Cap II

Turismului balnear în Româna

2.1 National
În perioada 2010-2017 creșterea sectorului turismului balnear, care include o
paleta largă de servicii de la turismul medical la cel de tip wellness & spa, a devenit
foarte rapidă, atât în Europa, cât și în lume, pe fondul unor fenomene profunde și de
durată. Acestea sunt îmbătrânirea populațiilor din zonele dezvoltate și bogate ale planetei
(Europa în special) și creșterea incidenței afecțiunilor legate de generalizarea stilului de
viață urban, sedentar. Acestor tendințe li se adaugă, în Europa, un accent din ce în ce mai
puternic pus de politicile publice în domeniul sănătății pe prevenție și îmbătrânirea
activă. Conjugarea lor explică de ce în Europa și în lume asistăm la o diversificare foarte
rapidă a produselor de turism balnear, la integrarea unor terapii și proceduri din alte
culturi prin hibridizarea tradițiilor locale, la adoptarea de politici de marketing din ce în
ce mai complexe în domeniu, toate cu scopul atragerii de clientele cât mai tinere și a
atragerii turiștilor străini. Prima parte a Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului
Balnear va realiza o analiză a evoluției concrete a turismului în sectorul balnear în
perioada de referință, pe care apoi, o va pune în perspectiva evoluțiilor legislative din
domeniu. Acestor două elemente esențiale care definesc sectorul balnear, li se vor adauga
două elemente de context extern sectorului balnear, care însă stabilesc un cadru financiar
și strategic pentru întrebarea „către ce poate merge sectorul balnear din România în
viitor?”. Acestea sunt: analiza surselor de finanțare disponibile din fondurile structurale
europene acordate României în perioada de programare 2014-2020 și analiza noului
cadru strategic creat în Europa pentru turismul de sănătate de către Directiva
2011/24/UE. Analiza evoluției și situației actuale a turismului balnear se va realiza la
nivel național, regional și de stațiuni principale, avand în vedere perioada 2010-2017 și
utilizând atât datele statistice disponibile pentru o analiză cantitativă a evoluției
frecventării și a ocupării capacității de cazare, cât și informațiile cu privire la investițiile
și noile infrastructuri și echipamente care au avut loc/au devenit disponibile în perioada
de referință pentru a se întelege cum a răspuns sectorul provocărilor. A doua parte

1
stabileşte, în baza analizei, strategia de adoptat și acțiunile de întreprins pentru realizarea
Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Balnear.

2.2. Turismului balnear actual

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care

vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi
spirituală.
Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura formă de
turism care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, independent de
condiţiile atmosferice.
Tţara noastră cu cele peste 3000 de izvoare minerale şi termominerale, deţine
aproximativ o treime din rezervele hidrominerale ale Europei. A cest volum important de
ape termominerale este dublat de faptul că pe teritoriul ţării noastre se găsesc toate
tipurile de ape minerale în cantităţi importante.
Ţara noastră se află în inferioritate din cauza gradului redus de dezvoltare a bazei
materiale generale şi specifice. Astfel, în ţara noastră doar 36% dintre staţiunile destinate
turismului internaţional au o accesibilitate foarte bună, majoritatea acestora aflându-se în
apropierea graniţelor (excepţie făcând Călimăneşti) şi doar trei dintre acestea respectiv
Băile Felix, Băile Herculane, Eforie Nord se bucură de prezenţa celor trei tipuri de
transport (rutier, feroviar, aerian). În ultimele decenii, prin importantele sale efecte
sociale şi economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice
internaţionale, spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu
implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi
medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă
cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării
de sănătate a populaţiei. Turismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră
care se bazează pe un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil.
Având în vedere că deţinem aproape o treime din apele termale şi minerale de pe
continent, această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv
regăsirea în aceeaşi staţiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de

2
substanţe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice şi de existenţă în România a
tuturor tipurilor de substanţe minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a
profilurilor de tratament balneare, putem spune că ţara noastră se înscrie printre ţările
europene cu un fond balnear remarcabil.
România are 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale de cură,
din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe plan european.
Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de
clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora.

