Grama Sandra Liceenta Turismul Balnear in Statiunea Mangalia

CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL
1.1. Concept, definiţii şi factori care determină explozia turismului
Prin esenţa sa turismul, reprezintă un fenomen geografic desfăşurat sub toate formele
sale, în mediul geografic, mai mult sau mai puţin umanizat, fiind totodată sub influenţa
factorilor geografici naturali, economici şi sociali ai acestuia. (Nedelcu, A, 2015).
Prin turism – se înţelege o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din
parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante
dintr-un anumit punct de vedere (DEX, 2016)
O altă definiţie a turismului este - totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din
deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecerea vacanței sau
concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări (Neguţ, S, 1980)
Turist – Persoană care practică turismul (Cocean, P, 2009)
O altă definiţie data turistului ar fi aceea „persoana care călătoreşte pentru plăcerea
sa”(DEX, 2016)
Turistul- este o persoană fizică antrenată într-o călătorie temporară şi o şedere
temporară la locul de destinaţie, având ca scop principal recreerea precum şi refacerea fizică
şi psihică. Pompiliu Cocean mai defineşte turiştii în cartea sa „Geografia turismului”, ca fiind
o categorie care include „persoane care se deplasează de la domiciliul lor în alt scop decât cel
turistic, dar în perioada deplasării efectuează şi activităţi turistice” (Cocean, P, Dezsi, Ş,
2009).
În definirea fenomenului turistic, alături de noţiunea de turism şi turist, mai sunt
implicate şi alte elemente ale turismului:
- Resursele turistice – reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu şi
reprezintă „materia primă” a fenomenului turistic şi de care depinde mărimea, intensitatea
şi diversitatea fluxurilor turistice.
- Infrastructura turistică – reprezintă baza tehnico-materială, ca fiind totalitatea
capacităţilor de cazare şi alimentaţie publică, mijloace de agrement şi tratament, reţeaua
de servicii aferente turismului, infrastructura tehnică, serviciile medico-sanitare, poştale,
bancare, etc,
- Potenţialul turistic – reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu, ofertă care poate
deveni reală numai în condiţiile unor amenajări tehnice, în vederea asigurării pachetului
de servicii în locul de destinaţie;
- Fluxul turistic – reprezintă raportul dintre numărul de turişti care se deplasează între
aria de emitenţă şi aria de recepţie şi invers. Pentru măsurarea fluxului turistic se utilizează o
serie de formule sau metode. Una dintre acestea este prezentată în continuare (Cocean P,
1993):
P × T × Im
𝐹=
D
Unde: P - potențialul turistic;
T- tipul de turism;
Im- indicele de mobiliate;
D- distanta dintre aria emitenta si cea receptoare.
La randul său indicele de mobilitate se poate calcula cu formula:
Im = 𝑉 × 𝑇 × 𝐶
Unde: V- venitul pe cap de locuitor;

T- indicele de transport;
C- gradul de culturalizare al populatiei.
- Produsul turistic – reprezintă ansamblul elementelor care se consumă şi se reciclează prin

aportul economiei turismului (Cocean, p, 1993).
- Piaţa turistică – reprezintă sfera economică de interferentă a intereselor purtătorilor
ofertei turistice, materializată prin producţia turistică cu cele ale purtătorilor cererii
turistice. Piaţa turistică cuprinde la rândul său două concepte:
 cererea turistică – care include turiştii cu întreaga lor gamă de opţiuni
precum şi cu necesităţile recreative ale acestora;
 oferta turistică – care cuprinde produse şi servicii turistice. (Nedelcu,
A., 2015).
1.2.Definirea unităţilor de primire turişti de pe teritoriul României.
În analiza fenomenului turistic în ansamblul său, trebuie definite şi alte elemente. Astfel:
- Structura de primire turistică cu functiuni de cazare turistica – orice constructive sau
amenajare,care furnizeaza in mod permanent sau sezonier serviciul de cazare si alte
servicii specifice pentru turisti(structurile de primire turistica cu o capacitate mai mica de
5 locuri nu sunt cuprinse in statistica)
- Hotel – structura de primire turistică amenajata in clădiri,care pune la dispoziția turiștilor

camere,garsoniere sau apartamente dotate corespunzator si care,asigură prestări de
servicii specifice si dispne de hol de primire(receptie) si de spatii de alimentatie in
incinta.
- Hotelurile pentru tineret – structuri de cazare turistică,cu dotări simple,adaptate cerințelor

caracteristice tineretului,care asigura servicii de cazare,masa,agrement,pe baza unor
regulamente de organizare interioară secifice.
- Hostel – structura de primire turistica cu o capcitate minima de 3 camera,garsoniere,astfel
dotate incat sa aigure păstrarea si prepararea alimentelor,precum si servirea mesei in
incinta acestora.
- Motel – unitate hoteliea situată,e regulă,in afara localităților,în imdiata apropierea

arterelor intens circulate,dotată si uriamenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare
și masă,precum și pentru parcarea în siguranță a mijloacelor de transport.
- Hanuri – localuri tradiționale cu ospătărie unde se poate înnopta.
- Vila turistică – structura de primire turistică de capaitate relativ redusa,functionând în

clădiri independente,cu arhitectură specifică,situată în stațiuni turistice sau în alte zone și
localități de interes turistic,care asigură cazarea turiștilor și prstarea unor servicii
specifice.
- Cabana turistică – structura de cazare turistică de capacitate relativ redusă,amplasate în

zone bogate în fond cinegetic și de pescuit,care asigură conditii pentru cazare și servicii
suplimentare.specifice activității.
- Bungalow – structuri de cazare turistică de capacitate redusă,realizate de regulă din lemn

sau din alte materiale similare.În zone cu umiditate ridicate(munte,mare) acestea pot fi
construite si din zidărie.Functionează,de regulă,cu activitate sezonieră.
- Sat de vacanță – ansamblu de cladiri,de regulă vile sau bungalouri,amplasat într-un

perimetru bine delimitat,care asigură turiștilor servicii de cazare,de alimentație și o gama
largă de prestații turistice suplimentare(agrement,sportive,culturale).
- Popas turistic - structura de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuţe
şi/sau bungalouri, amplasate dintr-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de
cazare şi alimentaţie precum şi posibilităţi de parcare auto.
- Tabere de elevi şi preşcolari - structuri de cazare turistică destinate cazării elevilor şi
preşcolarilor.
- Camping - structuri de cazare turistică destinate să asigure cazarea turiştilor în corturi sau
rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijlocul de transport, să îşi
pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi.
- Unitate turistică de tip căsuţă - un grup independent de căsuţe turistice care are recepţie şi
conducere administrativă comună.
- Pensiune turistică - structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la
20 camere, totalizând maxim 60 de locuri, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în
clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile
de pregătire şi servire a mesei.
- Pensiunile agroturistice - structuri de primire turistică cu o capacitate de cazare de până la
8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în
spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei,
precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti sau meşteşugăreşti.
- Spaţii de cazare pe nave maritime şi fluviale - spaţiile de cazare turistică de pe navele
maritime şi fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare, care sunt utilizate pentru cazarea
turiştilor pe durata călătoriei, sau ca hoteluri plutitoare ancorate.
În ceea ce priveşte structurile de primire turistică, în România se regăsesc următoarele
macroregiuni ce cuprind la rândul lor regiuni de dezvoltare precum şi judeţe. Astfel:(Staţiuni
de odihnă şi cură balneară, 1980).
MACROREGIUNEA UNU:
- Regiunea Nord-Vest: cuprinde judeţele: Bihor, Bistriţa Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-
Mare, Sălaj;
- Regiunea Centru: - cuprinde judeţele: Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu;
MACROREGIUNEA DOI:
- Regiunea Nord-Est, cuprinde: judeţele: Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui;
- Regiunea Sud-Est cuprinde judeţele: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea;
MACROREGIUNEA TREI:
- Regiunea SUD-MUNTENIA cuprinde judeţele: Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu,
Ialomiţa, Prahova, Teleorman;
- Regiunea Bucureşti-Ilfov, cuprinde Municipiul Bucureşti, judeţul Ilfov (şi Sectorul
Agricol Ilfov);
MACROREGIUNEA PATRU:
- Regiunea SUD-VEST OLTENIA, cuprinde judeţele: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea;
- Regiunea VEST, cuprinde judeţele: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş.
1.3. Indicatorii macroeconomici de caracterizare a turismului

Turismul este analizat şi urmărit în dinamica sa printr-un sistem de indicatori specifici
care furnizează informaţii necesare acţiunii de management macroeconomic, ceea ce permite
evaluarea fenomenului turistic. Sursele de informaţii necesare calculului indicatorilor
activităţii turistice sunt: (Cristache S. E., Bădiţă, M., & Iacob, A. I., 2005)
- Recensământul populaţiei;
- Registrele şi rapoartele statistice ale intrărilor turistice la frontiere;
- Registrele ofertei turistice pe categorii de agenţii, elaborate de Autoritatea Naţională de
turism;
- Rapoartele permanente ale capacităţilor de cazare;
- Rezultatele anchetelor privind cheltuielile turistice ale fiecărei categorii de consumatori.
- Balanţa de Plăţi externe.
Măsurarea fenomenului turistic are la bază un sistem de indicatori ce se calculează pe baza
informaţiilor cu privire la: (Cristache S. E., Badiţă, M., &Iacob, A. I., 2005)
- sosirile/plecările la frontieră, furnizate de Ministerul de Interne,
- statisticile asupra mijloacelor de transport proprii sau închiriate şi asupra altor
echipamente şi activităţi, anchete/sondaje,
- documentele primare statistice şi contabile privind modalităţile de găzduire a
turiştilor, furnizate de agenţii de turism.
Sistemul de indicatori trebuie să furnizeze informaţii referitoare la:
- cererea turistică, prin măsurarea circulaţiei turistice interne şi internaţionale;
- oferta turistică, evaluată prin potenţialul economic al bazei materiale şi a resurselor
umane;
- calitatea serviciilor de turism prestate.
- rezultatele valorice ale activităţii turistice, evaluate prin estimarea cheltuielilor, a
încasărilor, a profitului şi a eficienţei economice;
În lucrarea de faţă se va face o analiză a indicatorilor ce se referă la capacitatea
turistică, circulaţia turistică, înnoptările turiştilor, precum şi mijloacele de transport utilizate
în circulaţia turistică în perioada: 2010-2019.
1.3.1. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de
structuri pe regiuni de dezvoltare precum şi evoluţia lor în perioada 2010-2019 sunt
prezentate în tabelul următor.
Tabel 1.3.1. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri,
pe regiuni de dezvoltare şi evoluţia lor în perioada 2012-2016 (nr. unităţi).
Sursa: analiza proprie pe baza datelor statisice de la INS
Număr structuri de primire turistică

8453 8402
7905
6821 6946
6009 6130
5821
5222 5003
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Fig. 1.3.1. Evoluţia structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

(per total) în perioada 2010-2019 (nr. unităţi).
Din grafic se observă că per total unităţi de primire turistică, numărul acestora a crescut
cu fiecare an de-a lungul perioadei analizate, cea mai mare creștere s-a înregistrat în anul
2018 cu un număr de 8453 de structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare.
1.3.2. Unităţile de primire turistică sunt următoarele: hoteluri, hosteluri, hoteluri
apartament, moteluri, hanuri, vile turistice, cabane turistice, bungalouri, sate de vacanţă,
campinguri, popasuri turistice, căsuţe turistice, tabere de elevi şi preşcolari, pensiuni turistice,
pensiuni agroturistice, precum şi spatii de cazare pe nave. (INS baze de date, accessat 2020).
În 7ee ace priveşte structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe
tipuri de structură şi forme precum şi evoluţia numărului acestora în perioada 2010-2019,
acestea sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel 1.3.2. Structuri de primire turistica cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de structură
şi forme; evoluţia numărului acestora în perioada 2010-2019 (nr. Unităţi).
Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la INS
Din tabel se observă că în perioada analizată respectiv 2010-2019, în ceea ce priveşte

totalul unităţilor de primire numărul acestora a crescut liniar în perioada analizată, o creştere
mai evidentă fiind înregistrată în perioada 2018-2019.
1.3.3. În ceea ce priveşte structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică
pe tipuri de categorii de confort, evoluţia acestora în perioada analizată este prezentată în
tabelul următor:
Tabel 1.3.3. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de
categorii de confort precum şi evoluţia acestora în perioada 2010-2019 (nr. Unităţi)
Categorii de Ani
confort Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
UM: Numar
Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar
Total 5222 5003 5821 6009 6130 6821 6946 7905 8453 8402
5 stele 65 78 100 105 105 85 87 96 101 101
4 stele 337 395 438 472 494 558 588 648 704 719
3 stele 1295 1611 1890 2031 2117 2448 2475 2682 2821 2795
2 stele 1200 1150 1252 1256 1218 1293 1261 1313 1451 1393
1 stea 742 407 444 424 411 403 395 497 453 487
Neclasificate 229 152 128 123 120 116 112 113 102 107
pe stele
5 flori 10 13 15 15 20 19 19 26 35 35
4 flori 91 107 134 159 177 214 229 261 298 293
3 flori 434 490 713 769 837 1021 1129 1470 1627 1648
2 flori 727 539 647 597 579 607 598 743 801 767
1 floare 92 61 60 58 52 57 53 56 60 57
Lux A
Lux B
IA
IB
II
III
IV
De remarcat este faptul că Romania nu prezintă unităţi de primire din clasa: Lux A, Lux
B, IA, IB, II,III,IV.
1.3.4. Analiza numărului turiştilor precum şi naţionalitatea lor în perioada 2010-2019 (nr.
persoane)
Tabel 1.3.4. Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică, după naţionalitatea acestora: (nr. de persoane)
Ani
Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
Tipuri de turisti
UM: Numar persoane
Total 6,072,757 7,031,606 7,686,489 7,943,153 8,465,909 9,921,874 11,002,522 12,143,346 12,905,131
Romani 4,726,414 5,514,907 6,030,053 6,225,798 6,551,339 7,681,896 8,521,698 9,383,266 10,108,509
Straini 1,346,343 1,516,699 1,656,436 1,717,355 1,914,570 2,239,978 2,480,824 2,760,080 2,796,622
Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la
INS
Chart Title
14,000,000.00
12,000,000.00
10,000,000.00
8,000,000.00
6,000,000.00
4,000,000.00
2,000,000.00
-00
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Total Romani Straini
Fig. 1.3.2 Evoluţia

numărului sosirilor turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică,
după naţionalitatea acestora: (nr. de persoane)
Din grafic se constată că în perioada analizată numărul de turişti care s-au cazat în unităţi de
cazare a crescut continuu, atât în ceea ce priveşte turiştii străini cât şi cei români.
1.3.5. Înnoptări în structurile de cazare pe destinaţii turistice şi pe tipuri de turişti (nr.

