Sunteți pe pagina 1din 29

REFERAT

IMPACTUL DEZVOLTARII TURISMULUI IN STATIUNEA BAILE HERCULANE


ASUPRA VIETII ECONOMICE SI SOCIALE A COMUNITATILOR LOCALE

PETCU AMALIA DIANA


MTC/MAT

1
Cuprins

Capitolul I. Prezentarea generală a staţiunii Băile Herculane


1.1. Aşezarea geografică a staţiunii
1.2. Căile de acces
1.3. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turistice a staţiunii Băile Herculane
1.4. Analiza componentei umane şi economice şi impactul acesteia asupra sectorului turistic

Capitolul II. Analiza şi valorificarea potenţialului turistic al staţiunii Băile Herculane


2.1. Potenţialul turistic – concepte teoretice
2.2. Potenţialul turistic natural
2.2.1. Relieful şi obiectivele legate de el
2.2.2. Clima şi rolul factorilor specifici ai activităţilor turistice
2.2.3. Reţeaua hidrografică şi obiectivele legate de ea
2.2.4. Principalele componente ale învelişului biogeografic
2.3. Potenţialul turistic antropic
2.3.1. Obiective turistice religioase
2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice
2.3.3. Arta populară şi manifestările etnofolclorice

Capitolul III. Propuneri şi strategii privind dezvoltarea turistică a staţiunii


Băile Herculane
3.1. Propuneri personale
3.2. Strategii
3.3. Planuri de dezvoltare turistică

Concluzii
Bibliografie

2
Capitolul I. Prezentarea generală a staţiunii Baile Herculane

1.1. Aşezarea geografică a staţiunii


Staţiunea Băile Herculane este situată în partea de sud - est a judeţului Caraş Severin, de-
a lungul culoarului tectonic al Văii Cerna,
care separă Munţii Mehedinţi (spre sud-est)
de Munţii Cerna – Godeanu (spre nord-vest).
Poziţia localităţii, la numai 5 km de E 70

3
(Bucureşti – Orşova - Timişoara – Moraviţa – Belgrad), una dintre cele mai importante artere
rutiere europene ce traversează România, favorizează accesul fluxurilor turistice dinspre Europa
de vest. Deşi se află în plină regiune muntoasă, într-un ansamblu peisagistic deosebit de
spectaculos, altitudinea medie a staţiunii este de 165 m.
Teritoriul administrativ al oraşului este încadrat între limitele Parcului Naţional
Domogled – Valea Cernei, ceea ce constituie o premisă importantă pentru dezvoltarea durabilă
şi promovarea unui turism ecologic, în conformitate cu cerinţele noului statut de ţară membră a
Unuinii Europene.

1.2. Căile de acces


Accesul în staţiune se realizează astfel:
- rutier: prin drumuri modernizate, de importanţă europeană sau naţională:
 DN 67D: E 70 /Gara Băile Herculane - Baia de Aramă - Târgu Jiu / DN 67 / E 79;
drumul naţional care traversează staţiunea pe la limita sud-estică a acesteia, leagă două
artere rutiere europene de mare circulaţie (E 70 şi E 79), care au ieşire din ţară prin
punctele de frontieră dinspre Ungaria (Borş), Serbia (Moraviţa) şi Bulgaria (Calafat);
 DJ 608D: Gara Herculane / E 70 – Băile Herculane / DN 67D, traversează staţiunea prin
partea centrală, este drumul de acces în staţiune cel mai utilizat de turişti;
 DJ 608E: DJ 608D/Băile Herculane – DN 67D.
Faţă de principalele oraşe reper, staţiunea Băile Herculane se află la:
134 de km de Reşiţa, reşedinţa de judeţ – pe DN 67D, E 70/DN 6, DN 57B,
DN 58
22 km de Orşova – pe DN 67D, E 70/DN 6
47 km de Drobeta Tr. Severin – pe DN 67D, E 70/DN 6
78 km de Caransebeş – pe DN 67D, E 70/DN 6
182 km de Timişoara – pe DN 67D, E 70/DN 6
386 km de Bucureşti, pe DN 67D, E 70/DN 6, sau 392 km pe DN 67D - E
70/DN 6 - E 574 - E 81.

- feroviar

Direcţia Topografică Militară - România. Atlas rutier. Ed. Sport – Turism, Bucureşti, 1982.

4
 teritoriul administrativ al staţiunii este traversat de magistrala feroviară Bucureşti –
Craiova – Drobeta - Tr. Severin – Băile Herculane – Timişoara – Jimbolia sau Stamora
Moraviţa, asigurând legătura dinspre capitala ţării şi spre cele două puncte de frontieră
Jimbolia şi Stamora Moraviţa; este tronsonul feroviar european care uneşte Orientul cu
Centrul şi Vestul Europei.
Fază de Bucureşti, distanţa pe cale ferată este de 364 km, iar până la cele două puncte de
frontieră este de 208 km (Jimbolia) şi respectiv 225 km (Stamora Moraviţa).
- aerian: traficul aerian de călători poate fi asigurat prin aeroporturile Caransebeş - 78 km (pe
DN 67D, E 70/DN 6), Craiova - 160 km (pe DN 67D, E 70/DN 6) sau Timişoara - 160 km (pe
DN 67D, E 70/DN 6).
- fluvial: fluviul Dunărea, prin porturile Orşova sau Drobeta-Tr. Severin, poate constitui cale de
acces pentru turiştii care sosesc pe nave de croazieră, dinspre vestul Europei. Această cale de
acces poate deveni, în perspectiva dezvoltării turismului de croazieră pe Dunăre, una
reprezentativă, mai ales pentru turiştii din vestul Europei.

1.3. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turistice a staţiunii


Originea Bailor Herculane se întinde pe o durata de aproape doua milenii. Atestarea
documentara a statiunii dateaza din anii 153 e.n., fapt consemnat într-o tabula votiva din bai :
« Zeilor si divinitatilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus,
lui Carus, Val, Valens, trimisi ca delegati romani sa asiste la alegerea în calitate de consul a
fostului lor coleg Severianus, întorcîndu-se nevatamati, au ridicat acest prinos de
recunostiinta… ».

În perioada civilizatiei romane, statiunea de pe Valea Cernei a constituit un important


punct de atractie pentru aristrocatia Romei antice. Împresionati de exceptionala putere
tamaduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sositi în Dacia le-au închinat un adevarat
cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.
Statiunea Baile-Herculane are un patrimoniu istoric de exceptie, memoria vie a 1851 de
ani de existenta (153 – 2004) neîntrerupta a statiunii. Din timpul romanilor au ramas numeroase
vestigii: apeducte, bai, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de multumire aduse zeilor
pentru vindecare.

