INTRODUCEREA

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a doua ca
mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Fiind a doua ca mărime din Europa, și pe
locul 22 la nivel mondial, Delta crește an de an cu aproximativ 40 m². În momentul de față suprafață
deltei este de peste 5 700 km². Din toată această suprafață doar 10% este reprezentată de uscat. Peste 3
000 km² sunt reprezentați de ecosisteme naturale acvatice și terestre, destinate reconstrucției
ecologice. Aceste zone sunt incluse în patrimoniul UNESCO, în cadrul programului “Omul și Biosfera”.

În Delta Dunării sunt întâlnite 30 de habitate protejate la nivel european, dintre care 8 sunt strict
protejate, unele dintre acestea fiind întâlnite doar în România.
(https://romaniasalbatica.ro/ro/rezervatie-biosfera/delta-dunarii)

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogea, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se
varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de
29°, longitudine E. (https://www.scribd.com/doc/201209809/Delta-Dunarii)

1
 Capitolul I. ARGUMENT

Un paradis natural se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră, acolo unde fluviul îşi încheie lunga
călătorie de 2 860 km (1 788 de mile) din Munţii Pădurea Neagră din Germania. Secole de-a randul,
suprafaţa Deltei s-a extins datorită malului adus de fluviu, formandu-se astfel o reţea de canale, de
lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale, de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o
suprafaţă de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile pătrate). Acest incredibil tăram al apelor adăposteşte
peste trei sute de specii de păsari si nenumarate specii de peşti, de la sturioni la crapi şi bibani, în timp
ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în
pădurile de stejar pînă la nuferi. (Petre Gastescu, 2008)

1.1. Geneza si evolutia

Cel mai tanar pamant al ţării, Delta Dunării potrivit oamenilor de ştiinţa isi are originile in urmă cu
aproximativ 13 000 de ani. In formarea Deltei se conturează foarte clar mai multe faze distincte.

Faza 1: Pe locul Deltei si prelungindu-se mult in amonte există iniţial Golful Tulcea. Datorită unei
impresionante cantităţi de aluviuni transportate de Dunăre si datorită unui flux şi reflux extrem de mic
(aproximativ 50 cm) in acest golf s-au creat condiţiile formării unei Delte.

Faza 2: In urmă cu aproximativ 13 000 de ani intre insulele Caraorman şi Letea s-a format un cordon
litoral, care a inchis Golful Tulcea transformîndu-l intr-o lagună.

Faza 3: Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafeţe mlăştinoase in care Dunarea işi sapă unul
din cele mai vechi braţe: Sfantul Gheorghe. In urmă cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate
de braţul Sfantul Gheorghe fac ca Delta să avanseze in dreptul lui şi in acelaşi timp inchid Golful Babadac
conturând viitorul complex Razim - Sinoie.

Faza 4: Un nou braţ al Dunării străpunge "cordonul iniţial" (in urma cu 7 000 de ani, chiar in dreptul
viitoarei localitătii Crişan) si va depozita aluviuni la capătul său. Acest braţ se va numi Sulina si va avea o
avansare rapidă in mare care se datorează probabil unei oarecare colmatări a braţului Sfantul Gheorghe.
De asemenea se conturează partea de Nord a Deltei si braţul care ii va da naştere: braţul Chilia.

Faza 5: Colmatarea braţului Sulina obligă apele Dunării să caute altă ieşire la Marea Neagră, astfel
"cordonul iniţial" este străpuns din nou in partea de nord (in urma cu 2 000 de ani, in dreptul localitatii
Periprava), luand naştere braţul Chilia. Aluviunile depuse de noul braţ Chilia vor duce la inaintarea Deltei
in partea de Nord. In interiorul Deltei colmatarea lacurilor şi formarea unor noi grinduri este un proces
natural ce continua şi astăzi.

2
Primele mărturii despre Delta Dunării le avem de la "părintele istoriei" Herodot (484-425 i. Hr.), care
scria despre existenţa a 5 brate ale Dunării. Polybiu (sec II i. Hr.) pomeneşte in lucrările sale despre 7
braţe si de mari acumulări de nisip la gurile Istrului.

Cea mai amplă descriere a Deltei in care sunt trecute şi coordonatele ei geografice, latitudinea şi
longitudinea le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d. Hr.)Din secolul al XV-lea şi pînă în secolul al XIX-
lea Dobrogea şi gurile Dunării vor fi stăpînite de Imperiul Otoman. (Petre Gastescu, 2008)

1.2. Istoricul

De-a lungul istoriei Dunărea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare",
"Donaris", "Phisos", "Rio Divino. Napoleon Bonaparte considera că este "Le roi des fleuves de l'Europe".
Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrările sale: "Intre fluviile care au renume si care sunt
navigabile cand vii de la mare este si Istrul…"
Părintele istoriei, Herodot, este şi de această dată primul care vorbeşte despre gurile Istrului ca despre o
realitate geografică, într-o epocă în care cunoştinţele geografice ale omului de rând se limitau la lumea
eroilor lui Homer, adică la ţinuturile din jurul Mediteranei. Informaţiile lui sunt, cum însuşi mărturiseşte,
tulburi, auzite fie de la tracii aflaţi mult mai la sud, fie de la mixelenii din nordul Pontului, de la Olbia (la
gura Niprului) ori Tyras (pe Nistru). Astfel, după ce, în 233 ne spune că fluviul "se varsă în Pontul Euxin la
Istria, colonie a Miletului", în 447 găsim prima menţiune din istorie a numărului gurilor Dunării: "Istrul cu
cinci guri" spune el.
Ceva mai departe, în 489, povestind despre campania lui Darius în ţinuturile sciţilor, într-un episod
despre nişte ionieni aliaţi ai regelui pers, conduşi de un oarecare Mandrocles, el scrie: "de la ţărmul
mării, (Mandrocles) urcă fluviul cale de două zile şi începu să lege malurile printr-un pod, la cotul
fluviului unde se răsfiră gurile Istrului". Din păcate nu putem calcula mai precis distanţa parcursă de
greci de la mare până la punctul în care începe separarea. Dacă am folosi distanţele medii parcurse într-
o zi de navigaţie, pe care Herodot le dă într-un alt loc, şi anume 60-70000 de braţe (110-130 km.), am
obţine cam 220-250 km., măsură cu totul disproporţionată. (https://tinyurl.com/vky2uoa)

3
 Capitolul II. POTENTIALUL TURISTIC NATURAL

Minunile sălbaticiei

Dacă vă opriţi într-un sat de pe malul apei, veţi descoperi pescarii gătindu-şi propria versiune a borşului
rusesc la foc în aer liber. Acest ţinut sălbatic al apelor vă face să descoperiţi multe lucruri uimitoare. O
excursie în Deltă va rămane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere. Deşi au aparut
numeroase amenajări turistice si posibilitaţi pentru deplasare, Delta Dunării reprezintă un potenţial
turistic şi economic de o deosebită valoare, ce asteaptă să fie valorificat in toate valenţele sale.

Cercetãrile recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând:

• elemente eurasiatice (28%)

• elemente estice (24%)

• elemente europene (14%)

• elemente cosmopolite si adventive.

Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile,
higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantã o
dau stuful, papura, sãlciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In Deltã îsi gãsesc refugiul o
serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus
persicus. (https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/)

4
2.1. Relieful

Fig. 1

(http://www.profudegeogra.eu/harta-delta-dunarii/)

Relieful Deltei Dunării cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte. Altitudinea medie a
reliefului Deltei este de 0,5m, iar altitudinea maximă de 13 m. in grindul Letea. Circa 3/4 din suprafaţa
Deltei este situată la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m.

a) Terenurile joase cuprind mlaştini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), gîrle, canale (de exemplu:
Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt
terenuri inundabile si parţial, in partea de vest, indiguite si desecate.

b) Terenurile inalte sunt neinundabile (13 % la cele mai mari ape) şi in general grinduri. Există grinduri
longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale.

