MAREA NEAGRA

Istorie

Dovezi arheologice – vase de ceramic a apartinând culturii Gumelnita

(Agigea si Sarighiol) - atesta locuirea din epoca paleolitica a zonei
Dobrogei. Epoca bronzului marcheaza stabilirea triburilor tracice în aceste
locuri.
Marea Neagr a a reprezenta t, din cele mai vechi timpuri, o cale de
legatura prin intermediul careia popula tia costiera din regiunile pontice a
intrat în contact cu cultura miceniana. Începând cu sec. al VIII-lea î.e.n. , pe
tarmurile Marii Negre pe care colonistii greci o numeau Pontus Euxinus
(Marea Ospitaliera sau Primitoare), acestia au întemeiat orase (Phanagoria,
Kimmerike, Apolonia Pontic a, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis,
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia etc.) cu un important rol

economic, politic si cultural. Dupa expeditia lui Pericle în Pont (437 î.e.n.),
un rol marcant în viata economica a bazinului Marii Negre l- a avut orasul
Atena. Mai târziu, în anul 88 î.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea,
Eupator, care devenise cârmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor
din jurul M arii Negre (cu exceptia Bitiniei), a însemnat o amenintare majora
pentru influenta romana în Orient. La mijlocul secolului I î.e.n., Burebista,
conducatorul statului dac timpuriu, a stapânit si tarmul stâng al Marii Negre,
cuprins între Nistru si Apolonia Pontica.
În anul 46 e.n., Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa în
provincia Moesia. Orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre
(Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel în stapânirea Romei, cunoscand o
noua perioada de dezvoltare economic a si culturala (perioada romana).
Dominatia romana în bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-
bizantin a (în secolele IV-VII) care, pentru a-si mentine autoritatea asupra
drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa înfrânga rivalitatea
statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucerirea
Constantinopolului de catre crucia tii apuseni (1204), pe litoralul de sud al
Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a
început si patrunderea neguta torilor genovezi si venetieni care, pâna la
cucerirea turceasca, si-au instituit monopolul comercial în bazinul Marii
Negre.
În perioada sec olelor XIV- XV, Marea Neagra constituia hotarul de
est al Moldovei si al Tarii Rom ânesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei
sub suveranitatea turceasca (1475), caderea Chiliei si a Ceta tii Albe în mâna
turcilor (1484), aproape întreg litoralul Marii Negre se afla în stapânirea
Imperiului Otoman.
Marea Neagra

În urma razboa ielor ruso-turce din secolele XVIII-XIX, stapânirea

turceasc a s-a retras continuu, pâna când, în urma primului razboi balcanic,
în 1912, stapânirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a
capatat aproximativ configuratia actuala.

11.1 Marea Neagra - caracteristici fizico-geografice

Marea Neagra este o mare intercontinentala, cu forma relativ ovala
(vezi harta 11.1)73, cu orientare est-vest, fiind o depresiune intermontana
între doua cutari alpine care separa Europa de SE de Asia Mica. Este situata
între paralelele de 40°54’ si 46°38’ latitudine nordica si meridianele de
27°27’ si 41°42’ longitudine estica, scaldând tarmurile Româ niei (pe
234 km lungime), Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei si Bulgariei.
Dintre toate marile, Marea Neagr a74 (413 488 km²) este cel mai mare
bazin închis din lume. Suprafata totala a Ma rii Negre este de 451 488 km²,
din care 38 000 km² apar tin anexei sale, Marea Azov. Volumul de apa este
de 529 950 km³. Adâncimea maxima este de 2 245 m si se afla în partea sa
centrala, adâ ncimea medie fiind de 1 282 m. Lungimea pe directia VE este
de 1148 km si latimea maxima , pe directia meridianului de 31°12’
longitudine estica, de 606 km. Comunica cu Marea Marmara prin
strâmtoarea Bosfor (30 km lungime, 0.7 - 3.5 km latime, între 30 - 100 m
adâ ncime) si, mai departe, cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele, iar
prin strâmtoarea Kerci (41 km lungime) comunica cu Marea Azov.
Marea Neagra are tarmurile putin crestate, însotite de numeroase
limane (în NV). Prezinta o întinsa platforma continentala (aproximativ 36%
din suprafata reliefului submarin), cu o dezvoltare mare în partea de nord si
NV. Cu exceptia Insulei Serpilor din partea de NV, Marea Neagra este
lipsita de insule si arhipelaguri.

73
Enciclopedia pentru tineri Larousse. Atlasul statelor lumii. Bucuresti, Enciclopedia
RAO, 1999
74
D. Ghinea, Enciclopedia geografica a României, Bucuresti, Editura Enciclopedica,
2000
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Harta 11.1 Europa – Marea Neagra

Marea Neagra

Suprafata bazinului sau hidrografic este de 2 405 000 km², iar aportul anual
de apa dulce este de 390 km³. În Marea Neagra se varsa fluviile Duna rea,
Don, Nipru, Nistru, Bug, Kizil, Irmak s.a., însa cel mai important volum de
apa îl aduce Dunarea, jumatate din cantitatea totala de apa dulce primit a de
Marea Neagra (aproximativ 200 km³/ an).
Marea Neagra este o importanta cale navigabila , legând regiunile
riverane cu Marea Mediterana si prin aceasta cu Oceanul Planetar.
Principalele porturi maritime: Constanta, Odessa, Sevastopol,
Novorosiisk, Poti, Samsun, Burgas, Varna, Herson, Tuapse, Poti, Batumi,
Trabzon si Sinop (vezi harta 11.2)75. Atât tarile riverane, cât si alte state din
aria de influenta a Marii Negre au aderat la Programul de Cooperare
Economica a Marii Negre (lansat în 1992), care urmareste stimularea
cresterii economice, amplificarea relatiilor comerciale si asigurarea
dezvolta rii durabile a zonei Marii Negre în conditiile unor masuri eficiente
de protejare a mediului marin.

Evolutia paleogeografica a Marii Negre

Istoria Marii Negre începe cu aproximativ 14.5 milioane de ani în
76
urma , în perioada sarmatiana din miocenul superior, câ nd Marea
Paratethys îs i pierde legatura definitiv cu Marea Mediterana devenind un
bazin complet închis. Aceasta mare izolata, Marea Sarmatica , s-a îndulcit
treptat, iar vechea ei fauna cu pronuntate caractere marine tropicale, a fost
înlocuita cu o fauna proprie, de apa salmastra. La începutul policenului,
datorita activitatii orogenetice, Marea Sarmatica se fragmente aza în bazine
mai mici.