Tabel nr. 2.1. Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după gradul de dotare

Nr. Staţiuni Indice de Staţiuni balneare cu Staţiuni Nr.

crt. balneare de atractivitate indice de balneare crt.
mare între 3,00 şi atractivitate de interes
interes turistic 2,00 favorabil (între 1,99 naţional
şi
1,50)
0 1 2 3 4 5
1 Băile Herculane 2,23  1
2 Călimăneşti- 2,20  2
Căciulata
3 Slănic Moldova 2,18  3
4 Eforie Nord – 2,14  4
Techirghiol
5 Băile Tuşnad 2,12  5
6 Vatra Dornei 2,12  6
7 Mangalia Sud 2,11  7
8 Covasna 2,11  8
9 Borsec 2,10  9
10 Băile Olăneşti 2,09  10

3
11 Băile Govora 2,08  11
12 Sovata 2,05  12
13 Geoagiu Băi 2,04  13
14 Buziaş 2,02  14
15 Băile Felix – 1 2,00  15
Mai
1 Amara 1,96  16
2 Sângeorz Băi 1,94  17
3 Slănic Prahova 1,90  18
4 Neptun 1,88  19
5 Balvanyos -Turia 1,84 20
6 Stâna de Vale 1,83  21
7 Sinaia (balnear) 1,82  22
8 Moneasa 1,79  23
9 Borşa 1,74  24
10 Ocna Sibiului 1,74 25
11 Lacul Sarat 1,72  26
12 Bazna 1,72 27
13 Tinca 1,69 28
14 Lipova 1,65 29
15 Brădet 1,65 30
16 Vaţa.Băi 1,53 31
17 Mangalia Sud  32
Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele
pieţei internaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului.

Se observă că cele mai bune staţiuni din România, din punct de vedere al indicelui de
atractivitate, corespund cu cele de interes naţional, spre deosebire de cele cu indice de
atractivitate favorabil, care sunt în număr mai mare decât cele apreciate ca fiind de interes

4
naţional. Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil intră în categoria
staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare.

Perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic Prahova,

Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat. Pentru aceste staţiuni, ansamblul
elementelor de atractivitate determină dezvoltarea în perspectivă a funcţiei balneoturistice
corelată cu potenţialul resurselor şi cererea turistică. Valoarea cantitativă şi calitativă a
resurselor şi a mediului ambiant determină o cerere prezentă şi de perspectivă cu caracter
strict local.

5
Capitolul III: Studiul de caz al staţiunii balneare Amara

Prin acest studiu de caz vreau să evidenţiez importanţa turismului balnear în

cadrul economiei unui spaţiu urban şi totodată faptul că prin adoptarea unor strategii de
dezvoltare adecvate pot fi valorificate resursele specifice turismului balnear pentru a
obţine efectele economice dorite de managerii staţiunilor de turism balnear.

