Curs 2 Legatura Marii Negre prin intermediul stramtorilor cu acvatoriile invecinate Marea Neagra comunica cu marile invecinate prin

doua stramtori: Bosfor si Kerci. 1. Stramtoarea Bosfor Marea Neagra este in legatura cu Marea Mediterana, iar prin intermediul acesteia cu Oceanul Planetar prin stramtorile turcesti: Bosfor numita si str. Istanbul si Dardanele (Canakkale). Lungimea stramtorii Bosfor este de 31 km si o adancime maxima de 110 m. Prezinta doua praguri importante, unul la nord la intrarea in Marea Neagra si unul la suds pre Marea Egee. Stramtoarea este situate intr-o zona formata din roci paleozoice (gresii, sisturi argiloase, calcare cristaline), strapunse de roci eruptive. Regiunea Bosforului a fost afectata de miscari tectonice intense care au condus la aparitia unor falii situate la nord si sud precum si a unora orientate pe directia nord-est, sud-vest. Formarea str. Bosfor a fost explicate prin mai multe ipoteze: - Ipoteza antecedentei: sustine ca stramtoarea reprezinta o vale ce s-a adancit treptat in urma eroziunii fluvial devenind stramtoare la inceputul cuaternarului. - Ipoteza tectonica: presupune ca stramtoarea s-ar fi format printr-o serie de prabusiri tectonice. - Ipoteza mixta: stramtoarea este rezultatul atat a proceselor tectonice cat si a celor fluvial, aceasta formandu-se in mai multe etape incepand de la nord catre sud, ultimul prag prabusindu-se in holocen. Schimbul de ape prin Bosfor In prezent se presupune ca in urma cu 17.000 de ani Marea Neagra ar fi fost un lac cu apa dulce, a carei nivel se afla la -140 m fata de nivelul actual. Mai tarziu, nivelul a crescut pana la -15 m in timp ce al Marii Marmara se afla la -60 m fata de nivelul actual. Astfel are loc o scurgere violent a apelor Marii Negre prin Bosfor spre Marea Marmara. Ulterior creste nivelul Marii Egee, iar al Marii Negre scade fata de cotele actuale, pragul Nordic se prabuseste formandu-se o cascada uriasa prin care se scurgeau apele din Mediterana. Intre Marea Neagra si Marea Mediterana prin intermediul str. Bosfor are loc un schimb de ape ce poate sa atinga valori de peste 10.000 mc/s, ape ce patrund dinspre Marea Mediterana spre Marea Neagra fiind mai sarate, mai calde si conducand deci la o serie de modificari in structura acvatoriului Marii Negre. 2. Stramtoarea Kerci Are o importanta mai scazuta pentru Marea Neagra, datorita dimensiunilor mai reduse ale Marii Azov. Are o lungime mai mare de 45 km, o adancime maxima de 18 m si prezinta o succesiune de 4 sectoare inguste intre care se afla: Golful Taman, Kerci si Kamis-Burun. Prin stramtoarea

Kerci se desfasoara o circulatie contrara care asigura schimbul de ape cu Marea Neagra. Astfel din Marea Azov se scurg anual in Marea Neagra pana la 95 kmc de apa cu o salinitate de 8-10 la mie, iar din Marea Neagra spre Marea Azov, 70 kmc de apa cu o salinitate de 16-18 la mie. Bazinul hidrografic al Marii Negre Bazinul are o suprafata mare de peste 1.800.000 kmp, fiind extins in Europa si Asia Mica. In cadrul bazinului hidrografic al Marii Negre se diferentiaza 4 categorii de bazine: 1. Bazinul vestic si nord-vestic: are cea mai mare extensiune, reprezinta peste 82% din totalul bazinelor hidrografice ce apartin Marii Negre si tot aici sunt cele mai mari bazine hidrografice afluente Marii Negre ( Dunarea, Nistru, Nipru si Bug). Acestea transporta un debit lichid mediu anual de 261 kmc/an ceea ce reprezinta 76% din debitul affluent al Marii Negre. Debitul solid reprezinta atat aluviunile in suspensie cat si sarurile dizolvate si material organic. Acesta atinge 150.000.000 t/an, avand un rol important in functionarea sistemelor in acvatoriul marin cat si in distributia sedimentelor recente. 2. Bazinele din Crimeea: au o suprafata de doar 2700 kmp, cele mai inseminate rauri sunt: Cernaya, Belbek, Alma si Kacea. 3. Bazinele caucaziene: cuprinde o suprafata de 75.000 kmp, cu raurile Kuban, Rioni, Kirok, Kodori. 4. Bazinele din Asia Mica: reprezinta o suprafata mai insemnata, aproape 260.000 kmp. Clima din regiunea Marii Negre Marea Neagra se afla situate in plin climat temperat, climatul fiind influentat de centrii barici care actioneaza in sud-estul Europei: anticiclonul subtropical al Azorelor, anticilonii continentali Euro-asiatici, dar si ciclonii din Marea Mediterana si din nordul Oceanului Atlantic. Clima Marii Negre prezinta in cea mai mare parte un caracter semiarid, cu o evaporatie cuprinsa intre 300-400 kmc/an, fata de cantitatea de precipitatii de numai 225-300 kmc/an. Relieful continental din jurul Marii Negre determina distributia neuniforma a factorilor dinamici ai climei. Deschiderea spre nord spre stepele pontice permite patrunderea maselor de aer continental uscate si reci, Muntii Carpati si Muntii Balcani reduc patrunderea maselor de aer vestice, iar barajul Muntilor Caucaz determina conditii de adapost pentru toata latura nord-estica a bazinului. In functie de distributia spatiala a Marii Negre se identifica 3 compartimente cu clima specifica: a. Compartimentul vestic Este larg deschis spre nord, nord-est si prezinta ierni reci si uscate cu vanturi puternice, temperature medie multianuala a lunii ianuarie creste de la -0,6 la 3 grade C. Precipitatiile variaza intre 38-50 mm, iar evaporatia intre 30-80 mm. Vara temperature medie atinge 22

grade C, precipitatiile sunt moderate intre 25-35 mm, in schimb evaporatia este intre 80130 mm. Mediile anuale ale precipitatiilor variaza intre 350 mm pana la 600 mm, iar valorile evaporatiei medii intre 800-975 mm. b. Compartimentul estic Este situat la adapostul muntilor Caucaz cu temperature medii de 14-15 grade C, cu ierni calde si umede, iar verile moderate din punct de vedere al temperaturilor si ploioase. Precipitatiile medii oscileaza intre 600 mm in nordul zonei, si pana la 1700 mm in sudul compartimentului. c. Compartimentul central Prezinta trasaturi climatic de tranzitie intre cele doua zone estica si vestica. Vantul si procesele eoliene au o deosebita importanta determinand morfologia si dinamica valurilor, starea apelor in stadiul de amestec, circulatia de suprafata, procesele de amestec si circulatia prin Bosfor. Directia predominant a vantului pe timpul iernii este din directia N, NE, in compartimentul vestic si central si din directia sudica si sud-vestica in compartimentul estic.