75
Silviu Negut, Gabriela Apostol, Mihai Ielenicz, Geografie, manual pentru clasa a VIII-a,
Bucuresti, Editura Humanitas, 2002
76
Constantin Pârvu, Ecosistemele din România, Bucuresti, Editura Ceres, 1980
Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Harta 11.2 Marea Neagra

Marea Neagra

Postglaciarul (epoca Marii Negre Noi) începe o data cu transgresiunea

neolitica sau histriana. Nivelul Marii Negre era cu 5 m mai ridicat fata de
cel actual. Flora si fauna acestei mari au evidente caractere mediteraneene,
legatura cu Marea Mediterana prin Bosfor fiind deschisa definitiv.
Catre sfârsitul mileniului II î.e.n. are loc o noua regresiune, de minus
3-4 m fata de actualul nivel, care nu dureaza decât un mileniu. În secolul
al XV-lea are loc o noua ridicare a nivelului marii cu peste 1 m fata de cel
actual, dar care ulterior scade ajungând la cel de astazi.
Evolutia bazinului pontic a produs modificari însemnate în flora si
fauna acestui acvatoriu, atâ t ca succesiune a biocenozelor cât si în
transformarea speciilor. Ultima redeschidere a legaturii dintre Mediterana si
Marea Neagra, salinizarea acesteia din urma, au avut ca efect disparit ia
elementelor de origine ponto-caspica sau retragerea lor în lagune, limanuri,
zone de va rsare a fluviilor.

Conditii de mediu

Acum peste 8000 de ani, când s-a realizat legatura cu Marea

Mediterana prin strâmtoarea Bosfor, a început salinizarea gradata a Marii
Negre. Se estimeaza ca, dupa apoximativ 2 000 de ani, salinitatea marii a
ajuns la valoarea constanta de astazi, adica 18-19% la suprafata si 22% în
adâ ncime. Daca salinitatea marilor si oceanelor este cuprinsa între 30% si
35%, Marea Neagra are o salinitate mult mai redusa (15-22‰). La gurile
Dunarii salinitatea este de 3-10‰, în dreptul litoralului românesc ea ajunge
cel mult la 18% , iar în alte zone în jur de 20%. Aceasta stare se datoreaza
volumului mare de apa dulce adus de afluentii fluviali. Totusi apa dulce,
fiind mai putin densa, se pastreaza numai la adâncimi mai mici. La
180-200 m adâncime concentratia de saruri este de 21-22 %.
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Viata în Marea Neagra se afla pâna la 200 m, mai ales pe toata

suprafata platformei continentale. Dincolo de aceasta adâncime, se afla un
imens bazin al mortii, dominat de bacterii reducatoare de sulf. Din acest
motiv , apr oape 85% din apa acestei mari este practic lipsita de oxigen si
dominata de H2S. Între stratul de suprafata de pâna la 180 m (se pare ca
aceasta limita s-a ridicat cu câtiva metri mai la suprafata, ca urmare a
poluarii, a eutrofizarii s.a.) si restul masei lichide, curentii de convectie,
verticali, singurii care ar putea “aerisi” zonele profunde, sunt aproape
inexistenti. Se acumuleaza hidrogen sulfurat, fapt ce nu permite decâ t
prezenta unor bacterii sulfuroase la aceste adâncimi (lipsa oxigenului
împiedicând dezvoltarea vietuitoarelor marine).
În general, compozitia chimica a apei este complexa (clorurata,
bromurata, sulfatata, sodica, magneziana, hipertona).
Oxigenul solvit descreste cantitativ o data cu adâncimea. La
suprafata, variaza între 4 si 8 cm³/ l (oxigenare foarte mare), în timp ce la
adâncimea de 50 m variaza între 1,5 si 7,5 cm³/ l. La 100 m adâ ncime este
de 0,1 pâna la 3 cm³ /l, iar la 500 m poate ajunge pâna la cel mult 1,90 cm³/l.
Astfel, miscarea apei - fluxul si refluxul (mareele ), curentii si
valurile - joaca un rol important, mai ales în viata plantelor si animalelor din
zonele de mica adâncime. Sub influenta vâ nturilor, în Marea Neagra se
formeaza un curent circular care, în dreptul Peninsulei Crimeea, se împarte
în doua ramuri închise: estica si vestica. Prin strâmtoarea Bosfor circula un
curent de compensare (193 km³/an) dinspre Marea Mediterana spre Marea
Neagra, iar curentul din Marea Azov, care intra în Marea Neagra prin
strâmtoarea Kerci, aduce 95 km³ de apa pe an. Marea Neagra pre zinta un
grad înalt de pierdere a apei din cauza evaporarii (365 km³/ an – aproximativ
44%) si a curentilor ce trec în Marea Mediterana (392 km³/ an – 47.5%) si
Marea Neagra

Marea Azov (70 km³/ an – 8.5%). Vânturile care bat frecvent dinspre nord si
NE produc valuri cu înalt imi medii de 80-100 cm, iar mareele, care au un
caracter semidiurn, sunt reduse ca amplitudine (8-12 cm) si au o perioada
medie de 12 ore si 25 de minute. În timpul furtunilor se formeaza valuri ce
ating 5-6 m înaltime, chiar mai mari.
Lumina care patrunde în apa este unul dintre factorii care etajeaza
diferitele specii de alge. În ecologia organismelor marine, lumina are un rol
deosebit prin: intensitatea luminii, compozitia spectrala a acesteia, lungimea
zilei sau cantitatea de energie luminoasa în 24 de ore. Patrunderea luminii în
apa este variabila , în functie de cantitatea de suspensii, de fenomenele de
“înflorire” cu alge etc. În general, transparenta în Marea Neagra nu
depaseste 15 m.
Temperatura, dincolo de adâncimea de 75 m este constanta pâna la
fund (7-8°C), în timp ce paturile superficiale sunt supuse la mari variatii
sezoniere. În timpul iernii, temperatura apei marii ajunge la 0°C si chiar sub
0°C. Marea poate îngheta iarna pe o întindere de câteva sute de metri, uneori
peste 1 km, cu consecinte catastrofale pentru vietuitoare. Vara, tempe ratura
stratului superficial (pâna la 8-10 m) se ridica la 20-22°C, iar în veri
excesive pâna la 26°C. Tot în timpul verii, apa se poate raci brusc pentru o
perioada , când vâ nturile dinspre est aduc la coasta mase de apa rece din
zonele mai adânci. Tem peratura medie anuala a apei Marii Negre în sectorul
românesc variaza între 12° C s i 14° C.
Fauna este diversa, aproximativ 1500 specii: în zona litorala
molus te, crustacee amfipode, caluti de mare, guvizi s.a., bentonica - calcan,
limba de mare etc., pelagica - hamsii, heringi, scrumbii, sturioni, stavrizi,
delfini, o specie de rechin, de mici dimensiuni etc. si chiar câteva foci în
regiunea Capului Caliagra (Bulgaria).
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Astazi, flora saraca , de origine mediteraneana, este reprezentata ,

îndeosebi, de alge rosii si iarba de mare.
Radioactivitatea Marii Negre este foarte mica (0.022 unitati Mache).