Grindurile longitudinale sunt create de aluviunile depuse de fluviu. Grindurile fluvio-maritime au fost
formate in timpuri istorice, de aluviunile aduse de fluviu şi de curenţii circulari ai Mării Negre; aceste
grinduri sunt Letea, Caraorman, Sărăturile, Ivancea şi Crasnicol.

5
Grindul Letea are altitudinea maximă din Delta (13m) şi reprezintă o mare acumulare de nisip, dispus in
fîşii aproape paralele sub forma unui evantai, cu un relief de dune; pe acest grind se află pădurea
Haşmacu Mare-Letea, monument al naturii. Grindul Caraorman (cu o altitudine maximă de 8m)
reprezintă de asemenea o mare acumulare de nisip; grindul Sărăturile, situat la vărsarea braţului Sfîntu
Gheorghe in mare, formează, pe ţarm, cea mai lată plaja din ţară. Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m)
este o porţiune a uscatului predeltaic (Campia Bugeacului, de la nord) inclusă Deltei datoră formării şi
evoluţiei braţului Chilia; este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3 m) este mult erodat (genetic este tot un
grind continental).

Acest relief îmbină cele mai noi cu cele mai vechi unitaţi de relief din ţară: delta cuaternară a Dunării,
care împreună cu complexul Razelm, în nord-est, cu de 4. 340 kmp, si 447.000 ha, este a doua din
Europa ca marime, recent formată-din epoca preistorică-prin colmatarea unui golf marin devenit liman,
si împarţită de cele trei braţe (Chilia-cel mai nordic şi cel mai nou, de 116 km, ce transportă 63 % din
totalul apelor fluviului, Sf. Gheorghe-cel mai vechi, de 118 km, pe care curg 22 % din ape, Sulina-cel mai
scurt, de 64 km, amenajat pe un canal pentru navigaţie, transportă 15 % din ape) ale Dunării (care la
vărsarea în Marea Neagră suprafata totala a bazinului sau este de 805.300 kmp, iar lungimea de 2.860
km) în trei mari ostrove complexe: Letea, Sf. Gheorghe, Dranov, brăzdate de braţe secundare, gîrle si
canale artificiale, în continuă extindere prin materialul adus de marele fluviu, înaintand spre mare)şi
lanţul munţilor hercinici ai Măcinului (Pricopanului, joşi, tociţi, cu altitudini de 467 m în vf. Tutuiatul) si
Podişul Casimcei, Tulcei, Babadag, Niculiţel (larg vălurite), în nord (erodat puternic şi acoperit cu
depozite noi).

Relieful mai este reprezentat printr-o succesiune de câmpii litorale continuate spre selful continental al
Mãrii Negre printr-un front litoral. Câmpia deltaicã este delimitatã spre nord de abrupturile podisului
Bugeac, spre sud înaintând pânã la contactul cu laguna Razelm si canalul Periteasca. In cadrul câmpiei
deltaice pe parcursul evolutiei s-au diferentiat douã tipuri de câmpii: fluvialã si marinã. Câmpia deltaicã
fluvialã se extinde pe 61% din suprafata deltei, fiind delimitatã spre est de contactul cu câmpia marinã
pe aliniamentul vestic al câmpului Letea-grindurile Rãducu-Ceamurlia-marginea vesticã a câmpului
Caraorman-grindul Ivancea-marginea vesticã a câmpului Crasnicol. Relieful câmpiei se dezvoltã pe o
stivã de sedimente nisipoase, nisipo-lutoase si luto-nisipoase cu origine fluvialã acumulate sub controlul
fluviului. Altitudinea medie a întregii câmpii fluviale este de 0,6m. Sesurile deltaice sunt usor
fragmentate de gârle, sahale si canale, precum si de crestele grindurilor fluviale.

Tãrmul este elementul principal al frontului litoral. De la nord spre sud se succed ţãrmurile mlăştinoase
ale Deltei secundare Chilia şi vestului golfului Musura, tãrmurile de tip barierã deltaicã, foarte complexe,
tãrmul insulei barierã Sacalin, tãrmul mlãstinos dintre Ciotic si Zãtonul Mare, bariera deltaicã si lagunarã
dintre Zãtonul Mare si Edighiol, tãrmul câmpului marin Chituc. Cu exceptia tãrmurilor mlãstinoase
fiecare tip de tãrm are plaje specifice. Cele mai întinse plaje se aflã la Sfântu Gheorghe. (Florin
Andreescu, 2007)

6
2.2. Clima

Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile
acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase
ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul
diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din
România.

Această suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a
atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp
înregistrat în lunile de iarnă și un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcție de intesitatea activității
centrilor barici principali se instalează condiții specifice de vreme: zile de iarnă blânde (când activează
centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acționează anticiclonii
nord-atlantici), zile de vară calde și uscate (când acționează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară
ploioase (când interacționează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

Amplitudinile medii zilnice reflectă diferențele mari datorate naturii suprafeței active : la Gorgova
variază între un maxim de 9 C (în iulie) și un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie)
și 1,4 C (în noiembrie), iar la stația Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie și februarie). Sumele
anuale ale temperaturilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistrează
cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la
Gorgova și 89 85% la Sulina și Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 - 71% la Gorgova și 77 - 80%, la Sulina
și Sfântu Gheorghe. Precipitațiile sunt reduse cantitativ și scad de la vest spre est datorită efectului
suprafeței active specifice deltei, precum și al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se
înregistrează o cantitate medie multianuală a precipitațiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360 mm. În cea
mai mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic și cea mai mare parte a
lagunelor, sub 350 mm.

Stratul de zapadă este subțire și se menține perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.
Asemenea situații s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele mării
lângă țărm au înghețat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu
sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna și în sezoanele de tranziție.
Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spațiul Deltei Dunării. La intrarea în deltă, la Tulcea,
mediile pe 90 ani relevă ca sunt 142 zile de vară și 60 zile de iarnă, iar primăverile au durata aproape
egală cu toamnele. La Sulina aceleași medii multianuale indică 145 zile de vară și numai 15 zile de iarnă,
iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile).

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii#Clim.C4.83)

7
Clima Deltei este determinată de poziţia ei in extremitatea estică, unde predomină climatul continental
mai arid, de altitudinea coborată şi de influenţele mării (relativ reduse totuşi), care ii dau o nuanţă
pontică. Temperatura medie anuala este de peste 10 oC, cea mai ridicată din ţara noastră. Lunile
extreme au valori de 21-22 oC (ianuarie); precipitaţiile sunt foarte reduse (400-450 mm/an), Delta fiind
regiunea cea mai secetoasă din ţară. Lipsa precipitaţiilor este compensată de umiditatea datorată
evaporaţiei de pe suprafeţele acvatice.

Caracterizarea anotimpurilor:

• Iarna este relativ calduroasa, temperaturile medii din cea mai friguroasa luna (ianuarie) fiind in
jur de -10.

• Primavara (martie - aprilie) este uscata si racoroasa. Incalzirea se manifesta uneori din
februarie, insa temperaturile medii pozitive se stabilesc abia in martie. Temperaturile pot urca deseori
ziua pana la 200-250, iar o data cu invazia maselor de aer rece, pot scadea sub -100.

• Vara esta calda si secetoasa. Incepe de obicei in luna mai si se termina la sfarsitul lunii
septembrie. In mai temperatura medie este de +150, dar sunt inregistrate si raciri provocate de trecerea
fronturilor reci, temperatura coborand uneori pana la +50.

• Toamna incepe in octombrie si dureaza pana la inceputul celei de-a doua jumatate a lunii
decembrie. Temperatura se ridica ziua pana la 200, a doua jumatate a toamnei este ploioasa si
racoroasa, temperatura aerului scade sub 150.