persoane).
Tabel 1.3.5. Înnoptări în structurile de cazare pe destinaţii turistice şi pe tipuri de
turişti (nr. persoane).
Ani
Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
Tipuri de turisti
UM: Numar
Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar Numar
Total 16,051,135 17,979,439 19,166,122 19,362,671 20,280,041 23,519,340 25,440,957 27,092,523 28,644,742
Romani 13,284,554 14,912,557 15,868,689 15,884,817 16,511,937 19,047,701 20,609,141 21,801,487 23,315,138
Straini 2,766,581 3,066,882 3,297,433 3,477,854 3,768,104 4,471,639 4,831,816 5,291,036 5,329,604
Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la INS

Chart Title
35,000,000
30,000,000
25,000,000
20,000,000
15,000,000
10,000,000
5,000,000
-00
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Fig. 1.3.3. Evoluţia numărului înnoptărilor în structurile de cazare pe destinaţii turistice şi pe

tipuri de turişti (nr. persoane) în perioada 2010-2018.
1.3.6. Sosirile vizitatorilor străini în România în funcţie de poziţia geografică pe glob

în perioada 2010-2019.
Tabel 1.3.6. Sosiri ale vizitatorilor străini în Romania pe continente şi ţări de origine (mii
persoane).
Ani
Continente, tari de origine 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
pentru turisti straini
UM: Persoane, mii persoane
Total 7498 7611 7937 8019 8442 9331 10223 10926 11720
Europa 7098 7180 7473 7526 7815 8678 9508 10091 10826
Uniunea Europeana 4456 4391 4673 4719 4996 5346 5525 5667 5770
Federatia Rusa 92 120 159 176 73 61 68 72 79
Africa 21 22 24 25 28 31 32 36 39
America de Nord 171 182 207 209 294 222 259 260 260
SUA 117 123 144 142 221 168 176 201 199
America de Sud si Centrala : : : : : : : 32 37
Asia 195 211 216 241 285 353 402 482 531
Tari si teritorii nespecificate : 1 1 1 1 1 1 1 1
INS
Ani 2010 Ani 2011 Ani 2012 Ani 2013 Ani 2014
Ani 2015 Ani 2016 Ani 2017 Ani 2018
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
l
ta pa na sa ric
a rd A l a ia te
To ro a Ru Af No SU tra As ca
u pe n cifi
E
uro ati
a de iC
e
pe
E er ica s
ne
s
ea ed er Su
d
ii
i un F
Am r
Un de it o
ica er
er s it
Am ri
Ta
Fig. 1.3.4. Evoluţia numărului sosirilor vizitatorilor străini în Romania pe continente şi ţări de
origine (mii persoane).
Din grafic se constată de asemenea o creştere continuă a numărului de turişti în

perioada analizată, respectiv 2010-2018.
1.3.7. În ceea ce priveşte numărul călătoriilor românilor în străinatate, în perioada
analizată, datele sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel 1.3.7. Plecări ale vizitatorilor români în străinătate (mii persoane)
Anul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Total 10905 10936 11149 11364 12299 13118 16128 19953 21039
INS
25000
21039
19953
20000
16128
15000 13118
12299
10905 10936 11149 11364
10000
5000
0
Total
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Fig. 1.3.5. Evoluţia numărului călătoriilor românilor în străinătate în perioada 2010-2018 (nr.
persoane)
De remarcat este faptul că şi numărul turiştilor români plecaţi în străinatate a crescut pe

toată perioada analizată.
1.3.8. În ceea ce priveşte balanţa de cheltuieli respectiv încasări din turism, datele sunt
prezentate în tabelul următor:
Tabel 1.3.8. Balanţa de plăţi cheltuieli/încasări în turism-călătorii în perioada 2010-2018

(USD)
Anul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Cheltuieli cu
turismul USD 1,897,000,000 2,294,000,000 2,108,000,000 2,176,000,000 2,636,000,000 2,331,000,000 2,464,000,000 4,060,000,000 5,088,000,000
Încasări din
turism USD 1,631,000,000 2,016,000,000 1,904,000,000 2,048,000,000 2,225,000,000 2,097,000,000 2,172,000,000 3,008,000,000 3,261,000,000
Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la WBG
Chart Title
6,000,000,000
5,000,000,000
4,000,000,000
3,000,000,000
2,000,000,000
1,000,000,000
-00
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Cheltuieli cu turismul USD Încasări din turism USD
Fig. 1.3.6. Evoluţia balanţei de plăţi cheltuieli/încasări în turism-călătorii în perioada 2010-

2018 (USD)
Concluzie: În perioada analizată, respectiv intervalul de timp 2010-2019, din analiza

principalilor indicatori, a rezultat faptul pe durata întregii perioade analizate s-au înregistrat
creşteri de la un an la altul.
CAPITOLUL II
CONSIDERATII PRIVIND TURISMUL BALNEAR
1.2. Turismul balnear – aspecte teoretice
Turismul de tratament sau de cură balneară este o forma de turism de odihnă specifică,
aceasta fiind practicată de persoanele care se deplasează în staţiunile balneoclimaterice fie
pentru tratarea unor afecţiuni, fie pentru prevenirea unor boli. (Stăncioiu,A.F.1999).
O altă definiţie a turismului balnear prezintă această formă de turism ca fiind: “modalitatea
prin care se asigură necesarul de ape minerale şi termale pentru a fi băute sau folosite la
băi.”(Jafar, J., 2000)
Turismul este astăzi una din cele mai dinamice ramuri economice din lume. Este un
lucru pe care l-au înţeles atât organizaţiile de turism, guvernele, asociaţiile profesionale cât şi
turiştii care au înţeles că turismul a devenit în zilele noastre una din cele mai dinamice ramuri
ale economiei. Faptul că volumul şi complexitatea de oferte turistice au crescut, acestea au
dus la dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor şi turismului, fapt care justifică
importanţa dată acestei componente a sectorului terţiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este
deosebit de complex, cu adânci implicaţii sociale, culturale, politice şi economice. (Neacşu,
N, 2001)
România este una din ţările care a fost înzestrată de natură cu cele mai bogate şi mai
variate resurse turistice dar şi cu un important potenţial economico-social. În condiţiile în
care România dispune de un potenţial balnear de excepţie, turismul ar putea reprezenta unul
din sectoarele capabile să asigure o dezvoltare economică semnificativă si ar putea deveni un
pilon de baza al economiei naţionale. Acest lucru se datorează nu numai faptului că deţinem o
treime din apele minerale existente în Europa, dar şi faptului că deţinem cea mai mare
diversitate de factori naturali de cură, unii dintre aceştia având valoare de unicat sau sunt
foarte puţin răspândiţi în Europa.
Omul modern - o dată cu evoluţia condiţiilor de viaţă- este supus unor factori nu tocmai
benefici pentru sănătatea sa. Ritmul rapid al vieţii, stresul acumulat zi de zi, intensificarea
muncii intelectuale, creşterea poluării, modul în care ne hrănim precum şi alimentele
nesănătoase pe care le consumăm duc la alterarea stării de sănătate. Mai mult de jumătate din
numărul total de adulți din Uniunea Europeană sunt supraponderali sau obezi. Acest lucru
este, de asemenea, valabil în 15 din cele 27 de state membre ale UE. Frecvența obezității,
care prezintă riscuri mai mari pentru sănătate decât excesul de greutate, variază de la mai
puțin de 10% în România, Elveția și Italia, la peste 20% în Regatul Unit, Irlanda, Malta și
Islanda. În medie, în țările UE, 15,5% din adulți sunt obezi.Rata de obezitate s-a dublat în
ultimii 20 de ani în majoritatea țărilor UE.
Cheltuielile pentru sănătate au crescut în toate țările europene, deseori mai rapid decât
economia, aceasta având ca rezultat o cotă tot mai mare din PIB alocată sănătății.. Cu toate
acestea, cota din PIB alocată cheltuielilor de sănătate variază considerabil de la o țară la alta,
de la mai puțin de 6% în Cipru și România, la peste 10% în Franța, Elveția, Germania și
Austria.
România alocă sănătății 5,1%, cel mai mic procent din Uniunea Europeană, în
condițiile în care Franța, țara cu cel mai mare procent, alocă 11,5%, iar media europeană este
de 9,6%. Alături de Franța, în fruntea clasamentului se mai află Germania și Suedia, în timp
ce Letonia, Lituania, Luxemburg și România alocă cei mai puțini bani, raportat la PIB.
Aproape 10% din populaţia adultă a lumii suferă de diabet, 60% din decese fiind cauzate de
bolile cronice Peste jumătate din populaţia activă experimentează o creştere semnificativă a
nivelului de stres la locul de muncă. (SRI International)
Omul în calitatea sa de turist, este tot mai determinat să-şi aleagă ca destinaţie turistică
din ce în ce mai des staţiunile balneare care-i oferă pe de o parte o îmbunătăţire a stării de
sănătate, iar pe de altă parte o îmbunătăţire a stării psihice, turismul balnear deţinând mijloace
şi dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali (apele minerale, nămolurile,
gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici şi altele )”(Ianc, T.P.,
Stănciulescu, G.C. 2006)
În ţara noastră turismul balnear are accepţiunea efectuării unor cure de prevenire a unor
boli sau pentru îngrijirea sănătăţii, spre deosebire de unele ţări ale Uniunii Europene, precum
Franţa, Italia şi Spania, unde turismul balnear este considerat turism de litoral, fără ca acesta
să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori terapeutici ai
litoralului, acest tip de cură fiind cunoscut sub denumirea de talasoterapie. Pentru turismul
balnear, în ţările menţionate mai sus, se foloseşte conceptul de termalism. Termalismul, sau
crenoterapia reprezintă utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la
sursă. În România, termenul de termalism este cunoscut ca fiind “ansamblul activităţilor
legate de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiştii aflaţi
într-o staţiune termală.”( Ianc, T.P., Stănciulescu, G.C. 2006)
Şi noţiunea de balneoterapie are diferite accepţiuni conform literaturilor de specialitate
din diferite ţări. Astfel în timp ce în ţara noastră, balneoterapia semnifică utilizarea băilor
curative pentru efectuarea unor tratamente, în Franţa reprezintă utilizarea apei curente (nu a
celei minerale, termale sau de mare) în scopuri terapeutice. Alături de aceste concepte mai
întâlnim şi alte noţiuni, precum: climatoterapia şi balneoclimatoterapia.
Climatoterapia semnifică folosirea acţiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic
şi curativ. Aceasta are efecte asupra creşterii rezistenţei organismului la infecţii şi stres, în
tratarea astmului bronşic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a
nevrozelor, afecţiuni endocrine.(Staţiuni de ohihnă şi cură balneară, 1980).
Cel mai cuprinzător concept este cel al balneoclimatoterapiei ce presupune folosirea
complexului de factori naturali: clima, factorii naturali ( ape minerale, lacuri sărate, saline,
nămoluri, gaze terapeutice, plaje ) ai unei staţiuni sau a unei localităţi balneoclimaterice în
scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală.(Ghidul staţiunilor balneoclimaterice din
România: Monografie, 2005).
Dezvoltarea turismului a depins semnificativ de cercetările întreprinse în cadrul
balneologiei. Aceasta reprezintă ştiinţa ce se ocupă cu descoperirea, studiul complex şi
aplicarea în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice
etc.
O nouă abordare a turismului balnear constă în apariţia noţiunii de turism de sănătate.
Turismul de sănătate se află la graniţa dintre îngrijirea sănătăţii şi loisir 1, fiind considerat un
produs destinat îngrijirii sănătăţii ce depăşeşte conceptul de boală şi urmăreşte crearea acelei
“stări de bine” a populaţiei, a cărei evoluţie este influenţată atât de factori socio-demografici,
precum: urbanizarea, dezvoltarea sectoarelor sociale, feminizarea populaţiei active, cât şi de
factori socio-economici.(Niţă, I, Niţă, C., 2008)
Turismul pentru sănătate mai este considerat ca fiind: “Timpul liber, activităţile
recreative şi educaţionale petrecute la distanţă de locul de muncă şi de casă, acel produs
turistic şi servicii destinate să ajute şi să permită clienţilor să-şi amelioreze şi să-şi menţină
sănătatea şi bunăstarea lor” (abrud Clift.S., 2006)
O altă definiţie pentru turismul de sănătate este următoarea: “Timpul liber petrecut
departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea stării de sănătate”(abrud Clift.S.,
2006).
Turismul balnear este considerat ca fiind o formă de turism ce necesită o infrastructură
specializată şi dotări speciale, un personal calificat şi prezenţa obligatorie a unor elemente de
1
Folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului.
potenţial balnear (ape minerale şi/sau termale, mofete, nămoluri, aerosoli, saline, etc.)
(Staţiuni de odihnă şi cură balneară, 1980).
Staţiunea balneară este o localitate sau parte a unei localităţi ce dispune de factori
naturali de cură şi ambientali, recunoscuţi ştiinţific, beneficiind totodată de structurile,
mijloacele şi dotările necesare realizării produselor de tip balnear.
La baza oricărei staţiuni balneare stau următoarele componente:
- populaţia existentă la nivelul ţării, sau turiştii străini ce suferă de afecţiuni
tratabile în staţiune;
- natura zăcământului de resurse umane;
- infrastructura tehnică de exploatare a acestor resurse;
- nomele administrative şi legislative de extragere şi exploatare balneară a factorilor
de cură în vederea utilizării pe termen lung a zăcămintelor.
- prevederile medicale privind cantitatea şi calitatea factorilor terapeutici utilizaţi în
tratarea deferitelor afecţiuni;
O staţiune balneară cuprinde resurse naturale semnificative, resurse financiare, materiale,

instalaţii tehnice, dotări şi amenajări, utilizate pentru atingerea scopului lor, acela de a
asigura un tratament balnear complex cu caracter profilactic, curativ sau reparator. Staţiunile
balneare exprimă cel mai bine interacţiunea medicină-turism, în domeniul utilizării factorilor
terapeutici. (Niţă, I., Niţă, C., 2008)
2.1. Particularităţi ale turismului balnear
Turismul balnear reprezintă o formă specifică a turismului ce a cunoscut, mai ales în

