Transportul feroviar

Turismul internaţional şi naţional în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX a fost

dependent de transportul feroviar. Unele linii de cale ferată au intrat chiar în istoria turismului
internaţional, cum ar fi: Trenul albastru Paris-Coasta de Azur, Transsiberianul, Orient Express,
anumit elinii din Munţii Elveţiei. Mai târziu a intervenit concurenţa transportului rutier şi aerian
astfel încât dezvoltarea transportului pe calea ferată s-a mai încetinit, fiind inferioară altor
modalităţi de transport (datorită faptului că între anii 1980-1986 modificarea transportului
feroviar a fost de –13% faţă de +40% pentru transportul rutier).
Progresul tehnic s-a resimţit şi în domeniul traficului feroviar, care a determinat creşterea vitezei
de deplasare a trenurilor, creşterea gradului de confort al călătoriei, extinderea reţelei de căi ferate
chiar şi în zone inaccesibile până nu de mult. De asemenea, agenţiile de voiaj, urmărind
tendinţele de diversificare a cerinţelor consumului turistic, precum şi conjunctura economiei
mondiale, au mărit varietatea aranjamentelor turistice care folosesc trenul ca mijloc de transport
pe parcurs extern şi intern.
Căile ferate ale fiecărei ţări sunt deschise, au legături multiple cu căile ferate ale ţărilor vecine.
De aceea activitatea fiecărei căi ferate este condiţionată de existenţa unor colaborări şi
reglementări internaţionale.
Transformările profunde şi rapide care au avut loc în lumea contemporană au determinat şi pe
plan feroviar modificări care au impus strângerea relaţiilor de colaborare între diverse
administraţii ale căilor ferate europene pe linia stabilirii unei strategii comune în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea prestaţiilor, eficienţa investiţiilor, raţionalizarea procesului de transport, orientarea
cercetării ştiinţifice. În această etapă de colaborare internaţională a căilor ferate, concurenţa altor
mijloace de transport a fost întâmpinată prin măsuri defensive, respectiv prin sporirea eficienţei
tehnice şi operative a exploatării pe plan naţional, deci prin sporirea productivităţii infrastructurii
şi a materialului rulant.
Conlucrarea căilor ferate pe plan internaţional se poate considera că s-a realizat în trei etape:
prima etapă, care s-a încheiat aproximativ la începutul primului război mondial, a fost aceea a
tipizării tehnice a mijloacelor de transport (ecartament, aparate de ciocnire şi de tracţiune,
gabarite) precum şi a reglementărilor de transport a călătorilor şi a mărfurilor dincolo de
frontierele naţionale;
a doua etapă a colaborării internaţionale s-a procedat în special la perfecţionarea şi desăvârşirea
soluţiilor de bază;
strategia celei dea treia etape nu mai constă în păstrarea poziţiilor câştigate ci în dezvoltarea
acestora pe măsura posibilităţilor. Scopul final spre care se tinde este crearea unei firme feroviare
mari care să depăşească frontierele şi, prin integrarea sistemelor naţionale, să ducă la înfiinţarea
sistemului european de căi ferate.
În acest sens U.I.C. realizează cercetări prospective pentru viitorul căilor ferate, în cadrul
sistemelor de transport, în continuă dezvoltare şi pentru optimizarea activităţii căilor ferate
(identificarea colaborării pe plan tehnic, comercial şi al exploatării).
Toate administraţiile de căi ferate, bazându-se pe situaţia existentă, pe repartizarea actuală şi
viitoare a traficului de călători şi mărfuri între diferitele sisteme de transport, pe dinamica
economiei şi a populaţiei precum şi pe direcţiile principale de dezvoltare a reţelelor feroviare
vecine, manifestă optimism pentru poziţia căilor ferate în ansamblul sistemului de transport.
Acest optimism derivă din avantajele pe care le oferă (sau le va oferi prin dezvoltare) transportul
feroviar: rezistenţă redusă la înaintare (ceea ce înseamnă consum redus de energie pentru
funcţionare), siguranţă mare, dificultăţile de construire a unei noi infrastructuri pentru alte
sisteme de transport în zone aglomerate, capacitate mare de transport, posibilităţile de a beneficia
de progresul tehnic în condiţii mai avantajoase decât celelalte feluri de transport. Aceste avantaj
menţionat se bazează pe următoarele:
separarea parcului de locomotive de cel al vagoanelor permite crearea şi utilizarea unor unităţi
motoare de mare putere care să folosească orice formă de energie;