5
Dupa 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria moderna si contemporana a Bailor
Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstructia si modernizarea
« bailor », a cailor de acces, granicierii banateni construind aici majoritatea edificiilor din
statiune, care poarta amprenta unui baroc austriac impresionant. Statiunea este vizitata de-a
lungul timpului de mari personalitati, între care : împaratul Iosif al II-lea , împaratul Francisc I si
împarateasa Charlotte, împaratul Franz Iosef si împarateasa Elisabeta. În 1852, împaratul
Austriei considera Baile-Herculane ca fiind « ceea mai frumoasa statiune de pe continent », iar
împarateasa Elisabeta – pasionata, îndragita, distincta, si armonioasa Sissi – scrie un jurnal intim
în care Baile Herculane sunt o prezenta distincta si încîntatoare. În statiune exista Muzeul
Nicolae Cena, ale carui colectii au început sa fie constituite începând cu anul 1922.

1.4. Analiza componentei umane şi economice şi impactul acesteia asupra sectorului


turistic
La 1 ianuarie 2006 populaţia oraşului Băile Herculane număra 6.259 persoane, în creştere
cu 4 % faţă de anul 2002, când se înregistrau 6.019 persoane. Din cei 6.259 locuitori, 47,9 %
erau bărbaţi şi 52,1 % femei. Din datele prezentate în tabelul de mai jos se poate observa că
gradul de feminizare a populaţiei din Băile Herculane este mai pronunţat comparativ cu media
judeţeană sau cea urbană. Ţinând seama de faptul că forţa de muncă din industria turismului este
formată în mare parte din femei, segment ce manifestă o mai mare deschidere faţă de acest tip de
activitate lucrativă, se poate afirma faptul că la nivelul staţiunii există resursa umana necesară
derulării activităţilor specifice sectorului turistic (cazare, alimentaţie, agrement etc.).

6
Tabel nr. 1
Populaţia la 1 iulie 2005
Populaţia stabilă Total Masculin % Feminin %
Judeţul Caraş Severin 331.876 161.656 48,7 170.220 51,3
Mediul urban 187.559 90.626 48,3 96.933 51,7
47, 52,
Băile Herculane 6.259 2.998 3.261
9 1
% din judeţ 1,9 1,9 1,9
% din mediul urban 3,3 3,3 3,4

Sursa datelor: INS; Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş-Severin

Populaţia oraşului Băile Herculane reprezintă 1,9 % din totalul populaţiei judeţului Caraş-
Severin şi 3,3 % din locuitorii mediului urban.
În ceea ce priveşte structura populaţiei pe grupe de vârstă, din figura alăturată se observă o
distribuţie relativ echilibrată a acesteia, astfel:
total populaţie: 6.259 persoane
 grupa de vârstă 0 - 14 ani, 713 persoane, respectiv 11,39 %;
 grupa de vârstă 15 – 24 ani, 1.051 persoane, respectiv 16,79 %;
 grupa de vârstă 25 – 34 ani, 1.011 persoane, respectiv 16,15 %;
 grupa de vârstă 35 – 49 ani, 1.516 persoane, respectiv 24,22 %;
 grupa de vârstă 50 – 64 ani, 1.316 persoane, respectiv 21,03 %;
 grupa de vârstă 65 ani şi peste, 652 persoane, respectiv 10,42 %.

Conform analizelor demografice, când într-o unitate teritorială populaţia cuprinsă între 0 -
20 ani are o valoare procentuală sub 30 % din total, se poate afirma că populaţia respectivă are
tendinţe de îmbătrânire. În cazul staţiunii Băile Herculane, populaţia cu vârste cuprinse între 0 -
20 ani este de 1.216 persoane, respectiv 19,4 % din totalul populaţiei oraşului, ceea ce arată că
această tendinţă se manifestă.
Ponderea cea mai ridicată o deţine grupa de vârstă 35 - 49 ani, persoane mature, cu
experienţă şi putere de muncă. De asemenea, trebuie precizat că oraşul Băile Herculane dispune

7
totuşi de persoane tinere şi foarte tinere cu vârste cuprinse în 10 - 15 ani, care vor reprezenta
resursa umană necesară desfăşurării şi dezvoltării activităţilor economice prezente la nivel de
localitate.

Sursa datelor: INS, Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş Severin


Graficul nr. 1

Din punct de vedere etnic, la Recensământul Populaţiei din anul 2002, populaţia de etnie
română era majoritară, mai exact reprezenta 96,9 % din totalul populaţiede 6.019 persoane:
 români: 5.834 persoane;
 maghiari: 51 persoane;
 rromi: 67 persoane,
 germani: 27 persoane;
 cehi: 18 persoane;
 alte etnii: 22 persoane.
La Recensământul Populaţiei din 2002, structura populaţiei după religii arăta că din cele
6.019 persoane stabile:
 5.730 persoane erau de religie ortodoxă, respectiv 95 %;
 135 persoane erau romano-catolici, respectiv 2,2 %;
 52 persoane erau de religie baptistă, respectiv 0,8 %;
 28 persoane erau greco-catolici, respectiv 0,5 %;
 27 persoane erau de religie penticostală, respectiv 0,5 %;

8
 47 persoane erau de alte religii, respectiv 1,8 %.

Analiza centralizată a structurii populaţiei stabile şi a celei ocupate la nivelul anului 2002
arată că la nivelul oraşului exista următoarea situaţie:
 populaţie activă: 2.728 persoane, respectiv 45,32 % din totalul populaţiei stabile;
 populaţie ocupată: 2.217 persoane, respectiv 36,83 % din totalul populaţiei
stabile;
 rata şomajului: 18,73 %.

Din cele prezentate în tabelul alăturat rezultă faptul că rata şomajului în oraşul Băile
Herculane este de 18,73 %, mai ridicată decât cea înregistrată la nivelul judeţului Caraş -
Severin, unde este de doar 9,8 %.
Tabel nr. 2
Structura populaţiei stabile la Recensământul Populaţiei 2002
Populaţie Nr. pers. %
Populaţie stabilă 6.019 100,0
Populaţie 0-18 ani 1.231 20,45
Populaţie peste 18 ani 4.788 79,55
Populaţie activă 2.728 45,32
Populaţie ocupată 2.217 36,83
Şomeri 511 8,49
Rata şomajului % 18,73 -
Populaţie inactivă 3.291 54,78
Elevi/studenţi 1.122 18,64
Pensionari 1.189 19,75
Casnice 358 5,9
Persoane întreţinute 369 6,1
Altă situaţie 253 4,2

Sursa datelor: INS, Recensământul Populaţiei, 2002

În ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi, în anul 2005 acesta era de 2.004 persoane,
din care:
 10,2 % ocupate în sănătate şi asistenţă socială; procentul ridicat al salariaţilor din
acest sector se datorează profilului balnear al staţiunii care impune prezenţa unor
cadre medicale de specialitate în cadrul bazelor de tratament;

9
 8,9 % ocupate în învăţământ;
 8,4 % ocupate în industrie (extractivă, prelucrătoare, energie electrică şi termică, gaze
şi apă);
 6,2 % ocupate în comerţ;
 5,5 % ocupate în administraţie publică;
 4,7 % ocupate în construcţii;
 1,8 % ocupate în transporturi, depozitare, poştă, comunicaţii;
 0,8 % ocupate în activităţi financiare, bancare şi de asigurare;
 0,5 % ocupate în agricultură;
 53 % ocupate în alte activităţi, inclusiv hoteluri şi restaurante, agenţii de turism şi
alte domenii de natură turistică.