(Florin Andreescu, 2007)

8
2.3. Hidrografia

Hidrografia este formată din Dunăre, braţele Dunării, lacuri, bălţi, mlaştini. Cele trei braţe duc din
volumul apelor fluviului astfel: Chila 58%; Sulina 18,8% şi Sfantu Gheorghe 23,2%. Debitul solid este de
58,7 mil.t. aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse in Deltă şi alta parte sunt transportate in
mare; la vărsarea in mare se formează, datorită aluviunilor, delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina şi
insulele Sacalin. De asemenea, există in interiorul Deltei, o reţea hidrografică secundară formată din
bălţi, mlaştini, canale, gîrle, braţe secundare.

Un specific peisagistic şi hidrografic este dat de suprafeţele lacustre; cele mai importante lacuri sunt
Dranov (cel mai intins din delta propriu zisa), Rucsca, Merhei, Matita, Tatanir, Fortuna, Obretin, Gorgova,
Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiuleţ, Roşu. In sudul Deltei se afla situată laguna Razim-Sinoe, cel mai mare
complex lacustru (700 kmp.), format din lacurile Razim (415 kmp.), Sinoe, Zmeica, Goloviţa. Este
desparţit de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape salmastre, adîncimi mici, doua insule (Popina,
mai inaltă, de 48 m, care este o rezervaţie de faună şi insula Gradiştea).

In prezent laguna este un domeniu de pescuit. Este aproape imposibil să ajungeţi in Deltă şi să nu
pescuiţi şi dvs! Deşi bogaţiile Dunării şi in deosebi ale Deltei au fost puternic afectate de braconieri şi de
management inadecvat, acest teritoriu mai pastrează amintirea vremurilor de belşug.

Reţeaua hidrografică secundară a Deltei Dunării are, in linii mari, 4 componente:

 sahale (foste braţe ale Dunării, in curs de colmatare), gîrle (sahale de mici dimensiuni), canaluri
(sahale rectificate şi dragate).
 periboine (spărturi de litoral, guri pe unde se face schimb de ape). Se alatură acestora
formaţiunile de natură depresionar-lacustră simple: ghioluri (adancime 0,50-3 m).
 limanuri (la gura unor mici rauri).
 lagune (vechi golfuri marine).
 mlastini (ape putin adanci, pot seca).
 japse (ape de la viituri)
 complexe: lacuri depresionare (Padina, Sontea, Furtuna, Dranov, Matiţa, Obreţin etc.).

Hidrografia Deltei cuprinde totodată cordonul litoral corespunzator, zona maritimă situată in lungul
ţărmului, lată de 10-15 km, cu o adancime mai mică de 25 m, influentată de vărsarea apelor dulci.

Reţeaua hidrograficã este reprezentatã de braţele Chilia, Tulcea, Sulina şi Sfântu Gheorghe, precum şi de
canalele, gârlele şi sahalele dintre acestea, în lungime totalã de cca. 3500 Km.

(Florin Andreescu, 2007)

Braţul Chilia începe la M.43 unde se aflã Ceatalul Ismail şi are o lungime de 121 Km pânã la gura de
vãrsare a braţului Stambulul Vechi din delta secundarã Chilia. Braţul asigurã, în prezent, scurgerea a 55%
din debitul total al Dunãrii la vârful deltei*. Specificul braţului este dat de cele douã difluenţe, prima
între Pardina (Km 76) şi Chilia Veche (Km 46), iar cea de a doua între Km 38 si Periprava (Km 22). Aceste
despletiri cu ostroavele dintre ele reprezintã delte secundare vechi ale bratului Chilia. In aval de Vâlkov

9
se aflã vârful deltei secundare Chilia care a început sã se formeze la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
ajungând, în prezent la o suprafatã de 400 Kmp, având un ritm mediu de creştere de 1,8 Kmp pe an. Cea
mai mare parte a deltei secundare Chilia se aflã pe teritoriul Ucrainei. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra
%C8%9Bul_Chilia)

Fig. 2 Fig. 3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%9Bul_Chilia https://tinyurl.com/vksekra

Braţul Tulcea începe la M.43 (Ceatalul Ismail), are numai 17 Km. şi asigurã, în prezent, scurgerea a 45 %
din debitul total al Dunãrii. Intre M.41 si M. 37 formeazã o buclã de meandru, care culmineazã în dreptul
oraşului Tulcea unde se aflã şi cea mai mare adâncime (38m). (https://tinyurl.com/yx7amg9l)

Braţul Sulina începe la Ceatalul Sfântu Georghe aflat la M.34. Iniţial avea o lungime de 84 Km, era
meandrat şi foarte puţin adânc. Braţul Sulina a fost amenajat pentru navigaţie începând din anul 1857
prin dragaje, iar din anul 1868 prin tãierea buclelor meandrelor. Lucrãrile au fost încheiate în anul 1902,
când braţul Sulina era scurtat cu 21 Km., fiind complet rectificat şi transformat în canal navigabil pentru
nave oceanice. Aceste lucrãri au fost primele intervenţii antropice cu efecte majore în transformarea
structurii şi funcţionãrii sistemului deltaic. In prezent transportã cca. 22 % din debitul total al bratului
Tulcea. In aval de orasul Sulina bratul se continuã cu un canal protejat de diguri, care înainteazã în mare
aproape 8 Km. La gura canalului se acumuleazã sedimente nisipoase şi mâloase formându-se o barã care
trebuie dragatã continuu pentru asigurarea adâncimii minime de 11m necesarã accesului navelor
marine. (https://www.chettusia.com/ro/content/bratul-sulina)

10
 Fig. 4

https://tinyurl.com/u29tw3d

Braţul Sfântu Gheorghe începe la ceatalul cu acelasi nume (M.34), are o lungime totalã de 110 Km şi
transportã cca. 23% din debitul bratului Tulcea. Nu prezintã difluenţe. In aval de Km. 85 meandreazã larg
formând 7 bucle de meandru, cea mai mare fiind între Km. 85 si Km. 64, cunoscutã sub numele de
meandrul Murighiol. In perioada 1983 ? 1985 aceste meandre au fost tãiate pentru scurtarea traseului
navigabil. Braţul se terminã cu o deltã secundarã micã a cãrei suprafaţã este, în prezent, de 13 Kmp.
Delta a început sã se formeze la începutul secolului trecut, dezvoltându-se cu un ritm mediu multianual
de 0,07 Km2 pe an. Delta secundarã Sfântu Gheorghe este baratã de insula barierã Sacalin.
(https://www.info-delta.ro/ghid-59/bratul-sfantu-gheorghe/)

Fig. 5

https://tinyurl.com/vcr8u64

11
Sahalele sunt braţe vechi ale Dunãrii rãmase în interiorul deltei. Apar bine reprezentate pe harta lui
Vidrascu, de la începutul secolului, ulterior fiind transformate în canale prin dragare şi rectificare. Intre
braţele Chilia şi Sulina erau sahalele Sireasa, Şontea, Pãpãdia, Iacob, Adâncã, Pardina, Repedea, Gotca,
Poliacova, Brãţusca, Statului. Dintre acestea numai Şontea si ultimele trei se mai menţin în prezent,
restul fiind complet transformate sau au dispãrut ca urmare a îndiguirilor şi desecãrilor. Intre braţele
Sulina şi Sfântu Gheorghe erau douã sahale mari, Litcov şi Macovei, ambele transformate prin lucrãri
hidrotehnice.

Gârlele sunt artere naturale de legãturã între braţe şi acvatoriile stagnante din interiorul deltei. Intre
braţele Chilia şi Sulina se pãstreazã gârlele Eracle, Lopatna, Matiţa, Sulimanca, Magearu. Intre Sulina si
Sfântu Gheorghe sunt gârlele Perevolovca, Vãtafu, Busurca, Împuţita, iar la sud de bratul Sfântu
Gheorghe erau gârlele Dunavãt Dranov si Cernet, amenajate, sub conducerea lui Gr. Antipa, încã la
îceputul secolului. Majoritatea gârlelor sunt în prezent colmatate sau sunt rectificate.

