UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ALE NATURII SI STIINTE AGRICOLE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

MAREA NEAGRA

PROFESOR:
STUDENTI:
LECT.UNIV.DR PLESOIANU DANIELA
STEFAN IONUT

SAVA
DOGARU

ALEXANDRU MARIAN
GRUPA I.

Situarea geografica
Marea Neagra se prezinta astazi ca
bazin periferic secundar situat la o
distanata de 3000 km de Oceanul Planetar
reprezentat de Oceanul Atlantic, de care
se leaga prin intermediul a doua bazine
marine: Marea Marmara si Marea
Mediterana.

Este situata intre Europa si Asia, avand

ca state riverane Rusia, Ucraina,
Romania, Bulgaria,Turcia si Georgia.
Prin Stramtoarea Cherci este legata
de Marea Azov, prin Bosfor de Marea
Marmara, iar prin stramtoarea
Dardanele de Marea Egee si deci
de Marea Mediterana.

Marea Neagra se caracterizeaza printrun numar mic de golfuri, prin absenta

aproape completa a insulelor si prin
tarmurile sale foarte abrupte, exceptie
facand partea de nord-vest.

Fig.nr. 1 Marea Neagra

Sursa:https://www.google.ro/search?
q=marea+neagra&espv=2&biw=1366&bih=667&tbm
=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwitrSgrq7LAhUDcRQKHS7ABTUQsAQIMA&dpr=1#tbm=is
ch&q=marea+neagra+harta&imgrc=ELsu3TjvuJ-_FM
%3A

Limitele bazinului actual al Marii Negre se inscriu intre 45 55.5 si 46 32,5

latitudine nordica si 27 27 si 41 42 longitudine estica.

Forma bazinului este eliptica, usor alungita, ingustata la mijloc. Suprafata

bazinului este de 423488 km avand un volum de apa de 537000 km. Bazinul
Marii Negre este orientat est-vest fiind o depresiune intramontana, marginit de
doua centuri de cute alpine.

La sud bazinul este marginit de Muntii Pontici cu altitudinea maxima de 3917

m, iar la est de Muntii Caucaz cu altitudine maxima de 4040 m. La nord si est
tinuturile sunt joase, cea mai accentuata forma de relief fiind Peninsula Crimeea
cu altitudinea de 400 m.

Adancimea maxima a Bazinului Marii Negre este de 2245 m, iar cea medie de
1271 m, acest lucru datorita platformei continentale foarte intinse care ocupa cca
14400 km.

In ceea ce priveste configuratia reliefului submarin al Marii Negre, el se

compune din 4 elemente fiziogeografice: platformna continentala, panta
continentala, soclul continental si platforma abisala, care intra in alcatuirea
reliefului submarin in urmatoarele procente: platforma continentala 29,8 %; panta
continentala 27,3 %; soclul continental 30,6 % si platforma abisala 12,2 %.

 Dezvoltarea maxima a platformei continentale este in vestul Peninsulei Crimeea,

unde latimea ei poate depasi 190 km. De-a lungul coastelor turcesti si la sud de
Crimeea latimea platformei continentale depaseste rareori 20 km.
In dreptul coastelor bulgaresti si ale Turciei europene latimea medie a platformei este
de 40 km. Adancimea limita a platformei continentale variaza intre 130 si 210 m.
Prin stramtoarea ingusta a Bosforului se leaga la sud-vest de Marea Marmara, iar
prin stramtoarea Kerci se leaga in partea nord-estica cu Marea Azov.
Panta continentala este de 2 tipuri diferite: o parte abrupta, care este prezenta de-a
lungul coastelor Turciei, Muntilor Caucaz si Peninsulei Crimeea si de o parte mai lina
amplasata la vest de Crimeea si sud-vestul Marii Azov si care a aparut ca urmare a
intenselor si indelungatelor procese de sedimentare, intretinute de afluentii majori
dispre continent in frunte cu Dunarea.
Latimea aferenta soclului continental este de asemenea variabil, subunitatea ei cea
mai caracteristica fiind situata in jumatatea vestica a bazinului, in dreptul gurilor
Dunarii, unde acumularile de sediment intervin cu forme de relief mai elevate, care
separa in doua campuri inegale platforma abisala.