Tabel nr. 3.
Număr mediu de salariaţi la nivelul anului 2005
Sector de activitate Nr. mediu %
Agricultură 10 0,5
Industrie - total 168 8,4
- industria extractivă 2 0,1
- industria prelucrătoare 50 2,5
- energie electrică şi termică, gaze şi
apă 116 5,8
Construcţii 94 4,7
Comerţ 125 6,2
Transporturi, depozitare, poştă,
comunicaţii 37 1,8
Activ. financiare, bancare şi de asigurare 17 0,8
Administraţie publică 110 5,5
Învăţământ 178 8,9
Sănătate şi asistenţă socială 204 10,2
Alte activităţi 1.061 53,0
TOTAL 2.004 100,0
Sursa datelor: INS, Direcţia Judeţeană de Statistică Caraş Severin

Potenţialul turistic al zonei ar putea oferi şi în viitor posibilitatea ocupării forţei de muncă
disponibile. Totodată, activitatea turistică poate să asigure, alături de cea industrială şi de comerţ,
ocuparea forţei de muncă feminine.

10
Sursa datelor: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC)

Graficul nr. 2.

Conform datelor furnizate de O.N.R.C., în perioada 2000 - 2004 numărul de salariaţi din
cadrul Hotelurilor şi Restaurantelor a crescut cu 60 %, respectiv de la 545 la 871 persoane. Acest
lucru s-a datorat în principal apariţiei la nivel de staţiuni a unor noi structuri de cazare şi
alimentaţie care au fost nevoite să angajate personal pe perioadă nedeterminată sau determinată.
Această creştere a numărului de salariaţi are un efect benefic în plan economic şi social
întrucât, resursa umană fără nici o perspectivă de angajare (femei, tineri etc.) are şansa
dezvoltării unei cariere în domeniul de turism.
Având resurse balneare şi climatice de o valoare deosebită şi dispunând de o veche tradiţie,
ce vine din vremurile romane, în tratarea diferitelor maladii, o parte din ce în ce mai importante a
locuitorilor oraşului Băile Herculane şi un numai, ar putea contribui în viitor la valorificarea
durabilă a acestor resurse, precum şi la susţinerea şi dezvoltarea activităţii turistice.

Capitolul II. Analiza şi valorificarea potenţialului turistic


al staţiunii Baile Herculane

11
2.1. Potenţialul turistic – concepte teoretice
Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui potenţial turistic care, prin atractivitatea
sa, să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocaţie turistică în circuitele turistice interne şi
internaţionale şi care să permită accesul turiştilor prin amenajări corespunzătoare.
Patrimoniul turistic a unui teritoriu geografic (judeţ, staţiune) este compus din:
 Potenţialul turistic (natural şi antropic);
 Infrastructură (generală şi turistică);
 Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).
Elementele naturale sau antropice, resurse sau atracţii turistice, reprezintă materia primă
pentru activităţile turistice.

Printre componentele potenţialului turistic trebuie menţionate, în primul rând, resursele


naturale: factorii de cură din staţiunile balneoclimaterice, clima, vegetaţia, fauna, alte atracţii de
interes ştiinţific, cu caracter de unicat . Valorile naturale constituie baza ofertei turistice
potenţiale a unei zone, considerate ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice.
Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural
prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv
caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.
Resursele naturale sunt completate cu resursele antropice, create de mâna omului
menite să îmbogăţească şi să faciliteze valorificarea raţională a potenţialului turistic natural,
asigurând premisele transformării acestei oferte potenţiale într-o ofertă turistică efectivă.
Potenţialul antropic- reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane
din punct de vedere cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al unei
aşezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru
turism.
Produsul turistic se defineste ca fiind un ansamblu de bunuri materiale si servicii capabil
sǎ satisfacǎ nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecǎrii şi momentul sosirii la
locul de plecare. Produsul turistic este constituit atât din bunuri materiale, cât şi din servicii.
H Medlik consideră produsul turistic ca un ”amalgam de elemente tangibile şi
intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie specifică”.
Produs turistic este un complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o activitate
specifică şi oferite pachet consumului turistic.

12
Pachetul de servicii este o combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele
următoare: cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii,
reprezentând o parte semnificativã din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre
vânzare la un preţ global şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore.
Piaţa turistică reprezintă sfera de interferenţă a intereselor purtătorilor de ofertă
turistică materializată prin producţia turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice
Infrastructura este de două feluri:
- infrastructurǎ generală;
- infrastructurǎ turistică.
Infrastructura generală:
- Reţeaua de transport comunicaţii;
- Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică şi termică);
- Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală);
- Reţeaua comercială şi prestări servicii;
- Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.
Infrastructura turistică:
- Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi;
- Grupuri administrative gospodăreşti;
- Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive;
- Căi de comunicaţie.
Structurile turistice sunt totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul
pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor sale economico-sociale.
Cuprind:
1.Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile);
2.Structuri pentru servirea mesei (restaurante, autoservire);
3.Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri);
4.Structuri tratament balnear;
5.Structuri de transport turistic.