Acvatoriile stagnante sunt ghiolurile, bãlţile japsele, zãtoanele, lagunele. Ghiolurile sunt lacuri deltaice
cu suprafaţã şi adâncimi mari aflate în prezent în diferite stadii de colmatare. Principalele ghioluri sunt:
Fortuna, Matiţa, Babina, Merhei, Obretin (între braţele Chilia şi Sulina), Gorgova, Isac, Puiuleţ, Puiu,
Lumina, Roşu (între Sulina şi Sfântu Gheorghe) şi Dranov (la sud de Sfântu Gheorghe).

Bãlţile au suprafeţe şi adâncimi mici, multe dintre ele provenind din colmatarea mineralã şi biogenã a
ghiolurilor. La nord de bratul Sulina bãltile mai importante sunt: Tãtaru, Meşter, Pãpãdia, Nebunu,
Bãclãneşti, Babinti, Roşca, Buhaiova, iar la sud de Sulina, bãlţile : Iacub, Cuibida, Pojarnic, Roşuleţ,
Uzlina. Japsele sunt bãlţi într-un stadiu avansat de colmatare, mai ales biogenã. In timpul verii japsele
sunt invadate de vegetaţie submersã şi plutitoare ceea ce le conferã aspect de mlaştinã. Zãtoanele sunt
lacuri alungite şi înguste formate prin închiderea micilor golfuri deltaice de cãtre barierele nisipoase în
evoluţie ascendentã. Când barierele deltaice intrã în faza evoluţiei descendente zãtoanele sunt deschise,
la început prin portiţe care se mãresc treptat. Astfel s-au format Zãtonul Mare şi Zãtonul Mic din sudul
deltei.

Lagunele sunt acavatorii întinse formate prin închiderea golfurilor dobrogene de cãtre serii de bariere
nisipoase. Cea mai mare este laguna Razelm (420 Kmp.), urmatã de Sinoe (115 Kmp.), Goloviţa (85 Kmp)
şi Zmeica (60 Kmp.).Lagunele sunt alimentate cu ape venite din braţul Sfântu Gheorghe prin canalele
Dunavãţ şi Dranov. In sudul lagunei Razelm se aflã lagunele mici din complexul Periteasca, Leahova.
Raporturile dintre acvatoriile curgãtoare şi cele stagnante se stabilesc în funcţie de regimul polifazic al
scurgerii apelor pe Dunãre. Primãvara, pe mãsurã ce debitele fluviului cresc, apele tulburi, încãrcate cu
aluviuni şi nutrienţi pãtrund prin canale, gârle şi sahale în interiorul deltei alimentând ghiolurile, bãlţile şi
japsele. Aceasta este secvenţa de umplere care dureazã frecvent pânã la sfârşitul lunii mai şi în timpul
cãreia se poate acumula în deltã un volum de maximum 5 miliarde mc de apã. Urmeazã secvenţa de
stagnare a apelor în deltã când are loc un proces de decantare a aluviunilor, anual depunându-se în
deltã cca. 1 milion tone de sedimente. Cu cât debitele intrate la vârful deltei vor fi mai mari, cu atât
secvenţa de stagnare va fi mai lungã.

(Petre Gastescu, 2008)

12
2.4. Vegetatia

In Delta Dunãrii predominã vegetaţia de mlaştinã stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafaţa totalã.
Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã şi numeroase alte specii. Vegetaţia
de sãrãturi ocupã 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazate şi solonceacuri marine. Specificul
este dat de prezenţa speciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti.
Zãvoaiele sunt pãduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic
inundate şi se dezvoltã pe 6% din totalul suprafeţei. Sunt specifice deltei fluviale unde dau nota
caracteristicã peisajului. Intâlnim patru tipuri de zãvoaie : zãvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile
joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului şi sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis;
pe grindurile mai înalte cresc zãvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe
grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zãvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens
si P.alba), la care se adaugã speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de
Pensilvania ; un tip de zãvoi mai rar este arinisul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile
fluviatile din delta marinã. Vegetaţia pajiştilor de stepã nisipoasã este extinsã pe 3% din totalul deltei,
dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman şi Sãrãturile.Sunt specifice speciile
Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.

Vegetaţia pajiştilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafeţei deltei, în special pe pe
grindurile fluviale supuse inundãrii periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia
acvaticã din ghioluri, bãlti si japse ocupã 2% din totalul deltei.

Pentru vegetaţia submersã sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum,
Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetaţia plutitoare este mai variatã. Predominã Lemna minor,
Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea albă, Nuphar luteum, Trapa
natans.

Vegetaţia emersã este dominatã de stuf (Phragmites australis), papurã (Typha latifolia si T. angustifolia),
pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetaţia tufişurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe
cele de pe ţãrmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafeţei deltei şi sunt dominate
de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pãdurile de câmpurile marine
Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepã, numite local hasmace, cu stejar brumãriu (Quercus
pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurãtor (Populus
tremula), ulm (Ulmus foliacea), şi cu plantele agãţãtoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix.
Reprezintã numai 0,8% din totalul suprafeţei Deltei Dunãrii.

"Vegetatia predominanta in Delta Dunarii se prezinta sub forma de mlastina stuficola pe aproximativ
78% din suprafata. Flora Deltei este in principal una de lunca, speciile fiind adaptate excesului de
umiditate."

Delta Dunarii fiind o regiune tanara, in continua consolidare, constituie un loc favorabil pentru
dezvoltarea unei flore si faune unice in Europa, aici putand fi intalnite numeroase specii rare. Atat flora
cat si fauna s-au adaptat mediului acvatic predominant, de aici caracterul mai putin obisnuit al acestora.
In paralel mediul terestru e reprezentat prin grindurile Letea, Caraorman, Stipoc, Saraturile si Campul

13
Chiliei, zone secetoase pe care se dezvolta o flora si o fauna adecvata, specifice stepelor est-europene cu
influente mediteraneene. Intre aceste doua medii (acvatic si terestru) se interpune zona mlastinoasa,
inundabila, purtatoarea unei flore si faune cu posibilitate de adaptare alternativa (apa, uscat), in functie
de regimul hidrologic, sezonier si anual.La contactul dintre apele dulci si cele marine au loc procese
fizice, chimice si biologice deosebite, fapt care i-a determinat pe biologi sa considere zona ca un sistem
aparte, numit "acandelta".

(Florin Andreescu, 2007)

Stuful

Fig. 6

https://tinyurl.com/rkcphop

Una dintre curiozitatile morfo-fiziologice ale stufului este ca nu isi poate inchide porii respiratori, motiv
pentru care evapora in permanenta apa, mai concret 30-50 de litri de apa evaporata pe fir, pentru
intreaga Delta, 3-4 milioane mc. intr-o singura vara.

Stuful este cel mai important combustibil pentru locuitorii Deltei, lemnul gasindu-se greu in aceste zone.
Pe vremuri era folosit balegarul de vita framantat cu paie, taiat in calupuri si uscat, in prezent folosit
poate doar in comuna Sfantu Gheorghe. Renumita ciorba pescareasca se gateste in mod traditional la
foc facut cu maldare de stuf.