Fig. nr.2 Limitele Marii Negre

Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr
%C4%83#/media/File:PitmanKaradeniz.jpg

Istoricul cercetarilor
Cei mai dintai mentionati locuitori ai tarmurilor Marii Negre, anume Cimerienii i Scitii
o denumeau Axaina, adica "albastru nchis". In vremea colonizarii grecesti marea se
numea Pontos Euxeinos, adica "marea primitoare", poate prin preluare fonetica a
denumirii Axaina. Romanii au transcris denumirea sub forma Pontus Euxinus,
folosind insa si Mare Scythicum .
Calificativul Neagra, apare n secolul XV e.n. odata cu extinderea Imperiului turcesc,
si exista trei ipoteze explicative, toate trei discutate :
Cea mai populara, dar neconfirmata de nicio sursa, afirma ca ar fi culoarea marii la
vreme rea;
Teoria cea mai des citata in sursele anglo-saxone este ca Neagra ar fi o traducere a
cuvantului scitic axaina ;
O alta ipoteza este ca denumirea i-ar fi fost data de Turcii Selgiuci instalati
in Anatolia din secolul XI, apoi generalizata de Otomani de jur imprejurul marii, si in
sfarsit tradusa in ruseste, romaneste, bulgareste pe masura ce aceste popoare au
acces din nou la tarmurile Marii cea Mare.

 Ca urmare a pozitiei sale, tarmurile Marii Negre au fost parcurse, colonizate si sunt
astazi populate de numeroase popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele
mai vechi popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Romanii, Lazii, Gruzinii i
Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii si alte popoare turcice (de
exemplu Gagauzii si Tatarii) sau Mongolii (veniti n regiune in sec. XIII), Ucrainienii,
Rusii (printre care Lipovenii) si altii. Toate aceste popoare prezinta astazi o serie de
traditii, legende si alte forme de folclor legate de Marea Neagra.
Etajul mediolitoral al Marii Negre, cuprinzand zona de spargere a valurilor (0-0,5 m
adancime), adaposteste n portiunile pietroase organisme - animale si vegetale - care
se fixeaza puternic si pot suporta unele perioade de uscare.
Cateva orase importante se afla la Marea Neagra, cum ar
fi Burgas, Varna, Constanta, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi
si Trabzon. Un oras care nu se afla propriu-zis la Marea Neagra, dar este mult legat
istoric si economic de aceasta mare este orasul Istanbul (mai
demult Constantinopol si capitala Imperiului Bizantin).

Temperatura apei Marii Negre

Temperatura apelor la suprafata, ca si temperatura aerului, se caracterizeaza prin
diferente marcante intre cele doua compatimente, de vest si de est, intre care se afla
partea centrala cu caracter de tranzitie.
Cele mai mari diferente se inregistreaza iarna, cele din timpul iernii fiind
neinsemnate. Toamna, racitrea apelor de la suprafata incepe din nord-vest (di Golful
Fidonisi), unde in luna septembrie se inregistreaza o medie de 18,4 C, spre coltul
sud-estic, unde media lunii septembrie este de 21,1 C.
Apele de suprafata din compartimentul vestic se caracterizeaza prin cea mai mare
heterogenitate termica, cauzele fiind legate de aportul apelor fluviale si de vanturile
dominante, reci si uscate care bat din nord-est.
Temperatura medie a apelor de suprafata se distribuie dupa un model cu gradienti
termici pronuntati spre extremele bazinelor vestic si estic si cu gradienti mici in parte
centrala.
Temoeratura apelor in profilvertical prezinta o stratificare specifica Marii Negre.
In bazinul adanc al Marii Negre, vara, se inregistreaza urmatoarea stratificatie
termica medie:
stratul de amestec, situat intre suprafata si 10-12 m adancime, cu diferente intre
suprafata si limita inferioara de 1-1,5 C