2.2. Potenţialul turistic natural

13
2.2.1. Relieful şi obiectivele legate de el
Zona staţiunii Băile Herculane este caracterizată din punct de vedere al formelor de relief
de prezenţa a trei elemente geografice / geologice definitorii: Munţii Mehedinţi, Munţii Cernei –
Godeanu şi culoarul tectonic al Cernei (grabenul Cernei). Ansamblul acestor puncte
geomorfologice de reper alcătuiesc un relief de o frumuseţe unică, spectaculoasă şi impunătoare.
Munţii Mehedinţi sunt alcătuiţi în special din calcare masive, recifale, dure, de culoare
albă, caracteristici care determină frumuseţea şi semeţia lor. Au o singură culme principală,
orientată NE – SV, cu aspect masiv, un bloc tectonic care domina atât dinspre Valea Cernei cât şi
dinspre Podişul Mehedinţi. Înălţimile acestei culmi se situează în general între 1000 şi 1500 de
m, dar domină prin câteva vârfuri consacrate în lumea drumeţiilor montane, pentru valoarea
peisagistică deosebită: Domogled – 1.105 m, Vârful lui Stan – 1.466 m, Piatra Cloşani – 1.421
m, Pietrele Albe – 1.336 m. Sunt fragmentaţi de văi scurte şi adânci: Râmnuţa Vânătă, Râmnuţa
Mare, Arsaşca, Motru Sec. Versanţii nord-vestici ai Munţilor Mehedinţi sunt abrupţi şi greu
accesibili dinspre Valea Cernei, fragmentaţi de pâraie care curg în cascade, datorită unor
frecvente rupturi de pantă.
Caracteristic pentru întreaga unitate montană este prezenţa reliefului carstic, manifestată
sub diverse forme: peşteri, avene, câmpuri de lapiezuri, doline, ponoare, crovuri, văi seci şi polii,
relief ruiniform, ş.a. Între Vf. lui Stan şi Vf. Domogled se află cea mai întinsă suprafaţă
calcaroasă din regiune, mărginită spre râul Cerna de un abrupt de 400 - 600 m, fragmentat de
numeroase văi carstice cum sunt: Ploştina, Ţăsna, Padina Seacă, Jelărău, Feregari cu chei
înguste, greu accesibile, zonă în care se întâlnesc şi cele mai variate şi mai frumoase forme
carstice.
Munţii Cernei, avînd în prelungire Munţii Godeanu, formează versantul nord-vestic al
culoarului Văii Cerna (pe aproximativ 40 km), până la confluenţa cu pârâul Belareca, şi implicit
al staţiunii. Cel mai înalt vârf este Vârful Dobrii, având 1.928 m altitudine. Sunt alcătuiţi dintr-
o varietate de roci (sedimentare, granitice şi cristaline), fapt care se reflectă în aspectul
geomorfologic, şi anume: cele mai mari altitudini se găsesc pe şisturile cristaline, calcarele
formează pereţi verticali, spectaculoşi, iar corpurile granitice (granitul de Cerna) sunt masive,
puţin fragmentate, cu crestele rotunjite.

14
Culmile sculptate în sedimente grezo-conglomeratice, în eruptiv şi în calcare, sunt mai
scurte şi cu profil transversal în trepte. Spre axul Văii Cernei sunt adânc fragmentaţi de ape, cu
abrupturi calcaroase şi cu pereţi verticali inaccesibili, care adăpostesc numeroase peşteri
În Munţii Godeanu se află cele mai mari altitudini din bazinul Cernei. Sunt constituiţi
din roci cristaline cu iviri de granite şi pegmatite ce aparţin Domeniului Getic, în geomorfologia
cărora se evidenţiază culmile rotunjite şi suprafeţele netede şi slab ondulate, care contrastează cu
versanţii abrupţi ai văilor adânci, larga dezvoltare a platformei de eroziune Bărăscu. În zona
înaltă a Munţiilor Godeanu forme de relief glaciar: circuri glaciare, văi glaciare cu praguri
glaciare, cuvete lacustre, morene.
Se disting în cadrul Munţilor Godeanu două trepte de relief: o treaptă înaltă, situată la
peste 2.000 m, ce formează culmea principală şi masivele nordice şi o treaptă mai joasă,
dezvoltată pe versantul sudic al masivului, cuprinsă între 1.400 şi 1.200 m altitudine, ceea ce
creează aspectul general de amfiteatru. Trei vârfuri domină treapta înaltă a Godeanului, şi
anume: Vf. Godeanu – 2.229 m alt., Vf. Gugu – 2.291 m alt. şi Vf. Borăscu – 2.158 m alt.
Linia marilor înălţimi are aspectul unei culmi puternice, spectaculoase ca altitudine,
întreruptă de şei din ce în ce mai joase spre partea de sud a masivului. Între Vf. Paltina şi
Godeanu înălţimea masivului se menţine constant la peste 2.000 m: Vf. Paltina – 2149 m, Şaua
dintre Paltina şi Scurtu – 2.040 m, Vf. Scurtu – 2.090 m, Vf. Gârdomanu – 2.077 m, Vf. Galbena
– 2.194 m, Vf. Stâna Mare – 2.113 m, Vf. Piatra Scărişoara – 2.191 m, Vf. Mocirliu – 2.106 m,
Vf. Godeanu – 2.229 m.

2.2.2. Clima şi rolul factorilor specifici ai activităţilor turistice


Prin amplasarea în partea de SV a teritoriului ţării, oraşul Băile Herculane se află în zona
de influenţă a climatului submediteranean, datorită pătrunderii maselor de aer cald şi umed
dinspre Marea Mediterană şi Marea Adriatică.
Temperatura media multianuală este de 9,5º C, cu toate că staţiunea se situează în plină
regiune de munte, valori comparabile cu cele din Câmpia Română, Dobrogea Centrală sau
Câmpia Crişanei. Iernile sunt blânde, cu media lunii ianuarie de -2 º C; numărul de zile de iarnă,
º
cu temparaturi sub 0 C, este în medie de 19/an, repartizate în special în luna ianuarie.
Primăverile sunt timpurii, iar verile plăcute, datorită abundenţei vegetaţiei, cu o medie a lunii
celei mai calde, iulie de 21º C. Toamnele sunt lungi, călduroase, favorabile practicării turismului.

15
Cantitatea medie anuală de precipitaţii este cuprinsă între 698 mm/an la Topleţ, 760
mm/an la Băile Herculane, 1.051 mm/an la Cerna-Sat şi 1.088 mm/an la Vf. Ţarcu. Influenţa
climatului mediteranean este destul de accentuată, masele de aer umed fiind canalizate pe
culoarul Cernei mărind gradul de umezeală şi provocând cantităţi mari de precipitaţii la Cerna
Sat şi pe înălţimile bazinului superior, de până la 1200 m - 1300 m.
"Efectul de vale" face ca momentul producerii maximului de precipitaţii de la începutul verii să
fie mai timpuriu la Băile Herculane faţă de Topleţ şi Orşova, iar la Cerna Sat mai timpuriu decât
în bazinul inferior.
Stratul de zăpadă în preajma staţiunii are o durată redusă, ca urmare a topirilor repetate din
timpul iernii.
Nebulozitatea medie anuală are valoarea de 5,5 zecimi, numărul mediu de zile cu cer senin
fiind de 60, iar cel de zile cu cer acoperit, de 110. În lunile de vară cerul este senin între 20 - 23
de zile, nebulozitatea maximă fiind semnalată în anotimpul rece (maximum în luna noiembrie).
Durata de strălucire a soarelui însumează o medie de 1.900 ore anual.
Vânturile dominante bat pe direcţia văii, cu intensitate redusă. Zilele cu calm atmosferic
sunt frecvente, valoarea maximă fiind atinsă în luna iulie (28 %).