Sa nu uitam ca din stuf nu se obtine numai materia prima necesara fabricarii hartiei ci prin prelucrarea
industriala a celulozei se obtin cele mai diverse produse, de la eter pana la alcool. (https://www.info-
delta.ro/delta-dunarii-17/stuf---trestie--phragmites-australis-261.html)

14
Nufarul alb

Fig. 7

https://tinyurl.com/qq3x9yl

Planta caracteristica in aceste zone, nufarul alb este caracterizat prin florile sale de dimensiunea unei
palme, care se deschid la suprafata apei in mijlocul unor mari frunze verzi. Dupa fertilizarea de catre
insecte, tijele florilor se curbeaza, aceasta ajungand din nou sub apa. Astfel semintele, (de altfel sunt
gustoase si pot fi consumate si de catre oameni) sunt din nou protejate.
(https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/nufar-alb---nymphaea-alba-l-263.html)

Plante carnivore din Delta Dunarii

Otratelul de balta (Ulticularia Vulgaris) este una din cele doua specii de plante carnivore din Delta
Dunarii. Aceasta planta nu este fixata de fundul apei, pluteste si doar floarea galbena se ridica deasupra
luciului. Tulpina scufundata este deosebit de ramificata si poarta un numar mare de capcane de forma
unui saculet mic, plin cu aer, prevazut cu un capac.Daca un animal mic, insecta in special, se afla in
apropierea capacului, capacul se deschide brusc, aerul iese din sac si apa care intra absoarbe si prada.
Capacul se inchide rapid si victima va muri de foame dupa cel mult trei zile, apoi este digerata de
planta.Cu ajutorul capcanelor sale otratelul de balta poate sa prinda pana la o mie de astfel de
vietuitoare pe zi, fiecare insecta fiind digerata in cca 20 de minute. Saculetii au insa si un alt rol. Dupa ce
planta si-a format fructul, capacelele capcanelor intepenesc lasand apa sa patrunda in interior. Planta
devine mai grea, se scufunda si astfel semintele vor ajunge la fundul apei unde vor putea sa reziste in
cursul iernii.

15
 Aldrovada cea de-a doua planta carnivora, are frunzele asezate doua cate doua, ca paginile unei
carti. Marginile frunzelor sunt prevazute cu spini, astfel ca atunci cand o insecta atinge perii sensibili de
la suprafata frunzei, acestea se inchid si prind victima ca intr-o cusca.

Aceste specii de plante si-au dezvoltat capcane pentru ca ele traiesc in ape unde exista perioade cand
concentratia de azot si fosfor este prea mica, astfel ca ele isi procura aceste elemente vitale din corpul
prazilor pe care le prind.

Printre plantele din apropierea Deltei Dunarii care atrag atentia se numara si Noctiluca Miliaris.
Pescarii din complexul Razim-Sinoe si cei din Sfantu Gheorghe spun ca daca in anumite perioade din an,
te scalzi noaptea in unele zone din Marea Neagra sau din complexul Razelm, cand iesi din apa corpul iti
este fosforescent. Fenomenul este denumit lumanarea de mare.

Salcii

Fig. 8

https://tinyurl.com/vugnse8

Cei mai importanti arbori ai terenurilor inundabile, salciile prezinta caracteristica de a se adapta foarte
usor si de a supravietui mai cu seama "atacului" apei. Cand cotele apelor cresc, salciile isi dezvolta pe
trunchi radacini adventive, aidoma unor mustati. Prin urmare, trunchiurile lor submersibile devin
scorburoase si incep sa putrezeasca, mai ales ca urmare a atacurilor unor specii de burete, asa-zisul
burete de salcie. Salciile batrane gazduiesc scorburi imense, de dimensiunea unui om, aceasta
caracteristica ducand deseori la legende si ulterior la intregi scenarii exploatate de clasici nuvelisti
romani. Vasile Voiculescu vorbeste intr-una din nuvelele sale despre un astfel de trunchi vechi inauntrul
caruia fusese incarcerat de viu un om. (https://tinyurl.com/tkrb3n5)

16
2.5. Fauna si flora

2.5.1. Fauna

Cuprinde animale terestre (iepure, lup, vulpe, cainele enot, mistreţ), mamifere de apă (bizamul, vidra),
păsări (280 specii, dintre care amintim speciile de pelicani, cormorani, egrete, garliţe etc.) şi o bogată
faună acvatică cuprinzand peşti comuni (somn, caras, ştiuca crap, platică etc.) şi sturioni (morun,
păstruga, cegă, nisetru).

Datorită condiţiilor prielnice create de varietatea mare de habitate terestre şi acvatice, precum şi
proximitateacâtorva subzone ale regiunii faunistice palearctice (ex. mediteraneană, pontica, eur-
asiatică), fauna Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii” este reprezentată de 3.541 de specii (3061
nevertebrate şi 480 vertebrate).

În perioada inventarierii speciilor din Rezervatia Biosferei “Delta Dunarii” au fost descoperite şi 2 specii
noi pentru ştiinţă: Centaurea pontica, şi Elymus pycnattum deltaicus.

Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvatică europeană,
întreaga faună de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi
găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris.

Dintre mamiferele de uscat amintim: cerbul (Dama dama), capriorul (Capreolus capreolus), dihorul de
stepa (Mustela eversmanni), dihorul patat (Vormela peregusna), bursucul (Meles meles), vulpea,
iepurele.

Speciile de mamifere de apa includ: bizamul (Ondrata zibethica), hermina (Mustela

erminea/herminea), vidra, nurca, nevastuica, mistretul, pisica salbatica si cainele enot, unele specii fiind
foarte importante din punct de vedere cinegetic.

Din punct de vedere faunistic si cinegetic, speciile de pasari, se impart in :

Specii sedentare – care traiesc in delta toata viata lor, cum sunt: rata cap brun (Aythya ferina), vulturul
codalb (Haliaentos albicilla), fazanul (Phasianus colchicus), gugustiucul (Streptopelia decaocto),
ghionoaia neagra (Dendrocopus martius), cioara griva (Corvus cornix), cotofana (Picapica), s.a.

17
 Fig. 9

https://tinyurl.com/vql42s6

Specii migratoare - oaspeti de vara - specii care vin si se reproduc in zona deltei pe timpul verii si
migreaza mai la sud in perioadele mai reci ale anului, cum e pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus),
pelicanul cret (Pelecanus crispus), egreta mica (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), chira de
balta (Sterna hirundo), stracul galben (Ardeola ralloides), turturica (Streptopelia turtur), cucu (Cuculus
canorus), uliul de trestie (Circus aeruginosus). Unele specii tind sa devina sedentare, cum sunt:
cormoranul mare (Phalocrocorax carbo, corcodelul mare (Podiceps cristatus), mierla (Turdus merula),
rata rosie (Aythya nyroca) si altele.

Fig. 10

https://tinyurl.com/sbppehu

Specii migratoare - oaspeti de iarna - specii originare din zonele nordice, care ierneaza in delta: fundacul
polar (Gavia artica), rata pitica (Anas crecca), soimuletul de iarna (Falco columbarius), huhurez coada
lunga (Stryx uraliensis), martinul trei degete (Rissa tridactila), pasarea omatului (Plectophenax nivealis).

18
 Fig. 11

https://tinyurl.com/u8uj39j

Specii de pasaj – ce cuibaresc mai la nord de teritoriul tarii noastre, trecand prin delta primavara si
toamna, ca de exemplu: rata flueratoare (Anas penelope), cocorul (Grus grus), sitarul de padure
(Scolopax rusticola), sturzul viilor (Turdusiliacus), etc.

Fig. 12

https://tinyurl.com/wgvjcua

Specii accidentale sau de invazie – se refera la speciile care ajung in delta accidental, fiind pasari ce
provin din alte zone, ca de exemplu corcodelul urechiat (Podiceps auritus), fundacul glacial (Gavia
immer), rata mandarin (Aix galericulata), rata neagra (Oedemia nigra), gasca gulerata (Branta berniclea),
etc. Iar speciile de invazie apar in perioade neregulate, fara un ciclu bine determinat si in diferite

19
anotimpuri in functie de specie cum sunt: gainusa de stepa (Syrohaptes paradoxus), matasarul
(Bombicilla garrulus), s.a.

Fig. 13

https://tinyurl.com/rcxkrck

Nevertebratele

Nevertebratele formează, de departe cea mai mare parte din fauna Deltei Dunarii cu peste 3.000 de
specii. Din acestea sunt 435 de specii de viermi şi rotifere, 91 de specii de moluşte, 115 specii de
crustacee, 168 de specii de arahnide şi 2.244 de specii de insecte. Pînă în prezent au fost descrise 37 de
specii noi pentru ştiinţă, incluzând un vierme Proleptobchus deltaicus, 5 specii de arahnide 1 specie de
peşte Knipowitschia cameliae şi 30 de specii de insecte, printre care Isophya dobrogensis, Diaulinopsis
deltaicus şi Homoporus deltaicus.

