Despre Sighisoara

Municipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, in Podisul Tarnavelor
(zona raului Tarnava Mare) si se intinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km
de la izvoarele raului in zona de varsare a paraului Saes.
Sighisoara este al doilea oras ca marime si importanta (istorica, economica, politica, geografica)
din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand in subordine
administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi,
Catunul Viilor) si un sat, Hetiur.
Zona Sighisoara, prin pozitia sa, se incadreaza in sectorul cu clima continentala moderata,
prezentand cateva particularitati, in functie de aspectul deluros al regiunii si de culoarul mai
coborat al Tarnavei Mari. Aceasta are influente asupra regimului termic si al precipitatiilor,
conducand la inversiuni de temperatura, la frecventa ceturilor si a curentilor de culoar.
Perigrinul transilvan in peripluul prin aceste mirifice meleaguri, ajuns in inima tarii, ajuns in
`Perla Transilvaniei`, are de ales dintr-o multitudine de obiective turistice pe cele mai
reprezentative.
Date istorice:
Sighisora, complex medieval de arhitectura militara, civila, ecleziastica de valoare europeana,
este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte
dar si locuit din Romania.
Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a
fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea Perla Transilvaniei.
Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198,
insa fara baza documentara. Prima atestare documentara a localitatii - in 1280 - nu marcheaza
insa si inceputul locuirii, atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazinul
Mijlociu al Tarnavei Mari - locuire care cu mici intreruperi depaseste 40.000 de ani.
Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii
fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii, un castru roman pentru paza
drumului, o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor.
Colonistii germani (sasi), asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al
XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare rurala la baza dinspre sud a
dealului Cetatii, langa apa paraului Saes (Shaas). Denumirea paraului devine si a localitatii la
sfarsitul secolului al XIII-lea.
Asezarea trezeste interesul a doua importante ordine manastiresti care se stabilesc pe platoul
inferior al Dealului Cetatii, calugarii dominicani la 1298 care se mentioneza documentar
localitatea sediu al manastirii - Schespurch (Schassburg), apoi se stabilesc calugarii ordinului
franciscan.
In secolul al XIV-lea, urmare a venirii altor colonisti germani acum mestersugari, localitatea se
urbanizeaza treptat - 1367 mentionat Civitas de Segusvar.
In secolul al XV-lea pericolul turcesc determina construira zidului si a turnurilor de aparare care
inconjoara tot Dealul Cetatii, zidul fiind mentionat pentru prima data la 1490. Secolele XV-XVII
reprezinta perioada de maxima prosperitate si glorie pentru orasul-cetate Sighisoara, bine
pozitionat strategic si comercial la intersectia unor importante drumuri medievale. A intretinut un
comert infloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile
Romanesti, dar a participat si la marele comert prin intermediul Brasovului stabilind contacte
pana in Persia si Tarile de Jos.
Pozitia strategica si-a aparat-o astfel incat prin forta nu a putut fi cucerit, desi a suportat cateva
asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe
Turnul Cositorarilor).
La 31 iulie 1849 orasul este martor la lupta de la Albesti si a infrangerii armatei revolutionare
maghiare. Momentele cele mai grele pentru oras nu au lipsi: 1777, cea mai mare inundatie
cunoscuta; 1709 ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori, 1738 cel mai mare cutremur;
1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oras, insa obliga la reconstructie si
piatra, caramida apoi tigla, inlocuiesc hotarator lemnul.
OBIECTIVE TURISTICE
Turnul Tabacarilor
Turnul Tabacarilor este unul dintre cele mai vechi turnuri. Reprezinta o prisma
patrata de dimensiuni mici avand acoperisul intr-o singura apa cu inclinarea spre
interiorul cetatii.
Acestui turn ii fusese alipit in anul 1631 noul turn al Barbierilor distrus mai tarziu,
ale carui urme se mai pot vedea pe tencuiala zidurilor invecinate

Turnul Macelarilor

Turnul Macelarilor are o deosebita valoare

documentara, intrucat s-a pastrat pe toata inaltimea,
lasand sa se citeasca cu claritate fiecare faza de
constructie din diferitele etape ale dezvoltarii cetatii.

Turnul Macelarilor se ridica cu cinci laturi in afara

zidului de incinta a sasea constituind-o insusi zidul.
Construit probabil in secolul al XV-lea, reconstruit in
secolul al XVI lea, documentele il amintesc pentru prima data abia in anul 1680. Pozitia sa la
poalele celei mai abrupte portiuni ale dealului ce coboara de pe platoul superior spre platoul
inferior explica importanta strategica a acestuipost de aparare.
Continuindu-ne drumul dupa cativa pasi zidul e strapuns de un chochet arc de poarta numita de
localnici ``torle``. Aceasta denumire se crede ca provine de la cuvantul romanesc tirla, referindu-
se la o portita prin care se ajungea la tirla cu oi a locuitorilor din cel mai vechi cartier romanesc
al orasului, Cornesti situat in apropierea portii.