Litoralul românesc al marii negre

Litoralul românesc al Marii Negre, cu o lungime de aproximativ

243 km, se afla în prezent într-o intensa si continua degradare prin eroziune
marina. Linia de tarm se retrage anual cu aproape 15-20 m pentru litoralul
Deltei (între Sulina si Capul Midia) si cu aproximativ 0.2-0.5 m pentru
litoralul cu faleze (Constanta-Vama Veche).
Procesele de eroziune a litoralului au cauze naturale (cum sunt
schimbarile climatice globale si modificarile nivelului marii) si, în special,
antropice.
Printre activitatile antropice cu impact deosebit asupra starii
litoralului pot fi amintite lucrarile hidrotehnice de pe Dunare si de pe
principalii sai afluenti, amenajarile portuare si alte lucra ri tehnice costiere.
Lucra rile hidrotehnice realizate pe Dunare si principalii sai afluenti
au determinat reducerea aportului de sedimente al Dunarii în zona litorala cu
peste 50% fata de valorile înregistrate înainte de constructia barajelor. S-a
creat astfel un mare dezechilibru sedimentar în zona de coasta , ceea ce a
provocat activarea procesului de eroziune.
Amenajarile portuare si alte lucrari ingineresti costiere, cum sunt:
digurile de protectie a senalului navigabil Sulin a, digurile de protectie a
porturilor Midia, Constanta Sud si Mangalia, lucrarile de protectie litorala
de pe plajele turistice determina si ele mari perturbatii ambientale.
Marea Neagra

Datorita schimbarilor climatice globale si ridicarii nivelului marii,

precum si conditiilor geo-ecologice regionale ce caracterizeaza geosistemul
Dunare-Delta Dunarii-Marea Neagra, se pot aprecia doua tendinte:
v pe termen mediu - procesul de eroziune a litoralului românesc va
fi cel putin la fel de activ ca în ultimele doua decenii;
v pe termen lung – se evidentiaza o activitate a eroziunii plajelor si
aceasta mai ales din cauza scaderii în continuare a aportului de
material nisipos în zona litorala , a ridicarii continue a nivelului
marii, precum si a unui nivel energetic din ce în ce mai ridicat al
factorilor hidrometeorologici.
Problema proceselor de degradare prin eroziune a litoralului
presupune strategii de prevenire si limitare a acestora. Este o problema
considerata de multe state ca fiind de importanta nationala , deoarece
eroziunea plajelor înseamna pierderi de teritoriu, dar mai ales
compr omiterea industriei turismului, creând pagube însemnate economiilor
nationale si afectând, uneori chiar ireversibil, starea ecologica a zonei
litorale.
Litoralul Marii Negre, nu numai pentru România, constituie o
importanta zona turistica si balneoclimaterica, de-a lungul sau aflându-se
statiunile Navodari, Mamaia, Constanta, Neptun, Jupiter, Cap Aurora,
Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai (pe ta rmul românesc) dar si pentru Bulgaria
cu statiunile Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas (pe litoralul
bulgaresc), Georgia (Suhumi, Batumi), Federatia Rusa (Soci), Ucraina
(Ialta).
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

11.2 Resurse potentiale

Transportul maritim de calatori al României
Pe lâ nga porturile Mangalia si Sulina, principalul port la Marea
Neagra pentru transportul maritim de calatori este Constanta. Vasele de
pasageri merg de la Rotterdam pâna la Constanta prin Canalul Dunare -
Marea Neagra. Se organizeaza croaziere pe râuri de la Viena pâna la Marea
Neagra, cu opriri în Bratislava , Budapesta, Belgrad, Bazias, Giurgiu si
Calafat. Aceste croaziere au itinerarii variate: orase istorice, muzee, colectii
de arta, mana stiri, statiuni, parcuri arheologice, sarba tori populare, rezervatii
naturale etc.

Oferta turistica în zona Marii Negre

Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia si Ucraina - cele sase ta ri
riverane Marii Negre - ofera o mare diversitate de resurse turistice, de
echipamente si programe pentru vacantele oferite turistilor interni sau
internationali. Aceasta zona costiera însumeaza resurse naturale deosebite si
originale, combinate cu elemente cultural-istorice interesante si specifice.
Însa infrastructura turismului nu se ridica la valoarea potentialului turistic si
nici, de cele mai multe ori, la asteptarile vizitatorilor.

România
Cele mai importante zone turistice ale României sunt: litoralul Marii
Negre, Delta Duna rii, Muntii Carpati, Bucovina si Transilvania.
Potentialul turistic al României în zona Marii Negre, asemanator
celui bulgaresc, detine urmatoarele atractii:
• un relief atraga tor, cu faleze înalte în sectoarele Eforie -Olimp si
Mangalia -Vama Veche, cu plaje în general naturale, cu nisip fin si de
puritate ridicata, cu înclinare lina spre mare;
Marea Neagra

• salba de lacuri (ghioluri) de apa dulce sau sarata, între care Complexul
lagunar Razim - Sinoie este un obiectiv de mare atractie turistica ;
• un climat temperat-continental cu o mare stabilitate termica, cu
precipitatii reduse, nebulozitate scazuta , regim termic temperat,
puternica oxigenare a aerului, brize moderate;
• vegetatie de stepa, cu pâlcuri de padure în care se gasesc si specii rare si
o fauna acvatica bogata;
• rezervatii naturale valoroase, între care se remarca Delta Duna rii, cu
numeroase specii floristice si faunistice rare sau unice, fiind declarata
Rezervatie a Biosferei si plasata sub protectia UNESCO;
• un bogat si variat potential antropic: vestigii arheologice (între care
ruinele cetatilor grecesti Histria, Tomis si Callatis, precum si alte
vestigii romane sau bizantine), monumente istorice, de arta sau de
arhitectura si un inestimabil patrimoniu etnofolcloric.
Aceste resurse turistice au fost valorificate prin crearea unui lant de
statiuni: Navodari, Mamaia, Constanta, Eforie Nord, Techirghiol, Carmen
Sylva, Costinesti, Neptun - Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn,
Mangalia, destinate turismului intern si international.
Delta Dunarii, unicat în lume, o întindere de apa si salbaticie în
nordul coastei marine românesti, formata între principalele trei brate ale
Dunarii. Are numeroase canale, meandre si mici pâ lcuri de padure în care
exista o varietate de peste 300 de specii de pasari. Canalele pot fi explorate
în barci pescaresti sau de pe un hotel plutitor. Principalul oras în Delta este
Tulcea, oras-port cu un interesant muzeu al Deltei Duna rii.
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Petrolul

Una dintre bogatiile României este petrolul. Însa, acum, Româ nia nu
mai dispune de mari resurse petroliere. Are dezvoltata, în schimb, o
puternica industrie de utilaj petrolier, precum si de prelucrare a petrolului.
Înainte de 1989, România era a treia tara producatoare de utilaj petrolier din
lume si a doua tara exportatoare în acest domeniu. Astazi, industria
româneasca prelucratoare de petrol trece printr-o perioada de tranzitie.
În Marea Neagra, în apele teritoriale ale României (vezi harta 11.3)77
se efectueaza exploata ri de petrol prin intermediul sucursalei Petromar
Constanta. În intervalul 1976 (constituire) - 2000, o succinta analiza a
functionarii acesteia releva urmatoarele activitati desfasurate pe selful
românesc al Ma rii Negre:
§ activitatea de explorare geologica – au fost explorate 24 de
structuri geologice si s-au sapat 75 de sonde de explorare
geologica prin care au fost descoperite 8 zacaminte de
hidrocarburi;
§ activitatea de exploatare a zacamintelor – 7 zacaminte în
exploatare racordate la un sistem de conducte submarine în
lungime totala de 297 km, pentru tite i si gaze;
§ activitatea de foraj – 123 de sonde în care cel mai adânc foraj a
atins adâ ncimea de 5 006 m, iar adâncimea cea mai mare a apei
marii la foraj a fost de 87.5 m;
§ activitatea de productie – urmareste doua obiective principale:
eficientizarea procesului de exploata re prin recuperarea unei
cantitati maxime de titei si gaze si evaluarea potentialului