(Florin Andreescu, 2007)

Insecte din Delta

Una din cele mai cunoscute unicate este Palyngenia longicauda, numele popular al ei fiind rusalia,
pentru ca apare de obicei in luna mai, de Rusalii. Traieste circa o zi, timp in care zboara si se
imperecheaza deasupra luciului apelor mari curgatoare, unde isi depune ouale. Larva traieste 3 - 4 ani,
sapandu-si galerii pe fundul argilos al albiei. Specia era deosebit de raspandita in urma cu 40-50 ani pe
tot traseul Dunarii, fiind foarte bine cunoscuta de catre localnici, mai ales de pescari. Acestia colectau
larvele, cunoscute sub denumirea de mitilic, cu un cilindru metalic special confectionat, direct de pe
fundul Dunarii, din zonele numai de ei stiute, pentru a le folosi la pescuitul cegii, la pripoane. Specia s-a

20
dovedit deosebit de sensibila la poluarea apei, disparand de multi ani din raurile mari din interiorul tarii,
iar pe Dunare, in ultimii 10 ani s-a mai semnalat doar sporadic, in exemplare izolate. Localnicii Deltei
Dunarii isi amintesc de momentele aparitiei in trecutul nu prea indepartat, a numarului imens de insecte
zburatoare, in fiecare an, cand dupa reproducere, exemplarele moarte acopereau ca un covor, de la un
capat la celalalt, albia Dunarii.

Fig. 1

https://tinyurl.com/s8xlzay

In 1961, in apropierea localitatii C.A. Rosetti, si patru ani mai tarziu, pe Insula Popina, a fost semnalata
pentru prima data prezenta speciei de arahnide cunoscuta sub numele de vaduva neagra (black widow).
Intepatura acestui paianjen poate fi mortala daca nu este tratata. Printre paianjenii de dimensiuni mari
din Delta, cel mai mare poate atinge sase centimetri.

Fig. 15

https://tinyurl.com/u7swgkh

21
Fauna piscicolă

Fauna piscicolă din Delta Dunarii are o varietate remarcabilă, cuprinzând 86 de specii incluse în 22 de
familii. Majoritatea acestora sunt specii de apă dulce, dar sunt reprezentate şi specii marine precum şi
specii eurihaline care trăiesc în Marea Neagră şi pătrund în Deltă şi în Dunăre în timpul sezonului de
reproducere.

Aproximativ o treime dintre specii au fost şi sunt valorificate economic prin pescuitul comercial
intensiv, inclusiv grupul de sturioni (specie prohibiţa pentru o perioada de 10 ani, începând cu 2006) şi
scrumbia de Dunăre (Alosa pontica).

Somnul este socotit „crocodilul” apelor noastre. Este un răpitor temut, cu fălci puternice, gura
mare, dunţi ascuţiţi, întorşi spre fundul gurii, ca să nu-i scape nimic. Vânează mai ales în timpul nopţii.
Lăcomia somnului este proverbială.

Nisetrul este un peşte marin migrator care parcurge distanţe foarte lungi, pentru a se înmulţi în
fluvii. Este un sturion galben-cenuşiu, cu o lungime ce variază între 80 cm şi 1,2 metri. Există însă şi

Crapul are corpul musculos, acoperit cu solzi mari. Se hrăneşte cu larve de insecte, scoici mici, icre de
broaşte, melcişori şi plante mărunte.

Linul este peştele bălţilor, al micilor bazine şi al râurilor de şes cu apă liniştită, invadată de vegetaţie.
Corpul său este înalt, acoperit cu o piele groasă, cu toate înotătoarele rotunjite.

Plătica este un peşte întâlnit în toate apele dulci ale Europei. Uneori, plătica ajunge la dimensiuni
destul de mari: 50-60 cm şi 8-10 kilograme.

Pe fundul apelor liniştite, trăieşte roşioara. Are solzi mari, bine fixaţi, argintii pe spate, cu reflexe aurii
pe laturi. Nu mănâncă mult şi, de obicei, consumă resturi, viermişori, larve de insecte. Interesant

este că, în perioada reproducerii, femela depune icre ce se lipesc de vegetaţia acvatică.

Soră cu roşioara, babuşca este un peşte larg răspândit în bazinul dunărean. În apele unde

trăieşte, babuşca preferă fundurile nisipoase, hrănindu-se cu alge şi moluşte.

În râurile de şes, în bălţi şi lacuri, bibanul este nelipsit. Fire lacomă, bibanul se

aruncă şi înghite orice pradă. Ajunge, de obicei, la o lungime de 20-35 cm, foarte rar la 50-60 cm.

(https://ro.scribd.com/document/45976258/Delta-Dunarii)

22
 Fig. 16

https://ro.scribd.com/document/45976258/Delta-Dunarii

Fauna amfibienilor şi a reptilelor

Fauna amfibienilor şi a reptilelor este bine reprezentată, cele mai multe din specii fiind protejate prin
lege. Amfibienii sunt reprezentaţi de 10 specii de broaşte: broasca de lac mare (Rana ridibunda), buhaiul
de baltă (Bombina bombina), brotăcelul (Hyla arborea), broasca de pământ brună (Pelobates fuscus),
broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis), Broasca de pământ siriaca
(Pelobates syriacus balcanicus), Rana lessone şi 2 specii de sopârle de apă, triton (Triturus dobrogicus,
T.vulgaris). Reptilele sunt reprezentate de 11 specii incluzând ţestudine, şopârle (Sauria) şi şerpi
(Serpentes).

23
 Fig. 17

https://tinyurl.com/s5982s6

Fig. 18

https://tinyurl.com/vymrzg3

Fauna Ornitologica

Rezervatia Biosferei “Delta Dunarii” ramâne, însa cea mai renumită pentru fauna ornitologică, fiind
înregistrate în total 331 specii (în afara celor 520 de specii inventariate în toata Europa de Vest). Zona
are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări cum sunt pelicanul comun
(Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus).
Se mai întâlnesc aici colonii importante de stârc lopătar (Platalea leucorodia) şi câteva specii cuibăritoare
de vultur codalb (Haliaeetus albicilla).

Zona Deltei Dunării este un loc de popas major, atât de primavară cât şi de toamnă, pentru câteva
milioane de păsări, în special rate, barza albă (Ciconia ciconia) şi numeroase specii de păsări de pradă. În

24
sezonul de iarnă, RBDD găzduieşte grupuri mari de lebede si gâşte, incluzând aproape întreaga populaţie
de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

Cele 331 specii de păsări includ:

• cea mai mare parte a populaţiei Europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) şi pelican creţ
(Pelecanus crispus);

• 60 % din populaţia mondială de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus)

• 50 %din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu ( Branta ruficollis) (pe perioada iernii).

(Petre Gastescu, 2008)

Fig. 19

https://tinyurl.com/s6vwmdz

25
 Fig. 20

https://tinyurl.com/upltt5b

Mamiferele

Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii incluzând specii de importanţa conservativă europeană

cum sunt vidra (Lutra lutra) şi nurca europeană (Lutreola lutreola). Bizamul (Ondatra zibethicus) şi
mistreţul (Sus scrofa) ce au importanţă economică pentru blana şi respectiv, pentru vânatoare. Alţi
prădători sunt reprezentaţi de hermină (Mustela erminea), câinele enot (Nyctereutes procyonoides),
vulpea (Vulpes vulpes) şi pisica sălbatică (Felis silvestris).

