SUBIECTE EXAMEN IAN. - FEB.

 2022
1. Enumerați munții formați din fliș din Grupa Centrală a Carpaților Orientali.
Flișul – roci sedimentare cutate
reprezintă ansamblul de roci care s-au sedimentat pe fundul mării în timpul când acesta se
afla într-o continuă mișcare de ridicare spre a deveni un lanț muntos (Marea Paratethys în
Carpați).
În Carpații Orientali există două tipuri de fliș:
→ 1. Flișul intern (de vârstă cretacică) se întâlnește în munții Maramureșului, Obcina
Mestecănişului, Stânişoara, Bistriţei, Ceahlău, Tarcău, Ciucului, Bodoc, Baraolt, Întorsurii,
Ciucaş, Grohotiş, Baiului, trecând şi în sudul Bucegilor.
→2. Flișul extern (de vârstă cretacic-paleogenă) se găsește în Obcina Mare, Stânişoara,
Goşmanu, Berzunţi, Ciucului, Nemira, Vrancei, Penteleu, Ivăneţu, Podu Calului, dar şi pe
areale mai mici în: Ceahlău, Obcina Feredeului, Tarcău, Tătaru – Siriu.
Exemple: conglomerate, gresii, șisturi, brecii, argile, marne, calcare
2. Enumerați și localizați 10 mânăstiri ortodoxe din Munții Stânișoara.
Voroneț se află în satul Voroneț, lângă orașul Gura Humorului - supranumită „Capela Sixtină
a Estului” ctitorită de către Ștefan cel Mare.
Slatina – comuna Slatina, jud. Suceava, Valea Moldovei - ctitorită de către Alexandru
Lăpușneanu
Slătioara – comuna Râșca, jud. Suceava.
Râșca - comuna Râșca, jud. Suceava - ctitorită de către Petru Rareși.
Bogdănești – sat Bogdănești, jud. Suceava.
Mănăstirea Sfânta Cruce - sat Poiana com. Brusturi-Drăgănești, jud. Neamț.
Ansamblul Mănăstirii  Secu, cu schiturile Nifon, Sfântul Ilie (dealul Taciunele din satul
Stânca com. Vânători-Neamț) - jud. Neamț – în S râului Neamț.
Ansamblul Mănăstirii Sihăstria, cu schiturile Daniil Sihastru, Înălțarea Sfintei Cruci sau
Poiana lui Ioan, Bouleț - - jud. Neamț – în S râului Neamț.
Văratec – satul Văratic, com. Agapia. Jud. Neamț.
Ansamblul Mănăstirii Agapia, cu schiturile Agapia Veche (Agapia din deal) - com. Agapia.
Jud. Neamț.
Almaș - Jud. Neamț.
Peștera (Dealul Cârloman, spre comuna Gârcina) - Jud. Neamț
Ansamblul Mănăstirii Bistrița – sat Bistrița. com. Alexandru cel Bun, Jud. Neamț
Peștele (sat Cotârgași oraș Broșteni) Jud. Neamț

3. Caracterizați Munții Rodnei din punct de vedere turistic.

Cascada Cailor – cea mai înaltă cădere de apă din România, se află în stațiunea Borșa din
jud. Maramureș.
Pasul Prislop – ca mai înaltă trecătoare din Carpați Orientali, leagă Maramureșul de Moldova.
Lacul Lala Mare – unul dintre cele mai mari lacuri glaciare din România.
Lacul Iezer – lac glaciar.
Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei – arie protejată.

4. Caracterizați Munții Bucegi din punct de vedere turistic.

 Babele si Sfinxul Sunt monumente ale naturii situate pe platoul Bucegilor.
Castelul Peleș din Sinaia a fost folosit de către Carol I ca reședință de vară după moartea s-a
în 1914 a devenit muzeu.
Castelul Cantacuzino din Bușteni.
Peștera Ialomiței – alt.1660m în Muntele Bătrâna.
Crucea Eroilor Neamului este situata în masivului Caraiman, chiar pe marginea abruptului
către Valea Seaca, la altitudinea de 2291 m, fiind unica in Europa atât prin altitudinea
amplasării, cât și prin dimensiuni. A fost construită la inițiativa Reginei Maria și a regelui
Ferdinant I, în cinstea celor care au murit în Primul Război Mondial.
Cascada Urlătoare se află deasupra Poienii Țapului, în orașul Bușteni.