77
S.N.P. “Petrom” S.A.
Marea Neagra

petrolier al sondelor de exploatare geologica sapate; o atentie

deosebita se acorda si subactivitatii de protectie a mediului;
§ activitatea de servicii geologice – pe mare sau pe uscat;
§ activitatea de proiectare a sondelor;
§ servicii anexe.
Petromar Constanta are în dotare 5 platforme mobile de foraj marin
(vezi harta 11.4)78, clasa Orion - Gloria, Prometeu, Atlas, Jupiter si Saturn –
construite la Santierul Naval Galati cu asistenta SUA, în perioada
1976-1988. S ucursala detine si 2 platforme de foraj marin, cu consola, tip
Cantilever – Fortuna si Orizont – transformate si modernizate într-un santier
din Emiratele Arabe Unite, în perioada 1998-2000 (vezi
harta 11.5)79.

78
S.N.P.” Petrom “S.A.
79
idem
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Harta 11.3 Platforma continentala româneasca

Marea Neagra

Harta 11.4 S.N.P. „PETROM” S.A.

Perimetrul de exploatare, dezvoltare si exploatare XVIII Istria
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Harta 11.5 Sistem de exploatare si injectie

Transportul fluidelor între platformele de productie
Marea Neagra

Probleme globale ale Marii Negre

Începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea, Marea Neagra

a suferit deteriorari puternice ale conditiilor de mediu, datorate, în cea mai
mare parte, eroziunii costiere, eutrofizarii, tratarii insuficiente a apelor
uzate, introducerii de specii exotice, pierderii de habitate si managementului
neadecvat. Diversitatea biologica a scazut dramatic. Au avut loc accidente
ale unor petroliere care au dus la poluarea cu petrol si, având în vedere
rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre Europa, acest gen
de accidente este probabil si în viitor.
O actiune internationala concentrata, cum este Programul de mediu
la Marea Neagra (Black Sea Environmental Program, BSEP)80, a adus
unele îmbunatatiri modeste locale, dar a permis realizarea cadrului de
stabilire a strategiilor regionale, nationale si locale, precum si a strategiilor
de coordonare. În acest sens, o realizare importanta este stabilirea Planului
Strategic de Actiune la Marea Neagra, adoptat de Ministerele de Mediu ale
celor sase tari riverane, la Istambul, la 31 octombrie 1996.
Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra reconsidera importanta
participarii tuturor sectoarelor societatii la implementarea si aplicarea
principiilor planului pentru obtinerea unei dezvoltari durabile în regiune.
Principalele probleme de lucru sunt:
1. declinul stocurilor comerciale de peste în Marea Neagra;
2. pierderea de habitate, în special, zone umede si plaje, arii pe care
traiau importante resurse biotice;
3. degradarea peisajului si reducerea valorii turistice a peisajului.
4. protectia neadecvata a resurselor marine si de coasta fata de
accidente maritime.

80
Revista “Perspective”, nr 43/2002, Editura Bleu Print
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

5. conditiile sanitare precare ale multor plaje si zone de îmba iere;

6. pierderea sau iminenta pierderii unor specii;
7. înlocuirea unor specii indigene ale Marii Negre cu specii exotice:
• mnemiopsis leidy (o specie exotica introdusa accidental în
Marea Neagra în anii 1980; în prezent biomasa ei este în jur
de un milion de tone; se hraneste cu zooplancton oua si larve
de peste);
• mya arrenaria, scafarca inequivalvis, rapana thomasiana -
moluste care au înlocuit alte specii indigene.
Cauzele principale care au contribuit la crearea acestor probleme
sunt:
1. Reglementa ri legale neeficiente la nivel regional si local:
§ legile si reglementarile pentru mediu sunt putin definite în unele
tari; în altele, chiar daca ele exista , nu au definite metodologii de
aplicare sau sunt prost aplicate;
§ legi si regulamente incompatibile la nivel regional.
2. Implementarea neadecvata a instrumentelor regulatoare existente:
§ aplicarea inadecvata a monitorizarii;
§ lipsa unei coordonari inte rnationale pentru activitati cu efecte
transnationale;
§ ineficient a Inspectoratelor sau a Agentiilor pentru Protectia
Mediului;
§ lipsa de constrâ ngere a unor documente sau acorduri
internationale deja semnate, cum sunt: Conventia de la
Bucuresti, Declaratia de la Odessa si Planul Strategic de
Actiune la Marea Neagra.
Marea Neagra

3. Planificarea neadecvata la toate nivelurile:

• planificarea insuficienta a zonelor cu destinatie urbana/
industriala/ recreativa / agricola ;
• coordonarea insuficienta intersectoriala ;
• ineficient a controlului eroziunii.
4. Insuficient a implicare a publicului:
• lipsa constientizarii generale a problemelor de mediu;
• lipsa constientizarii generale în legatura cu drepturile publice si
accesul la informatii;
• deficiente de educatie si de participare;
• aparenta lipsa de transparenta;
• slaba identificare a factorilor responsabili si ineficienta activitatii
în comun;
• insuficienta participare publica la procesul de elaborare a
Planurilor Nationale de Actiune la Marea Neagra.
5. Mecanisme financiare neadecvate sau lipsa suportului material:
• instrumente economice ineficiente;
• sustineri financiare care nu duc la efecte durabile;
• importanta scazuta acordata mediului nî conjurator în politicile
economice ale celor sase state de la Marea Neagra;
• slaba perceptie a oportunitatilor de dezvoltare;
• lipsa unui fond de dezvoltare al Marii Negre.
În Planul strategic de Actiune la Marea Neagra se delimiteaza
domeniile pentru care se propun actiuni:
A. Reducerea poluarii:
Ø impunerea locurilor de depozitare a substantelor contaminate
chimic si microbiologic din zonele costiere si marine;
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Ø monitorizarea nivelului si efectelor poluantilor pe termen lung;

observarea tendintei de evolutie;
Ø localizarea punctelor fierbinti si propunerea de remedii pentru
aceste puncte;
Ø reducerea si regular izarea operatiilor de descarcare a navelor.
B. Managementul resurselor vii:
Ø dezvoltarea unui sistem de exploatare controlata a resurselor
comerciale ale marii si dezvoltarea aquaculturii;
Ø protectia biodiversitatii;
Ø protectia habitatelor si a peisajului.
C. Dezvoltarea umana durabila :
Ø managementul integrat al zonei costiere pentru zonele urbane si
industriale;
Ø dezvoltarea durabila a turismului;
Ø implicarea publicului în procesul de decizii în probleme de
mediu.
Tot în Planul strategic de Actiune la Marea Neagra s-au propus
solutii pentru cresterea implicarii publicului în reabilitarea s i protectia Marii
Negre prin:
1. Crearea unei retele informationale pentru ONG-uri, profesori si institutii
guvernamentale din zona Marii Negre si asigurarea cooperarii în aceasta
retea si cu alte proiecte de mediu din lume.
2. Dezvoltarea si testarea unui program de legatura între scoli, focalizat pe
dezvoltare de curriculum si culegere de da te de mediu; atragerea unor
oameni de stiinta si cercetatori din diferite tari din jurul Marii Negre.
Marea Neagra