Prin Convenţia de la Berna sunt protejate un mare număr de păsări (313 din totalul de 331 specii),
urmând apoi un numar de 22 de specii de mamifere dintre care 7 specii sunt strict protejate, şi de
asemenea un număr de 24 de specii de peşti din care 22 specii sunt protejate. (Petre Gastescu, 2008)

Fig. 21

https://tinyurl.com/sceqka8

26
2.5.2. Flora

Plaurii - insulele plutitoare

Plaurii sunt insule plutitoare formate dintr-un amestec de radacini, ierburi, stuf, resturi organice si sol.
Foarte importanti in constituirea plaurilor sunt rizomi de stuf (tulpinile subterane), in care se
acumuleaza gaze ceea ce duce la ridicarea stratului respectiv si ruperea lui in urma actiunii valurilor.
Grosimea lor variaza intre 0.50 si 1.50 m. Plaurii ocupa in Delta Dunarii o suprafata intinsa, in functie de
nivelul apei si de grosimea lor acestia pot fi:

- mobili, deplasandu-se pe lacuri la voia intamplarii sub actiunea vantului si a curentilor de apa;

- impotmoliti, in zonele mai putin adanci, atunci cand nivelul apei este mic;

- fixati de altii plaurii impotmoliti, sub acestia insa existand un strat de apa, care reprezinta un excelent
habitat pentru anumite specii de pesti cum ar fi: somn, crap, caras, etc.

Cea mai larga dezvoltare a plaurului se gaseste in complexul lacustru Rosu-Puiu-Lumina.

Delta Dunarii este cea mai intinsa zona compacta de stufarisuri din lume (1560 kmp).

Vegetatia plaurului difera de restul stufariilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolta aici în cele mai
bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alaturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apa
(Nephrodium thelypteris), cucuta de apa, troscotul, salcia pitica, precum si plantele agatatoare
Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaza coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe
plaur traiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

Fig. 22

https://tinyurl.com/sgnkmva

27
2.6. Geologia

Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită
Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact, în partea de
sud-vest, cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă
cu brațul Sfântu Gheorghe.

Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune
transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice,
jurasice, cretacice, neogene și cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime efectuate
în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani),
sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri vitroclastice.

Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase,
argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalații de porfire feldspatice, diabaze și melafire, iar
transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ș.a., ce conțin specii vegetale (Striatoabietites
sp., Ovalipollis ovalis ș.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. ș.a.), conodonde (Gondolella
navicula, Gladiogondolella tethydis ș.a.). Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142
milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum și
calcare cenușii și gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina
orbicula ș.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ș.a.) etc.
Depozitele de vârstă Cretacică ce aparțin etajelor Apțian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt
alcătuite, în principal, din argile și siltite feruginoase, cu intercalații de gresii fine sau dolomite gipsifere,
ce conțin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.

Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmațian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite
dintr-o succesiune de strate cu calcare lumașelice, nisipuri, siltite și argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite
și argile roșcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenușii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp.,
nisipuri cu Stylodacna orientalis și nisipuri cu intercalații de argile, ce conțin specimene de Viviparus
bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc. Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparțin
etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile
roșii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrișuri, nisipuri, siltite, argile și strate de loess, iar
la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă și fluvio-lacustră. (Mutihac V., 2004)

28
 Fig. 23

https://tinyurl.com/qk5ucm3

2.7. Geomorfologia

Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac,
45˚40’00” lat. N și 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma
Mării Negre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de
vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Coteț P., 1973, Romanescu Gh, 1995)[9][10]

Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993)[11], Delta Dunării este inclusă la categoria
formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de
fragmentare.

Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme de relief negative
reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei
suprafețe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brațe de fluviu, canale și
gârle, punctată de lacuri și japșe. Diferențele de altitudine, față de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona
grindurilor și -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre.

Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari
subregiuni naturale: delta fluvială și delta maritimă.

29
Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval,
până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe brațul Sulina) –
Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perișor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărțită
în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Șontea-Furtuna, Depresiunea
Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina,
Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca
Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunavăț, etc.

Delta maritimă ocupă mai puțin de 35% din suprafața Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crișan-
Ivancea-Crasnicol-Perișor. În această subregiune, ca și în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief
pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în
cele mai multe cazuri. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii#Geomorfologie)

Fig. 24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Delta-6000.jpg

30
 Capitolul III. POPULATIA SI ASEZARILE

Omul a fost prezent în deltã încã din antichitate, dupã cum atestã mãrturiile arheologice descoperite la
Chilia Veche şi pe câmpul Letea..Prima aşezare permanentã populatã mai ales cu pãstori moldoveni a
fost Satul Nou amplasat în partea centralã a câmpului marin Letea.

Majoritatea satelor poartã nume rusesti sau ucrainene. Pe harta Vidraşcu, din anul 1910, sunt 22 sate şi
orasul Sulina, ceea ce înseamnã cã în 40 ani numãrul aşezãrilor din interiorul deltei a crescut cu 8 sate,
majoritatea rezultate din colonizarea sprijinitã de Serviciul Pescãriilor Statului sub conducerea lui Gr.
Antipa, care a stabilit şi un regulament al operaţiunii de colonizare în deltã. In prezent, în interiorul
deltei sunt sunt 22 sate majoritatea cu o populaţie de 100 - 250 locuitori.

Singurul oraş din deltã este Sulina, care în prezent are aproape 5000 locuitori. S-a fãcut multã vâlvã de
vechimea acestui oraş, pe baza numelui Sollina care apare la gura braţului Sulina pe harta lui Constantin
al VII-lea Porphirogenetul în anul 950. Poziţia gurii braţului Sulina la începutul mileniului al doilea era cu
totul alta, iar evoluţia ei a fost foarte activã în ultimile câteva sute de ani. Populatia Deltei este grupată
in 15 localitaţi rurale şi doua oraşe: Tulcea şi Sulina.

Tulcea: poarta de intrare in Delta, oraş cu putin sub 100 000 de locuitori, construita pe locul aşezarii
geto-dace Aegyssus, datata acum 2 600 de ani, menţionata cu actualul nume in1595 pe harta lui Paolo
Giorgici. Este un oraş cu funcţie navală, industrială şi turistică.

Sulina: cel mai estic oras al ţarii, situate la gura braţului Sulina, oraşul romanesc cu cea mai mică
altitudine (3.5m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunăre.

Mult timp presiunea umanã asupra deltei a avut caracter conservativ datoritã, atât modului tradiţional
de utilizare a resurselor, cât şi numãrului redus de locuitori. Primul impact dur a avut loc la sfârşitul
secolului trecut, când a fost amenajat pentru navigaţie canalul Sulina. Tãierea meandrelor şi
consolidarea malurilor a rupt unitatea deltei şi a modificat regimul scurgerii. Al doilea impact dur a fost
declanşat de Gr. Antipa la începutul secolului în vederea creşterii productivitãţii pescãriilor şi s-a
materializat prin tãierea a zeci de kilometri de canale pentru asigurarea circulaţiei apelor între braţele
Dunãrii şi ghioluri. A treia intervenţie de proporţii s-a desfãşurat în perioada 1970 şi a avut ca scop
exploatarea stufului. A patra etapã de artificializare a deltei a avut caracter agricol şi s-a desfãşurat în
anii ?80. Atunci au fost îndiguite şi desecate marile poldere Sireasa şi Pardina, precum şi alte 22 incinte
cu suprafaţa totalã de 53.505 Ha.

Alte amenajãri cu caracter piscicol sau silvic au impus construcţia de noi diguri, astfel încât la sfârşitul
anilor 80 suprafaţa totalã îndiguitã din interiorul deltei era de 103.385 Ha. Recapitulând, formele
presiunii umane asupra deltei au caracter conservativ prin pescuit tradiţional, pãşunat, turism, sau
destructiv prin amenajãri pentru transporturi, pisciculturã, agriculturã, silviculturã, stuficulturã, precum
şi prin combaterea unor specii considerate dãunãtoare.