5. Caracterizați Munții Făgăraș din punct de vedere turistic.

Transfagarasanul este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din întreaga Europa, e
gaseste la o altitudine de 2042 de metri, fiind astfel al doilea cel mai înalt drum din tara.
Balea Lac este cea dintai atracție a Fagarasilor, situat si el la altitudinea de 2040 de metri,
aproape de Transfagarasan, de origine glaciară.
Cascada Balea situată între vârfurile Negoiu și Moldoveanu, cea mai mare din țara.
Desi principalele atractii turistice ale Fagarasilor sunt de origine naturala, acestia adapostesc,
de asemenea, cateva locuri istorice, cum ar fi Cetatea Fagarasului. Cu o vechime de aproape 700
de ani, aceasta fortareata este considerata a fi simbolul regiunii. 

6. Caracterizați Masivul Ceahlău din punct de vedere turistic.

Cascada Duruitoarea
Cheile Bicazului – defileu pitoresc.
Vârful Toaca (1904 metri) si Ocolașul Mare (1907 metri)
O importantă atracție turistică a zonei este lacul de acumulare Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz).
Acest lac a fost format pe râul Bistrița, prin crearea barajului de acumulare Bicaz.
Căciula Dorobanțului - conglomerate
Poiana Macilor
Panachia - conglomerate
Stânca Dochia - conglomerate
Detunatele- conglomerate
Mănăstirea Ceahlău

7. Pădurile de molid din Carpați: localizare (în suprafață și în altitudine), alcătuire

(speciile cu care molidul se asociază), fauna caracteristică.
Păduri de molid (1200m-1600m, 1700m):
→Munții Bihor, Bătrâna, Muntele Mare , Gilău, Vlădeasa.
→ Munții Șureanu, Cindrel, Lotrului
→ Munții Bistriței, Ceahlău, Giurgeu, Hășmașu Mare,
Vegetație: molid (picia abies), brad alb (abies alba), pin (pinus silvestris), zâmbrul (pins
cemra) zada (larix decidua), tisa
Faună:  omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece vărgat, jder, cocoș
de munte, 

8. Pădurile de fag din Carpați: localizare (în suprafață și în altitudine), alcătuire (speciile
cu care fagul se asociază), fauna caracteristică.
Păduri de fag ( 600-1200m)
Vegetație:
 - arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei;
- arbuști: alun, mur, corn;
- plante erbacee: ferigă, mușchi, licheni, mierea-ursului, păius;
Faună:
- animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului);
- animale vertebrate: ciocanitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret,
pisică salbatică.

