Capitolul I: Turismul balnear

Turismul de tratament este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o

mare amploare nu atât ca urmare a dorinţei de a preveni anumite îmbolnăviri, cât mai ales
creşterii surmenajului şi a bolilor profesionale determinate de ritmul vieţii moderne. Din
această cauză el este legat mai mult de anumite staţiuni cunoscute pentru proprietăţile lor
terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, mofete, etc. situate într-un
climat de crutare. Este şi motivul pentru care el reprezintă una dintre formele de circulaţie
turistică cele mai constante, cu o clientelă relativ stabilă, care contribuie la creşterea
coeficienţilor de utilizare a capacităţii de cazare şi la realizarea unor încasări medii
sporite pe zi / turist.
1.1 Concepte şi definiţii

În lucrările de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Astfel
specialişti ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism
astfel: “ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace şi dotări turistice menite să
pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale , nămolurile, gazele terapeutice,
litoralul cu complexul său de factori terapeutici şi altele)”
. Dicţionarul de terminologie turistică defineşte turismul pentru tratament şi cură
balneo – medicală ca fiind: “ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de
persoanele care se deplasează în staţiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătăţii
sau prevenirea unor boli”.
Dicţionarului explicativ al limbii române, la acea staţiune “ care are izvoare calde
de ape minerale” specialiştii români definesc termalismul ca fiind “ ansamblul

1
activităţilor legate de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop curativ
pentru turişti aflaţi într-o staţiune termală”
Termenul de balneoterapie are diferite accepţiuni în literatura de specialitate din
diferite ţări. Astfel în timp ce în ţara noastră, prin balneoterapie se înţelege utilizarea
băilor curative pentru efectuarea unor tratamente, pentru specialiştii francezi
balneoterapia este utilizarea apei curente (nu a celei minerale, termale sau de mare) în
scopuri terapeutice.

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor

care vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi
spirituală. Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi
economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turismului
internaţional, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare
tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o
factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale
omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a
populaţiei.

1.2 Trăsăturile specifice ale turismului balnear și factorii naturali de cură balneară

Adresabilitatea
Din punctul de vedere al organizatorului de turism, turismul balnear nu se adresează
doar persoanelor bolnave, ci numai turiştilor, inclusiv acelora care vin în mod declarat şi
organizat în staţiuni pentru a-şi îngriji şi ameliora sănătatea, dar care nu sunt bolnavi,
chiar dacă îşi recuperează anumite funcţiuni organice afectate de stări anterioare de boală
sau traumatisme. De aici rezultă rolul curativ şi profilactic al turismului balnear.
Cura balneară în scop terapeutic este urmată de bolnavii care au nevoie de un tratament
complex, în condiţii de sanatorizare, unde există o bază materială corespunzatoare şi
asistenţă medicală de specialitate. Tratamentul balnear pentru recuperarea medicală a

2
bolnavilor cronici cu incapacitate de muncă se realizează în staţiuni balneare profilate pe
diferite afecţiuni.
Excursiile în regiune, cu o pondere tot mai însemnată, conferă staţiunilor şi o funcţie
turistică cu caracter specific. În acest sens, pe lângă fiecare staţiune se conturează o arie
imediată de interes turistic şi o arie apropiată, aceasta din urmă formată din celelalte
staţiuni şi alte obiective turistice.
    Sezonalitatea
Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura formă de turism
care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil şi
independent de condiţiile atmosferice. Deci, turismul balnear nu este influenţat de
sezonalitate.
    Fidelitatea clientelei
Turiştii cărora li se adresează turismul balnear sunt în general persoane de vârsta a
treia care vin în mod regulat la tratament în staţiunile balneare. Durata sejurului în cadrul
acestei forme de turism este ridicată - 14, 21 sau chiar 29 de zile pe an; unele persoane
vin în staţiuni chiar de doua ori pe an. Această formă specifică a turismului denumită
turism termal, turism de tratament sau turism de sănătate joacă un rol deosebit de
important în cadrul activităţii turistice, datorită valenţelor sale profilactice, contribuind la
îmbunătăţirea şi refacerea stării de sănătate a organismului uman.
Diversitatea factorilor de cură permite tratarea unei game largi de afecţiuni,
valorificarea acestor resurse determinând dezvoltarea puternică a turismului
balnear.Componenta determinantă a factorilor naturali de cură şi motivul principal pentru
care s-a dezvoltat într-un anumit loc o staţiune balneară, este valoarea substanţelor
minerale terapeutice, care prin proprietăţile fizico-chimice răspunde necesităţilor
profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere, a stării de sănătate, a
capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală. Substanţele minerale
terapeutice cu efect benefic asupra sănătăţii se regăsesc atât în apele minerale şi
termominerale, cât şi în apa lacurilor terapeutice, a nămolurilor, turbelor şi mofetelor.
Apele minerale
Apele minerale constituie factorii naturali de bază în tratamentul bolilor indicate. Apele
minerale sunt sărate-iodurate-bromurate, sărate-sufluroase şi izvoare de cură internă cu