2.2.3. Reţeaua hidrografică şi obiectivele legate de ea


Reţeaua hidrografică a zonei este dominată de prezenţa râului Cerna cu afluenţii săi şi de
cele două lacuri de baraj artificial.
Râul Cerna îşi are izvoarele la o altitudine de 2.070 m în Munţii Godeanu şi ajunge la
confluenţa cu Bela Reca la o altitudine de 118 m, ceea ce reprezintă o diferenţă de nivel de
aproximativ 1.950 m, ceea ce determină un curs rapid şi o mare fragmentare a reliefului,
conferind văii o notă sălbatică specifică. În zona cursului superior este cunoscută sub numele de
Cernişoara, care străbate un scurt sector de chei – Cheile Cernişoarei. Cerna propriu - zisă începe
de la împreunarea Izbucului ce apare de sub Ciuceava Chicerii, cu apele Cernişoarei ale cărei
izvoare se află la peste 9 km amonte. Urmează un nou sector de îngustare a văii, în Cheile
Corcoaia, care, deşi scurte, sunt impresionante prin îngustime şi forma aparte a versanţilor, după
care Cerna pătrunde în zonele depresionare Cerna-Sat şi Poiana Schitului.
Bazinul Cernei are în partea superioară un aspect de uriaşă covată, marcată de două culmi
diferenţiate ca altitudine şi aspect, între Vf. Paltina (2.148 m) şi Vf. Şarba (1.740 m), reunite sub

16
forma unei înşeuări înalte de 1.320 m, care alcătuiesc cumpăna de apă între bazinele Cernei şi
Jiului.
Până la Băile Herculane, Valea Cernei are în cea mai mare parte versanţi abrupţi,
rectilinii, cu verticalitate pronunţată şi înălţimi care ajung uneori la 400 - 500 m.
Râul are o lungime de 84 km şi un bazin de recepţie de 1.433 km 2, din care mai mult de
jumătate se află pe teritoriul judeţului Caraş – Severin. Cerna are un curs rectiliniu, orientat pe
direcţia NNE – SSV până la Pecinişca, unde face un cot brusc spre vest, iar de la Gara Băile
Herculane, unde primeşte cel mai important afluent (Bela Reca), îşi schimbă direcţia spre sud,
până la confluenţa cu fluviul Dunărea, în golful Orşova al Lacului Porţile de Fier I.
Cei mai mulţi afluenţi îi primeşte de pe versantul drept, în zona cursului superior
(Gârdomanul, Iovanul, Balmezul, Cărbunele, Craiova), după care Cerna formează limita între
judeţele Mehedinţi şi Caraş – Severin, până la valea Ţăsna (afluent pe stânga al Cernei), unde
limita dintre cele două judeţe urmează înălţimile Munţilor Mehedinţi.
Din regiunea carstică a munţilor Mehedinţi, nici un afluent nu ajunge la Cerna. Apele se
pierd în calcare şi reapar în izbucuri, cele mai importante fiind "7 Izvoare Reci", Bârza, Topleţ.
La Băile Herculane, pe un sistem de fracturi de mare adâncime, perpendiculare pe vale, apar
izvoarele termominerale, folosite încă din antichitate în cura balneară. Ele apar în granite ("7
Izvoare Calde") şi calcare (izvoarele Hercule şi Hygea), având temperaturi ridicate. Izvoarele
minerale provin din apele de infiltraţie care circulă prin zonele de fractură, până la aproximativ
1.200 m adâncime, unde sunt încălzite şi mineralizate, după care apar la suprafaţă, în malurile
Cernei, de-a lungul unor falii.
Valea Cernei este singura dintre văile Carpaţilor Meridionali care se înscrie în întregime
pe un culoar tectonic, separând Munţii Godeanu şi Munţii Cernei pe de o parte, de Munţii
Vâlcanului şi Munţii Mehedinţi pe de altă parte. Existenţa sa într-un ansamblu geografic foarte
complex şi apartenenţa directă la bazinul Dunării s-au reflectat într-o diversificare deosebită a
aspectelor de relief, peisaj, ceea ce a făcut ca bazinul să aibă o notă specifică aparte, sub aspect
geomorfologic şi peisagistic.
În aval de confluenţa Cernei cu Valea lui Iovan s-a amenajat unul dintre barajele
sistemului hidroenergetic Cerna - Motru – Tismana, denumit Lacul Cerna sau Iovan. Lacul are o
suprafaţă de 678 ha, cu o lungime de 10 km şi un volum de apă de 124 mil. m 3. Din acest lac, cea
mai mare parte a apelor Cernei sunt deviate printr-un tunel în bazinul Motrului.

17
Lacul de acumulare Herculane ( sau Prisaca) s-a realizat la 12 km în amonte de staţiunea
Băile Herculane, în scopul producerii de energie electrică, a menţinerii echilibrului apelor
subterane din perimetrul staţiunii şi a alimentării cu apă a acesteia. Lacul are o lungime de 4 km
şi un volum de apă de circa 14 mil. m3.

2.2.4. Principalele componente ale învelişului biogeografic


La nivelul staţiunii, dar şi în întreg teritoriu administrativ al oraşului, se remarcă
abundenţa vegetaţiei, în care, pădurile deţin un procent important. Din studiul Harta vegetaţiei
Văii Cernei se observă predominanţa vegetaţiei forestiere reprezentată prin păduri de fag şi
quernicee. Împreună cu fagul comun apare şi fagul de Crimeea. Diseminate printre fagi sau
formând mici arborete pure apar şi alte specii precum: frasinul, carpenul, plopul, teiul, ulmul.
Conifere pure nu apar decât în câteva puncte la nord de Izvoarele Cernişoarei,
reprezentate prin molid - de altfel şi singurul loc unde apare acesta pe Valea Cernei.
Bradul apare pe Valea Cernei numai în câteva locuri (pe cursul superior al văilor Craiova,
Olanul şi Cărbunele), în amestec cu fagul sau formând mici pâlcuri omogene. Restul suprafeţelor
sunt ocupate de arborete pure de gorun sau în amestec cu alte specii termofite, ca: stejarul pufos,
cărpiniţa, liliacul, scumpia.
Pinul negru se întâlneşte de la nord de la localitatea Pecinişca până la confluenţa
Cernei cu Valea Olanului, sporind valoarea peisagistică a abrupturilor calcaroase. Alături de
acesta se dezvoltă numeroase specii sudice, însemnate din punct de vedere ştiinţific, cum ar fi:
liliacul, cărpiniţa, scumpia, sorbul, mojdreanul.
Din suprafaţa administrativă a oraşului Băile Herculane, de 10.544 ha, suprafaţa
împădurită reprezintă 3.320 ha, adică o treime din total.
Pajiştile secundare montane ocupă suprafeţe întinse în cadrul luncii Cernei şi sunt
alcătuite din asociaţii de păiuşină, barbarosa, pieptănăriţa şi diferite graminee. Aceste pajişti
constituie locuri pentru popas turistic, în măsura în care nu fac parte din zonele de conservare
specială ale Parcului Naţional.
Peste altitudinea de 1600 m se dezvoltă pe pajiştile alpine şi subalpine asociaţia de păiuş
roşu, ţăpoşică, zâzanie; pe zonele stâncoase calcaroase cresc specii de plante cu flori, cele mai
multe sunt endemice, rare, ocrotite, adevărate covoare multicolore care dau zonei un farmec
aparte prin peisaje deosebit de atractive.