3. Cres terea interesului publicului legat de aplicarea conventiilor si

documentelor semnate la nivel guvernamental: Conventia de la Bucuresti,
Declaratia de la Odessa, Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra.
4. Implementarea unui program pilot de educatie publica. În acest fel sa
poata fi probata colaborarea dintre scoli, ONG-uri si institutii
guvernamentale (universitati, institute de cercetare, centre de activitate
GEF). Colaborarea acestor institutii este elementul cheie în procesul de
crestere a implicarii publicului în problemele de mediu legate de reabilitarea
si protectia Marii Negre. Implicarea mass-media în procesul de diseminare a
informatiei în legatura cu proiectul pilot.
Nivelurile de lucru propuse:
v local ( zona costiera româna ; Dobrogea);
v regional (aria Marii Negre);
v international.

11.3 Ecosistem si stocuri comerciale de peste

Problema biodiversitatii
În prezent, cca 10% din speciile de plante din zona temperata si 11%
din cele 9 000 de specii de pasari sunt pe cale de disparitie.
Conceptul de biodiversitate include:
v diversitate specifica (numarul de specii diferite dintr-o anumita
arie si numa rul de indivizi din fiecare specie);
v diversitate genetica (ansamblu l de gene detinute de o specie
dintr-o anumita arie );
v diversitate sistemica (varietatea habitatelor, comunitatilor
ecologice ce alca tuiesc ecosfera).
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Diversitatea biologica este afectata de numerosi factori, printre care:

• poluarea apei, aerului, solului cu diferite substante chimice
provenite din activitatea antropica si care duc la alterarea
habitatelor ocupate de diferite specii;
• introducerea accidentala sau intentionata de specii straine într-un
ecosistem; speciile noi, daca gasesc conditii optime de viata, pot
înloc ui speciile autohtone, ducâ nd la modificarea caracteristicilor
biocenozelor (ex: rapana, mya, mnemiopsis sunt specii straine ,
introduse în Marea Neagra o data cu apa de balast a navelor , ceea
ce a dus la disparit ia unor specii autohtone);
• supraexploatarea resurselor biologice fara a se tine cont de
limitele stocurilor speciilor cu utilitate economica; ca urmare a
acestor modifica ri antropice, biocenozele de la litoralul românesc
au suferit numeroase modificari.
În Cartea Rosie a Marii Negre, care inventariaza speciile rare,
periclitate sau vulnerabile, apar 43 de specii de pla nte, 29 de crustacee, 5 de
moluste, 41 de pesti (si sturionii), 6 mamifere (si delfinii).

Scaderea stocurilor de peste în mare

În zona litoralului româ nesc au avut loc ample fenomene de înflorire,

care au determinat instalarea conditiilor de hipoxie si anoxie. În populatiile
de pesti au fost înregistrate mari pierderi, acestia murind fie din lipsa de
oxigen, fie prin blocarea respiratiei datorita astuparii branhiilor cu alge si
detritius aflat în suspensie.
În zona Mamaia s-au gasit calcani tineri mort i, iar pe plajele de la
Eforie Sud s-au ga sit guvizi. La Eforie Sud (Capul turcului), pe un sector de
Marea Neagra

200-250 m au fost aduna te 3-4 tone de guvizi (o remorca de tractor)81. În

zilele urmatoare, în acest sector au aparut în apa mici aglomerari (pete de
câte 3-4 m) de pesti morti în stare avansata de descompunere. Pe plaja, în
zona de tarm, erau adevarate depozite de pesti si alte organisme moarte:
moluste, crabi, creveti, spongieri, alge verzi si rosii.
Forma traditionala de exploatare a marilor si oceanelor, pescuitul
marin, a cunoscut în ultimele decenii o expansiune fara precedent. De la
pescuitul de coasta, de mica anvergura, s-a trecut la pescuitul industrial, iar
astazi se recolteaza resursele cele mai îndepartate si mai ostile omului,
precum krill-ul din marile arctice.
La mijlocul secolului al XIX-lea , omenirea nu extragea din mari si
din oceane decât câteva sute de mii de tone de peste, crustacee, cefalopode,
moluste si alge. La începutul secolului al XX-lea, se ajunsese la 5 milioane
tone/an pentru a se atinge cifra de peste 20 milioane tone/an, în 1940. Dupa
cel de -al doilea razboi mondial, asista m la un veritabil “boom” al capturilor
marine, asa încât, în 1970, tonajul mondial de pescuit depasea 70 milioane
tone/ an.
Se estimeaza ca, în prezent, pescuitul si aqvacultura - la nivelul
marilor, oceanelor si apelor continentale împreuna - au ajuns la aproximativ
130 milioane tone/an. Iar aceasta este considerata de specialisti ca fiind
limita maxim admisibila, dincolo de care supraexploaterea pune în pericol
aceasta importanta sursa biologica si economica. Un recent studiu canadian
asupra starii pestelui în lume dupa 1950, publicat de revista Science,
constata ca nu mai putin de 60% din cele 200 de specii de peste cele mai
comercializate în lume sunt supraexploatate. Analiza calitativa a pietelor

81
Revista “Perspective”, nr 43/2002, Editura Blue Print
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

arata ca, în ultimii 45 de ani82, a avut loc o evolutie importanta a tipului de

peste pescuit, în sensul declinului marilor pradatori (morunul, de exemplu)
în favoarea micilor planctonivori (precum sardelele).
Aceasta exploatare crescânda a resurselor marine a dus la rarefierea
speciei de hering în Marea Neagra. De altfel, în Marea Neagra, datorita
exploatarii irationale si poluarii intense, de la 24-25 de specii de pesti
pescuiti frecvent s-a ajuns în prezent la 3, îndeosebi de talie mica si putin
productivi.

Evolutia principalelor specii de pesti

Ihtiofauna (totalitatea speciilor de pes ti care se gasesc în apele de pe

un anumit teritoriu sau de pe întreg Globul), Marea Neagra în general,
populatiile speciilor de interes industrial în particular, cunosc în ultimele
decenii mutatii severe, de multe ori imprevizibile. Cauzele acestei situatii
sunt degradarea accentuata a conditiilor de mediu în zonele litorale ca
urmare a poluarii, da r si pescuitul irational.
Aprecierea cantitativa si calitativa a stocurior de pesti din Marea
Neagra se face pe baza capturilor realizate prin pescuit, cu mentiunea ca
pescuitul nu reprezinta fidel variatiile numerice ale populatiilor.
Speciile de pesti nu trebuie luate în consideratie separat, ci în
legatura cu ceilalti reprezentanti ai lumii organice din bazinul respectiv. De
asemenea, trebuie cunoscut i principalii factori de mediu, variatiile în timp si
spatiu ale acestora si actiunea pe care o exercita asupra raspândirii si
comportarii pestilor. În cercetarile actuale se face distinctie între pestii
maturi si imaturi, stocurile tinere constituind rezerva de completare a
stocurilor pescuibile . La speciile cu ciclu vital scazut, efectivul populatiilor

82
Lester Brown, Starea Lumii 2000 , Bucuresti, EdituraTehnica 2000
Marea Neagra

este influentat de orice an nefavorabil. Reproducerea lor depinde de raportul

dintre sexe, de conditiile mediului, mai mult sau mai putin favorabile pentru
depunerea oualor, incubatie, supravietuirea larvelor. Lipsa hranei în
momentul trecerii alevinilor la hranirea independenta produce mortalitatea
în masa a acestora.