31
3.1. Vestigii istorice

ENISALA -(la 17 km de Jurilocva)- aici s-au gasit urmele unor aşezari traco-getice (sec IX-VII i.Hr.) getice
(sec. IV i.Hr.), cea mai mare necropola geto-dacica din Dobrogea (sec. IV-III i.Hr.) şi un cadru roman.

FORTIFICAŢIA TROESMIS - (la 3 km de comuna Turcoaia)- cetate traco-getica menţionată in sec. III i.Hr.
cu ocazia conflictului militar dintre Lysimach - Dromichete. In perioada romană a devenit un puternic
centru militar, ridicată mai apoi la rangul de "municipium". Intre sec I - sec.VII d.Hr. a fost unul dintre
cele mai mari oraşe in Dobrogea.

FORTĂREAŢA NOVIODUNUM, ISACCEA - cetate romano-bizantina cu nume celtic, construiă in 369 d.Hr.
A avut un important rol strategic - comercial fiind ridicată la rangul de "municipium"; cunoaşte o mare
inflorire dupa cum indică edificiile şi monumentele publice, băile.

FORTĂREAŢA ARRUBIUM, MACIN - castru, aşezare cu nume celtic, atestată documentar in anul 100
d.Hr. (In doua diplome militare). A fost un important punct la graniţa imperiului in timpul stăpînirii
romano-bizantine.

CETATEA DINOGETIA, GARVAN - numele ei a fost mentionat pentru prima data de către Ptolemeu in
cunoscuta sa lucrare "Geographia" (sec. II d.Hr.). Iniţial asezare geto-dacă şi apoi romană, cetatea
Dinogeţia, a fost ridicată in timpul impăratului Diocleţian (284-305 d.Hr.). Distrusă in 559 d.Hr. de un trib
huno-bulgar, cetatea a fost reconsolidată şi amplificată in sec. X-XII.

(Erdeli G., Gheorghilas A, 2006)

Fig. 25

https://tinyurl.com/s7jr68n

32
3.2. Edificii religioase

BASILICA, NICULITEL (la 15 km de Isaccea) -cea mai veche construcţie cunoscută pînă in prezent in ţara
noastră; unicat arhitectonic in Europa. Basilica - cripta au fost construite in timpul impăratului Valens
(dupa anul 370 d.Hr.)

MĂNĂSTIREA COCOŞ -(la 8 km - Isaccea şi la 9 km nord-est - satul Nifon) - ridicată in 1835 in stil oriental
(turcesc), dar cu puternice influenţe din arhitectura romanească. Deţine un muzeu de artă medievală şi
moderă ce include şi colecţii de carte veche şi icoane.

MĂNĂSTIREA CELIK - DERE (satul Teliţa, comuna Frecăţei, la 22 km de Isaccea) construită intre anii
1841-1844 de către călugării romani şi ruşi. Păstrează o colecţie de artă medievală. Langă mănăstire
poate fi vazută o raritate in peisajul romanesc: o moară de vant.

MOSCHEEA LUI ALI-GAZA PASA, BABADAG - (la 35 km sud de Tulcea) - cel mai vechi monument de
arhitectură musulmană din Romania (sec. xVII). Are un minaret de 23 m inaltime.

(Erdeli G., Gheorghilas A, 2006)

Fig. 26

https://tinyurl.com/upfwotr

33
3.3. Edificii culturale

Muzeul Deltei Dunării-Tulcea, cuprinde urmatoarele secţii; ştiinţele naturale (ce înfatisează flora şi fauna
Deltei, şi include un acvariu ce prezintă diferite specii de peşti din Delta Dunării, dar şi exemplare
exotice), istorie şi arheologie (cu valoroase exponate privind trecutul zonei), etnografie şi artă populară,
artă plastică (ce include o colecţie de grafică modernă şi contemporană);Statuia lui Mircea cel Batran-
Tulcea, închinată marelui voievod roman (1386-1418), care a luptat pentru eliberarea Dobrogei de sub
dominaţia otomană. Este sculptat de Ion Jalea. (Erdeli G., Gheorghilas A, 2006)

Fig. 27

https://tinyurl.com/sz9rzwz

34
 CONCLUZII

-In Delta Dunarii se poate efectua o gama mai larga de activitati de relaxare si
agrement decat in orice zona turistica, fie montana fie litorala.
-Este necesara o abordare ecologica a acestui ecosistemdeosebit de fragil care
este Delta, expus, din pacate in ultima vreme unei agresiuni fara precedent Este
benefica sporirea numarului de turisti in Delta, prin informare, fara ca Delta sa
sufere.

35
 BIBLIOGRAFIE

Vasile Mutihac., Maria Iuliana Stratulat., Roxana Magdalena Fechet., (2004) Geologia Romaniei, Editura
Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti

Erdeli G., Gheorghilas A., (2006), Amenajari turistice, Editura Universitara, Bucuresti

Florin Andreescu., (2007), Calator prin tara mea, Editura Ad Libri, Bucuresti

Petre Gastescu., (2008), DELTA DUNARII- Rezervatie a biosferei, Editura CD Press, Bucuresti

Petre Gastescu., (2009), Fluviile Terrei, Editura CD Press, Bucuresti

https://romaniasalbatica.ro/ro/rezervatie-biosfera/delta-dunarii

https://www.scribd.com/doc/201209809/Delta-Dunarii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii#Clim.C4.83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%9Bul_Chilia

https://www.chettusia.com/ro/content/bratul-sulina

https://www.info-delta.ro/ghid-59/bratul-sfantu-gheorghe/

https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/stuf---trestie--phragmites-australis-261.html

https://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/nufar-alb---nymphaea-alba-l-263.html

https://tinyurl.com/tkrb3n5

https://ro.scribd.com/document/45976258/Delta-Dunarii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii#Geomorfologie

Fig. 1-Harta Delta Dunarii-http://www.profudegeogra.eu/harta-delta-dunarii/

Fig. 2-Harta bratelor Dunarii- http://www.profudegeogra.eu/harta-delta-dunarii/

Fig. 3-Bratul Chillia- https://tinyurl.com/vksekra

Fig. 4-Bratul Sulina- https://tinyurl.com/u29tw3d

Fig. 5-Bratul Sfantu Gheorghe- https://tinyurl.com/vcr8u64

Fig. 6-Stuful- https://tinyurl.com/rkcphop

Fig. 7-Nufarul alb- https://tinyurl.com/qq3x9yl

36
Fig. 8-Salcii- https://tinyurl.com/vugnse8

Fig. 9-Cotofana- https://tinyurl.com/vql42s6

Fig. 10-Chira de balta- https://tinyurl.com/sbppehu

Fig. 11-Soimuletul de iarna- https://tinyurl.com/u8uj39j

Fig. 12-Sitarul de padure- https://tinyurl.com/wgvjcua

Fig. 13-Corcodel urecheat- https://tinyurl.com/rcxkrck

Fig. 14-Rusaliile- https://tinyurl.com/s8xlzay

Fig. 15-Vaduva neagra- https://tinyurl.com/u7swgkh

Fig. 16-Categoriile de pesti- https://ro.scribd.com/document/45976258/Delta-Dunarii

Fig. 17-Broasca de lac- https://tinyurl.com/s5982s6

Fig. 18-Sarpe- https://tinyurl.com/vymrzg3

Fig. 19-Pelicanul comun- https://tinyurl.com/s6vwmdz

Fig. 20-Pescaras albastru- https://tinyurl.com/upltt5b

Fig. 21-Nevastuica- https://tinyurl.com/sceqka8

Fig. 22-Plaurul- https://tinyurl.com/sgnkmva

Fig. 23-Gurile Dunarile- https://tinyurl.com/qk5ucm3

Fig. 24-Delta Dunarii- https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Delta-6000.jpg

Fig. 25-Cetatea Noviodorum- https://tinyurl.com/s7jr68n

Fig. 26-Cripta martirica de la Niculitel- https://tinyurl.com/upfwotr

Fig. 27-Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunarii- https://tinyurl.com/sz9rzwz

37