3
apă slabă mineralizată, sulfuroasă, bicarbonată, sulfatată, calcinată sodică, magneziana.
Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi uşoare printre
care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentratie mare, exploatate prin
sonde. În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C),
izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C). Mineralizările medii, ce depăşesc
frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale şi
termominerale.
Apele termominerale
Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile,
existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu
utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile: Băile Herculane, Călimăneşti,
Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos.
Lacuri terapeutice
Numeroase lacuri, prin cantităţile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri
terapeutice, venele dintre ele şi-au câştigat un adevărat renume (ex.: lacul Ciucaş). Cura
foloseşte pe lângă apa lacurilor şi nămolul terapeutic (ex.: lacul de liman Techirghiol, cu
cele trei ramuri: Techirghiol, Tuzla, Velichiori), conţine apă clorurată, sulfată, sodică,
magneziată şi hipertonă. Lacurile de la Sovata (Ursu, Roşu, Şerpilor, Vende) conţin apă
sarată, puternic concentrată datorită sedimentelor de sare din regiune.
Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte:
- lacuri de liman;
- lacuri de câmpie;
- lacuri din masivele de sare.
Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu
un grind fluviatil sau cordon marin. Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic
este lacul Techirghiol care are trei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă
cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cură externă.
Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni,
Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila.Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată
alături de sărurile de natriu fiind prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor
lacuri sunt utile în curele terapeutice externe.

4
Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.
Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire,
explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun
pe fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc
valoarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.
Nămoluri şi turbe
Nămolurile terapeutice (peloidele) sunt substanţe ce se formează în condiţii naturale sub
influenţa proceselor geologice şi care în stare divizată şi în amestec cu ape, sunt folosite
în tratarea terapeutică, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale
incomplet descompuse, în condiţii de exces de umiditate anacrobiană. Valoarea
terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică, acţiunea
mecanică şi puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracţiunile organice şi
minerale pot căpăta valoare terapeutică. Acestea se găsesc în zona Dornelor, Bihor,
Borsec, Mangalia. Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului,
Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord,
Bazna.
Proprietăţi ale nămolurilor- hidropexia- caracteristica de bază fiind capacitatea de a
reţine şi a absorbi apa. De aceasta depinde şi calitatea de a se putea întreţine şi întinde cu
uşurinţă pe toată suprafaţa pielii.
Plasticitatea şi consistenţa- termopexia- calitate a peloidelor de a reţine cât mai mult
căldura înmagazinată prin încălzire.
Capacitatea de sorbţiune- indică gradul nămolului de a face schimb de ioni cu pielea pe
care se aplică. Fracţiunea coloidală, acizii humici şi celuloza contribuie mai ales la acest
schimb ionic.Nămolurile se împart în: nămoluri sapropelice, turbe şi nămoluri minerale.
Gazele mofetice
Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung la
suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre. În ţara
noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase
numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele
mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.

5
Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi hidrogen
sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita

1.3 Locul şi importanţa turismului balnear

Turismul  balnear, a devenit astăzi o reală industrie generatoare de efecte

benefice:
   - la nivelul economiei naţionale, creator de beneficii, factor dinamizator, realizator de
aport valutar şi creator de noi locuri de muncă;
- la nivel de ramură: promotor al serviciilor de calitate şi accelerator al procesului de
privatizare în cadrul unei restructurări rapide, influenţate precumpănitor de exigenţele
pieţei internaţionale.
 Posibilităţile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac să privim viitorul cu real
optimism, bazându-ne pe urmatoarele consideraţii:
1. creşterea exponenţială a turismului mondial care a fost înregistrată în ultimii 45 de
ani;
2. tendinţa de continuare a creşterii cererii de produs turistic balnear;
3. creşterea veniturilor provenite din turism în cadrul produsului intern brut al ţărilor
dezvoltate şi al ţărilor în curs de dezvoltare.
Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de capital,
cât şi la un nivel mult mai puţin vizibil şi cuantificabil, ca generator de importante
economii în cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de
spitalizare, consumuri de medicamente şi a numărului total al zilelor de boală.
Turismul balnear reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice româneşti,
datorită particularităţilor sale specifice. Este cunoscut ca reprezentând aproape o treime
din apele termale şi minerale de care beneficiază Europa.

Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a

refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a
cărei poziţie pe piaţa turistică internă şi internaţională este în continuă creştere.

6
7