Stratul termoclinei sezoniere situat intre adancimile de 10-12 m si 40-45 m, in care

gradientul termic atinge 12-14 C.
Stratul intermediar rece siituat intre adancimile de 40-45 m si 130-150 m, in care
temperatura scade cu 1-1,5 C.
Stratul intermediar, situat intre adancimile de 130-150 m si cca -1500 m, in care se
inregistreaza o inversiune termica, temperatura crescand usor de la 8 C la 8,8 C.
Stratul profund situat intre 1500 m si cele mai mari adancimi, in care temperatura
creste de la 8,8 la 8,9 C mentionandu-se apoi constanta la 8,9 C.
Iarna, stratul de amestec, temperatura scade de la 2-8 C, ceea ce conduce la
aparitia unei inversiuni de temperatura in straturile de deasupra stratului intermediar
rece
Distributia temperaturii pe verticala este specifica Marii Negre si prezinta 3 elemente
de originalitate:
Prezenta stratului intermediar rece
Lipsa unei termocline permanente tipice
Prezenta apelor intermediare si profunde mai calde decat apa de la aceeasi
adancime din Oceanul Planetar.

Salinitatea Marii Negre

In trecutul geologic salinitatea apei Marii Negre nu a variat in limite largi. Judecand
dupa fauna care s-a pastrat in Marea Caspica si unele limanuri adiacente, vechiul
bazin al Marii Negre, dinaintea mentinerii legaturii cu Marea Marmara a avut in trecut
o salnitate relativ mica. Ultima legatura care s-a stabilit intre Marea Neagra si restul
Oceanului Planetar a stabilit schimbul de ape prin Bosfor, astfel incat in prezent
Marea Neagra se afla intr-o stare de relativa stabilitate salina.
Marea Neagra este cel mai mare bazin salmastru de pe glob, caracterizat printr-un
continut de saruri, datorata originii sale, a aportului considerabil de ape dulci fluviale,
aportului de ape dulci sub forma de precipitatii, aportului de ape dulci din Marea Azov
si comunicarii reduse cu Marea Marmara. Salinitatea apelor superficiale este de 1718 , ceea ce inseamna ca este de doua ori mai scazuta decat a aceanului.
Procesul de salinizare, pana la atingerea acutualului nivel de concentratie, a avut o
durata de 6000 ani. Echilibrul bugetului mineral al Marii Negre a fost atins cu 1000 de
ani in urma, inclusiv stratificarea pe verticala a concentratiei saline.
Echilibrul salin din bazinul modern al Marii Negre s-a format in urma unui proces
indelungat de schimburi de apa prin stramtori precum si in urma stabilirii regimului
hidrologic care intervine in stabilirea bilantului hidric general al bazinului.

 Variatiile sezoniere ale salinitatii la suprafat marii inregistreaza valori mari. Astfel,
dupa datele din Black Sea GIS:
Iarna, valorile minime sunt de 15,44 % si se inregistreaza in largul Deltei Dunarii si in
Golful Odessa; cea mai mare parte a suprafetei marii din compartimentul vestic are
salinitatea de 18,28%, iar apele caucaziene au 17, 97%
Primavara, minima este de 12,06% si se inregistreaza in largul Deltei Dunarii si in
Golful Odessa; cea mai mare parte a apelor de la suprafata au salinitati de 18,2018,35%
Vara, minima se inregistreaza in fata Deltei Dunarii si in Golful Odessa, prezentand
valori care variaza intre 14-15 %; in partea centrala a bazinului, salinitatea variaza
intre 18 si 18,50%, iar pe coasta caucaziana, intre 16,9 si 17,5%
Toamna, se inregistreaza valori minine in nord-vestul Marii Negre, unde variaza intre
14 si 16%; in centrul bazinului sunt salinitati de 18-18,50%, iar in apele caucaziene,
intre 17 si 18%
Variatiile sezoniere sunt legate evident de aportul apelor fluviale spre Marea Neagra
si de raportul dintre precipitatiile atmosferice si eavaporare.
Variatia salinitatii pe vertcala in bazinul adanca urmeaza o traiectorie specifica
bazinului Marii Negre, diferita de restul Oceanului Planetar prin extensiunea larga a
haloclinei.

