Marea Neagră

Apele României
Poziția geografică. Date
de identificare
• Marea Neagră este situată
latitudinal în emisfera nordică
și longitudinal în emisfera
estică, fiind străbătută de
Paralela de 45° lat. N.
• Aceasta se află în S-E
Europei, la limită cu Asia,
făcând trecerea din Europa la
Asia, astfel numindu-se mare
intercontinentală.
• Este o mare relativ mică,
ocupând doar 423 488 km2 .
• Formarea Mării Negre a început acum aproximativ 6 milioane de ani, când, între
bazinul Vienei și Marea Caspică s-a individualizat Marea Sarmatică (Marea Neagră
fiind un rest al acestei mări).
• Marea Neagră este o mare de tip continental, care comunică cu Marea Marmara și
Azov.
• Strâmtorile prin care se efectuează comunicarea sunt: Str. Kerci (M. Azov) și Str.
Bosfor (M. Marmara) .
• Țărmurile sunt puțin crestate, cu peninsule, insule și golfuri reduse la număr (Pen.
Crimeea, Pen. Sinop Golful Odessa, Golful Burgas, I. Șerpilor, I. Sacalin).
• Relieful Mării Negre cuprinde platforma continentală (cu adâncimi de până la
200m), care este mai dezvoltată în partea de nord-vest; abruptul continental (200 –
2000m adâncime) și bazinul Mării Negre/câmpia abisală (2000 – 2245m
adâncime).
• Bilanțul apelor Mării Negre este pozitiv, totalitatea aportului de ape (precipitații și
râuri, din care Dunărea aduce ½) fiind mai mare decât pierderile (prin evaporarea
apei), din acest motiv suprafața mării este într-o foarte ușoară creștere,
denumită transgresiune.
• Principalele râuri care alimentează Marea Neagră sunt: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru,
Kuban, Kîzîl-Irmak etc.
 Straturile de apă ale Mării Negre
Marea Neagră are două straturi de apă:
• stratul de suprafață: se regăsește până la 180m adâncime, are
o salinitate de 17-18‰, cu O2 dizolvat și forme de viață (guvizi, stavrizi,
hamsii, calcan ș.a.);
• stratul de adâncime: se regăsește între 180 – 2211/2245m, cu salinitate mai
mare (21-22‰), fără oxigen, în care se formează, prin descompunerea
resturilor organice, hidrogen sulfurat – un gaz toxic care nu întreține viața).
Între cele două straturi nu se produc schimburi de apă, iar curenții verticali
lipsesc, stratul de la suprafață, cu o densitate mai redusă, plutind, de fapt,
peste stratul de adâncime.
 Mișcările apei. Curenții
• Mișcările apei sunt reprezentate prin valuri, curenți marini și o
maree foarte slabă (8–12 cm).
• Curenții de suprafață (circulari) sunt provocați de vânturi și au
contribuit la formarea Deltei Dunării, a lagunelor și limanurilor de
pe țărmul Mării Negre prin crearea unor cordoane de nisip.
• Curenții de descărcare și de compensație din Strâmtoarea
Bosfor (curentul de descărcare, care curge la suprafață dinspre
Marea Neagră spre Marea Marmara și curentul de compensație în
sens invers, pe la adâncime).
 Climatul. Temperatura apei
• Temperatura apei variază la suprafață în funcție de anotimp, se
pot înregistra peste 22 C vara, iar iarna pot fi și temperaturi de
îngheț (în iernile foarte geroase suprafața mării la țărm poate să
înghețe). În adâncime temperatura apei este constantă, 8–9 C.
• Poziția geografică în lungul paralelei de 45 l̊ at. N și în partea sud-
estică Europei, îi conferă Mării Negre un climat temperat
continental în jumătatea nordică și unul subtropical în jumătatea
sudică. Temperatura medie anuală a apei crește de la 11 C ̊ , în
nord-vest, în Golful Odessa, până la 16 C ̊ în sud-est, la Batumi.
 Litoralul românesc. Biodiversitatea
• Litoralul românesc al Mării Negre se desfășoară de la vărsarea brațului Chilia în Marea
Neagră și până la Vama Veche, pe o lungime de 245 km. Acesta cuprinde două sectoare:
nordic jos (deltaic) și lagunar între Capul Musura și Capul Midia (165km) și unul sudic înalt
cu plaje și faleze între Capul Midia și Vama Veche (80km), în acest sector dezvoltându-se
stațiunile românești.
• Biodiversitatea Mării Negre este mai redusă din cauza salinității, a apelor mai reci și
existenței stratului anoxic (fără oxigen).
• În Marea Neagră există diferite specii de alge (roșii, brune și verzi), foarte importante în
ecosistemul acesteia datorită procesului de fotosinteză și pentru că furnizează hrană și
adăpost unor specii de pești.
• Fauna Mării Negre este reprezentată de meduze, pești (hamsia, calcanul, pisica de mare,
vulpea de mare, stavridul, chefalul, pălămida, scrumbia albastră, rechini mici, sturioni —
nisetrul, morunul, cega și păstruga) și mamifere (delfinul, foca mediteraneană și marsuinul).
Pe țărm trăiesc specii de păsări, cum ar fi furtunarul și pescărușul. Specificul faunei din
Marea Neagră este dat de prezența sturionilor.
 Curiozități
• Marea Neagră permite statelor riverane realizarea legăturilor
comerciale cu celelalte state ale lumii, prin porturi (Constanța,
Sulina, Mangalia, Odessa, Burgas, Istanbul, Zonguldak, Sinope,
Trabzon, Batumi, Poti, Suhumi, Soci, Novorossiik, Ialta, Sevastopol) din
România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Federația Rusă și Ucraina. În lungul
țărmurilor Mării Negre au apărut așezări care au evoluat în mari porturi,
cu amenajări și activități diversificate. În platforma continentală a Mării
Negre există zăcăminte de petrol și gaze naturale, iar în apele mării
trăiește o bogată faună piscicolă.
• Eutrofizarea este lanțul de procese prin care deșeurile menajere,
agricole și industriale, bogate în nutrienți, ajung în apele mării, ducând
la reproducerea excesivă a planctonului și a algelor.
 Bibliografie
• Manual de Geografie, Editura Art, clasa a VIII-a, 2020
• Manual de Geografie, Editura Sigma, clasa a VIII-a, 2020
• Manual de Geografie, E.D.P., clasa a VIII-a, 2020
• Manual de Geografie, Editura Corint, clasa a VIII-a, 2008

Un proiect realizat de:

David-Luca Pășcuțiu, Liceul Teoretic „Adam Müller
Guttenbrunn” Arad