Turnul Fierarilor
Turnul Fierarilor este adosat zidului de incinta, datorita adosarii, turnul pare mult
mai inalt vazut de la exteriorul cetatii, latura lui rasariteana fiind cu adevarat
impozanta.Sub acoperisul abrupt in patru ape fatadela celor doua nivele sunt
prevazute cu ferestre de tragere,cu goluri de tragere si guri de pacura, creand astazi
un efect decorativ deosebit. De aici ajungem din nou la ``Poarta din fata``, intrarea
principala in superbul paradis al unei lumi pierdute, unde inca astazi vegheaza
falnic si brav in fata tuturor timpurilor, cel mai de seama turn - Turnul cu Ceas.

Turnul Cositoarelor
Turnul Cositoarelor este una dintre cele mai ciudate
constructii, puternica din punct de vedere al infatisarii
fiind mereu adaptata la tehnica de lupta a trecerii
timpului.
Pe o baza dreptunghiulara se ridica un trunchi
pentagonal, deasupra caruia se largeste, sustinut pe
console robuste, intre care se deschid guri de aruncare-un
etaj octagonal prevazut cu metereze pentru pusti, intreaga
constructie fiind incununata de un acoperis hexagonal cu
laturi inegale. Toate aceste schimbari de volume, la care se adauga tencuielile ciuruite de gloante
contribuie la expresia de trecere a timpului si de stranie putere in fata acestuia, pe care batranul
turn o poarta cu mandrie.Datele istorice in legatura cu aceasta constructie sunt destul de sarace,
se stie doar ca in anul 1583 i s-au facut insemnate reperatii.
Prin pozitia sa exceptionala, cu larga vedere asupra imprejurimilor, acest bastion,intre timp
umplut cu pamant este astazi un admirabil loc de popas pentru calatorul pornit sa descifreze
istoria trecutului Sighisoarei.

Turnul Cojocarilor
Turnul Cojocarilor se afla la foarte mica distanta de Turnul Macelarilor. Este un
turn modest ca dimensiuni si forme, pe plan patrat. A fost si acesta reparat si
suprainaltat dupa incendiul din 1676. Se presupune ca data constructiei sale este
undeva prin secolul al XV-lea.

Turnul Aurarilor
Turnul Aurarilor sau Giuvaergiilor este primul turn mentionat documentar in anul
1511. Construit in punctul cel mai inalt al intregii cetati, in extremitatea de sud-
vest a platoului superior, acest turn a fost inconjurat de cele mai multe legende.
Locul sau in istoria defensiva a Sighisoarei este dintre cele mai importante. In anul
1603 turnul e renovat si intarit cu un sant si un val de pamant. In urma unei
explozii care a aruncat in aer zidul de legatura dintre Turnul Aurarilor si Turnul
Fringherilor, care detinea o vreme indelungata pozitia cheie in sistemul de aparare
al Cetatii Sighisorene, a fost tot mai tragica. 
In 1809 un trasnet ii distruge acoperisul si etajul superior iar in 1863 batrana zidire
e transformata in sala de gimnastica a Scolii din deal, fiind si printre primele din
Transilvania, ca apoi si aceasta sa fie transformata in anul 1935 in capela mortuara.
 Scoala din deal
Scoala din deal sau Liceul Romano-German Joseph Haltrich a fost
construita in 1607-1608. A fost suprainaltata in 1901, cand a
capatat o noua fatada, de curand renovata. Alaturi, o anexa a
cladirii principale purta inscriptia "SCHOLA SEMINARIUM
REIPUBLICAE" si dateaza din 1619.

Scara Scolarilor

Scara Scolarilor este cunoscuta de

localnici de Scara Acoperita. A
fost conceputa pentru a facilita drumul
elevilor spre Scoala din Deal pe perioada
iernii.
A fost construita in anul 1662 si era
alcatuita din 300 de trepte protejate de un
acoperis.In urma modificarilor
din 1849 au ramas doar 175 de trepte.

Biserica Manastirii

Prima manastire dominicana a fost construita

in secolul al XIII-lea, care in perioada 1484-
1515 a fost refacuta in stilul bisericilor hala.
Biserica de-a lungul timpului a avut mult de
suferit, ceea ce a ramas din trecutul ei este o
cristelnita de bronz din 1440, o colectie de
covoare orientale din secolul al XIII-lea,
altarul baroc din 1680 si orga folosita si astazi la multe concerte.