9. Lacurile naturale din Carpații Românești: geneză, exemple din toate cele trei ramuri carpatice.
10. Lacurile antropice din Carpații Românești: geneză, exemple din toate cele trei ramuri
carpatice.
11. Râurile din Carpații Orientali: enumerare, localizare (locul izvorului, traseul prin Carpați,
afluenți primiți, orașele prin care trece, locul de vărsare).
12. Râurile din Carpații Meridionali: enumerare, localizare (locul izvorului, traseul prin Carpați,
afluenți primiți, orașele prin care trece, locul de vărsare).
13. Râurile (și fluviile) din Carpații Occidentali: enumerare, localizare (locul izvorului, traseul
prin Carpați, afluenți primiți, orașele prin care trece, locul de vărsare).
14. Alcătuirea geologică a Carpaților Meridionali.
Sunt alcătuiți predominant din șisturi cristaline, dar în unele masive montane apar și
conglomerate ( Munții Bucegi) și calcare ( în grupele Bucegi, Parâng și Retezat-Godeanu)
15. Alcătuirea geologică a Grupei Sudice a Carpaților Orientali.
Roci sedimentar/fliș (Vrancea, Buzău, Baiului, Bârsei, Ciucaș), conglomerate (Ciucaș)
16. Alcătuirea geologică a Grupei Centrale a Carpaților Orientali.
Roci vulcanice ( Călimani, Gurghiu, Harghita), metamorfice ( Bistrița, Giurgiu, Ceahlău,
Hășmașu Mare), sedimentare/fliș (Stânișoara, Tarcău, Ciucului, Goșmanu, Nemira, Burzunti),
conglomerate (Ceahlău), calcar ( Hășmașu Mare).
17. Alcătuirea geologică a Grupei Nordice a Carpaților Orientali.
Roci vulcanice (Oaș, Gutâi, Țibleși), roci metamorfice ( Rodnei, Maramureșului, Suhad), roci
sedimentare/fliș ( Ob. Mestecăniș, Ob. Feredeu, Ob. Mare)
18. Alcătuirea geologică a Carpaților Occidentali.
Sunt alcătuiți din roci vulcanice (Munții Metaliferi din Apuseni), metamorfice și sedimentare
(cu precădere calcare)
19. Carpații - date morfometrice și morfografice.
20. Suprafețele de nivelare din Carpați.
21. Relieful petrografic din Carpați (cu excepția celui carstic).
22. Relieful carstic din Carpați și importanța turistică a acestuia.
23. Relieful vulcanic din Carpați și importanța turistică a acestuia.
24. Relieful glaciar și periglaciar din Carpați și importanța turistică a acestuia.
25. Relieful fluvio - torențial din Carpați și importanța turistică a acestuia.
26. Morfodinamica actuală din Carpați.
27. Regimul eolian din Carpați (inclusiv calmul atmosferic, direcția și intensitatea vântului pe
nivele altitudinale, vânturile locale).
28. Temperatura aerului și precipitațiile din Carpați.
29. Vegetația și fauna din etajele subalpin și alpin din Carpați.
Vegetația subalpină (1800-2000m) arbuști subalpini (Jneapăn, ienupăr, merișor, salcie pitică,
bujor de munte, floare de colț)
Vegetația alpină: (peste 2000m) pășuni alpine
Fauna: capra neagră, vulturul, acvila de munte
30. Caracteristicile generale ale solurilor din Carpați.
Solul este acel strat afânat de la suprafaţa terestră, alcătuit din amestecul uneori componenta
minerală (roca) şi cea organică (provenită din descompunerea resturilor vegetale). Materia
descompusă ce intră în alcătuirea solului se numește humus.
În Carpați, solurile sunt scurte (profilul lor are, de regulă, sub 50 – 60 cm) și bogate în
schelet (bucăți de rocă, pietre); totodată, în Carpați predomină solurile la care componenta
organică sau humusul este slab amestecată cu cea minerală (roca).

31. Caracterizarea Parcului Național Munții Rodnei.

Parcul Național Munții Rodnei se află în Carpați Oriental, decretat în anul 1990, protejează:
→ splendide forme de relief glaciar, precum: circuri, văi, morene, praguri,
→ lacuri glaciare: Lala, Buhăiescu.
→ animale precum: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cocoşul de mesteacăn (Tetrao
tetrix), ursul brun, râsul, cerbul carpatin, marmota, acvila de munte (Aquila chrysaetos);
→ specii vegetale precum zâmbrul (Pinus cembra), Centaurea carpatica, Soldanela
hungarica, clopoțeii de munte (Campanula carpatica), floarea de colț (Leontopodium
alpinum);
→ peşteri precum Izvorul Tăuşoarelor (aproape 400 m diferenţă de nivel între punctele
extreme),
→ cascada Izvorul Cailor.