Specii de pesti în Marea Neagra

Pestii nu se cantoneaza la litoralul nostru, ci trec pe aici în drumul

lor catre sau de la locurile de hrana si reproducere, sau se apropie de tarm, în
functie de factorii hidrologici si de hrana .
Schimba ri importante produse în cadrul faunei piscicole:
Ø o serie de specii nu au mai fost observate în ultimii ani: sarda
sarda (palamida), sparus aurata (peste 15 specii);
Ø unele specii mai apar doar accidental: uranoscopus scober (boul
de mare), scomber scombrus (scrumbia albastra), ophdion rochei
(cordea), nerofis offidion (ata de mare);
Ø reducerea populatiilor sau retragerea acestora spre adânc s-au
constatat si în cazul familiilor de pesti bentali: pleuronectide
(calcan, cambula), solide (limba de mare).
Daca, în primii ani a i cresterii eutrofizarii, bogatia zooplanctonului a
antrenat si cresterea cantitativa a populatiilor de pesti planctonifagi (hamsie,
stavrid, sprot), pâna la 800 000 tone/an în perioada 1975-1985, fata de
135 000 tone/an în perioada 1961-1975, pe masura cresterii amploarei si
frecvent ei fenomenelor de înflorire si a reducerii zooplanctonului trofic , s-au
redus si cantitatile acelor pesti în capturile realizate. Într-o prima faza, s-au
redus cantitatile de hamsie si stavrid. Aceste specii se reproduc vara, în
straturile superficial încalzite, afectate cel mai des de înflorire. Sprotul, fiind
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

un peste ce prefera ape mai reci si adâ nci, reproducerea lui se desfasoara
iarna la adâncimea de peste 70 m, astfel ca nu a fost afectat direct de
fenomenele de înflorire; în urma cu câtiva ani, sprotul reprezenta 80% din
cantitatea de peste pescuit. Reducerea zooplanctonului trofic a afectat în
cele din urma si populatiile de sprot, care fie s-au redus, fie au tendinta de
deplasare în larg.
În Marea Neagra se utilizeaza doua metode de pescuit:
• activ: cu navele
• pasiv: stationar
Pentru pescuitul pasiv principala unealta este talianul. Efortul anual
este relativ constant: 130-150 unelte pe tot litoralul nostru. Uneltele sunt
amplasate pâna la adâncimea maxima de 10-11 m. Fluctuatiile productiei
mai depind si de modul de organizare a pescuitului, de locul unde sunt
amplasate talianele, de numarul de zile de functionare etc.
Pescuitul activ cu navele a ajuns în ultimii ani sa echilibreze
ponderea pescuitului cu taliane. Actual, flota este formata din 20 nave
trailer, cu un deplasament de 175 si 210 tone. Obiectul principal al
pescuitului cu navele îl constituie sprotul (peste 50%), urma toarele specii
mai importante fiind bacaliarul si stavrid ul.

11.4 Presiunea antropica

În urmatorii 20-30 de ani, multe specii de plante si animale vor

disparea din cauza modificarilor produse în natura de activitate umana . În
prezent, aproape 10% din speciile de plante din zona temperata si 11% din
cele 9 000 de specii de pasari sunt pe cale de disparit ie.
Marea Neagra

Diminuarea resurselor piscicole si poluarea mediului marin fac ca

numeroase populatii sarace care se hranesc cu proteine extrase din mare sa
fie amenintate de foamete: metalele grele, organofosfatii se concentreza în
carnea de peste, creând grave probleme de sanatate pentru cei care o
consuma. Zonele litorale sunt supuse unor presiuni umane din ce în ce mai
puternice. Circa 60 % din omenire se înghesuie în jurul a circa 1 000 km de
mare. O treime din zonele de coasta ale lumii (din care 80% în Europa) sunt
grav afectate de poluarea terestra, infestare sau constructiile haotice.
Efectele activitatilor antropice se resimt si la nivelul numa rului tot
mai mic al delfinilor din Marea Neagra.
În jurul anilor 40, numarul delfinilor care populau Marea Neagra era
estimat la doua milioane de exemplare. Pâna în anul 1965, el a coborât la
300000 de exemplare. În acei ani existau capturi accidentale de pâna la
62000 de exemplare anual. În anul 1980, numarul delfinilor s-a redus
drastic, ajungând la numai 50000 de exmplare. În prezent, în apele
românesti ale Marii Negre numarul delfinilor este estimat la 2000 de
exmplare: între 500-1000 ar putea fi delfini Afalini, 400-600 delfini
Marsuini si 600-800 de delfini comuni83.
Cauzele majore care au determinat o scadere atât de drastica a
numarului acestor mamifere sunt pescuitul excesiv si pescuitul ilegal.
Acestea au dus la saracirea resurselor de hrana pentru delfini.
Privit la general, pescuitul constituie o activitate legitima, care
procura o sursa indispensabila alimentatiei umane. În acela si timp, însa,
efectuat dincolo de posibilitatile de reproducere a unei specii, devine
destructibil. La râ ndul sau, poluarea maritima, ca de pilda mareele negre,
are o influenta nefasta asupra resurselor biologice ale marii.

83
Revista “Perspective”, nr.43/2002, Bucuresti, Editura Blue Print
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Un alt factor important este capturarea accidentala, în timpul

activitatilor de pescuit legal sau ilegal. Pescuitul cu unelte de pescuit pasiv
este considerat cel mai daunator pentru delfinii din Marea Neagra: cel mai
mare pericol îl constituie setca de calcan. Asa cum s-a întâmplat în aprilie
2001, câ nd au fost confiscate setcile de calcan gasite la pescari, dar în ele au
fost gasiti multi delfini deja mort i.
O alta cauza identificata este polua rea Marii Negre cu produse
petroliere si cu ape reziduale. Acest fapt conduce la îmbolna virea delfinilor.
Degradarea habitatului lor natural este un alt factor. Intervine si
perturbarea habitatului natural al delfinilor sub influenta factorilor
antropici si aici pot fi amintite urbanizarea, industrializarea, intensificarea
traficului maritim, care pot devia rutele de migratie a delfinilor (ei se
orienteaza în deplasarile lor prin ecolocatie).
Oamenii pot constientiza peric olele la care sunt expusi delfinii, pot
sustine actiuni de protejare si conservare a acestor mamifere.
Organizatia nonguvernamentala Mare Nostrum are în vedere
proiectul Conservarea delfinilor din apele românesti ale Marii Negre.
Proiectul este pus în aplicare în parteneriat cu Institutul National de
Cercetare-Dezvoltare Marina Grigore Antipa din Constanta si Complexul
Muzeal de stiinte ale Naturii - Delfinariu Constanta. Acest proiect,
co-finantat de Uniunea Europena prin programul LIFE-NATURA, se
deruleaza în perioada 2001-2004. Obiectivul general al proiectului este
conservarea celor trei specii de delfini periclitate din zona româneasca a
Marii Negre, prin realizarea bazei legale si tehnice de management si prin
acordarea de sprijin politicilor comunitare de mediu. Starea precara a celor
trei specii de delfini din Marea Neagra impune efectuarea unor cercetari
Marea Neagra