3.1 Potenţialul turistic al staţiunii balneare Amara

Oraşul Amara este situat în zona centrală a Câmpiei Bărăganului, pe malul de

Nord-Vest al Lacului Amara, la 7 km de oraşul Slobozia şi 126 km de Bucureşti.
Localitatea Amara a fost atestată documentar în timpul Domnitorului Matei Basarab, care
a înzestrat mănăstirea „Sfinţii Voievozi”, ridicată de el în Slobozia cu întinse terenuri în
jurul lacului Amara.
Primele aşezări stabilite în actualul teritoriu al oraşului Amara sunt consemnate
prin anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniţi de prin părţile
Făgăraşului şi Muscelului. Acestora, prin anii 1864-1866, li se adaugă alte grupuri de
păstori, veniţi de prin aceleaşi locuri. Toţi şi-au construit bordeie şi colibe în preajma
lacului, formând un cătun cunoscut, la început, sub numele de Basica Galbena sau
Movila Galbena. În 1864, prin secularizarea averilor mănăstireşti, aceştia au primit
pământ pe moşia satului Slobozia câteva familii din comunele judeţului Buzău, Prahova,
Slobozia şi Ialomiţa. În 1896, la patru ani după ce autorităţile judeţene au decis să
înfiinţeze un serviciu al băilor, însărcinat cu exploatarea instalaţiilor de băi calde, Amara
este folosită amplu de populatie, sezonier.
În timpul primului război mondial, instalaţiile de băi calde şi cele aferente au fost distruse
în totalitate de ocupanţii germani, care le-au utilizat pentru încălzirea încăperilor şi
construirea unor barăci militare. În aceeaşi perioadă, localnicii au făcut în locuinţele lor
instalaţii primitive de băi, încălzind apa şi nămolul în cazane. Imediat după primul război

6
mondial, în Amara este înfiinţat un comitet balnear, care se va ocupa de repunerea în
folosinţă a instalaţiilor.
Naţionalizarea stabilimentelor de băi calde şi a hotelurilor în anii 1948 - 1949 a
constituit o primă etapă a profundelor transformări pe care le va cunoaşte staţiunea în anii
următori. Administrarea lor a fost trecută mai întâi în subordinea Prefecturii judeţului
Ialomiţa şi a sfatului Popular Regional, până în 1952.
Unicitatea staţiunii Amara este dată de proprietăţile curative ale lacului Amara.
Lacul Amara are o suprafaţă umedă de cca. 162 ha şi o adâncime maximă de 4 m, cu
maluri în general abrupte.
În zona lacului Amara sunt întâlnite specii de păsări a căror protejare este atât de interes
comunitar cât şi naţional, necesitând atenţie deosebită în ceea ce priveşte conservarea şi
protecţia, specii precum: egreta mică, stârcul cenuşiu, barza albă, lebăda de vară, eretele
de stuf, chira de baltă, corcodelul mare, raţa mică, raţa suliţar, pescăruşul argintiu,
pescăruşul sur, prigoria, florinte, cormoranul mare, raţa mare, nagâţul, lişiţa.
Valoarea terapeutică a lacului, cât şi efectele tămăduitoare ale nămolului extras din
lac sunt cunoscute şi exploatate de localnici de multă vreme, aceste considerente stând şi
la baza dezvoltării turismului balnear în localitate. La nivelul staţiunii Amara, serviciile
turistice se concentrează în general pe serviciile de tratament şi mai puţin pe cele de
relaxare. Acest lucru se datorează şi factorilor de cură întâlniţi în jurul lacului Amara care
sunt propice dezvoltării serviciilor ce ţintesc tratarea unor afecţiuni precum afecţiuni ale
aparatului locomotor (reumatisme degenerative, reumatisme articulare şi inflamatorii),
afecţuni şi sechele post-traumatice, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuni asociate şi
altele. Oferta de produse balneoclimaterice înregistrează la nivelul staţiunii Amara
acceaşi tendinţă observată şi la nivel naţional, cu accent pus pe tratamentul medical – prin
elemente naturale cu proprietăţi terapeutice şi pe cel de convalescenţă – prin aplicarea
unui proces de recuperare prin stimulare şi mai puţin pe componenta de întreţinere. În
prezent serviciile operatorilor de turism din staţiune se concentrează în general pe
segmentul serviciilor de tratament balnear prin exploatarea proprietăţilor curative ale
lacului şi mai puţin pe cel al serviciilor de relaxare şi recreere. Acest lucru se datorează în
primul rând factorilor de cură existenţi, pretabili la un profil al turistului caracterizat în

7
general de o vârstă înaintată al cărui scop este tursimul de sănătate şi mai puţin cel de
recreere.