
sisturi sericito-cloritoase, sisturi grafitoase, roci porfiroide si calcare cristaline.
~ 15 ~
~ 16 ~
Masivul Poiana Rusca este constituit, din punct de vedere geologic, din sisturi
cristaline epimetamorfice transversate de corpuri magmatice: dolomitele, banatitele si
andezitele.
In evolutia sinclinalului- acolo unde a actionat metamorfismul s-au pus in evident o
succesiune de sisturi cristaline, compuse din cateva serii litologice. Sisturile cristaline
sunt separate printr-o dislocatie majora, in doua unitati tectonice: unitatea
mezometamorfica in sud si unitatea epimetamorfica in nord, ultima alcatuind Cristalinul
de Poiana Rusca.
Succesiunea inferioara, atribuita Paleozoicului inferior, reuneste termenii stratigrafici
cei mai vechi ai cristalinului de Poiana Rusca, constituind Seria de Batrana. Elementele
predominante sunt reprezentate prin sisturile sericito-cloritoase. In cadrul acestui
~ 17 ~
~ 18 ~
~ 19 ~
Capitolul IV : Tectonica
4.1 Tectonica Muntilor Apuseni
~ 20 ~
~ 21 ~
Formatiuni metamorfice, raspndite n cea mai mare parte a ariei cu relief muntos. In
jumatatea sudica amuntilor, la sud de aliniamentul Tincova-Ruschita-Vadu Dobrii-Cincis,
marcat prin mai multe dislocatii tectonice importante, afloreaza roci intens
metamorfozate cunoscute si sub denumirea de ,,cristalinul getic". Aceste sisturi
cristaline snt reprezentate prin micasisturi, micasisturi cu granati, amfibolite, gnaise si
gnaise oculare.
Subordonat, apar intercalatii subtiri de calcare si corpuri mici de roci granitoide. Vrsta
acestor formatiuni metamorfice, care n ansamblul lor se ncadreaza n seria de SebesLotru, se esti-meaza la 850-1 000 milioane ani. Relieful format pe sisturile cristaline
mentionate se caracterizeaza prin culmi nalte cu pante abrupte. Versantii prapastiosi ai
Cheilor Cernei snt sapati n gnaisele oculare de la NE de Lunca Cernii. In partea de est
a cristalinului getic se contureaza o zona alungita, orientata E-V, constituita din sisturi
cristaline mai tinere (Precambrian superior-Cambrian) si mai slab metamorfozate, n
care se intercaleaza nivele cu calcare, dolomite si sisturi amfibolice. Aceste formatiuni,
cunoscute sub denumirea de seria de Dabca, formeaza culmea Prislop-Varatic.
Jumatatea nordica a reliefului muntos se dezvolta pe rocile cristaline mai slab
metamorfozate care formeaza ,,Cristalinul de Poiana Rusca". Vrsta acestor formatiuni
este paleozoica (400-320 mi-lioane ani), iar metamorfismul este varistic (310 milioane
~ 22 ~
~ 23 ~
CONCLUZII FINALE
Carpatii Occidentali sunt formati din 3 grupe mai mari, impartite la randul lor n 18 grupe
montane distincte morfologic, geofizic si geografic:
-Muntii Banatului
-Poiana Rusca
-Munii Apuseni
Muntii Apuseni, ca unitate geologica structural majora, sunt delimitati de cursul
Muresului la sud si de Crisul Repede la Nord; spre vest dau o serie de promontorii care
inainteaza in domeniul Campiei Crisurilor, iar spre est, o linie curba cu un intrand ce
contureaza golful de la Huedin.
Din punct de vedere morfologic, Muntii Apuseni se prezinta ca un bastion compact,
lobat, cu o inaltime medie de 700 m si maxima de 1850 m. Nordul central al Muntilor
Apuseni il constituie Muntii Padurea Craiului, care se intinde la vest de Valea Iadului si
scade treptat in inaltime formand promontoriul nord-vestic al Muntilor Apuseni.
Muntii Banatului- Alcatuirea geologica, predominant calcaroasa, imprima regiunii un
caracter morfologic aparte. Fenomenele carstice sunt foarte frecvente, oferind peisaje
remarcabile prin frumusetea lor.
In aceasta parte, se intalnesc inaltimile cele mai semete din intreaga zona; cel mai
inalt punct este Vf. Leordisului din Culmea Plesiva, care atinge 1159 m, urmat de Vf.
Plesiva 1144 m.
Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza priuntr-un relief nivelat in trepte si
fragmentat in culmi lungi, ale caror inaltimi maxime oscileaza in jur de 1300 m. In zonele
marginale de est, nord-vest si sud-vest, si anume in regiunile Hateg-Deva, Dobra-Lugoj
si Tincova-Maciova, intre zona muntoasa si depresiunile periferice se contureaza un
relief de dealuri cu altitudini cuprinse intre 200-300 m.In stanga vaii Bega, intre Margina
si Traian Vuia, acest relief ondulat trece in terase fluviatile axtinse.
Muntii Apuseni de nord, ca unitate structurala, include masivele: Gilau, Bihor,
Vladeasa, Padurea Craiului, Biharia, Moma-Codru si Highis; ca arhitectura, ei sunt un
rezultat al ciclului tectonomagmatic aplin cand au fost regenerate structure mai vechi.
Asadar, in istoria Muntilor Apuseni de nord se distinge o etapa prealpina.
Muntii Apuseni de sud se delimiteaza intre Mures si aliniamentul Salciua-CampeniHalmagiu-Madrizesti-Barzava, incluzand Muntii Trascau, Muntii Abrudului, Muntii
Vintului si Muntii Drocea. Ei mai sunt cunoscuti si sub denumirea de Muntii Metaliferi.
~ 24 ~
Din punct de vedre geologic, geosinclinalul din care au evoluat Muntii Apuseni de sud
a aparut in Jurasic si nu cu mult inainte de Jurasicul mediu. Primul act a constat dintr-o
intense activitate magmatica, de tip initial, cand a fost pusa in loc o buna parte din masa
ofiolitica ce formeaza partea cea mai trista a edificiului Muntilor apuseni de sud.
Formatiunile sedimentare dintre V. Minisului si v. Nerei, teritoriu ce reprezinta treimea
mijlocie a zonei Resita-Moldova Noua, fac parte din domeniul sedimentar Getic.
Fundamentul lor este alcatuit din sisturi cristaline si roci granitice si granodioritice.
Cuvertura sedimentara cuprinde depozite paleozoice si mezozoice, incepand de la
Carboniferul superior si pana la Albian inclusiv.
Masivul Poiana Rusca este constituit, din punct de vedere geologic, din sisturi
cristaline epimetamorfice transversate de corpuri magmatice: dolomitele, banatitele si
andezitele.
In evolutia sinclinalului- acolo unde a actionat metamorfismul s-au pus in evident o
succesiune de sisturi cristaline, compuse din cateva serii litologice. Sisturile cristaline
sunt separate printr-o dislocatie majora, in doua unitati tectonice: unitatea
mezometamorfica in sud si unitatea epimetamorfica in nord, ultima alcatuind Cristalinul
de Poiana Rusca
~ 25 ~
ANEXE
Anexa nr. 1 Coloane stratigrafice si corelarea invelisului sedimentar din Muntii Apuseni.
~ 26 ~
~ 27 ~
organogene-Liasic.
BIBLOIGRAFIE
Tehnica,Bucuresti-424 pag.
~ 28 ~