complexe si sistematice în vederea obtinerii unor informatii cât mai exacte,

bine documentate stiintific.
La baza fundamentarii proiectului se afla un sir de Conventii
Internationale pentru mediu la care si România a aderat, asumându-si astfel
toate obligatiile care decurg din aceasta, cum ar fi: Conventia Conferintei
Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare Durabila/ Rio de Janeiro, 1982;
Conferinta de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologica, 1995;
Conventia de la Bonn privind conservarea speciilor migratoare, 1994;
Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din
Europa, Berna 1993; Planul Strategic de Actiune pentru Reabilitarea si
Protectia Marii Negre, 1996; Acordul privind conservarea mamiferelor
marine din Marea Neagra, Marea Mediterana si zona contigua a
Atlanticului, 2000. Prin aceste conventii si acorduri se urmareste instituirea
regimului de protectie si crearea de rezervatii pentru speciile marine si de
coasta amenintate cu disparitia, respectiv îmbunatatirea starii de conservare
a speciilor periclitate.

11.5 Poluarea

Efectele combinate ale suprapescuitului si poluarii fac sa scada

resursele piscicole si alte resurse maritime. Dintre formele de poluare
frecvente se remarca poluarea produsa de nave, prin deversari de deseuri si
poluarea prin hidrocarburi.
Bazinul Marii Negre colecteaza un mare flux de apa si, prin acesta,
este afectat de activitatea poluanta peste jumatate din populatia Europei,
(22 de tari din Europa si Asia Mica). Se includ cele sase state riverane
(Bulgaria, Federatia Rusa, Georgia, România, Turcia, Ucraina), precum si
16 state europene (Albania, Austria, Belarus, Bosnia -Her tegovina, Cehia,
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Croatia, Elvetia, Germania, Italia, Iugoslavia, Macedonia, Republica

Moldova, Polonia, Slovacia si Ungaria). Astfel, viata în aceasta mare este
puternic influentata de afluxul continuu de apa prove nita atât din mai multe
fluvii si râ uri (Dunare, Nistru, Nipru, Bug s.a), cât si din schimbul de apa,
prin Bosfor, cu Marea Mediterana si prin strâmtoarea Kerci, cu Marea Azov.
În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, România a
acceptat acquis-ul comunitar privind capitolul 22 – Protectia mediului
înconjurator, în vigoare la data de 30 octombrie 2001. Cu exceptia câtorva
acte comunitare, pentru care a cerut diverse perioade de gratie, România a
implementat acquis-ul comunitar în domeniul protectiei mediului. Româ nia
nu a solicitat o perioada de gratie pentru implementarea Directivei
nr. 76/160/EEC privind calitatea apei de îmbaiere. La 16 mai 2002,
Guvernul României a adoptat Hotarârea de Guvern nr. 456 pentru
transpunerea prevederilor aceste i directive. Scopul acestei hotarâri este sa
protejeze sanatatea publica si a mediului prin reducerea poluarii apei de
îmbaiere si protejarea ei împotriva deteriorarii. În acest scop, hotarârea
defineste 19 parametri si valori care trebuie sa se aplice pentru evaluarea
calitatii apei de îmba iere.
Hotarârea cont ine informatii despre doua tipuri de valori pentru
standardele de calitate: standarde obligatorii, pe care state le sunt obligate sa
le respecte si valorile ghid, pe care statele ar trebui sa încerce sa le respecte.
Valorile ghid sunt valori care, daca sunt atinse, indica o calitate
excelenta a apei de îmbaiere.
Marea Neagra

11.5.1 Mare Nostrum: ca tre un management integrat

al zonei costiere
În România, problemele poluarii lit oralului au format obiectul de
activitate al unui ONG, Mare Nostrum, începând din august 1993, la
Constanta. Din 1994, s-a dezvoltat institutional si a realizat unele activitati
legate de educ atia ecologica si de atentionarea opiniei publice asupra
problemelor de mediu. Cele mai recente proiecte au început sa se desfasoare
din anul 2000, cu sprijinul programului REC de cooperare transfrontaliera,
precum si programul de grant-uri mici al Ambasa dei Marii Britanii. Aceste
proiecte s-au confruntat cu nevoile unor diferite grupuri de interese, mai ales
în sectorul de afaceri. Mare Nostrum se ocupa de: gestionarea plajelor,
facând la început observatii legate de curatenia plajelor. Ulterior, prin
finantarea REC, s-au analizat solutii tehnice, care au facut obiectul unui ghid
de management al plajelor. Ghidul a fost reprodus în cadrul unui proiect
finantat de programul RASP al Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare
Internationala în Româ nia. Tot legat de acest domeniu concret, s-a oferit
chiar si un model de gestionare a deseurilor pe cuprinsul plajelor,
combinând mesajele de tip persuasiune morala cu elementele practice , care
sunt impuse de nevoia de a strânge un volum crescând de deseuri, cauzat de
aparitia pe piata a ambalajelor de tip PET. În cadrul proiectului finantat de
Ambasada Marii Britanii, s-a înfiintat si dezvoltat Centrul de Informare,
Educare si Resurse pentru Marea Neagra, ca un departament al organizatiei
Mare Nostrum. Proiectul a fost gândit ca un model institutional de
gestionare a informatiei de mediu, relevanta pentru zona costiera
româneasca si pentru mediul Marii Negre, în general.
Planurile s-ar putea grupa pe doua directii principale. Una se refera
la întarirea structurii organiza tiei si prives te deschiderea unei noi filiale în
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

Mangalia si Eforie, precum si începerea unei campanii de atragere de noi

membri în calitate de sprijinitori. Planificarea proiectelor propune:
v finalizarea obtinerii resurselor necesare pentru punerea în practica
a unui proiect legat de reducerea si controlul fenomenului de eutrofizare a
apelor litorale, prin îmbunatatirea practicilor agricole din bazinul hidrografic
litoral;
v întarirea capacitatii nationale si locale de implementare a unei
parti a acquis-ului comunitar de mediu, referitor la o gestiune mai buna a
resurselor zonei costiere românesti, mai ales prin aplicarea conceptului de
gestionare integrala a zonei costiere românesti; acest ultim proiect, finantat
de catre programul de macro grant-uri al programului PHARE Acces, are si
o parte de lobby legislativ, urmarind sa promoveze si în România o lege a
zonei costiere.