ultima perioadă, o amplă dezvoltare, caracterizându-se printr-o serie de particularităţi datorită
complexităţii activităţii sale.
a) Dintre multitudinea de forme de turism, turismul balnear este cel mai valoros,
datorită faptului că reuşeşte să valorifice resursele naturale dar şi factorii naturali
de cură prezenţi într-o ţară. Turismul balnear se bazează pe un potenţial
permanent, de mare complexitate ceea ce îi oferă un alt avantaj, respectiv lipsa
unor concentrări sezoniere semnificative.
a) În staţiunile balneare vin, de regulă, cei cu venituri medii şi mici, iar curanţii se
caracterizează printr-o mare fidelitate, dispun de timp liber şi au o durată a
sejurului prelungită.(Staţiuni de ohihnă şi cură balneară, 1980).
b) O caracteristică importantă a turismului balnear, ce îl diferenţiază de celelalte
forme de turism, constă în motivaţia călătoriei, şi anume îngrijirea sănătăţii,
tratamentele, ce se realizează zilnic, conform unui program bine stabilit. Datorită
motivaţiei specifice turismul balnear se caracterizează prin prezenţa unor sejururi
de durată mare, care potrivit recomandărilor medicilor sunt multiplu de 7 zile,
putând ajunge şi până la 18-21 de zile. (Neguţ, S., 2003)
c) Datorită amenajărilor existente în turismul balnear, se poate practica pe tot
parcursul anului, polarizând, în general, persoanele vârstnice, dar şi adulte,
numărul acestora fiind mai redus, condiţionat de capacitatea de cazare şi
posibilităţile de tratament ale staţiunilor.(Ianc, T.P., Stănciulescu, G.C. 2006)
d) Posibilitatea realizării curei balneare pe tot timpul anului, dar şi durata mare a
sejurului au dus la dezvoltarea staţiunilor balneare. În prezent specialiştii
apreciază că aproximativ 60% din staţiunile balneare au devenit oraşe, în
adevăratul sens al cuvântului, asigurarea echilibrului între funcţiile urbane şi
turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare e teritoriului.
(Cocean, R., Moisescu, O.I., Toader, V. 2014).
e) Desfăşurarea în bune condiţii a activităţii turismului balnear presupune existenţa
unei baze materiale specifice, cu tehnică medicală, pavilioane, policlinici balneare,
instalaţii diverse şi prezenţa unor cadre medicale de specialitate.
f) Altă particularitate a turismului balnear constă în larga răspândire teritorială a
factorilor naturali, ceea ce face posibilă practicarea acestei forme de turism în
orice zonă, fiecare beneficiind de diferiţi factori naturali, astfel in zona montană
întâlnim ape minerale, bioclimatul, uneori gaze terapeutice, în zona de deal şi
podiş sunt prezente apele minerale, bioclimatul salin, nămolurile terapeutice, iar în
zona de litoral întâlnim bioclimatul marin, nămolurile terapeutice, marea, soarele,
nisipul şi ionizarea.
g) Oferta turismului balnear are ca tendinţă accentul tot mai puternic pe calitatea
serviciilor oferite, ceea ce poate duce la creşterea fidelităţii clienţilor. Dacă, după
cum arată anumite studii, dacă se reuşeşte creşterea fidelităţii clienţilor cu 2%,
impactul asupra profiturilor este acelaşi ca şi în cazul reducerii costurilor cu 10%.
(Cocean, R., Moisescu, O.I., Toader, V. 2014).
2.3. Organisme implicate în sectorul balnear
1) Ministerul Sănătăţii. În cadrul sistemului curativ balneoclimateric, din punctul de

vedere al asigurării serviciilor medicale de specialitate, legislaţia recunoaşte în mod explicit
următoarele forme de organizare instituţională: sanatoriul, centre de sănătate, institute şi
centre medicale clinice,, spitalul de specialitate” (State, C., Sanchez, G.A., 2015).
2) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) – este protagonista în cadrul acestui
sistem şi stipulează în mod expres că asiguraţii au dreptul să beneficieze de tratament fizio-
terapeutic şi de recuperare, iar serviciile medicale, medicamentele etc. trebuie să fie furnizate
în mod nediscriminatoriu.
3) Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR) are ca scop
reprezentarea sectorului balnear în relaţiile cu autorităţile, diverse instituţii şi alte asociaţii, pe
plan intern şi extern.
4) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Prin H.G. nr. 1020/2005, s-a
stabilit că responsabilă de aplicarea normelor privind apele minerale naturale extrase de pe
teritoriul României, cât şi cele importate din UE, să fie Agenţia Naţională pentru Resurse
Minerale (ANRM). În domeniul vizat, atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale
se referă mai ales la instituirea de perimetre de protecţie hidrogeologică pentru zăcăminte de
ape minerale şi termominerale, nămoluri şi turbe terapeutice, precum şi la avizarea instituirii
perimetrelor de protecţie sanitară. Din punctul de vedere al valorificării apelor minerale
naturale din bazele balneare, desigur că accentul cade pe apele cu proprietăţi medicale
sporite, adică care deţin anumite substanţe chimice în concentraţiile prevăzute de norme. La
acest capitol, ANRM este îndreptăţită să efectueze controale periodice pentru a verifica dacă
apă minerală pentru care a fost autorizată exploatarea sursei respectă întocmai prevederile
stabilite de norme.
5) Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie (INRMFB)

ce are ca obiectiv principal acela de asistenţă de recuperare, medicină fizică şi
balneoclimatologie realizat în secţiile clinice şi servicii ambulatorii de specialitate.
6) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – prevede
faptul că angajaţii au dreptul la măsuri de protecţie privind securitatea şi igiena muncii,
precum şi la protecţia socială a muncii.
7) Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP). În cadrul sistemului turismului balnear,

CNPP îndeplineşte rolul de a realiza repartiţia unitară prin toate casele teritoriale a locurilor
alocate proporţional cu numărul de potenţiali beneficiari (asiguraţi şi pensionari) din judeţul
respectiv, precum şi în funcţie de valorificările solicitate anterior de judeţele respective.
8) Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT). Acest organism exercită următoarele
atribuţii principale: implementează strategia naţională de dezvoltare turistică, strategia de
dezvoltare a produselor şi destinaţiilor turistice, strategia de privatizare şi postprivatizare în
domeniul turismului, propune în vederea aprobării de către ministrul delegat pentru
întreprinderi mici şi mijlocii mediul de afaceri şi turism, şi aplică planurile de dezvoltare a
infrastructurii turistice.
2.4. Factorii naturali de cură
2.4.1. Potenţialul balneoclimateric al României

Specificul reliefului, precum şi factorii climatici fac ca România să dispună de o mare
bogăţie de factori naturali de cură. Aceşti factori utilizaţi în tratamentele medicale pot fi
grupaţi în două categorii: clima şi bioclima terapeutică şi factorii balneari. Climatoterapia
este recomandată în terapia anemiilor, a surmenajului fizic, precum şi cel intelectual, a
nevrozelor astenice, a afecţiunilor respiratorii, etc.(Nedelcu, A. 2015)
Din prima categorie fac parte temperatura şi umiditatea aerului, presiunea atmosferică,
curenţii de aer, radiaţia solară, aerosolii naturali, temperatura suprafeţelor de apă şi a solului,
etc.(Nita, I., Nita, C., 2008 pag. 68-70).
Factorii balneari sunt reprezentaţi de apele minerale şi termominerale, apa de mare,
emanaţiile naturale de gaze terapeutice saline, nămolurile şi lacurile terapeutice, etc.
În ţara noastră, principalul factor natural de cură îl constituie apele minerale şi
termominerale. Aceste ape au o pondere preponderent în arealul montan, dar mai ales în cel
vulcanic precum: Călimani, Gutâi, Oaş, Harghita. Apele gazoase şi bicarbonate sunt întâlnite
în zonele montane, apele clorurate-sodice în zona de podiş şi a dealurilor subcarpatice, iar
apele termominerale bicarbonate şi sulfatate sunt prezente în zonele de câmpie.
În ceea ce priveşte aspectul elementelor componente, apele minerale din ţara noastră au
un conţinut deosebit de variat, aici întâlnindu-se toate tipurile de astfel de ape cunoscute pe
întreg globul.
Clasificare lor ar putea fi făcută astfel:
 în funcţie de mineralizarea lor, avem
 ape puternic mineralizate;
 ape slab mineralizate;
 În funcţie de temperatura apelor acestea sunt:
 Hipotermale (cele care au temperaturi cuprinse între 20-30 de grade Celsius);
 Izotermale (cu temperaturi cuprinse între 63 şi 41 de grade Celsius;
 Hipertermale (cu temperaturi de peste 42 de grade Celsius);
 Din punct de vedere al conţinutului chimic apele minerale sunt: carbogazoase (cele care
conţin minimum 1 g de bicarbonat de sodiu şi potasiu la un litru de apă), sulfatate (cu un
conţinut de cca 1 mg de hidrogen sulfurat la un litru de apă), sulfatate (cu un conţinut de
cel puţin 1 g de sulf la un litru de apă), etc. (Niţă, I., Niţă, C (2008, pag. 69-71).
Apele minerale de cură şi localizarea lor în Romania (Ministerul turismului, 1980)

1) Ape oligominerale: Băile Felix, Băile 1 Mai, Geoagiu-Băi, Călan, Vaţa de Jos,
Moneasa, Călacea, Călimăneşti, Căciulata, Slănic-Moldova, Băile Olăneşti;
1) Ape minerale carbogazoase: Buziaş, Lipova, Biborţeni, Borsec, Sângeorz, Vatra
Dornei, Băile Tuşnad, Sâncrăieni, Balvanyos, Malnaş.
2) Ape minerale alcaline: Bodoc, Poiana Negri, Borsec, Zizin, Slănic Moldova,
Covasna, Sângeorz, Lipova, Tinca, Biborţeni;
3) Ape minerale feruginoase: Băile Tuşnad, Vatra Dornei, Buziaş, Lipova, Vâlcele;
4) Ape minerale arsenicale: Covasna, Şaru-Dornei,;
5) Ape minerale clorurat-sodice: Băile Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Ocna
Mureş, Ocnele Mari, Slănic-Moldova, Sângeorz, Malnaş;
6) Ape minerale iodurate: Olăneşti, Călimăneşti, , Cozia, Bazna, Govora;
7) Ape minerale sulfuroase: Băile Herculane, Călimăneşti, Olăneşti, Săcelu,
Pucioasa;
8) Ape minerale sulfatate: Amara, Vaţa de Jos;
9) Ape minerale radioactive: Băile Herculane, Sângeorz, Borsec;
10) Ape minerale de masă sau medicinale: Borsec, Bodoc, Biborţeni, Lipova,
Sângeorz, Zizin, Tuşnad, Buziaş, Sâncrăieni, Slănic-Moldova, Vatra Dornei.
Pentru a putea fi folosite în scop balnear însă, apele minerale trebuie să îndeplinească
anumite condiţii şi anume: să fie pure din punct de vedere bacteriologic, să aibă o
fundamentare ştiinţifică, să aibă un debit care să permită valorificarea lor economică.
a) Nămolurile terapeutice – sunt amestecuri eterogene în diferite concentraţii de
substanţe anorganice în forme structural variate. După originea şi calităţile lor fizico-
chimice, acestea sunt clasificate în: nămoluri sapropelice (negre sulfuroase), nămoluri
minerale de izvor, nămoluri cu sedimente argilo-marnoase precum şi sub formă de
turbă şi resturi vegetale. Aceste nămoluri contribuie la sporirea competitivităţii ofertei
balneare din ţara noastră.
a) Lacurile terapeutice – reprezintă un domeniu de interes atât prin apa sărată, clorurată,
iodurată şi sulfatată, cât şi prin fenomenul de heliotermie.O localizare a acestor lacuri
este următoarea:(Ministerul turismului, 1980)
1) Lacuri terapeutice clorurate: Balta Albă, Lacul Sărat, Lacul Amara,
Techirghiol;
2) Lacuri terapeutice sulfatate-iodurate: Mangalia;
3) Lacuri terapeutice din masivele de sare: Sovata, Ocna Mureş, Bazna, Ocna
Dej, Someşani, Cojocna, Ocna Sibiului, Slănic, Telega, Ocnele Mari, Ocna
Şugatag, Ocna Coştinii.
b) Emanaţiile naturale de gaze terapeutice (mofetele) oferă tarii noastre o zonă mofetica
de mare extindere şi valoare balneară cum puţine ţări din Europa o au.O distribuţie a
acestor zone unde au loc emanaţii de gaze (mofete) este următoarea: (Niţă, I., Niţă, C.
2008)
1) Zone cu emanaţii de CO2: Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna, Vatra
Dornei, Sângeorz, Harghita Băi, Băile Seyke din Odorheiu Secuiesc;
1) Zone cu emanaţii de hidrogen sulfurat: Turia, Sugaş-Băi, Sântimbru-Băi.
c) Salinele – caracterizate printr-un anumit microclimate şi anume, temperatură
constantă, umiditate, compoziţie chimică a aerului. Aceste saline sunt prezente în:
Târgu-Ocna, Slănic-Prahova, Praid şi Cacica.
Pentru valorificarea tuturor acestor factori balneari, în România s-a dezvoltat o amplă
reţea de staţiuni balneare de interes general şi local, unele dintre acestea apreciate şi
recunoscute pe plan mondial.
Dintre stațiunile turistice, iată care sunt localitățile și arealele pentru care s-a acordat statutul
de stațiune balneoclimatică, si stațiune balneară:(conform Anexa nr 5 la Hotărârea
Guvernului nr 852/2008) | Hotărâre 107/2018)
I.Stațiuni balneoclimatice
1. Arealul Băile Felix din structură comunei Sânmartin, județul Bihor
2. Arealul corespunzător stațiunii turistice 1 Mai, județul Bihor
3. Arealul corespunzător stațiunii turistice Geoagiu-Băi, județul Hunedoara
4. Arealul corespunzător zonei de agrement-tratament Nicolina din municipiul Iași, județul

Iași
5. Arealul Călimănești-Căciulata, județul Vâlcea
6. Arealul Băile Turda, județul Cluj
7. Arealul balneoclimatic corespunzător satului Călacea Băi, comuna Orțișoara, județul Timiș
8. Arealul balneoclimatic din structura comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș
9. Municipiul Mangalia, județul Constanța, și arealul corespunzător: Saturn, Venus, Cap

Aurora, Jupiter, Neptun și Olimp
10. Municipiul Vatra Dornei, județul Suceava
11. Orașul Slănic Moldova, județul Bacău
12. Orașul Târgu Ocna, județul Bacău
13. Orașul Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud
14. Orașul Eforie, județul Constanța
15. Orașul Năvodari, județul Constanța
16. Orașul Covasna, județul Covasna
17. Orașul Pucioasa, județul Dâmbovița
18. Orașul Băile Tușnad, județul Harghita
19. Orașul Sovata, județul Mureș

20. Orașul Slănic, județul Prahova
21. Orașul Ocna Sibiului, județul Sibiu
22. Orașul Buziaș, județul Timiș
23. Orașul Băile Olănești, județul Vâlcea
24. Comuna Moneasa, județul Arad
25. Comuna Bazna, județul Sibiu
26. Comuna Tinca, județul Bihor
27. Comuna Bala, județul Mehedinți
28. Satul Sărata Monteoru din structura comunei Merei, județul Buzău
29. Satul Bizușa-Băi din structura comunei Ileanda, județul Sălaj
II. Stațiuni balneare
1. Orașul Băile Herculane, judeţul Caraş-Severin
2. Orașul Techirghiol, judeţul Constanţa
3. Orașul Amara, judeţul Ialomiţa
4. Orașul Băile Govora, judeţul Vâlcea
2.4.2. Turismul balnear mondial – destinaţii turistice