Piata Centrala
Piata centrala a cetatii a fost in Evul Mediu piata comerciala si loc de judecare a
proceselor. Aici se afla "stalpul infamiei" - o coloana cu inele de fier, de care erau
legati cu o piatra de 6 kg si atarnata de gat pe cei care savarseau faradelegi.

Piata Boema
Piata Boema este localizata in capatul strazii care urca de la Turnul cu ceas catre
Biserica din deal. Pe perioada Festivalului de Arta Medievala, aici se amenajeaza
scena.

Casa Venetiana
Numita asa dupa ancadramentele de piatra ale ferestrelor care imita goticul
venetian, Casa Venetiana dateaza din sec. al XVI-lea fiind resedinta primarului
Stephanus Mann, a carui piatra funerara poate fi vazuta in Biserica din Deal.
Forma actuala a constructiei este datorata refacerii efectuata in secolul trecut. Desi
are o arhitectura aparte, Casa Venetiana se incadreaza perfect in ambianta cetatii
dandu-i o nota de fermecatoare noblete.
Aici, astazi se afla sediul local al Forumului German.

Turnul cu ceas

Este un simbol al orasului, cel mai faimos

si mai impunator dintre turnurile
Sighisoarei. Numit initial Turnul Portii,
datorita locatiei sale de langa cea de-a
doua poarta de acces a cetatii, inca din
secolul al al XIII-lea, a fost cunoscut sub
denumirea actuala. In 1604, a fost dotat cu
un orologiu al carui mecanism era alcatuit
din lemn, pentru ca, 44 de ani mai tarziu,
in 1648, ceasornicarii condusi de Jhonn
Krischel sa il inlocuiasca pe acesta cu unul
din metal.
Alaturi de cele doua cadrane, orientate spre
cele doua platouri ale orasului, Jhonn
Krischel a asezat si doua grupuri de statui
din lemn actionate de mecanismul
ceasului.
Desi a ars si el in incendiul din aprilie 1676, datorita importantei sale, Turnul cu
Ceas a fost reconstruit in anul imediat urmator.

Pe langa rolul defensiv pe care il indeplinea, turnul avea si rolul de depozit de

munitie, de arhiva a orasului si de trezorerie. Cea mai importanta functie a sa era
insa cea de sediu a Sfatului Orasului, care s-a intrunit la primul etaj pana in 1556.
Din 1899, Turnul cu Ceas este transformat in muzeul pe care il stim in prezent.
Turnul Lacatusilor, Turnul Barbierilor si Turnul Dogarilor sunt doar unele dintre
turnurile care au fost distruse in secolul al XIX-lea pentru a face fata noilor cladiri:
Palatul administrativ, Biserica Catolica etc.
Ca o curiozitate, trebuie mentionata si structura ierarhica a societatii civile din
Sighisoara medievala. Pe de o parte se aflau patricienii, care locuiau in partea
superioara a cetatii, iar, pe de alta parte se aflau plebeii, asezati la poalele dealului,
in actualul oras.Diferendele dintre cele doua paturi s-au facut simtite multi ani,
datorita pozitiei superioare a patriciatului care a exclus din viata politica a orasului
orice membru al plebei. Ca o dovada a fortei acestora, ei vor controla si negotul,
permitand comercializarea unor bunuri catre locuitorii din partea inferioara a
orasului doar in anumite zile, asta in timp ce bunurile respective erau expuse
permanent in partea superioara a acestuia.
Disputele au culminat cu puternica rascoala a plebei din 1511, condusa de Istvan
Szekely si pierduta de acestia, dar soldata cu moartea in 1514 a lui Antonius
Polnar, primarul orasului, asasinat in chiar propria casa (actuala Sala Eminescu).
Din anul 1899 incaperile Turnului cu Ceas au fost destinate muzeului de istorie al
orasului, fiind unicul muzeu din tara care reda evolutia mestesugarilor din
Sighisoara si implicit din intreaga Transilvanie.

Turnul Cizmarilor

Documentele istorice pomenesc de Turnul

Cizmarilor, prima data, in anul 1594. In forma
actuala este unul dintre turnurile recente, fiind
reconstruit in anul 1650. Relativ scund, el se
prezinta ca o prizma hexagonala cu laturi
inegale.
Este incununat cu un prelung coif de tigla, din
masa careia se desprinde spre sud (spre
interiorul cetatii), un mic turnulet de observare,
ceea ce-i ofera turnului un pitoresc aparte.