32. Carcaterizarea Parcului Național Munții Călimani.

Parcul Naţional Munţii Călimani se află în Carpați Oriental, decretat tot în 1990, protejează:
→ forme de relief rezidual pe piroclastite, precum ansamblul “12 Apostoli”, “Moşul”; grote (Tr.
Naum, în 1962, propune pentru acestea termenul de “vulcanocarst”);
→ specii floristice precum zâmbrul, tisa (Taxus baccata), rododendronul sau smârdarul, sângele
voinicului (Nigritella rubra, N. nigra);
→ specii de animale precum cinteza alpină (Montifrigilla nivalis), cocoşul de mesteacăn, cocoşul
de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tatrastes bonasia), ursul brun, jderul, lupul, cerbul carpatin.
33. Carcaterizarea Parcului Național Ceahlău.
Parcul Naţional Ceahlău se află în Carpați Orientali și a fost înființat în anul 1994.
→ în cadrul său există rezervaţia ştiinţifică „Ocolaşu Mare”, care protejează turbăria
subalpină cu specii de muşchi, afin, merişor, jneapăn de pe platoul dintre Bâtca lui
Ghedeon şi Ocolaşul Mare);
→ pe versantul estic există rezervaţia forestieră „Poliţa cu Crini”, decretată în anul 1941,
care ocroteşte arboretul excepţional de larice (zadă sau „crini”, în limbajul local) – Larix
decidua var. Carpatica – în amestec cu molid (Picea abies) şi pin (Pinus silvestris); de
asemenea, se urmăreşte protejarea reliefului de turnuri („clăi” sau „cuşme”) şi alte
formaţiuni stâncoase din conglomerate (Panaghia, Piatra Ciobanului, Cuşma
Dorobanţului, Piatra Lăcrimată, Coloana Dorică, Clăile lui Miron),
→ numeroaselor specii vegetale (1111 în total, între care unele sunt ocrotite sau endemice,
precum floarea de colţ, genţiene galbene şi albastre, sângele voinicului, papucul doamnei,
Saxifraga sp., Campanula sp., vulturica – fig. nr. 143)
→ şi animale (anumiţi şoimi precum vânturelul, dar şi capra neagră, râsul, ursul brun,
lupul, cerbul carpatin, cocoşul de munte),
→ a pădurilor bătrâne de amestec (fag, brad şi molid), a tufărişurilor şi pajiştilor subalpine
(cu jneapăn, ienupăr, afin, merişor, anin de munte, salcie pitică),
→a apelor (cascada Duruitoarea) etc.
34. Carcaterizarea Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș.
Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş se află în Carpați Orientali și a fost înfințat în 1990.
Aici se regăsește un ansablu geomorfologic extraordinar, format din Cheile Bicazului (cele mai
spectaculoase chei din ţara noastră, având o lungime de numai 7 km, însă cu pereți impresionanți,
înalți de peste 300 m, stânci impozante precum Piatra Altarului, abrupturi precum cele ale
Surducului, Suhardului Mic.
→ a Lacului Roșu (cel mai cunoscut lac de baraj natural din România, format ca efect al prăbușirii
unei părți din grohotișul puternic alterat din cadrul Muntelui Ucigașul),
→ peisajului pitoresc al zonei centrale a Masivului Hăşmaşu Mare (depresiuni carstice precum
Poiana Albă, stânci impozante precum Piatra Singuratică, abrupturi precum cele ale Hăghimaşului
Mare, Fratelui),
→ specii vegetale (omagul, barba ungurului, cosacii bicăjeni, vulturica de Pojorâta, cetina de negi
– Juniperus sabina ş.a.)
→animale (râs, urs, cerb ş.a.).
35. Carcaterizarea Parcului Natural Bucegi.
Parcul natural Munții Bucegi se suprapune pe cea mai mare parte a acestor munți, în cadrul
său existând mai multe rezervații, dintre care cea mai mare (3478 ha) și cu peisajul cel mai variat
și atrăgător este Abruptul Prahovean.
Munții Bucegi sunt formați din conglomerate cu intercalații de gresii (vârstă cretacică), la care
se adaugă (îndeosebi în vest) calcare (vârstă jurasică); conglomeratele, care predomină, sunt o rocă
foarte dură (de unde altitudinea de peste 2500 m a acestor munți, precum și relieful spectaculos de
abrupturi, „clăi” (Claia Mare a Jepilor etc), „colți” (Colții Morarului sunt cei mai cunoscuți și
spectaculoși), „hornuri” (văi seci, în pantă mare, mai cunoscute fiind Hornurile Mălăeștilor), sau
cel glaciar bine dezvoltat și încă menținut ca relief relict, din Pleistocen).
Văile glaciare pornesc radiar din Vârful Omu (2505): Mălăești, Țigănești (către nord), Gaura
(către vest), Doamnele, Ialomiței (către sud), Cerbului, Morarului (către est); duritatea mare a
conglomeratelor și structura sinclinală (întreg masivul reprezintă un sinclinal suspendat) a condus
la dezvoltarea reliefului structural, în primul rând a cuestelor cu fruntea către est (către Valea
Prahovei), dar și către vest (pe calcare);
→ cele mai cunoscute stânci din acești munți sunt Sfinxul și Babele (monumente ale naturii),
modelate de agenții externi, în primul rând alternanța îngheț – dezgheț și secundar acțiunea
vântului (eolizație sau coraziune);
→ dintre plantele ocrotite sau rare care vegetează îndeosebi pe abrupturile care înconjoară
muntele spre est, nord și vest, amintim: floarea de colț (Leontopodium alpinum), tisa (Taxus
baccata), gențiana (Gentiana lutea), zâmbrul (Pinus cembra – un singur exemplar mai poate fi
găsit pe valea glaciară a Ialomiței), bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului
(Nigritella nigra, N. rubra), rododendronul (Rhododendron kotschyi, cu flori de culoare roz –
cyclame îndeosebi în luna iunie), diferite garofițe (Dianthus tenuifolius ș.a.), specii de păiuș
(Festuca bucegiensis, F. porcii), cuișoara (Alyssum repens);
→ dintre animalele ocrotite iese în evidență capra neagră (Rupicapra rupicapra), care
populează abrupturile cu stâncărie dar și cu pâlcuri de iarbă (efective mai mari sunt pe masivele
Bucșoiu, Morarul, Padina Crucii, abrupturile estice ale Coștilei și Caraimanului).

