UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Regimul salinității din sectorul costier deltaic al

Mării Negre

Student: Burlinghe Mihail

Grupa:106

BUCUREȘTI
2020

1
- Marea Neagră reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii, cu biotopuri variate și cu o faună
ce a fost supusă unor transformări continue datorate puternicelor influențe exercitate de apele dulci și de
Marea Mediterană. Apele Mării Negre au toate caracteristicile apelor salmastre, au o mare variabilitate
a salinității totale în corelație cu suprafața, adâncimea și sezonul, o puternică variabilitate ionică, nu
numai față de Mediterană, dar și de diferitele sale părți. Ecosistemul depinde de aceste condiții
hidrologice.

- Apa oxigenată din straturile superioare ale mării are o salinitate relativ mică: circa 17 la mie, datorată
revărsării fluviilor, cu circa 600 km³ de apă dulce pe an. În straturile mai adânci, mai jos de 150 de metri,
conținutul de sare este mult mai ridicat, deoarece aceste ape provin, prin Strâmtoarea Bosfor, din Marea
Mediterană. Anual se scurg prin Bosfor circa 450 km³ de apă salmastră la suprafață dinspre Marea Neagră
spre Mediterana, cu o concentrație a sării de 17-19‰, iar de-a lungul fundului circa 50 km³ de apă cu o
concentrație a sării de 38-39‰ dinspre Mediterana spre Marea Neagră, provocând în strâmtoare curenți
primejdioși pentru navigație. (https://ecomareaneagra.wordpress.com/marea-neagra/)

- De la nord la sud, apele de concentraţie mare din grindurile marine îşi reduc treptat salinitatea.
(https://ecomareaneagra.wordpress.com/marea-neagra/)

- Temperatura și salinitatea determină densitatea M.N (http://oceanclass.blogspot.com/2020/05/curs-5-

clima-si-acvatoriul-marii-negre.html)

- Stratificarea verticală este una din caracteristicile principale ale Mării Negre, datorată condiţiilor
particulare de temperatură, salinitate, densitate şi circulaţie a apelor. În funcţie de adâncime sunt relevate
două straturi diferenţiate de apă:

– un strat superficial, până la adâncimea maximă de 150 – 200 m, cu o salinitate mai scăzută şi o
cantitate mare de oxigen dizolvat, favorabil existenţei vieţii;

2
 – un strat de apă de profunzime, aflat sub adancimea de 200 m, anoxic, cu o salinitate ridicată şi o
stabilitate termică pronunţată, lipsit de viaţă (cu excepţia bacteriilor reducatoare de sulfaţi), bogat în
hidrogen sulfurat (H2S) (Vespremeanu, 2005)

Fig. 1 - Salinitatea medie a apelor de suprafață (1992-2016)

Sursa: https://tinyurl.com/y73xxzu6

3
Conform analizei setului de date reprezentând apele costiere din fața Deltei Dunării, am ajuns la
următoarele rezultate:

-Valoarea medie a salinității pentru perioada 1992-2016 este 15.55401336.

- Cele mai ridicate valori ale salinității s-au estimat în luna februarie, anul 2003 cu, 17.37426. În schimb,
cele mai scăzute valori ale salinității s-au înregistrat în luna iunie, anul 2009, cu 13.27685.

• Amplitudinea de variabiliate a salinității (diferența dintre valoarea maximă și cea minimă) în

perioada 1992-2016 este 409741.

- Pentru anotimpul iarna, valoarea medie este 16.21725061. Pentru anotimpul primăvara, valoarea medie
este 15.10897312. Valoarea medie a verii este de 14.85857749. Valoarea medie a toamnei este de
16.03125221.

• Salinitatea variază în cursul anului datorită latitudinii locului dar și a anotimpului. Cele mai
ridicate valori se înregistrează toamna și iarna când debitele Dunării sunt reduse. Salinitatea este
influențată și de rata evaporării sau de precipitații. Cele mai scăzute valori sunt estimate
primăvara și vara, datorită prezenței apelor mari (volum mare). La adâncimi mai mari variațiile
sunt mai reduse, salinitatea medie se menține aproape tot timpul mai mare de 17‰.

- Salinitatea creşte de la ţărm spre larg. Media anuală la suprafaţă variază între un minim de 10‰, în
partea nord-vestică, în zona de debuşare a marilor fluvii şi un maxim de 20,7‰ în partea centrală a
bazinului. În largul mării salinitatea se menţine în jurul concentraţiei de 17 – 18‰. La gurile Dunării
salinitatea scade la 5 – 8‰, datorită volumelor mari de apă fluvială.

• Spre exemplu, în 2014, temperaturile cele mai ridicate se înregistrează în luna august (25 – 27°C),
iar cele mai coborâte în februarie (0°C în nord-vest şi 8°C în sud-est).
• Salinitatea depinde de temperatură și oscilează în funcție de anotimp. Astfel, conform datelor
grafice, în 2003 și 2012, respectiv în lunile ianuarie și aprilie s-au înregistrat valorile cele mai
mari ale salinității, iar valorile cele mai mici s-au înregistrat în 2009 și 2016, respectiv în luna
iulie.
• La adâncimi mai mari variaţiile sunt mai reduse, salinitatea medie se menţine aproape tot timpul
mai mare de 17‰. Vara, minima se inregistreaza in fata Deltei Dunarii si in Golful Odessa,
prezentand valori care variaza intre 14-15 %.

4
Referințe:

1. Emil Vespremeanu, (2005). Geografia Mării Negre, Editura Universitară, București

Webografie:

1. https://ecomareaneagra.wordpress.com/marea-neagra/

2. http://oceanclass.blogspot.com/2020/05/curs-5-clima-si-acvatoriul-marii-negre.html

Figuri:

1. Fig.1 - Salinitatea medie a apelor de suprafață (1992-2016) - https://tinyurl.com/y73xxzu6