Resurse balneare sunt desigur prezente şi în alte ţări ale Europei, multe dintre acestea
având staţiuni balneare atrase în circuitul turistic internaţional. Printre acestea ar putea fi
menţionate ţări precum: Cehia, Slovacia, Polonia, Franţa,Italia, Germania, Spania, Belgia,
Bulgaria, Ungaria dar şi Marea Britanie. (Pîrvu, R. (2015).
În ţările centrale şi est-europene, cele mai cunoscute ţări pentru oferta lor balneară
tradiţională sunt: Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Rusia, Belgia precum şi România.
 Cehia, deţine staţiunea cea mai cunoscută Karlovy-Vary sau Karlsbad. Tot în Boemia
Occidentală, staţiuni cunoscute sunt şi Marianske-Lazne, Frantiskovy-Lazne, Jachymov.
În Boemia de Nord, cunoscute sunt staţiunile Tepijce, Dubi, Libverda, cu ape minerale
radioactive, carbogazoase; în estul ţării se remarcă staţiunile balneare Zeleznice,
Bohdanec, Teplice, Slantinice dar şi multe altele.
 Ungaria, are staţiuni balneare răspândite pe întreg teritoriul ţării, apele minerale
constituind o mare bogăţie a Ungariei; alături de Lacul Balaton, ele se reunesc într-un
element de marcă al turismului ungar. Ca centre termale întâlnim următoarele staţiuni:
Gellert, Rac, Rudas, Csaczar, Balf; insula Margarita, situate pe Dunăre, în inima
oraşului , Staţiunea deţine şi ea hoteluri termale luxoase şi un ştrand termal, utilizând
resursele de ape minerale.
 Franţa – este o ţară recunoscută ca fiind o destinaţie majoră în turismul balnear. Aceasta
are o bogată tradiţie în domeniul balnear, Franţa deţinând aproximativ 20% din oferta
turistică de sănătate din Uniunea Europeană.(Jelev, V., 2012). Pe teritoriul Franţei se
regăsesc circa 1200 surse de ape minerale şi termale (concentrate mai ales în jumătatea
estică a ţării, în nord-estul şi sud-estul Masivului Central, precum şi în sud-vestul ţării,
în provincia Gascogne). Franţa deţine de asemenea şi peste 100 de staţiuni balneare,
care înregistrează o pondere importantă a circulaţiei turistice internaţională al ţării. Cele
mai cunoscute staţiuni balneare franceze sunt: Vichy, renumită pentru valoarea
resurselor sale minerale încă din vremea Imperiului Roman, situate într-un cadru natural
atrăgător, în nordul Masivului Central; Vittel şi Bains les Bains ( în provincia Lorraine),
Divonne les Bains şi Evian (în zona Lacului Leman), Aix les Bains (provincia Savoia),
Mont Doré şi La Bourboule (provincia Auvergne, în Masivul Central) şi altele. Acestora
li se adaugă staţiunile de pe litoralul Mării Mediterane şi al Oceanului Atlantic ( Toulon,
Narbonne, Hyères, Fréjus, Cannes, Nice etc), care utilizează binefacerile mării şi ale
climatului specific, promovând talasoterapia. (Jelev, V. (2012).
 Germania deţine cele mai multe centre balneare din Europa (circa 400 la numar). Printre
cele mai renumite staţiuni se numără: Baden Baden, Bad Dürrheim şi Bad Wurzach în
Baden-Württemerg (în partea de sud-vest a ţării), Bad Gögging şi Bad Kissingen în
Bavaria, Wiesbaden, Bad Nauheim şi Bad Homburg, acestea fiind mari atracţii turistice
în jurul oraşului Frankfurt, Aachen şi Bad Godeseberg (fosta reşedinţă princiară, lângă
Bonn) în Westfalia, Bad Lobenstein (cu băi de nămol) în Turingia şi multe altele.
Acestora li se adaugă staţiunile balneare de pe ţărmul Mării Baltice sau al Mării
Nordului, cu peisaje pitoreşti şi atracţii cultural interesante, acestea având totuşi un
sezon turistic scurt.
 Spania: Turismul balnear spaniol se bazează în primul rând pe zonele de coastă, litoralul
fiind prima destinaţie turistică a Spaniei; pe lângă turismul de odihnă şi recreere, aici s-a
început din anii ’80 o readaptare a ofertei în scopul practicării talasoterapiei, preluându-
se experienţa franceză. Astfel, ca un răspuns la cererea în creştere pentru această tehnică
de cură au fost create centre de talasoterapie la Benidorm, Alicante, Malaga, Valencia
precum şi altele, atât pe litoralul Mării Mediterane, cât şi pe Coasta Cantabrica. Ca
staţiuni termale s-ar putea enumera: Archena, Alicún, San Adrian de Bésos, Panticosa,
Cucho, Fuente Amarga şi altele.
 Italia: Baza turistică balneară din Italia cuprinde peste 300 de centre termale. Cele mai
cunoscute staţiuni sunt Montecatini (în regiunea Toscana), renumită în tratamentul
bolilor digestive şi ale aparatului circulator, Ischia, în insula din vestul Italiei. Lângă
Veneţia se afla statiunea Abano Terme, o staţiune modernă cu produse de repunere în
formă, precum şi Rimini, cea mai cunoscută staţiune balneară la Marea Adriatică. În
nordul ţării (Lombardia) se afla San Pellegrino, iar la poalele Alpilor, Salsomaggiore
Terme, lângă Parma (provincia Emilia-Romagna), Guardia (în Trentino – Alto Adige,
nordul ţării) etc.(http://www.termeitalia.info).
 Elveţia, aflată în vestul Europei, se numară printre ţările care dispun de resurse balneare
şi promovează această formă de turism având o concentraţie mare de resurse şi
amenajări balneare în zona Lacului Geneva (Lausanne, Montreaux).
 Belgia are un număr mai restrâns de staţiuni balneare, aşa explicându-se şi numărul
mare de turişti elveţieni care vizitează staţiunile balneare din alte tări. (Jelev, V. (2012)
 Austria, se poate mândri cu staţiuni balneare în estul Tirolului (Seefeld, Bad Mehrn, Bad
Ladis), în zona Salzburg (staţiunile balneare Bad Ischl, Bad Hall, Bad Tolz), dar şi în
arealul sudic Carinthia, denumit şi “Riviera austriacă”, datorită prezenţei lacurilor
(Wörther, cel mai mare) şi a staţiunilor balneare, cu plaje deosebit de frumoase (Velden,
Faaker, Semering etc.).
 Marea Britanie deţine de asemenea staţiuni balneare ce se regăsesc mai ales pe coasta
sudică, cu ieşire la Marea Mânecii (Plymouth, Torquay, Brighton) sau sud-estică, la
Marea Nordului (Southend-on-Sea, Great Yarmouth), dar un avânt important îl au
centrele de repunere în forma şi înfrumuseţare, amenajate în hotelurile de lux din marile
oraşe.
Resurse şi staţiuni balneare există şi în alte regiuni ale lumii, cum ar fi China, cu numeroase
izvoare minerale şi termale în provinciile Anhui, Hunan, Canton, precum şi Japonia, de
asemenea cu o bogăţie de minerale şi termominerale răspândite pe aproape întreg teritoriul
ţării.
2.5. Analiza echipamentelor turistice şi a personalului în turismul balnear
2.5.1. Analiza echipamentelor turistice
Alături de bogăţia factorilor profilactici, existenţa unei baze materiale moderne fac să
crească gradul de dezvoltare al turismului şi implicit al turismului de sănătate. Capacitatea de
a atrage turiştii, în corelaţie cu resursele şi cererea existentă, trebuie să fie capabile să asigure
atât accesul, cât şi satisfacerea diferitelor categorii de nevoi manifestate de turiştii prezenţi la
cură pe perioada călătoriei şi sejurului.
Pentru reuşita deplină, pe lângă resursele naturale specifice zonei, un rol foarte important îl
are baza materială specifică turismului, reprezentată de: reţeaua unităţilor de cazare, reţeaua
unităţilor de alimentaţie, mijloacele de transport din structura turismului, instalaţiile de
tratament, instalaţii şi echipamente de agrement, spaţiile de recreere special amenajate în
jurul staţiunilor, etc. Cu cât o staţiune dispune de o bază materială mai bună, cu atât aceasta
este recunoscuta atât în plan naţional cât şi internaţional. (Niţă, I., Niţă, C (2008)
Una dintre cele mai importante componente ale bazei materiale, o reprezintă echipamentele,
datorită faptului că asigură satisfacerea unor necesităţi fundamentale: acestea îndeplinesc
rolul de domiciliu temporar al turiştilor aflaţi în staţiune pe toată perioada sejurului. Totodată,
noile tendinţe manifestate la nivelul industriei hoteliere caracterizate prin creşterea
exigenţelor turiştilor, a determinat diversificarea continuă a funcţiilor acesteia, astfel încât, în
prezent, pe lângă funcţiile de odihnă şi igienă îndeplineşte şi alte funcţii, cum ar fi: de
alimentaţie, comunicaţii, divertisment, informaţii, etc.
Ţinând cont de acestea, satisfacerea într-o cât mai mare măsură a necesităţilor turiştilor
presupune existenţa unei diversităţi de unităţi de cazare, capabile să răspundă într-o cât mai
mare măsură cerinţelor diferitelor grupe de vârstă, diferitelor niveluri de venituri, ş.a.
Echipamentele de cazare din staţiunile balneare trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe
specifice legate în primul rând de corelarea capacităţii de cazare a staţiunii cu cea de
tratament şi cu volumul resurselor terapeutice, iar pe de altă parte este necesară existenţa unor
legături funcţionale de tratament, unităţile de cazare şi cele de alimentaţie. Dintre acestea
amintesc: (https.:/ro.kompass.com).
• Aparate cu aer cald pentru centre de tratament balnear;
• Aparate medicale pentru masaj;
• Aparate pentru gimnastica medicala;
• Aparate pentru hidromasaj;
• Aparate pentru mecanoterapie;
• Aparatura de hidroterapie pentru spitale;
• Băi de abur, de uz casnic şi balnear;
• Benzi de efectuare a exerciţiilor fizice, pentru echipamente de fizioterapie;
• Benzi rulante de reeducare pentru persoane cu handicap;
• Căzi pentru balneoterapie;
• Dinamometre de apucat, manuale, pentru tratamente de reabilitare;
• Echipamente pentru prepararea nămolurilor termale pentru tratamente;
• Echipamente pentru terapia împachetărilor atât fierbinţi cât şi la rece., etc.
2.5.2. Analiza personalului medical şi hotelier

Unităţile în care se asigură asistenţă medicală balneară şi de recuperare îşi desfăşoară
activitatea următoarele categorii principale de personal care asigură furnizarea serviciilor
medicale:
 personal de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare;
 personal de specialitate medico-sanitar;
 personal TESA;
 personal auxiliar sanitar;
 muncitori.
În cadrul sistemului există şi alte ocupaţii specifice precum:
 medici;
 cercetători;
 asistenţi medicali generalişti;
 igienişti;
 asistenţi dieteticieni şi de nutriţie;
 fizioterapeuţi şi cadre asimilate acestora;
 asistenţi laboranţi şi şi farmacişti;
 tehnicieni şi alţi lucrători în ocrotirea sănătăţii
 surori medicale şi laborante;
 tehnicieni în medicina modernă;
În cadrul domeniului balnear există o serie de sub-specializări principale ale domeniului

balnear, de fizio-kineto-terapie precum şi de recuperare . Printre acestea se pot aminti:
evaluarea, aplicarea şi monitorizarea procedurilor şi tehnicilor de terapie fizică, asistenţă
kinetică, profilactică şi de recuperare motorie, de electroterapie, hidroterapie, termoterapie şi
masaj pentru pacienţii cu patologie locomotorie post-traumatică sau reumatismală,
cardiovasculară şi respiratorie.
În cadrul complexelor balneare există o gamă mult mai largă de specializări
profesionale conexe care sunt menite să asigure serviciile auxiliare conexe necesare unei
bune desfăşurări a activităţii:
 directori (conducători) în activitatea hotelieră şi de restauraţie;
 administratori şi alţi lucrători operativi în restaurante, cantine, pensiuni;
 intendenţi
 bucătari;
 ospătari şi barmani;
 personal de îngrijire şi asimilat acestuia;
 infirmiere şi îngrijitoare în instituţii de ocrotire socială şi sanitară;
 cosmeticieni, coafori şi frizeri;
 cameriste, valeţi şi însoţitori;
 personal de pază şi ordine publică.
Există şi o altă categorie de personal absolut necesară bunei funcţionari a complexelor
balneare moderne:
 spălătorese şi călcătorese;
 femei de serviciu;
 menajere;
 îngrijitori de clădiri;
 spălători de vitrine, geamuri, vehicule;
 personal de manipulare şi supraveghere bagaje, mesageri, portari, paznici
2.6. Analiza situaţiei turismului balnear românesc în perioada 2010-2019

Faptul că potenţialul turistic balnear al ţării noastre are o valoarea de excepţie, acesta
conferind diversitate, având un volum şi valoare terapeutică a substanţelor minerale
terapeutice cum puţine ţări o au.
Sectorul balnear reprezintă o componentă importantă a ofertei turistice româneşti.
Apele minerale şi termale, nămolurile cu calităţi terapeutice, mofetele şi, nu în ultimul rând,
litoralul românesc al Marii Negre, cu o combinaţie de factori de cură, reprezintă argumente în
favoarea turismului balnear din România. Majoritatea staţiunilor din România au o tradiţie
recunoscută în tratarea diverselor afecţiuni şi se situează în zone pitoreşti. România este una
dintre ţările cu cele mai mari resurse de ape cu proprietăţi curative, iar calitatea şi eficienţa
acestor resurse naturale este deosebită. De câţiva ani, au început să apară tot mai multe
structuri de cazare renovate, hoteluri cu centre SPA şi wellness modern.
România are cu ce să iasă pe piaţa externă şi, bineînţeles, cam prin toate staţiunile sunt
turişti cam din toată Europa şi nu numai. În România, este în creştere acest sector. Zona de
SPA şi turism balnear a cunoscut un ritm de creştere de 10-12% în ultimii 3-4 ani, datorită
investiţiilor.( https://www.rri.ro/ro_ro/turism_balnear_in_romania-2581529)
Tabel 2.6.1 Structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe categorii de

confort si destinatii turistice – balneare (nr. unităţi):
Categorii de confort Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
UM: Numar
Total 386 413 488 499 451 479 486 577 594 597
5 stele 1 1 2 1 1 3 3 4 4 5
4 stele 12 18 28 31 34 37 40 44 49 51
3 stele 94 139 180 205 201 219 227 250 257 269
2 stele 169 169 181 170 151 151 148 152 141 127
1 stea 52 34 34 31 18 23 22 72 70 71
Neclasificate pe 15 13 13 13 12 11 11 10 10 10
stele
4 flori 4 4 4 5 3 5 5 4 4 5
3 flori 25 25 32 30 22 21 21 31 46 46
2 flori 12 9 12 11 8 8 8 9 12 12
1 floare 2 1 2 2 1 1 1 1 1 1
Lux A 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Lux B 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
IA 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
IB 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
II 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
III 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
IV 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Sursa: analiză proprie pe baza datelor de la INS
Din tabelul prezentat mai sus, se poate observa că în ceea ce priveşte categoriile de
confort prezente în staţiunile balneare, Romania nu posedă cazări de lux pentru clienţii cu
pretenţii. De remarcat este faptul că numărul unităţilor de primire clasificate cu 5 şi 4 stele
este scăzut. De asemenea, numărul unităţilor clasate cu 5 stele nu s-a modificat foarte mult
pe parcursul celor 10 ani analizaţi.
Statiuni balneare
700
600
500
400
300
200
100
0
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Fig. 2.6.1. Evoluţia numărului de structuri de cazare în staţiunile balneo-climaterice în

perioada 2010-2019
Din figură se poate observa căci în ceea ce priveşte structurile de primire turistică în
staţiunile balneare per total numărul acestora nu a avut o creştere semnificativă în perioada
menţionată, ba mai mult în 2014 numărul acestora a scăzut uşor faţă de 2013, apoi crescând
uşor pana în anul 2018.
În ceea ce priveşte numărul turiştilor români participanţi la acţiunile turistice interne
organizate de agenţiile de turism respectiv agenţii tour operatoare şi agenţii cu activitate de
vânzare, în zone turistice balneare, fluctuaţia acestora este prezentată în tabelul următor.
Tabel 2.6.2. Numărul turiştilor români participanţi la acţiunile turistice interne organizate de
agenţiile de turism pe zone turistice balneare.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Agentii de turism
UM: Numar persoane
4635 3870 2475 2921 2489 3099