36. Carcaterizarea Parcului Național Retezat.

Parcul Naţional Retezat se află în Carpații Meridionali și a fost decretat încă din 1935;
Retezatul este unul din cele mai frumoase şi mai spectaculoase masive montane din ţară, cu
peisaje unice, relief glaciar (căldări sau zănoage, văi, morene, blocuri eratice), multe lacuri
glaciare, pâraie năvalnice, creste sau custuri, pereţi verticali,
→ specii vegetale rare, ocrotite sau endemice (Pinus cembra – zâmbrul, Centaurea retezatensis,
Barbarea lepuznica, Trifolium retezaticum, Draba dorneri – flămânzica, Hieracium sp. – vulturica,
cu nu mai puţin de 27 specii),
→ animale ocrotite (capra neagră, marmota, urs, mistreţ );
→ în Retezat se află şi rezervaţia ştiinţifică Gemenele (1630 ha), în care accesul uman este
restricţionat şi în cadrul căreia se află cele mai multe dintre speciile vegetale ocrotite din acest
masiv, precum şi peisajul subalpin şi alpin cu forme de relief şi lacuri glaciare.
37. Carcaterizarea Parcului Național Cozia.
Parcul Naţional Cozia – în acest masiv (cu altitudinea de 1668 m) se pun în evidenţă: o foarte
expresivă etajare a vegetaţiei (de la etajul gorunului până la etajul molidului), dar şi fenomenul de
inversiune de vegetaţie (gorunul poate fi întâlnit până la 1300 m altitudine pe versantul sudic, în
timp ce fagul şi bradul coboară până la 400 m, pe versantul nordic);
→un spectaculos relief ruiniform pe gnaise oculare de Cozia; cascade (Gardului); chei (Bulzului,
Ciuhei Mari); specii endemice de plante (măceşul de Cozia – Rosa villosa ssp. coziae).