18
Datorită complexităţii aspectelor staţionale, fizico-geografice şi climatice, Parcul
Naţional Domogled-Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristică remarcabilă,
inventarul floristic însumând 1.110 specii de plante vasculare (superioare). Din totalul acestora,
66 specii sunt taxoni periclitaţi, rari şi în parte endemici, existând doar în Parc, fapt care
favorizează dezvoltarea turismului ştinţific.
Fauna este numeroasă şi variată. Dintre mamiferele mari, cu valoare cinegetică
remarcabilă sunt: ursul (peşterile din zonă au păstrat mărturii despre existenţa strămoşului
acestuia, Ursus spelaeus), cerbul (întâlnit foarte rar în pădurile din partea superioară a văii
Cernei), căpriorul, mistreţul, capra neagră, râsul (este o apariţie tot mai rară), lupul. Sunt
frecvente pe Valea Cernei şi celelalte specii de mamifere comune pădurilor: vulpea, jderul,
bursucul, pisica sălbatică, ariciul, veveriţa.
Păsările sunt reprezentate prin răpitoare precum uliul păsărar, uliul găinilor, mai rar acvila
de munte (zăganul), venit din Piatra Stănuleţilor, unde cuibăreşte. Sunt şi numeroase păsări
comune, dintre care amintim: codobatura de munte, ciocănitoarea neagră, cucul, sturzul, diferite
columbite. Pe pereţii calcaroşi, prin crăpăturile şi găurile acestora, se adăpostesc păsări ca
bufniţa, cucuveaua, gaia.
Bine reprezentate în zonă sunt şi reptilele, unele fiind de origine mediteraneană: vipera cu
corn (care este tot mai rară), şarpele lui Esculap (pe Domogled), şarpele de sticlă, şopârla
cenuşie, şopârla de ziduri, şopârla de munte, scorpionul, etc.
Dintre amfibieni se remarcă salamandra, brotăcelul, broasca ţestoasă de uscat.
Condiţiile naturale ale Văii Cernei permit existenţa mai multor zone piscicole: zona
păstrăvului (în regiunea izvoarelor şi a cursului superior), zona lipanului (în cursul mijlociu al
Cernei) şi zona scobarului (în cursul inferior).
Insectele sunt reprezentate prin numeroase specii, între care se remarcă lepidopterele; din
cele 1600 de specii cunoscute aici, zona Domogled – Ţăsna concentrează 50 % din numărul total
de specii de fluturi de pe teritoriul României.
Multe dintre speciile de plante şi de animale care trăiesct pe teritoriul administrativ al
oraşului Băile Herculane sunt de interes comunitar şi fac obiectul măsurilor de conservare
specială cuprinse în Planul de management al Parcului.

2.3. Potenţialul turistic antropic

19
Staţiunea Băile Herculane dispune de un valoros potenţial antropic, rezultat al istorie de
peste 1850 de ani în acest spaţiu geografic. Numeroasele vestigii ale civilizaţiei trecute, unele
dintre ele unicate, bogăţia tradiţiilor populare, creaţia spirituală modernă, realizările tehno-
economice contemporane – atestă evoluţia şi continuitatea vieţii pe aceste meleaguri, alcătuind
un important fond cultural-istoric, apreciat din punct de vedere turistic în plan intern şi
internaţional.
Dintre componentele potenţialului turistic antropic trebuie evidenţiate, pentru valoarea şi
atractivitatea lor vestigiile arheologice, monumentele istorice şi de artă, instituţiile şi
evenimentele cultural-artistice, arta şi tradiţia populară, construcţiile tehnico-economice. Lista
completă a obiectivelor cultural – istorice, cu valoare de patrimoniu naţional, stabilită prin Ord.
2314 / 2004, este prezentată ca anexă (Anexa nr. 1).

2.3.1. Obiective turistice religioase


- Biserica ortodoxă (sec. al XIX-lea)
- Biserica catolică (1838)

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice


- Vestigii şi situri arheologice:
- Situl roman, punct Zona Cazino, parc Central (apeducte, băi, tabule votive)
- Băile Romane (în hotelul Roman)
- Situl arheologic din Peştera Hoţilor.
- Muzee:
- Muzeul de Istorie al staţiunii Băile Herculane - funcţionează în incinta clădirii
Cazinoului, construită în anul 1886, stil baroc.
- Monumente istorice de arhitectură (clădiri care au în prezent diverse funcţiuni):
- Gara feroviară cu clădirea anexă (1886), realizată în stil baroc, cu fresce arabe
- Podul de piatră, construit peste Valea Cernei în anul 1864
- Podul din fontă, construit peste Valea Cernei în faţa Băii Neptun, sec al XX-lea
- Ansamblul de arhitectură balneară din Piaţa Hercules, sec. XVIII – al XIX-lea
- Ansamblul de arhitectură balneară I – pe str. Cerna şi în jurul Pieţei 1 Mai, sec. al XIX-
lea

20
- Ansamblul de arhitectură balneară II – zona cuprinsă între Baia Neptun şi Podul Roşu,
sec. al XIX-lea
- Ansamblul balnear Apollo I şi II (sec. al XVIII-lea, cu modificări în 1926), P-ţa
Hercules
- Pavilioane cu arhitectură balneară de epocă: Hotel Carol (1871), str. Cerna, Hotel
Ferdinand (1861), str. Cerna nr. 20, Hotel Cerna (1936), P-ţa 1 Mai, Hotel Decebal
(1862), str. Cerna, nr. 20
- Pavilion hidroterapie cu bazin termal deschis (1869), str. Cerna nr.2
- Vila "Elisabeta" (1875)
- Vila Pavilion 12, Hotel Traian (1869), str. Cerna nr.1
- Ansamblul Cazinoului (1850 – 1900) şi Parcul Central (1862, arh. Doderer), str. Cerna
nr. 6-18
- Baia Neptun (1886), str. Izvorului 3-5
- Baia romană cu basorelieful lui Hercules (sec. al XVIII-lea), la parteul Hotelului Roman
- Clădirea Izvorului Hygeea (sec. al XVIII-lea), str. Romană
- Clădirea administraţiei băilor (1811), P-ţa Hercules
- Băile Venera (1838), str. Castanilor 35
- Baia Diana (1910 cu modificări şi refaceri în 1859 şi 1929), str. Izvorului nr. 1
- Chioşcul pentru fanfară (încep. sec. al XX-lea), str. Cerna nr. 6-8, în faţa Cazinoului
- Statuia lui Hercules (1874), P-ţa Hercules.