Agentii tour operatoare
13457 9 2 6 28438 2 2 4 49991
Agentii cu activitate de 1319 1315 1095
vanzare 4887 5765 2917 6 8001 9009 9 8 19082
Chart Title
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
an
e 11 12 13 14 15 16 17 18
so l 20 l 20 l 20 l 20 l 20 l 20 l 20 l 20
e r u u u u u u u u
rp An An An An An An An An
a
um
:N
UM
10
l 20
u
An
Agentii tour operatoare Agentii cu activitate de vanzare
Fig. 2.6.2. Evoluţia numărul turiştilor români participanţi la acţiunile turistice interne
organizate de agenţiile de turism în zonele turistice balneare.
Din figura prezentată mai sus se poate observa ca nici numărul turiştilor români
participanţi la acţiunile turistice interne organizate de agenţiile de turism pe zone turistice
balneare nu au înregistrat creșteri în perioada 2012-2017 .Cea mai mare creștere s-a
înregistrat în anul 2018.
O analiză în ceea ce priveşte sosirile turiştilor în staţiunile balneare, atât a celor români
cât şi a celor străini, în perioada celor 10 ani analizaţi, acestea au înregistrat foarte mici
fluctuaţii.
Tabel 2.6.3. Sosiri ale turiştilor în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistica, balneara: (nr. persoane)

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UM: Numar persoane
Total 568257 689195 696180 678536 655565 779325 851040 945257 1018721
Romani 546068 662466 666693 646228 621966 735869 804955 896515 979243
Straini 22189 26729 29487 32308 33599 43456 46085 48742 39478
1018721
979243
945257
896515
851040
779325 804955
735869
689195 696180
662466 666693 678536
646228 655565
621966
568257
546068
22189 26729 29487 32308 33599 43456 46085 48742 39478
An u l Anu l Anu l Anu l Anu l An u l An u l An u l Anu l

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Fig. 2.6.3. Evoluţia sosirilor turiştilor în structuri de primire turistică cu funcţiuni de

cazare turistica, balneara: (nr. persoane)
O analiză a numărului înnoptărilor turiştilor atât a celor români, cât şi a celor străini în
staţiunile balneare din ţara noastră arată că nici în ceea ce priveşte numărul înnoptărilor,
variaţiile nu sunt foarte mari.
Tabel 2.6.4. Înnoptări în structuri de cazare turistică pe desţinatii turistice balneare şi tipuri de
turişti.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UM: Numar
413803 419297
Total
3910309 4342157 4268473 4 3577394 3917389 8 4204898 4405740
400896 402156
Romani
3820672 4238654 4156939 4 3444268 3747388 7 4032534 4266344
Straini 89637 103503 111534 129070 133126 170001 171411 172364 139396
Chart Title
5000000
4500000
4000000
3500000
3000000
2500000
2000000
1500000
1000000
500000
0
Anul 2010 UM: Numar Anul 2011 Anul 2012

Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015
Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
Fig. 2.4. Evoluţia numărului de turişti români şi străini care au înnoptat în statiunile balneare
în perioada 2012-2016.
Din analiza datelor prezentate mai sus se poate construe analiza SWOT referitoare la
turismul balnear în Romania.
2.7. Analiza SWOT a turismului balnear

Puncte tari Puncte slabe
 Resurse naturale constituite din ape  Staţiuni care mai depind aproape în
minerale precum şi un cadru de cură întregime de sistemul biletelor de
extrem de bogate şi cu un potenţial tratament şi care nu găsesc resurse
curativ crescut; să investească în renovarea
 Tradiţie balneară importantă; infrastructurii şi crearea de noi
 Existenţa unui personal competent produse balneare competitive pe
moştenit; piaţă;
 Existenta unei reţele de staţiuni  Personalul aferent produselor
balneare recunoscute; wellness & spa nu este suficient
 Existenţa unor staţiuni balneare care calificat;
au reuşit să-şi diversifice clientela şi  Lipsa personalului medical în bazele
să aibă şi alţi clienţi decât cei cu de tratament, mai ales a medicilor;
biletele de tratament;  creşterea ponderii turismului social;
 Existenta unor asociaţii  Slaba competitivitate a produselor
reprezentative ale sectorului. turistice balneare la export (prea
puţini străini în staţiuni);
 Sezonalitatea extrem de
dezechilibrată, sezonul fiind
constituit doar din 2-3 luni în
perioada estivală, existând perioade
în care se înregistrează frecventări
foarte reduse.
Riscuri Oportunităţi
 Blocarea turismului balnear la nivel  Dezvoltarea unor produse balneare
extern legal şi de politică publică şi wellness menite să vizeze
doar pe segmentul medical- clientela externă şi în special
recuperatoriu; asiguratorii străini;
 Posibilităţi reduse ale autorităţilor  Existenţa unor fonduri structurale
publice locale în ceea ce priveşte europene în perioada următoare
accesarea fondurilor structurale respectiv 2014-2020, pentru
europene dedicate sectorului balnear; dezvoltarea infrastructurii balneare;
 capacitate administrativă slabă, în  Asigurarea unei legislaţii coerente în
sensul că puţine autorităţi au ceea ce priveşte staţiunile turistice
proprietatea asupra infrastructurilor precum şi cea a staţiunilor balneare,
balneare; menite să încurajeze cooperarea
 Reorientarea către wellness a unor între instituţiile centrale şi cele
operatori turistici în condiţiile în care locale ce se fac responsabile, şi care
sectorul dominat este cel social, iar să permită investiţii strategice
sub acest aspect confruntarea cu coordonate.
riscuri de scădere rapidă şi puternică
a veniturilor acestui segment;
 infrastructura de transport şi utilităţi
în multe staţiuni fac dificile
investiţiile în noi structuri de cazare
precum şi de tratament/agrement
balnear.
Viaţa cotidiană, cu ritmul ei accelerat datorat în primul rând gradului de urbanizare şi
industrializare, a dus la mărirea gradului de morbiditate în rândul omenirii pe de o parte, dar a
crescut şi numărul bolilor cu caracter de uzură precum: afecţiuni reumatismale,
posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale aparatului respirator, tulburări psiho-neuro-
vegetative generate de solicitările ritmurilor biologice, pe de altă parte. Datorită lipsei de
mişcare, au apărut afecţiuni şi stări care duc la diminuarea capacităţii de efort. Şi alte
afecţiuni precum cele care au la bază stresul, cum ar fi: depresia, bolile mintale, cele cardiace,
digestive, scăderea imunităţii, stresul profesional, deţin de asemenea o pondere importantă.
În acest context, dobândirea redobândirea şi menţinerea unei stări de sănătate fizică şi
psihică cât mai bună, sunt considerate de organisme internaţionale precum Organizaţia
Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Mondială a Turismului, o componentă a calităţii vieţii.
Uniunea Europeană a declarat drept scop politic protecţia sănătăţii populaţiei.
Concluzie
Dezvoltarea turismului balnear se poate realiza prin îmbinarea a patru planuri de
acţiune, respectiv:
1. promovarea localităţilor unde acestea sunt situate, precum şi a împrejurimilor la
nivel naţional şi internaţional;
1. îmbunătăţirea infrastructurii locale;
2. dezvoltarea infrastructurii de turism ;
3. modernizarea centrelor de tratament existente, precum si infiintarea altor baze de
tratament moderne.
CAPITOLUL III
Turismul balnear în stațiunea Mangalia
„În Mangalia, totul se exprimă prin tăcere;

şi formele, şi timpul, şi marea chiar;
aici vezi transparenţa lumii şi infinitul,
aici stai de vorbă cu Dumnezeu“.
(Stephan Eleutheriadis).
3.1. Poziţia geografică a staţiunii

Mangalia este un oraş turistic şi port la Marea Neagră, situat aproape de extremitatea sudică a
litoralului românesc. Este aşezat pe faleza marină, înaltă de aproape 20 m, pe ruinele vechii
Cetăţi Callatis, colonie a grecilor din Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al
VI-lea î.en. Portul şi o parte a oraşului din antichitate sunt acum acoperite de apele mării. Are
rang de municipiu şi este un important centru urban al judeţului Constanţa. Poziţia oraşului
(43º49’ latitudine nordică şi 28º35’ longitudine estică) este marcată de limita lacului
Mangalia la sud, de ţărmul mării la est, iar la vest şi la nord, de calea ferată către Constanţa,
precum şi de elemente naturale ca Mlaştina Hergheliei (Balta Mangalia) şi Pădurea
Comorova. Tot în partea de nord-vest se află celebra herghelie de cai de rasă pur-sânge, care
numără 300 de exemplare.
Aşezarea geografică a oraşului îi conferă avantajul unor primăveri mai timpurii (în
comparaţie cu restul ţării) şi al unor toamne prelungite. În luna ianuarie, zona Mangaliei este
singura din ţară în care temperatura medie rămâne pozitivă (+1,1°C). Pe ansamblu anului
cerul se menţine senin circa 180 de zile, iar durata de strălucire a soarelui este cu aproape 30
de zile mai mare decât la Constanţa.
Distanţa dintre Constanţa şi Mangalia este de 45 km, iar dintre Mangalia şi punctul de
frontieră Vama Veche – Bulgaria este de 11 km. Legătura între Constanţa şi Mangalia este
asigurată de şoseaua europeană E87 şi de ruta pe calea ferată. În sezonul estival, trenurile şi
mijloacele de transport rutier în comun, întreţin o legătură fluentă între cele două oraşe.
Distanţa rutieră faţă de principalele oraşe: Bucureşti 255 km, Baia Mare 846 km, Cluj-
Napoca 701 km, Craiova 482 km, Galaţi 232 km, Iaşi 471 km, Sibiu 528 km, Suceava 560
km, Timişoara 812 km.
Facilitãtile de transport sunt reprezentate de: portul comercial, drumul naţional DN39, gara
Mangalia - punct terminus al reţelei de cãi ferate din partea de sud-est a României, aeroportul
Mihail Kogãlniceanu la mai putin de 70 km – fac zona deosebit de atractivã, asigurând
legãturi rapide cu toate punctele principale de pe glob.
Principalele mijloace de transport folosite pentru accesibilitatea în staţiunea Mangalia sunt:
- transportul aerian ;
- transportul rutier ;
- transportul feroviar ;
- transportul maritim şi fluvial.
Transportul turistic aerian
Transportul turistic aerian este organizat pe curse regulate şi pe diferite tipuri de curse
charter.
Pentru turiştii ce provin din nordul şi vestul Europei, traficul aerian constituie cea mai
importantă formă de transport în bazinul Mării Negre.
Principala companie aeriană natională este TAROM.
O altă companie importantă, ce are curse zilnice de legătura între Timişoara şi Constanţa este
CARPATAIR. Alte companii care zboară la Bucureşti sunt: Delta, Air France, Lufthansa,
Alitalia şi Swissair.
Principalele aeroporturi internaţionale sunt:
- Bucureşti-Otopeni este la 16 Km (10 mile) nord de capitală. Autobuzul nr. 49 trece la
fiecare 15 minute. Sunt disponibile în permanentă taxiuri pentru transportul în oraş.
- Bucureşti-Băneasa
- Constanta-Mihail Kogălniceanu
- Timişoara
- Arad
Liniile aeriene interne leagă Capitala cu oraşele Craiova, Timişoara, Arad, Oradea,
Sibiu, Cluj-Napoca, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Mureş, Bacău, Iaşi, Suceava, Tulcea şi
Constanţa.
O serie de linii aeriene internaţionale leagă oraşul Bucureşti cu Budapesta, Praga,
Berlin, Copenhaga, Viena, Frankfurt, Bruxelles, Londra, Moscova, New York, apoi cu Roma,
Sofia, Atena, Istanbul, Beirut, Tunis, Tel Aviv, Cairo s.a.
Transporturile turistice rutiere
Cele mai directe rute internaţionale spre România sunt prin Germania, Austria şi Ungaria.
Cea mai bunã şosea din Ungaria este E64, de la Budapesta la Szeged, care se continuã prin
Arad, Braşov, Cîmpina, şi Ploieşti. Existã de asemenea un drum de la Szeged la Timişoara. O
rută frecvent utilizată din Ungaria spre Germania este via E60 prin Oradea.
Accesul în zona turistică a litoralului se poate face pe două căi rutiere :
 Bucureşti - Constanta prin Slobozia pe DN 2A (E 60) şi Constanta - Mangalia pe DN
39(E87)
 Bucureşti - Constanta prin Fetesti pe DN 3A (E87) şi Constanta - Mangalia pe DN
39(E87)
Transporturile turistice feroviare
Reţeaua feroviară este dezvoltată suficient în toate ţările din zona Mării Negre. Cu toate
acestea, mijloacele de transport puse la dispoziţia turiştilor sunt modeste şi prin urmare
influenţa turistică internaţională este redusă.
Deşi transportul feroviar al călătorilor ocupă locul doi după transportul rutier, numărul
călătorilor a scăzut în mod constant în intervalul 1999-2011. Lungimea retelei de cale ferată
din România este de 11.376 km, din care 2966 km reprezintă linii duble şi 3.866 reprezintă
linii electrificate. Configuratia retelei de cale ferată este axată pe opt magistrale:
- Magistrala 1- Bucureşti-Videle-Craiova-Orsova-Timisoara-Jimbolia ;
- Magistrala 2 - Brasov-Făgăras-Deva-Arad-Curtici ;
- Magistrala 3 - Bucureşt i- Ploiesti-Brasov-Sighisoara-Câmpia Turzii-Cluj Napoca-
Oradea-Episcopia Bihorului ;
- Magistrala 4- Brasov-Deda-Ciceu-Dej-Baia Mare-Satu-Mare ;
- Magistrala 5- Ploiesti-Buzău-Adjud-Bacău-Suceava-Vicsani ;
- Magistrala 6- Tecuci-Iasi-Ungheni Prut ;
- Magistrala 7 - Bucureşti-Urziceni-Galati ;
- Magistrala 8 - Bucureşti-Constanta-Mangalia (239 km.).
Căile ferate magistrale asigură legătura capitalei cu principalele oraşe ale ţării şi cu sisteme
de transport ale ţărilor vecine inclusiv Turcia şi tările Orientului Apropiat.
Cel mai important tren din Europa de vest până la Bucureşti este Wiener Waltzer, care ajunge
la 8:15 a.m. la Bucureşti numai vara (iunie-septembrie) şi include două nopti de călătorie de
la Basel la Bucureşti. Sunt şi vagoane de dormit pe această rută până la Bucureşti şi
Constanta.
Alte trenuri care circulă din diverse oraşe est-europene fac parte din reteaua InterRail ce
străbate 29 de ţări, inclusiv România.
Transporturile turistice maritime şi fluviale
Principalul port la Marea Neagrã pentru transportul maritim de cãlãtori este Constanţa.
Alte porturi importante la Marea Neagrã sunt Mangalia şi Sulina, iar pe Dunãre sunt: Turnu-
Severin, Cãlãrasi, Giurgiu, Cernavodã, Brãila, Galati, Tulcea. Vase de pasageri merg de la
Rotterdam pânã la Constanţa prin canalul Dunăre – Marea Neagrã.
Odată ajunşi la destinaţie turiştii independenti (individuali) folosesc taxiul, maşini închiriate
sau pot utiliza mijloace de transport locale ce se bazează pe autocare şi autobuze drept mijloc
de transport.
3.2.Istoric
Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din
secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu
denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe
veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii.
Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în
portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia care înseamnă ‘‘cea
mai frumoasă’’).
Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al
VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite
de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de
1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale
dacilor, și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc
cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată
cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare
de pescari.
Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea
bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc
aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru
ei (după cronicarul Geoffrey de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni
navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul
valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga
stăpânire turcească nu au schimbat această situație, adăugându-se doar un grup de lipoveni în
secolul al XVIII-lea.
Situația însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. În perioada 1890-
1892 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani
dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania,
sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).
Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanța), cu vreo 3000 de
locuitori permanenți în 1938, dar care devin peste 10.000 vara. Orașul crește rapid mulțumită
plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulți kilometri între capurile Schitu și
Baglaru (azi, Aurora). Mangalia a fost portul de ataș al primului submarin românesc,
„Delfinul” și al goeletei „Speranța”, folosită în anii 1972-1976 pentru turnajul serialelor Doi
ani de vacanță de Sergiu Nicolaescu, și Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan.
După al doilea război mondial, orașul devine zonă militară de frontieră și turismul stagnează
timp de zece ani. În 1954 este din nou deschis tuturor; începând din 1962, orașul intră în
atenția guvernului, devenind un important centru turistic : în pădurea Comorova, de-a lungul
mării, sunt construite cele șase stațiuni balneoclimaterice și de agrement „Olimp”, „Neptun”,
„Jupiter”, „Cap Aurora”, „Venus” și „Saturn”, în timp ce vechiul și pitorescul oraș, tipic
dobrogean, este în mare parte distrus și înlocuit prin construcții moderne, într-un stil
funcțional care se poate găsi oriunde în lume.
3.3. Cadrul natural