11.5.2 Dezvoltarea durabila în regiunea Marii Negre

Un deziderat major, care necesita eforturi sustinute din partea tuturor
factorilor de decizie si a publicului larg din regiunea Marii Negre, este
corectarea celor câteva decenii de utilizare excesiva a resurselor Marii
Negre. Guvernele tarilor riverane, care si-au asumat responsabilitatea
îmbunatatirii calitatii mediului Marii Negre, au nevoie în primul rând de
informatii despre cauzele problemelor de mediu si de o strategie comuna pe
termen scurt, mediu si lung, pentru a lucra în echipa. Adoptarea Planului
S trategic de Actiune pentru Marea Neagra84 în cadrul Conferint ei
Interministeriale a fost rezultatul activitatii de trei ani a Programu lui de
Mediu pentru Marea Neagra (BSEP).

84
31 octombrie 1996
Marea Neagra

Astfel, primul pas în crearea Planului Strategic de Actiune pentru

Marea Neagra a fost realizarea unei analize stiintifice, sistemice a cauzelor
degradarii ecosistemelor Ma rii Negre, în doua subpuncte:
§ activitatile sectoriale care cauzeaza aceasta degradare si
gravitatea ei;
§ institut iile deficiente , politicile necorespunzatoare si lipsurile
informationale.
Informatiile obtinute de factorii de decizie si implicarea publicului
sunt la fel de importante ca si aspectele sociale si economice.
O prima lucrare care încearca sa cerceteze aceste probleme a fost
Analiza Diagnostic Transfrontaliera, publicata la 22 iunie 1996. Acest
document a fost realizat de un grup de 16 experti din 14 tari, inclusiv cele
6 ta ri riverane Marii Negre, împreuna cu specialistii din cadrul Unitatii de
Coordonare a Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Au fos t
analizate rezultatele activitatii a peste 100 de cercetatori din reteaua
Programului de Mediu pentru Marea Neagra. Rezultatele au fost
condensate într-o serie de tabele analitice folosite la elaborarea Planului
Strategic de Actiune pentru Marea Neagra.
Analiza Diagnostic Transfrontaliera demonstreaza ca ecosistemele
Marii Negre pot fi protejate si reconstruite. Monitorizarea poluarii realizata
de Programul de Mediu pentru Marea Neagra arata ca apele Marii Negre nu
sunt “un amestec letal de deseuri toxice” , asa cum sugera un articol aparut în
presa internationala în 1999. Într-adevar, conta minarea cu metale grele si
pesticide este limitata la o serie de zone din apropierea coastelor. Mai mult,
nivelul radonuclizilor nu reprezinta un risc pentru sanatatea umana. În
schimb, eutrofizarea, poluarea cu petrol si sursele terestre de poluare
necesita o interventie rapida din partea factorilor de decizie. Pentru a
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

identifica sursele de poluare au fost realizate numeroase studii si au fost

evaluate costurile scaderii sau eliminarii polua rii.
În cazul nutrientilor, mai mult de jumatate din cantitatea acestora
este adusa de Dunare. O reducere a eutrofizarii necesita cooperarea tuturor
tarilor din bazinul hidrografic al Marii Negre. În privinta biodiversitatii
Marii Negre, Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra prezinta ca
obiective pe termen lung conservarea populatiilor de mamifere si sturioni,
ca si exploatarea durabila a stocurilor de pesti, încurajarea aqvaculturii si a
turismului ecologic în toate tarile din regiunea Marii Negre.
Mamiferele marine si sturionii sunt cele mai mari animale din Marea
Neagra. Prezenta lor aici este mai mult decât simbolica. Au nevoie însa de
un mediu curat si sanatos pentru a se putea mentine în perimetrul Marii
Negre. Delfinii depind de legatura dintre Marea Neagra si oceanul mondial,
iar sturionii au nevoie de fluvii curate pentru depunerea icrelor si de
acvatorii marine nepoluate pentru hranire si cres tere.
O prima arie marina conservata este creata în NV platformei
continentale a Marii Negre, în apropierea coastelor ucrainiene.
Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra prevede termene
pentru fiecare obiectiv în parte. Ecosistemele periclitate nu pot astepta prea
mult masuri de reconstructie. Planul Strategic de Actiune pentru Marea
Neagra este un proces dinamic care poate fi ajustat pe parcursul
implementarii. La fiecare 5 ani va fi publicat si distribuit un raport despre
starea Marii Negre.
Dezvoltarea durabila a Marii Negre necesita o larga cooperare
internationala.
Marea Neagra

Ø Planu l Strategic de Actiune pentru Marea Neagra ,

Ø Conventia de la Bucuresti si
Ø Declaratia de la Odessa
formeaza cadrul de referinta pentru managementul durabil al regiunii.
Succesul acestui Plan Strategic de Actiune pentru Marea Neagra va depinde
de actiunile de implementare si de implicarea autoritatilor din toate ta rile
riverane si din bazinul hidrografic al Marii Negre.
Comunitatea internationala contemporana va putea contribui efectiv
la acest Plan, împreuna cu comunitatile locale, astfel încâ t de Marea Neagra
si la Marea Neagra sa se poata bucura si generatiile viitoare.

Ñ Cuvinte cheie
Ø liman;
Ø relief submarin;
Ø salinitate;
Ø biodiversitate;
Ø poluare;
Ø reconstructie ecologica.

È Problematica abordata
Ø Istorie;
Ø Evolutia paleogeografic a a Marii Negre;
Ø Conditii de mediu;
Ø Litoralul românesc al Marii Negre;
Ø Transportul maritim de calatori al României;
Ø Oferta turistica în zona Ma rii Negre;
Ø Petrolul;
Ø Problemele globale ale Marii Negre;
Ø Problema biodiversitatii;
Ø Scaderea stocurilor de peste în Marea Neagra;
Ø Specii de pesti în Marea Neagra;
 Probleme economice si ecologice ale Dunarii si Marii Negre

? Teste grila
1. Litoralul românesc al Ma rii Negre are o lungime de:
a. 250 km;
b. 350 km;
c. 234 km;
d. 400 km;
e. 405 km.

2. Adâncimea maxima si medie a Marii Negre este de:

a. 3.345 m si 1.282 m;
b. 2.245 m si 1.282 m;
c. 2.245 m si 1.300 m;
d. 1.282 m si 2.245 m;
e. 3.000 m si 2.500 m.

3. Programul de Cooperare al Marii Negre urmareste:

a. stimularea cresterii economice;
b. stimularea dezvoltarii porturilor;
c. amplificarea relatiilor comerciale;
d. încurajarea transportului maritim;
e. asigurarea dezvoltarii durabile în zona Marii Negre.

4. Salinitatea Marii Negre este de:

a. 13-14% 0 la suprafata si 22 % 0 în adâncime;
b. 11-12% 0 la suprafata si 21 % 0 în adâncime;
c. 18-19% 0 la suprafata si 22 % 0 în adâncime;
d. 13-14% 0 la suprafata si 32 % 0 în adâncime;
e. 13-14% 0 la s uprafata si 22 % 0 în adâncime.