2.3.3. Arta populară şi manifestările etnofolclorice


De-a lungul unui an calendaristic, în Staţiunea Băile Herculane se desfăşoară diverse
manifestări culturale şi turistice, cu caracter permanent, care au darul de a atrage numeroşi
vizitatori şi turişti. Cele deja consacrate, cu tradiţie, sunt următoarele:
Festivalul Internaţional de folclor Hercules
Targului International de Turism Balnear
Zilele orasului Baile Herculane
Festivalul Pinului negru de Banat
Festivalul Răchitei din Banat
Zilele statiunii Baile-Herculane - "Nedeia Bailor"

21
Festivalul Ţuicii
Congresul Spiritualităţii româneşti.

Capitolul III. Propuneri şi strategii privind dezvoltarea turistică a staţiunii Băile Herculane

3.1. Propuneri personale


Dezvoltarea activităţii de turism în staţiunea Băile Herculane este favorizată de
următoarele elemente:
 Existenţa de zăcăminte de apă termominerală, practic inepuizabile, de mare
complexitate fizico-chimică, mineralogică şi cu o valoare terapeutică unanim
recunoscută;
 bioclimatul sedativ de cruţare, cu nuanţe de stimulare şi cu o aeroionizare negativă,
benefică tonifierii şi "repunerii în formă" a organismului uman;
 cadrul natural de mare valoare peisagistică, ştiinţifică şi de recreere, care permite o
diversificare a ofertei turistice;
 prezenţa Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei care concentrează între limitele
sale peisaje, forme de relief spectaculoase, ecosisteme floristice şi faunistice de mare
valoare ştiinţifică şi cu recunoaştere mondială;
 accesibilitatea facilă, pe căi de comunicaţie rutiere şi feroviare şi apropierea de cele
navale-fluviale, pe Dunăre;
 existenţa de structuri de primire turistice (cazare, alimentaţie, tratament balnear şi
agrement) variate ca structură (cu precădere hotelieră) şi cu posibilităţi de
modernizare şi ridicare a categoriei de confort;
 tradiţia balneară bimilenară şi valoarea arhitecturală deosebită a ansamblurilor
urbanistice existente, ce crează o atmosferă ambientală de epocă istorică;
 potenţial uman bine pregătit şi cu experienţă profesională;

22
apropierea de alte zone turistice renumite şi de mare atractivitate pentru fluxurile turistice
internaţionale: Porţile de Fier, Timişoara-Arad, Haţeg-Retezat, Semenic-Muntele Mic,
Oltenia de Nord.
3.2. Strategii
Pentru modernizarea şi dezvoltarea activităţii de turism în staţiune, pe principiile
dezvoltării durabile şi în concordanţă cu noul statut al României, de ţară membră a Uniunii
Europene, obligată să facă faţă concurenţei în domeniu, se propun câteva elemente – cadru, de
principiu, privind amenajarea pe termen scurt şi mediu a staţiunii:

 realizarea de proiecte de lucrări pentru ridicarea gradului de confort al structurilor


de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie, de modernizare a bazei de
tratament balnear şi de diversificarea serviciilor turistice oferite în Complexele balneare
din staţiune ridicate înainte de anii 1990 ;
 diversificarea ofertei turistice de servicii, inclusiv de agrement la nivelul întregii
staţiuni, pentru a creşte competitivitatea acesteia pe piaţa turistică;
 dezvoltarea şi diversificarea agrementului şi a agrementului sportiv, a dotărilor
pentru divertisment cultural;
 dezvoltarea unor noi nuclee turistice pe Valea Cernei ("7 izvoare calde", ştrandul
termal Crucea Ghizelei", km 14, Cerna-sat etc.) pentru contrabalansarea concentrării de
dotări turistice şi de turişti din staţiune;
 modernizarea şi echiparea corespunzătoare a drumului turistic DN 67 D;
 monitorizarea activităţii de turism de pe Valea Cernei (echipare, semnalizare şi
circulaţie) şi limitarea circulaţiei auto în zonele strict protejate periclitate, la nivelul
capacităţii optime de suport ecologic, stabilită în baza Regulamentului Parcului Naţional;
 dezvoltarea activităţii de turism cu respectarea zonelor speciale de conservare, atât
pentru rezervaţiile naturale şi a surselor hidrotermale şi de apă potabilă, dar şi pentru
siturile arheologice şi rezervaţiile arhitecturale şi urbane;
 îmbunătăţirea managementului la nivel de staţiune şi de unitate prestatoare de
servicii turistice;
 amenajarea de noi "nuclee turistice" pe Valea Cernei, în amonte de staţiune, pentru
a veni în sprijinul ecoturismului şi pentru a descongestiona staţiunea în sezonul estival,

23
dar şi ca ofertă de weekend. Aceste "nuclee turistice" sunt trecute în intravilanul oraşului
prin PUG. Este vorba de parcelele (Trupuri în PUG): "7 izvoare calde" (camping sau
bungalow-uri), şi cantonul silvic (loc de campare), ştrandul termal Crucea Ghizelei
(bungalow-uri), malul lacului Herculane (case de vacanţă), km 14 - Valea Ţăşna (motel).
Aceste propuneri de amenajare şi echipare turistică pot fi completate şi cu alte
amplasamente pe Valea Cernei, dar în judeţele Mehedinţi şi Gorj şi anume: km 25 pe DN
67 D spre Baia de Aramă (motel) şi Cerna - Sat (sat de vacanţă). Prin aceste amenajări
turistice se va putea controla circulaţia turistică în Parcul Naţional şi vor fi eliminate
campările dezorganizate;
 dezvoltarea dotărilor tehnice şi hidro-edilitare orăşeneşti în concordanţă cu
amplificarea activităţii de turism şi a urbanizării;
 evitarea disfuncţionalităţilor între turism - comunitate locală - economie - mediul
natural şi construit;

3.3. Planuri de dezvoltare turistică


În mod concret şi punctual se propun amenajări care au în vedere dezvoltarea unor forme
de turism, prin valorificarea potenţialului local, astfel :

 dotări de agrement, sport şi cultură


 amenajarea de terenuri de sport (volei, tenis, minigolf), pe cât posibil în
apropierea complexelor balneare
 amenajarea unui teatru + cinematograf în aer liber
 reabilitarea Cazinoului din Parcul Central, obiectiv de patrimoniu cultural,
prin: consolidare, restaurare şi repunere în funcţiune a acestuia;
 amenajarea unor peşteri pentru vizitare
 Peştera "La Despicătură", de lângă izvorul Hercules I (105 m lungime, 1-2 m
înălţime, peşteră umedă, caldă (20 - 30° C), iar apa termală are o temperatură de 50
- 53°C; se poate amenaja ca un "complex balnear subteran", cu 2 bazine (10/4/1
m) şi o saună (4/3 m);