Relieful
Oraşul Mangalia este situat pe litoralul românesc la 43 km sud de Constanţa.
Figura 3.3.1: Harta fizicã a Dobrogei

Sursa: Atlas geografic
Aceastã zonã este situatã în partea de sud-est a României, parte integrantã a judeţului
Constanţa, situatã între Dunãre şi Marea Neagrã.
Litoralul românesc la Marea Neagrã are o lungime de 244 km, formând ieşirea la mare a
României. Marea Neagrã este a treia mare europeanã ca întindere şi a doua ca adâncime.
Salinitatea apei este redusã 17-18 la mie la ţãrm, temperatura apei vara este de 20° pânã la
25° C.
În Marea Neagrã nu existã curenţi, plante sau peşti periculoşi.
« Platforma litoralã coboarã lin de la plajã pe o fâşie de 100-200 m spre larg, iar adâncimea
apei este redusã (1-2 m), eliminându-se astfel orice factor de risc. Marile întinderi de plajã
sunt orientate spre rãsãrit şi sunt acoperite cu nisip auriu, foarte fin. De-a lungul coastei, un
spatiu de o calitate exceptionalã etaleazã o salbã de staţiuni care rãspund tuturor vârstelor şi
gusturilor.
La Mangalia, falezele, în cea mai mare parte verticale, au o desfãşurare sinuoasã, situîndu-se
când în vecinãtatea liniei de ţãrm, când la o depãrtare de 25-50 m. Au o înãlţime de 10-20 m;
sub acţiunea valurilor şi a vânturilor apar procese ce modificã permanent faleza, determinând
o retragere a ei, în unele locuri chiar de 3-4 m, luându-se mãsuri pentru reducerea sau
prevenirea acestor procese, prin construirea de diguri de protectie şi de baraj.
Plaja de la Mangalia este lungă, aproximativ 600 m şi lată de 50 – 150 m, cu nisip foarte fin.
Nisipul silicios are o granulaţie 0,2-0,5-1, de culoare alb-negru (albul predominând în
proporţie
de 29,9-30 %); acest nisip reflectă o cantitate mai mare din energia primită de la soare, motiv
pentru care se încălzeşte mai puţin, făcând băile de soare mai suportabile.
Platforma litoralului din dreptul plajei coboară lin, ajungându-se la adâncimea de un metru,
după un mers prin apă de 200 m. Aici, copiii se pot juca în voie la ţărm fără nici o grijă. Şi
aceasta este un alt argument al turiştilor care preferă Mangalia. »
Climatul
Mangalia este preferată astăzi de tot mai mulţi turişti, pentru climatul său maritim,
intermediar de stepă, cu unele caractere mediteraneene. Aici, primăverile sunt timpurii, iar
toamnele prelungite şi mai calde, în comparaţie cu restul ţării. Oraşul se găseşte pe aceeaşi
latitudine cu staţiunile Nice, Monaco şi San Remo.
Temperatura medie anuală este se 11,2°C, iar în luna iulie media este de 21,8ºC. Mangalia
este singurul loc din ţară unde iarna temperatura medie este pozitivă.
Maximele absolute înregistrate au fost de 36ºC la Mangalia (23 august 1951 şi 25 mai 1950),
iar minimele au atins -25ºC pe 25 ianuarie 1942.
Vara, cerul este senin, aproximativ 25 de zile pe luna, iar strălucirea totală a soarelui, pe un
an întreg, de peste 2500 de ore, identicã cu cea de pe plajele iugoslave ale Mãrii Adriatice şi
se apropie cu cea de pe coastele Mãrii Mediterane (Franta, Spania).
Vânturile sunt aproape permanente, cu viteza medie anuala de 4 m/s, din directiile NE şi V
(briza marina). Contrastul dintre temperatura Mãrii Negre şi temperatura uscatului dã nastere
brizelor – vânturi locale specifice. Briza marină este foarte bine simţită, atât ziua cât şi
noaptea.
Influenta Mãrii Negre se resimte în regimul precipitatiilor, înregistrându-se cele mai reduse
valori din tarã 377,8 mm la Mangalia, cea mai ploioasã lunã fiind iunie, cea mai secetoasã
martie. De remarcat, însã, cã umiditatea relativã medie anualã ajunge la 83%, apropiindu-se
de aceea a zonelor montane, datoritã evaporãrii puternice a apei la suprafata mãrii şi
existenta bazinelor lacustre.
« Bioclimatul maritim specific, de nuanţă submediteraneană are efecte stimulente, fiind
considerat ca cel mai valoros de pe litoralul nostru. Apa de mare are o mineralizare de 15,55
g ‰; apele minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonate, sodice, calcice, mezotermale (25-
28°C) provin de la izvoarele din zonă; nămolul sapropelic este adus de la Techirghiol. »
Vegetatia şi fauna
 Vegetaţia
Pe cordoanele de nisip din fata lacurilor sau pe plaje s-a dezvoltat o vegetatie psamofilã (de
nisip), asociatã cu vegetatia halofilã (de sãrãturã), cu specii putine şi strict adaptate conditiilor
ecologice specifice: perisorul de nisip (Elimus arenarius), scaiul de nisip (Crambe maritima),
lucerna de nisip (Medicago marina), gusa porumbelului (Silena pontica). Pentru fixarea
nisipurilor pe plaje şi pentru a se împiedica degradarea falezelor, s-au plantat numeroase
specii de arbori – salcâm (Robinia pseudoacacia), cãtinã (Tamarix romasisima), pin (Pinus
nigra), pãducel (Prunus spinosa), salcie (Salix), creându-se astfel, totodatã, o ambiantã
plãcutã, odihnitoare.
Pe vãi se dezvoltã arbuşti şi tufişuri cu specii submediteraneene: iasomia sãlbaticã
(Iasminium fruticans), cãrpinita (Carpinus orientalis), migdalul pitic (Amygdalus nana),
porumbarul (Prunus spinosa).
În ultimul deceniu al secolului trecut, la nord de Mangalia a fost creatã pãdurea Comorova,
cu caracter insular de tip balcanic, unde sunt ocrotite câteva specii de stejar, frasin, jugastru şi
tei argintiu.
Vegetatia mãrii se caracterizeazã prin asociaţii de plante, alge, de mãrimi şi culori diferite.
Astfel, în locurile cu apã linistitã, pe fundurile nisipoase, se gãsesc cantitãti mari de iarbã de
mare (Zostera marina), singura plantã cu flori din apele marine românesti, pe fundurile
stâncoase se întâlnesc alge verzi (Euteromorpha, Urospora, Cladophora, Bryopsis), alge
brune (Cystoseira barbata), alge rosii (Ceramium, Porphyra, Phyllophora, Polysiphonia) –
acestea din urmã fiind cele mai rãspândite; cât priveste algele brune, ele gãsesc conditii foarte
prielnice de dezvoltare ajungând pânã la un metru înãltime şi formând adevãrate pãduri în
miniaturã.
 Fauna
Printre ierburi şi tufişuri se aflã specii de rozãtoare, precum popândãul (Cittellus citellus),
dihorul de stepã (Mustela aversmani), soarecele de câmp (Sicista subtilis), diverse reptile –
precum sopârle (Lacerta taurica), gusteri vãrgati (Lacerta trilineata dobrogica), serpi,
respectiv sarpele rãu (Colubur jugularis caspius), broaste testoase, respectiv broasca testoasã
dobrogeanã (Testudo greaca ibera) s.a. Dintre speciile de pãsãri, amintim potârnichea (Perdix
perdix), graurul (Stuens vulgaris), prepelita (Coturnix coturnix), ciocârlia (Alauda arvensis),
cotofana (Pica pica), iar dintre insecte mentionãm cãlugãrita (Mantis religiosa), diferite
lãcuste, cãrãbusu, fluturi, s.a.
În plimbãrile noastre pe plajã putem observa şi alte vietuitoare ce trãiesc în apropierea
tãrmului nisipos sau ascunse printre pietre, uneori aruncate de valuri pe tãrm. Cele mai multe
sunt scoicile, a cãror importantã este multiplã: au rol de filtru al apelor de mare, constituie o
nouã hranã pentru pesti, iar prin depunerile şi sfãrâmarea cochiliilor pe plajã contribuie la
formarea nisipului.
Trãind în medii diferite, în zona stâncilor calcaroase sau în dreptul nisipurilor fine, pe
platforma continentalã, ele împodobesc plaja prin formele, dimensiunile şi culoarea
cochiliilor. Astfel, splendide exemplare de japoneze (Donax trunculus), unghiute multicolore
(Tellina), scoici albe cu talia mai mare (Mya arenaria) sau mai micã, în formã de inimã
(Cardium). In dreptul tãrmurilor stâncoase se întâlnesc numeroase bancuri de midii (Mytilus
gaeloprovincialis), şi stridii (Ostrea edule), dupã cum unele scoici îsi sapã adãpost în piatrã
(Folas) sau în lemn (Terendonavalis). Alãturi de scoici, putem întâlni şi o serie de melci,
precum încornoratul (Nassarius reticulata), ochisorul (Cyclopa neritea), ambii specifici
fundurilor nisipoase, ori rapana (Rapana thomasiana) – acesta din urmã dovedindu-se
deosebit de dãunãtor pentru bancurile de midii.
Pe marginea lacurilor litorale îsi gãsesc adãpost şi hranã pãsãri de tot felul – unele statornice
tot anul, altele doar oaspeti din primãvarã pânã în toamnã. Cele mai comune sunt pescãrusii
(Larus argentatus şi Larus minutus), chirighitele (Chilidonias), cufundacii (Gavia arctica),
cormoranii (Phalacrocorax carbo), fugacii (Tringa), piciorongul (Himanotopus) – la care
adãugãm numeroasele specii de gâste (Anser) şi rate (Anas), care fac deliciul amatorilor de
periegheze cinegetice.
În ape, în afara puzderiei de fiinte vii ce plutesc la suprafatã (Planctonul) se gãsesc din
abundentã pesti – precum crapul (Cyprinus carpio), carasul (Carrasius).
Apele marine şi continentale

Marea Neagrã - caracteristici fizico-geografice
Marea Neagrã are o suprafaţã de 432.000 km2. Dintre toate mãrile, Marea Neagrã este cel
mai mare bazin închis din lume înaintea Mãrii Nordului şi Mãrii Baltice. Acum peste 8.000
de ani s-a fãcut legãtura cu Marea Mediteranã, prin strâmtoarea Bosfor (31 km. lungime, 0,7-
3,5 km lãţime, între 30-100 m adâncime), Marea Marmara, strâmtoarea Dardanele, Marea
Egee. S-a început, astfel, o salinizare gradatã a Mãrii Negre. Se estimeazã, cã dupã 1.500-
2000 de ani, salinitatea mãrii a ajuns la valoarea constatatã de astãzi, adicã 18-19‰ la
suprafaţã şi 22‰ în adâncime, aceste cifre reprezintã jumãtate din valorile caracteristice
oceanului planetar, Marea Neagrã devenind astfel propice pentru a permite speciilor de
peşti ,,imigranţi” din Marea Mediteranã sã o populeze (aproximativ 80% din totalul speciilor
care au existat).
Caracteristicile fizico-geografice ale Mãrii Negre sunt urmãtoarele:
 suprafata totalã -432.000 km2
 suprafata platoului continental - 144.000 km2 (aprox.25%)
 adâncimea platoului continental - 200 m
 adâncimea maximã - 2.245 m
 salinitatea la suprafatã -18-19 ‰
 salinitatea în adâncime - 22 ‰
 volumul Mãrii Negre - 537.000 km3
 bazinul hidrografic - 2,4 mil. km2
Viata în Marea Neagra este puternic influentatã de afluxul continuu de apã proaspãtã, datorat
atât unui mare numãr de fluvii şi râuri (Dunãrea, Nistru, Nipru) cât şi schimbului de apã, via
Bosfor, cu Marea Mediteranã si, prin strâmtoarea Kerci, cu Marea Azov. Acest bazin care
colecteazã tot fluxul de apã proaspãtã, este afectat de activitatea poluantã a peste jumãtate din
populatia Europei (care este de circa 720 milioane), reprezentând partial şi total 22 de tãri
din Europa şi Asia Micã.
Situatia ecologicã a Mãrii Negre
Marea Neagrã colecteazã apele zonelor industriale şi agricole provenind din 9 tãri. Dunãrea
contribuie cu aproximativ 203 km3 de apã/an, mai mult decât întraga cantitate de apã primitã
de Marea Nordului. In partea esticã , Marea Neagrã colecteazã apele fluviilor Don (28
km3/an) şi Kuban (13 km3/an), la care se adaugã alte ape mici care dreneazã partea de sud şi
est a coastelor.
Marea Neagrã a fost afectatã în urma pescuitului necontrolat şi iraţional la nivel international
şi în urma unei intense activitãti navale, la care se adaugã exploatarea mineralã cu puternice
efecte nocive. In urma pescuitului necontrolat au fost înregistrate reale dezastre ecologice şi
în Marea Marmara. Dacã acest proces va continua, reabilitarea şi înmultirea speciilor
migratoare vor fi compromise.
3.4 Analiza factorilor implicaţi în tratamentul balnear