Clima din regiunea Marii Negre

Marea Neagra se afla in zona temperata, clima de deasupra acvatorului fiind
influentata hotarator de principalii centri barici care guverneaza circulatia generala a
astmosferei Europei de Sud-Est.
Clima Marii Negre prezinta, pe cea mai mare parte a suprafetei, caracter semiarid,
evaporatie fiind de 300-400 km/an, iar cantitatea de precipitatii de numai 225300km/an
Relieful continental din jurul Marii Negre determina distributia neuniforma a factorilor
dinamici ai climei deasupra acvatorului.
Vara, temperatura aerului este relativ uniforma, diferentierile facandu-se numai la
nivelul zecimilor de grad. Precipitatiile sunt mai evident diferentiate.
Iarna, temperatura aerului este foarte diferentiata, minimele fiind de -0,7 C in coltul
nord-vestic, iar maximele de 6,9 C, in sud-estul bazinului. Precipitatiile prezinte o
distributie extrem de diferita in cadrul bazinului, intre sub 40 mm, in nord-vest, si
peste 140 mm, in sud-est.
Vantul si procesele eoliene deasupra marii au importanta deosebita, determinand
morfologia si dimanica valorilor, starea apelor in stratul de amestec, circulatia de
suprafata, procesele superficiale de amestec si chiar circulatia prin Str. Bosfor

Relieful bazinului Marii Negre

Relieful bazinului Marii Negre
se subdivide, din punct de vedere
morfotectonic si morfostructurat
in doua provincii: centrala si
marginala.
Provincia centrala, dezvoltata
pe crusta bazaltica de tip oceanic
si partial pe crusta continentala,
cuprinde Campia Abisala
Euxinica situata la adancimi sub
2000 m.
Provincia marginala are o
structura mult mai complexa.
Relieful acestei provincii poate fii
asociat marginilor continentale
oceanice, prezentand diferente
marcante pe fiecare dintre laturile
sale.

Fig. nr. 3 Relieful Marii Negre

Sursa: Geofrafia Marii Negre

 Latura nordica poate fi asemanata cu merginile continentale pasive, stabile,

prezentand toate trasaturile morfologice specifice: campie costiera, campii litorale,
shelf continental larg exinse, versant continental usor inclinat, glacis continental larg.
Laturile sudica si estica sunt asemanatoare marginilor continentale actve, instabile,
fara campii costiere, cu campii litorale putine si reduse ca extensiune, cu shelfuri
continentale inguste, versant continental abrupt si glacisuri continentale inguste si
abrupte.
Latura vestica are trasaturi mixte strans legate de structura, tectonica si
morfogeneza.

Tabel nr.1 Populatia statelor riverane Marii Negre.

Nr.crt

Statul

Numarul de locuitori

Turcia

75932348

Ucraina

45362900

Romania

19910995

Federatia Rusa

143819569

Bulgaria

Georgia

7223938
4935880

TOTAL

292299108

Porturi importante de pe coasta Marii Negre.

Porturile importante de pe coasta Marii Negre sunt: Constanta si Sulina
(Romania), Odessa, Sevastopol si Yalta (Ucraina), Tuapse, Poti si Batumi
(Georgia), Samsun si Istanbul (Turcia), Burgas si Varna (Bulgaria).