24
 "Grota cu Aburi" (14 m lungime, 400 m altitudine sub vf. Ciorici), de lângă
Hotelul Roman; aceasta este un fenomen natural geologic interesant datorită
emanaţiilor sulfuroase fierbinţi (52°C), care ies de-a lungul unei fracturi, făcând un
zgomot înfundat. Poate deveni un obiectiv turistic cu valoarea de unicat, având
valenţe balneoturistice (inhalaţii de vapori) şi ştiinţifice;
 Peştera Hoţilor (Haiducilor) este situată sub vârful Ciorici, la 160 m
altitudine, are o lungime de 143 m, fiind dezvoltată pe o fisură. Are două galerii:
principală, cu sala iscăliturilor (3 - 7 m înălţime) şi sala cu săpături arheologice (50
m lungime şi 10 - 13 înălţime) şi galeria cu gururi (bazinete mici calcaroase, pe
podea) şi trei portaluri. Peştera, locuită din paleoliticul mijlociu, prezintă o
importanţă deosebită sub aspect arheologic şi biospeologic ; aici se poate amenaja
un "muzeu al peşterii şi al locuirii omului în peşteră", care să fie unic în România,
după ce se realizează lucrările pregătitoare şi de acces în peşteră, ca şi electrificarea
acesteia;
 Peştera Mare de la Şoronişte (Peştera Tătarilor) sub vf. Şoimului (775 m),
are 192 m lungime şi este bogat concreţionată. Fără a fi amenajată, peştera poate fi
vizitată de speologii amatori, fiind necesare: semnalizarea peşterii din poteca
marcată şi amenajarea potecii de acces ;
 amenajări specifice pentru tratamente complementare curei balneare
 eficienţa unei cure balneare este dată şi de revigorarea organismului prin
mersul pe jos sau practicarea sporturilor dirijate. Se impun în acest sens,
următoarele:
reamenajarea a 12 trasee de cură de teren, de diverse lungimi, pantă de
înclinare şi grade de dificultate, de-a lungul aleilor pietonale
tradiţionale, precum şi pe trasee turistice din aria limitrofă centrului
staţiunii, care presupun: marcare, semnalizare, bornare;
amenajarea unor terenuri de sport adiacent complexelor balneare,
pentru practicarea jocurilor sportive dirijate.
 amenajarea unor produse turistice specifice staţiunii, cu valoare de unicat
 piscină şi baie cu aburi subterană : amenajarea galeriei de acces spre Izvorul
Hercules (F2) ; se impun în acest sens, următoarele lucrări: igenizarea şi amenajarea

25
accesului spre izvor, amenajarea unui bazin de retenţie / piscină subterană,
montarea de obiecte de mobilier specific, confecţionate din lemn (bănci pentru
odihnă, măsuţe, cuier pentru haine), iluminarea galeriei cu instalaţie de lumină
rece ; la exteriorul galeriei, se amenajează un bazin pentru apă termală, o suprafaţă
amenajată pentru plajă, un zid de protecţie înspre albia Cernei, amplasarea unor
chioşcuri de răcoritoare şi a unei toalete ecologice, amenajarea scării de acces, din
DN 67D ;
 amenajarea unui ascensor pe plan înclinat, de urcare spre Vf. Domogled
(1.105 m alt.), cu două staţii (de plecare şi sosire), pe care se va instala o platformă
de belvedere cu un chioşc de sticlă pentru băuturi răcoritoare, cafea şi din care se
va putea admira peisajul.

26
Concluzii

Staţiunea Băile Herculane este cea mai veche staţiune din România şi una dintre cele mai
vechi din lume fiind cunoscută încă de pe vremea romanilor. Prima mentiune datează din anul
153 e.n. Statiunea este recomandată pentru tratamentul durerilor reumatismale degenerative, al
bolilor inflamatorii sau subarticulare, al bolilor sistemului nervos periferic, precum si pentru
tratamentul unor boli ginecologice, respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate etc.).
Valea Cernei în sine constituie o atractie deosebita pentru vizitatorii orasului statiune
balneara Băile Herculane.
În prezent, în împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apă
termominerala, insirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km. Au fost executate mai
multe foraje hidrogeologice astfel obtinandu-se sporuri importante de debite (peste 4000 m3 in 24
de ore). În toate cazurile de tratament cu ioni negativi s-a constatat o ameliorare a starii generale
a organismului. Se reglează hipertensiunea, tulburarile endocrine iar durerile de cap si insomniile
sunt pozitiv influentate de aeroionizarea staţiunii.
Pe baza întregului material documentar bibliographic se pot prezenta principalele argumente
care justifică dezvoltarea turismului în această zonă turistică de excepţie:
 Zona staţiunii Băile Herculane cuprinde un foarte interesant fenomen geologic, falia
Cernei, la care se asociază o originală conformaţie geografică;
 Extinderea mare a calcarelor, care generează ecosisteme cu echilibru fragil şi care necesită
măsuri specifice de conservare şi de protecţie;
 Existenţa arealului pinului negru de Banat, specie endemică, renumită pentru rezistenţa ei
şi prin adaptarea ecologică;
 Zonă cu optim de răspândire a fagului, realizând aici printre cele mai frumoase arboreturi
din Europa;
 O mare bogăţie floristică cu prezenţa a numeroase endemisme;
 O mare bogăţie faunistică, excelând prin lepidoptere (fluturi);
 Extinderea tuturor acestor aspecte pe o mare suprafaţă şi continuitate;
 Valoarea peisagistică remarcabilă datorită a patru elemente majore ale peisajului:

27
- roca de natură calcaroasă cu toate originalităţile ei morfosculpturale;
- gradul mare de răspândire cu specii floristice valoroase;
- apa râului Cerna şi a principalilor afluenţi, nepoluată şi plină de dinamism în sectoarele de
chei;
- prezenţa apelor minerale cu mare valoare terapeutică;
 Funcţiile turistice sunt variate, formele de turism cele mai relevante fiind: turismul balnear,
turismul de odihnă şi recreere, cel cu valenţe de cunoaştere ştiinţifică şi educaţie ecologică, de
drumeţii montane şi sporturi extreme.
Bibliografie
1. www.alpinet.org
2. www.carpaţi-valea-cernei.com
3. www.domogled-cerna.ro
4. www.funtour.ro
5. www.insse.ro
6. www.baileherculane.ro
7. www.baile-herculane.ro
8. www.ici.ro
9. www.wikipedia.org
10. www.statiunea-baile-herculane.com
11. www.tourismguide.ro

28
29