SANATORIUL BALNEAR MANGALIA
Statiune balneo-climaterica de interes national si international, situata pe litoralul Marii
Negre, Mangalia, imbina vestigiile antice callatiene (sec. VI i.Ch.) cu bogatia factorilor
naturali terapeutici.Adevărata comoară turistica oferită de Sudul Litoralului este reprezentată
de dărnicia cu care natura a înzestrat aceste meleaguri .Căci stațiunea balneo-climaterică de
interes național,Mangalia îmbină vestigiie antice callatiene cu bogăția,factorilor naturali
terapeutici.Doar la Mangalia,turiștii pot beneficia de un tratament complex,recunoscut și
recomandat de toți marii medici specialiști,oferindu-i stațiunii un adevărat renume.Turiștii si
pacientii deopotrivă care aleg sănătatea si odihna în Sudul Litoralului ot beneficia de cele mai
bune conditii oferite de Sanatoriul Balnear Mangalia,de la situarea pe faleză si bazele modern
de tratament,până la cadre medicale de exceptie
3.4.1 Factori naturali de cură:

 nămolul de turbă extras din turbăria aflată în nordul oraşului Mangalia,
 izvoarele minerale,
 plajele existente de-a lungul litoralului pentru curele heliomarine,
 clima marină bogată în aerosoli salini și radiații solare,
 nămolul sapropelic și apa sărată concentrată din Lacul Techirghiol,
 apa sărată, clorată, sulfatată, sodică, magneziană și hipotonică din Marea Neagră,
 apele mezotermale sulfuroase,clorurate, bicarbonate din lacul Mangalia.

3.4.2 Indicatii terapeutice si de reuperare:
 reumatism cronic degenerativ si inflamator;
 sechele, afectiuni ortopedico- traumatice

(fracturi entorse, luxatii, osteosinteze metabolice);
 afectiuni neurologice periferice;
 tulburari de circulatie periferice arteriale si venoase stadiile I si II;
 rinite si bronsite cronice, astm bronsic;
 psoriazis, alergodermii cronice;
 anexite cronice, infertilitate secundara;
 guta, diabet, obezitate;
3.4.3.Proceduri
HIDROTERMOTERAPIE
 împachetari cu namol;
 băi calde cu: apă de mare, apa sulfuroasa, plante, plante cu bule;
 afuziuni alternative; dusuri subacvale;
 bai cu namol;
 sauna;
HIDROKINEOTOTERAPIE
 în bazine cu apa sulfuroasa sau apa de mare;
ELECTROTERAPIE
 diapulse – curentii de inalta frecventa pulsati, aplicabili pe membrele protezate
metalic, cu efecte de vindecare rapida;
 curenti cu frecventa joasa si medie; terapie cu campuri magnetice;
MASAJ
 Aplicatii manuale cu namol, uleiuri aromate sau unguent terapeutic
FOTOTERAPIE
 Laserterapie
ULTRAVIOLETE
 Laserterapie
INFRAROSII
 Laserterapie
PNEUMOTERAPIE
 aerosoli individuali cu apa de mare, apa sulfuroasa tamponata, substante
medicamentoase;
TRATAMENTE GINECOLOGICE
 irigatii cu apa sulfuroasa;
 tampoane cu namol
TRATAMENTE COMPLEMENTARE
 acupunctura, infiltratii; cura Gerovital;
3.4.4 Contraindicatii generale pentru cura balneara:
 Afectiuni acute febrile si afectiuni cronice in perioadele de exacerbare acuta;
 Boli venerice in perioada de contagiozitate(sifilis, gonoree)
 Purtatori de germeni patogeni(streptococ hemolytic, HIV, Ag HB)
 Boli infectioase in perioada de contagiozitate, pana la terminarea izolarii obligatorii
 Stari casectice indiferent de cauza care le-a produs
 Tumori maligne( indiferent de forma, localizare sau stadiu evolutiv) sau tumori
benigne cu potential de malignizare
 Hemoragii repetate sau abundente de orice natura
 Sarcina patologica in orice luna sau sarcina normala peste 3 luni
 Epilepsia
 Boli de sange sau de sistem cu alterarea starii generale(anemie, leucemii, limfoame)
 Purtatori de germeni sau cu parazitoze
 Psihopatii cu tulburari de comportament social, demente
 Alcolism cronic cu tulburari neuropsihice, toxicomaniile
 Bolnavi la limita decompensarii de organ(diabet greu controlat alimentar si

medicamentos)
 Boli dermatologice cu potential de contaciozitate sau cu leziuni mari, inestetice

 Insuficienta cardiaca, renala sau hepatica manifesta
 Bolnavi cu incapacitate de autoingrijire(acestia vor fi trimisi doar in sanatoria

speciale)
3.5 Potențial turistic al stațiuni

3.5.1 Potențial turistic natural
 « Rezervaţia Pãdurea Hagieni localizatã pe partea stângã a soselei Mangalia-
Albesti, aproximativ în dreptul kilometrului 10 unde se ramificã un drum asfaltat ce
duce spre rezervaţie, este una dintre cele mai valoroase piese ale patrimoniului natural
dobrogean.Rezervaţia uimeşte prin diversitatea peisajului atât de deosebit de cel al
litoralului situat numai la câtiva kilometri, cât şi prin raritãtile faunistice care si-au
gãsit aici refugiul, în aceastã insulã de vegetatie înconjuratã acum de culturi agricole.
Se gãsesc aici bãlti cu vegetatie acvaticã şi palustrã, stepe pietroase aflate în plin
soare, coaste şi râpe de calcar, pâlcuri de arbusti spinosi, luminisuri cu vegetatie de
stepã şi pãduri umbroase de diferite esente, predominantã fiind însã o pãdure naturalã
de tip submediteraneean.
 Peştera Movile este situatã în zona numitã ,,La Movile” aflatã la vest de oraşul
Mangalia. Descoperitã în anul 1986 într-un put minier, este una dintre cele mai vestite
pesteri din lume. Este o pesterã micã, de 240 m lungime, cu galerii scunde şi
nespectaculoase. Pestera contine un ecosistem subteran unic, bogat în specii adaptate
la mediul cavernicol, şi care este bazat în întregime pe energia chimicã rezultatã din
oxidarea hidrogenului sulfurat.Realizând importanţa ştiinţificã deosebitã, pe baza
referatelor de specialitate întocmite de speologi, Primãria Municipiului Mangalia a
declarat peştera Movile rezervaţie speologicã, intrarea fiind închisã.
 Peştera Limanu, un labirint de istorie, aflatã nu departe de bãtrânul Callatis, într-un

loc unde s-au întâlnit de mii de ani drumurile pescarilor cu ale corãbierilor,
negutãtorilor, aceasta a cãpãtat un nimb de legendã.Reţeaua de galerii a pesterii
seamãnã cu harta strãzilor unui oras neglijent sistematizat, întreg pãienjenisul de
galerii neatingând 4 km în total, iar labirintul se dezvoltã numai sub platoul de câteva
hectare situat la marginea comunei, în versantul drept al vãii Albesti.
3.5.2 Potențial turistic antropic

Vestigii istorice şi muzee
 Mormântul cu papirus situat în parcul din vecinãtatea stadionului, a fost descoperit în
anul 1959. Papirusul aflat lângã schelet, din pãcate, nu a putut fi recuperat în întregime,
deoarece în contact cu aerul, s-a sfãrâmat datoritã îndelungatei sederi în pãmânt.
Interiorul mormântului (datat sec. IV î.e.n.) este construit din blocuri mari de piatrã, care
formau un fel de casetã, înconjuratã de un cerc tot din piatrã, cu un diametru de 14 m.
 Centrul Român de Afaceri ,,Marea Neagrã” situat pe faleza din Mangalia, la distantã
egalã (50 m) de centrul oraşul ui şi de malul mãrii. Edificiu modern, acesta înglobeazã în
structura sa, într-o manierã originalã, un fragment al vestigiilor cetãtii romane Callatis de
acum douã milenii. Intregul sit arheologic descoperit în aceastã zonã a fost restaurat şi
amenajat din punct de vedere muzeistic în holul hotelului şi la subsolul restaurantului.
 Incinta romano-bizantinã, pe latura de nord este situatã în spatele hotelului Mangalia,

nu departe de mare. Dupã cum ne informeazã o inscriptie, zidul de incintã a fost refãcut în
secolul al II lea din ordinul guvernatorului provinciei Marcus Valerius Bradua. Pe laturile
de nord şi vest, sãpãturile mai vechi au identificat o serie de turnuri patrulatere exterioare.
In coltul de nord-vest este situat un turn, de asemenea patrulater, specific tipului de
fortificatie al celor doi arhitecti bizantini Cleodamos şi Athenaios. Zidul gros în jur de 2
m, este construit din mari blocuri de piatrã cioplitã, dispusã regulat dupã ordinea
pseudoisodomon.
 Geamia ,,Esmahan Sultan’’, monument de arhitecturã din 1525 a fost construitã în stil
maur (colectie de covoare orientale, obiecte de cult valoroase, fântâna rituala,
Lapidarium, cimitir turcesc). Este înconjuratã de un cimitir mahomedan, printre pietrele
funerare putând fi identificate o serie de fragmente arhitectonice provenite de la edificiile
anticului Callatis. Geamia functioneazã şi astãzi ca lãcaş de cult, fiind vizitatã în fiecare
an de numerosi turişti din tarã şi de peste hotare.
 Movila Documaci situatã în vecinãtatea oraşului, complexul funerar este formatã dintr-
un mormânt de mari dimensiuni orientat est-vest şi o constructie de formã rectangularã a
cãrei functionalitate nu a putut fi stabilitã încã. Mormântul este format dintr-o camerã
funerarã cu dimensiunile de 3,56 x 3 m şi 3,62 m înãltime în punctul maxim. Intrgul
complex a fost locuit, dovadã fiind marea cantitate de ceramicã fragmentarã reprezentãnd
amfore şi vase mai mici de uz comun.
Printre atracţiile turistice al Mangaliei figurează şi Muzeul de Arheologie ,,Callatis” şi

,,Hercules”, cu numeroase vestigii greceşti, elenistice, bazilica de tip sirian, necropola
romano-bizantină, geamia Esmahan Sultan, clădită în 1590.
 Muzeul de Arheologie "Callatis", înfiintat în 1925 este situat în vecinãtatea
stadionului, dispune de o colectie de arheologie unde vizitatorul poate vedea piese
arheologice de mare valoare, descoperite în zona vechii cetãti Callatis, între care:
coloane antice, sacrofage, fragmente arhitectonice, sculpturi, podoabe, inscriptii,
ceramicã, unelte casnice şi agricole, statuete.
Toate aceste piese ilustreazã în mod convingãtor interferenta spiritualã a civilizatiei greceşti
şi a influenţelor romane, grefate pe un fond autohton geto-dacic. »
Figura 3.4.1. Muzeul de Arheologie "Callatis"Sursa : www.primariamangalia.ro
Obiective de interes turistic situate în apropierea oraşului Mangalia

În oraşul Constanţa, situat la 45 km nord de Mangalia se pot vizita :
 Biserica Romano-Catolicã ,,Sfântul Anton’’- a fost ziditã în 1937, pe locul unei alte
biserici catolice ce data din 1885. Realizatã dupã planurile arhitectului Romano de
Simon, aparţine stilului romanic din sec. XIII, specific nordului Italiei.
 Cetatea Tomis a fost întemeiatã în prima jumãtate a sec.VI î. Hr.de navigatorii şi

negustorii greci din Milet. Din oraşul antic se mai pãstreazã astãzi zidul roman de
incintã, Turnul Mãcelarilor, statuile Zeitei Fortuna, protectoarea cetãtii Tomis, a
zeului Pontos şi a sarpelui Glycon, precum şi edificiul roman cu mozaic. Acesta din
urmã dateazã din secolele III-IV şi a servit drept piaţã de desfacere şi depozitare a
mãrfurilor. Numele lui este dat de pardoseala policromã din mozaic cu motive
geometrice şi vegetale.
 Muzeul de Ştiinte ale Naturii cuprinde Acvariul (inaugurat în 1958, se remarcã prin
colectia de sturioni), Delfinariul (deschis în 1972, primul din sud-estul Europei),
Expoziţia de pãsãri exotice, Macrorezervatia de animale, Planeţăriul şi Observatorul
Astronomic.
 Muzeul Marinei deschis în 1969, are patru secţii ce prezintã epocile veche, medie,
modernã şi contemporanã. Sunt expuse basoreliefuri, ancore, amfore, facsimile
originale, reproduceri ale unor picturi murale reprezentând corãbii cu pânze de pe
peretii unor mãnãstiri românesti, machete, instrumente de navigaţie, documente,
fotografii, precum şi lucrarea ,,L’origine del Danubio”, tipãritã la Venetia în anul
1684.
 Muzeul de Istorie Naţionalã şi Arheologie este unul dintre cele mai bogate muzee
din tarã. Bazele sale au fost puse încã din 1879 dar a fost refãcut în 1911 de Vasile
Pârvan. Expune piese neolitice din culturile Hamangia şi Gumelnita, unelte agricole
din perioada sclavagistã, sarcofage datând din sec. I-III, amfore greco-romane,
statuete reprezentând zeitãti grecesti şi opere de artã.
Centrele culturale din oraşul staţiune Mangalia
Manifestãrile culturale îsi gãsesc împlinirea pe scenele a douã case de culturã, dintre care una
este dedicatã prioritar tinerilor.
Figura 3.4.2: Casa de Cultura a Municipiului Mangalia