38. Carcaterizarea Parcului Natural Cazanele Dunării - Porțile de Fier.

Parcul Natural Cazanele Dunării – Porțile de Fier, se află în Carpați Occidentali și a fost
declarat în anul 2003. Se desfășurându-se pe teritoriul munților: Locvei, Almăjului, Mehedinți și
al Podișului Mehedinți; dincolo de Dunăre, în Serbia, există de asemenea o arie protejată
asemănătoare, în Munții Dobrianske și Podișul Miroci, ceea ce corespunde oarecum cu ideea din
perioada amenajării Lacului Porțile de Fier 1 (1972), a întemeierii unei zone de protecție
transfrontaliere. Dunărea formează un defileu spectaculos, între Baziaș și Gura Văii, pe o lungime
de 144 km, alcătuit (ca orice defileu) dintr-o succesiune de sectoare înguste și sectoare mai largi,
depresionare; această alternanță este explicabilă pe de o parte prin lungimea mare a defileului și pe
de altă parte prin caracterul de vale transversală (Dunărea intersectează mai multe litofaciesuri ale
Carpaților Meridionali în sens geologic, unele mai dure, precum calcarele de la Cazane, altele mai
moi, precum sedimentarul Neogen de la Liubcova sau cel de la Orșova – Bahna). Dintre sectoarele
înguste mai spectaculoase și cunoscute sunt cele două numite „Cazane”: Cazanele Mari (între
Muntele Ciucaru Mare, 316 m, pe malul românesc și Muntele Știrbățu Mare, 768 m, pe malul
sârbesc) și Cazanele Mici (între Ciucarul Mic, 311 m și Știrbățul Mic, 626 m). Aici, în Defileul
Dunării, fagul (Fagus sylvatica) coboară la cea mai mică altitudine din țară (70 m, altitudinea
luciului de apă al Lacului Porțile de Fier I) și de asemenea tisa (Taxus baccata), la aproximativ 80
m; în Cazane, pe platourile și pe abrupturile către Dunăre ale celor două masive (Ciucaru Mare și
Ciucaru Mic), dar și în alte locuri, cu precădere însorite din lungul defileului, cresc o multitudine
de specii vegetale termofile: liliacul (Siringa vulgaris), alunul turcesc (Corylus colurna), cărpinița
(Carpinus orientalis), mojdreanul (Carpinus ornus), scumpia (Cotinus coggygria), cerul (Qvercus
cerris), stejarul pufos (Qvercus pubescens) și pot fi întâlnite de asemenea specii de animale
termofile, sudice: vipera cu corn (Vipera ammodytes), scorpionul (Euscorpius carpathicus),
broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni) etc.
Dintre speciile de plante endemice care vegetează în acest defileu menționăm: cărbunașul (Jasione
dentata), tulichina cu aspect de laur (Daphne laureola), mazărea sălbatică (Pisum elatius), laleaua
Cazanelor (Tulipa hungarica) etc.
Prezența calcarelor în cadrul acestui parc a impus forme exocarstice (doline, uvale, lapiezuri, văi
seci sau hornuri, pe cele două masive din Cazane: Ciucaru Mare și Ciucaru Mic, dar și în alte
părți: Platoul Sfânta Elena, văile Berzasca și Mudovița Seacă, culmile Svinecea Mare și Svinecea
Mică), dar și endocarstice (peșteri precum: Ponicova, Veterani, Gaura cu Muscă, Gura
Haiducească, Chindiei).
39. Carcaterizarea Parcului Natural Putna - Vrancea.
Parcul natural Putna – Vrancea se află în Carpații Orientali a fost declarat în anul 2004 și
ocupă o suprafață importantă din partea centrală și de nord-vest a Munților Vrancei;
→ aceștia sunt formați exclusiv din fliș (predomină gresiile) și au un aspect deosebit de sălbatic,
fiind foarte bine împăduriți, cu molid în zona centrală și mai sus de 1200 m și cu păduri de
amestec din molid, bradși fag mai jos de această altitudine, iar pe vârfurile cele mai înalte (Goru,
1784 m, Lăcăuți, 1777 m, Coza, 1629 m, Giurgiu, 1721 m, Zboina Frumoasă, 1657 m) se pot
întâlni asociații vegetale subalpine (jneapăn, ienupăr, afin, merișor);
→ aici sunt văi adânci, întunecoase, care prezintă numeroase sectoare de îngustare (cum sunt, de
exemplu Cheile Tișiței , dar și pe celelalte văi importante precum Zăbala, Năruja, Coza etc);
→ poate fi întîlnită tisa (Taxus baccata), un arbore de talie redusă, tot mai puțin răspândit în
Carpații noștri, iar dintre animalele care populează pădurile sau stâncăriile sălbatice ale Vrancei
amintim: ursul, lupul, râsul (Lynx lynx), mai nou capra neagră (Rupicapra rupicapra).
40. Populația din Carpați.
41. Așezările umane din Carpați.
42. Activitățile economice din Carpați.
43. Apele minerale din Carpați: geneză, răspândire, calitate, proprietăți curative.

44. Stațiunile carpatice pentru sporturi de iarnă: enumerare, localizare, infrastructură.

45. Potențialul turistic antropic al Carpaților Orientali.