Sursa : http://mangalia.ro
Cinematografia dispune de o salã de film cu activitate permanentã, iar în sezonul estival, atât
oraşul, cât şi statiunile, beneficiazã de serviciile a şase grãdini de varã.
Locuitorii Mangaliei dispun de douã biblioteci, dintre care una francezã, dacã ar fi sã nu
ţinem cont de cea care se înfiinţeazã în sediul Cercului Militar. Aceasta din urmã este tot o
formã de casã de culturã, însã este destinatã prioritar cadrelor care lucreazã în cea mai
puternicã bazã militarã navalã a României.
În peisajul informational al oraşului existã o publicaţie bilunarã, un post de radio şi douã
posturi de televiziune localã prin cablu.
Festivaluri, târguri, spectacole
Viata culturalã a Mangaliei este puternic reprezentatã de numeroase activitãti
culturale.Printre acestea se numără:
- Festivalul ,,Callatis”,
- Gala Tânãrului Actor, Tânãrului Estival de Carte, Festivalul Internaţional ,,Zile şi nopti de
literaturã”.
- “LUMINĂ DE LA MALUL MĂRII” este denumirea unui eveniment organizat an de an de
Primăria Municipiului Mangalia, cu ocazia Sărbătorilor Pascale. De nouă ani, creştinii
ortodocşi vin şi iau Lumina Sfântă a Învierii la ţărmul Mării Negre, iniţial la Neptun şi apoi
pe plaja din Mangalia. Evenimentul a devenit un brand al Mangaliei şi al sudului litoralului
românesc;
- Spectacolul aviatic AEROMANIA deasupra plajei din Mangalia - Spectacolul este oferit
gratuit turistilor şi este dedicat atât celor care îşi petrec vara pe litoralul românesc şi care
caută alternative de divertisment, cât şi iubitorilor aviaţiei şi sporturilor extreme. Aflat la a
patra ediţie, AEROMANIA a devenit definitiv, din anul 2011, un eveniment al oraşului
Mangalia.
Figura 3.4.3: Scena Festivalului Callatis Mangalia

Sursa : www.ziare.com
3.5.3 Forme de turism practicate în statiunea Mangalia
TURISM BALNEAR
Mangalia este cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru efectul curativ al izvoarelor sale
termale, aici fiind tratate numeroase afecţiuni, de mare succes fiind tratamente care au la bază
factori naturali de cură, precum: apa mării, nămol sapropelic extras din Lacul Techirghiol,
ape mezotermale sulfuroase, bioclimat marin bogat în aerosoli salini. Compoziţia resurselor
minerale reprezintă un alt avantaj al zonei.
Deşi principalul scop al vacanţei pe litoral este relaxarea, totuşi, în această staţiune cei mai
mulţi turişti sunt cei care vin pentru tratament.
TURISMUL DE AFACERI
În cadrul acestuia există hoteluri în incinta cărora se află atât săli de conferinţe cât şi săli
expoziţionale care se constituie într-o ofertă concretă pentru organizatorii unor evenimente de
anvergură pe segmentul turismului de afaceri şi nu numai.
TURISMUL GASTRONOMIC
Este reprezentat în zonă de numeroase restaurante tradiţionale, cu specific pescăresc, cu
influenţă orientală. La Mangalia şi în staţiunile din sudul litoralului se găsesc preparate
specifice bucătăriei dobrogene: ciorbe pescăresti, ciorbă de burtă, marinate din peşte,
saramură de crap, peşte la proţap, crap umplut, cârnaţi de oaie, miel la proţap, chebab, chefir,
baclavale, sarailii, dulciuri.
TURISMUL NAUTIC – a devenit o componentă reprezentativă pentru municipiul Mangalia,
prin amenajarea din fonduri europene( prin intermediul Programului Phare CES 2004 –
Proiecte Mari de Infrastructura Regională), a unui port turistic de anvergură, singurul port
turistic la Marea Neagră din România, care beneficiază de fonduri din partea Uniunii
Europene pentru amenajări la standarde tehnice şi de calitate europene.
TURISMUL DE RECREERE ŞI DIVERTISMENT– este reprezentat de oportunităţile în
vederea evidenţierii potenţialului turistic al zonei. Principalele acţiuni culturale demarate şi
organizate de municipalitate în ultimii ani, care au atras interesul turiştilor şi nu numai,
devenite deja tradiţionale sunt: Festivalul Mangalia, Festivalul Internaţional “Zile şi Nopţi de
Literatură”, “Dobroge mândră grădină”, “Liberty parade”, “Lumina de la Malul Mării”.
Turismul de litoral dezvoltat în zona se datorează avantajelor oferite de factori naturali
precum:
 Clima continentală, moderată, cu influenţă pontică.Faptul că plaja întinsă pe toată
lungimea litoralului este orientată către est garantează maxima expunere la razele
ultraviolete, cu soare continuu 12 ore pe zi vara.
 Aerul este bogat ionizat, plin de aerosoli marini, datorită valurilor marine şi brizei.
 Marea care prezintă salinitate bună pentru organismul uman
 Lipsa mareei şi a valurilor mării la ţărm, adâncimea graduală a apei, elimină
pericolele pentru copii şi pentru cei care nu ştiu să înoate.
 Plajele formate numai din nisip foarte fin sau de granulaţie medie, destul de largi,
lipsite în general de stânci.
3.5.4 Structurile turistice

Staţiunea Mangalia, dispune de locuri de cazare în hoteluri sanatorial-balneare, moteluri,
pensiuni turistice precum şi camera la localnici, toate într-un cadru agreabil precum şi locuri
de campare în interiorul său în afara staţiunii. Staţiunea dispune de o serie de mijloace de
recreere şi divertisment, restaurant, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală,
saună masaj, biliard, etc.
Dintre hotelurile,pensiunile si apartamentele aflate în staţiunea Mangalia pot fi
reamintite: (www.booking.com/hotel/ro)
 New Belvedere***** - Situat la doar 50 de metri de Marea Neagră şi chiar vizavi de
sanatoriul balnear din Mangalia, New Belvedere, fostul Hotel President, este construit pe
ruinele vechii cetăţii romane Callatis.Sanatoriul balnear din Mangalia se află vizavi de
proprietate, la 1 minut de mers pe jos.
 Mera Brise**** - Mera Brise se află la doar 50 m de plaja din Mangalia și oferă WiFi
gratuit și parcare privată gratuită, în funcție de disponibilitate.
 Hotel MaRailiS Mangalia**** - Hotelul MaRailiS Mangalia se află în Mangalia și are

lounge comun, bar, grădină și facilități de grătar. Oferind piscină sezonieră în aer liber,
hotelul are camere cu aer condiționat, WiFi gratuit și baie privată. Centrul orașului este
situat la 400 de metri de proprietate. Sanatoriul Balnear Mangalia se află la 550 de metri.
Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, situat la 70
km de Hotelul MaRailiS Mangalia. Proprietatea oferă un serviciu de transfer de la/la
aeroport, disponibil la un cost suplimentar.
 MSR Port Hote**** Situat în Mangalia, pe malul Mării Negre, la doar 100 de metri de
portul turistic, MSR Port Hotel oferă o terasă şi vedere la mare. Oaspeţii au la dispoziţie
un restaurant. MSR Port Hotel se află la 100 de metri de Sanatoriul Balnear Mangalia.
Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, situat la 68
km de proprietate.
 Summer Love Vila oferă cazare cu WiFi gratuit și vedere la oraș, într-o locație bună din
Mangalia, în apropiere de plaja Diana, plaja Adras și Sanatoriul balnear Mangalia.
 Hotel Corsa*** - Hotelul Corsa este situat într-o zonă liniştită, la doar 10 metri de plajele
cu nisip ale oraşului Mangalia de pe litoralul Mării Negre. Oferă camere cu aer
condiţionat şi TV prin cablu, unele cu vedere la mare.
 Hotel Paradiso*** - Situat la doar 25 de metri de Marea Neagră, în Mangalia, acest hotel
are o piscină în aer liber cu zonă de plajă şi un loc de joacă. Acesta oferă internet Wi-Fi
gratuit şi un salon de frumuseţe.
 Hotel Laguna*** - Acest hotel de pe litoral oferă o plajă privată cu şezlonguri şi umbrele
de soare, precum şi camere cu balcon. Portul Mangalia, precum şi Sanatoriul Balnear
Mangalia se află la mai puţin de 100 de metri.
 Motel Nordiana*** - Hotelul Nordiana, situat în Mangalia, la 55 km de Mamaia oferă

camere cu aer condiționat și acces gratuit la conexiunea WiFi în întreaga proprietate.
 Villa Levent Mangalia*** - Vila Levent Mangalia se află la 500 de metri de plajă și oferă
camere cu baie privată și acces WiFi gratuit. Chiar lângă proprietate se află o stație de
taxi, iar gara este la 1 km de Vila Levent Mangalia. Moscheea Esmahan Sultan și Muzeul
de Arheologie Callatis sunt la 500 de metri de proprietate, iar portul se află la 700 de
metri.
 Pension Oituz*** - Chiar lângă proprietate se află o stație de taxi, iar gara este la 1 km de
Vila Levent Mangalia. Moscheea Esmahan Sultan și Muzeul de Arheologie Callatis sunt
la 500 de metri de proprietate, iar portul se află la 700 de metri.
 AVA Residence se află la doar 1,3 km de plaja Diana și oferă cazare în Mangalia, cu
acces la un bar, un lounge comun și o bucătărie comună. Proprietatea are balcon și vedere
la oraș. parcare proprie. Plaja Adras este situată la 1,6 km de proprietate, iar centrul
balnear Mangalia se află la 500 de metri.
 Royal Boutique Mangalia Breeze*** - Royal Boutique Mangalia Breeze se află în

Mangalia, la 1,2 km de plaja Diana. Plaja Adras este la 1,5 km, iar centrul balnear
Mangalia se află la mai puțin de 1 km de proprietate. Cel mai apropiat aeroport este
Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, situat la 70 km de Royal Boutique
Mangalia Breeze.
 Hostel Alutus este situat pe o stradă laterală liniștită din centrul orașului Mangalia, la 500
de metri de plajă
 Sunrise Suite Mangalia se află în Mangalia, la 250 de metri de plaja Diana și la 550 de
metri de plaja Adras.Sanatoriul balnear din Mangalia este la 1,7 km.
 Vila Ella -Situată în Mangalia, la 2,1 km de plaja Diana, Vila Ella are o terasă și vedere la
lac. Plaja Adras este la 2,3 km, iar Sanatoriul Balnear Mangalia se află la 1,9 km.
 Complex rezidential 119 - Complex rezidențial 119 se află în Mangalia, la 300 de metri de plaja
Adras, la 400 de metri de plaja Diana și la 1,8 km de plaja Venus. Centrul Balnear din Mangalia
se află la 2,3 km de apartament. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional
Mihail Kogălniceanu, situat la 68 km de Complex rezidențial 119.
 Amalia House - Amalia House se află în Mangalia, la 1,5 km de plaja Diana. Plaja Adras
se află la 1,6 km de Amalia House, iar complexul balnear Mangalia se află la 2,2 km. Cel
mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, situat la 69 km
de proprietate.
 Bonjour Residence Mangalia - Bonjour Residence Mangalia este situat în Mangalia, la

550 de metri de plaja Diana, la mai puțin de 1 km de plaja Adras și la 2,7 km de plaja
Venus. Apartamentul se află la 1,5 km de Sanatoriul Balnear din Mangalia.
CAPITOLUL IV

Grama Sandra Liceenta Turismul Balnear in Statiunea Mangalia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grama Sandra Liceenta Turismul Balnear in Statiunea Mangalia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TURISMUL

1.1. Concept, definiţii şi factori care determină explozia turismului

Unde: V- venitul pe cap de locuitor;

- Produsul turistic – reprezintă ansamblul elementelor care se consumă şi se reciclează prin

1.2.Definirea unităţilor de primire turişti de pe teritoriul României.

- Hotel – structura de primire turistică amenajata in clădiri,care pune la dispoziția turiștilor

- Hotelurile pentru tineret – structuri de cazare turistică,cu dotări simple,adaptate cerințelor

- Motel – unitate hoteliea situată,e regulă,in afara localităților,în imdiata apropierea

- Hanuri – localuri tradiționale cu ospătărie unde se poate înnopta.

- Vila turistică – structura de primire turistică de capaitate relativ redusa,functionând în

- Cabana turistică – structura de cazare turistică de capacitate relativ redusă,amplasate în

- Bungalow – structuri de cazare turistică de capacitate redusă,realizate de regulă din lemn

- Sat de vacanță – ansamblu de cladiri,de regulă vile sau bungalouri,amplasat într-un

1.3. Indicatorii macroeconomici de caracterizare a turismului

Sursa: analiza proprie pe baza datelor statisice de la INS

Număr structuri de primire turistică

Fig. 1.3.1. Evoluţia structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la INS

Din tabel se observă că în perioada analizată respectiv 2010-2019, în ceea ce priveşte

Total Romani Straini

Fig. 1.3.2 Evoluţia

1.3.5. Înnoptări în structurile de cazare pe destinaţii turistice şi pe tipuri de turişti (nr.

Sursa: analiza proprie pe baza datelor statistice de la INS

Total Romani Straini

Fig. 1.3.3. Evoluţia numărului înnoptărilor în structurile de cazare pe destinaţii turistice şi pe

1.3.6. Sosirile vizitatorilor străini în România în funcţie de poziţia geografică pe glob

Din grafic se constată de asemenea o creştere continuă a numărului de turişti în

Tabel 1.3.7. Plecări ale vizitatorilor români în străinătate (mii persoane)

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

De remarcat este faptul că şi numărul turiştilor români plecaţi în străinatate a crescut pe

Tabel 1.3.8. Balanţa de plăţi cheltuieli/încasări în turism-călătorii în perioada 2010-2018

Cheltuieli cu turismul USD Încasări din turism USD

Fig. 1.3.6. Evoluţia balanţei de plăţi cheltuieli/încasări în turism-călătorii în perioada 2010-

Concluzie: În perioada analizată, respectiv intervalul de timp 2010-2019, din analiza

1.2. Turismul balnear – aspecte teoretice

O staţiune balneară cuprinde resurse naturale semnificative, resurse financiare, materiale,

2.1. Particularităţi ale turismului balnear

Turismul balnear reprezintă o formă specifică a turismului ce a cunoscut, mai ales în

1) Ministerul Sănătăţii. În cadrul sistemului curativ balneoclimateric, din punctul de

5) Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie (INRMFB)

7) Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP). În cadrul sistemului turismului balnear,

2.4. Factorii naturali de cură

2.4.1. Potenţialul balneoclimateric al României

Apele minerale de cură şi localizarea lor în Romania (Ministerul turismului, 1980)

1. Arealul Băile Felix din structură comunei Sânmartin, județul Bihor

2. Arealul corespunzător stațiunii turistice 1 Mai, județul Bihor

3. Arealul corespunzător stațiunii turistice Geoagiu-Băi, județul Hunedoara

4. Arealul corespunzător zonei de agrement-tratament Nicolina din municipiul Iași, județul

5. Arealul Călimănești-Căciulata, județul Vâlcea

6. Arealul Băile Turda, județul Cluj

8. Arealul balneoclimatic din structura comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș

9. Municipiul Mangalia, județul Constanța, și arealul corespunzător: Saturn, Venus, Cap

10. Municipiul Vatra Dornei, județul Suceava

11. Orașul Slănic Moldova, județul Bacău

12. Orașul Târgu Ocna, județul Bacău

13. Orașul Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud

14. Orașul Eforie, județul Constanța

15. Orașul Năvodari, județul Constanța

16. Orașul Covasna, județul Covasna

17. Orașul Pucioasa, județul Dâmbovița

18. Orașul Băile Tușnad, județul Harghita

19. Orașul Sovata, județul Mureș