ghidarea roţilor către şine se face ca problemele circulaţiei să aibă un aspect unidimensional (în
timp ce transportul auto, naval sunt implicate în două dimensiuni, iar cel aerian în trei
dimensiuni) ceea ce uşurează controlul circulaţiei pe căile ferate şi reprezintă totodată un factor
de siguranţă;

facilităţile oferite de introducerea tehnicii de control şi a optimizării cibernetice, întrucât reţelele

feroviare constituie un sistem autonom şi unitar la scară naţională sau chiar continentală;

uşurinţa de a prelucra informaţiile pe calculatoare electronice datorită faptului că parametrii

circulaţiei sunt binari (o linie este liberă sau ocupată, un aparat de cale este pe directă sau pe
abatere etc.), mişcările şi activităţile sunt identice şi repetabile în timp, iar instrucţiunile de
prelucrare au o structură logică.

Tendinţa generală care caracterizează evoluţia căilor ferate este creşterea vitezelor, a greutăţii
trenurilor şi a intensităţii circulaţiei. Această creştere presupune modificarea infrastructurii şi în
special a suprastructurii căii (şine de tip greu, din oţeluri aliate, cu tratamente termice speciale,
cale ferată fără joante, aparate de cale care admit viteze ridicate pentru circulaţia în abatere etc.),
modernizarea materialului rulant, perfecţionarea echipamentelor şi a sistemelor de reglare a
circulaţiei, cibernetizarea exploatării.

Transporturile feroviare de călători sunt de o indiscutabilă actualitate prin avantajele pe care le

oferă atât pentru:

zonele cu mari aglomerări de populaţie (expansiunea geografică a oraşelor cu inevitabila creştere

a distanţelor de transport, saturarea progresivă a infrastructurii rutiere), exigenţele luptei
împotriva poluării, sunt câteva raţiuni principale care impun transportul feroviar;

transportul turiştilor pe calea ferată datorită:

-independenţei aproape totale pe care transportul feroviar o are, în raport cu starea timpului
(împrejurările în care circulaţia feroviară a fost întreruptă datorită unor fenomene naturale: ceaţă,
furtună, viscol etc. sunt mai puţin frecvente comparativ cu celelalte forme de circulaţie);

-trenul oferă incomparabil mai multe posibilităţi de vizibilitate a peisajului, de mişcare în

interiorul vagoanelor, confortul vagoanelor restaurant şi de dormit, posibilităţi mai numeroase de
întrerupere şi de reluare a călătoriilor;

-prin poziţia de obicei centrală sau mai puţin marginală în cadrul centrelor turistice, staţiile
feroviare dobândesc o accesibilitate mai uşoară, nu antrenează deplasări intermediare lungi;

-reducerea timpului necesar transportului în folosul duratei sejurului în locul de destinaţie, prin
reducerea numărului staţiilor de oprire (trenuri de tip expres sau intercity);

-raportul între costul biletelor de tren şi al celor de avion este în favoarea transportului feroviar;
-siguranţa călătoriei – transportul feroviar se situează pe primul loc, ponderea accidentelor
feroviare înregistrând valori minime.

Transportul feroviar de călători se poate realiza cu două tipuri de trenuri: de mers regulat şi de
mers speciale.

Trenurile regulate

Sunt destinate satisfacerii turistice şi transportului de călători ce nu intră în categoria turiştilor

(cei care se deplasează în scopuri lucrative).

Ele se caracterizează prin faptul că circulă cu puţine excepţii de-a lungul întregului an, după un
orar fix.

Pentru trenurile internaţionale, alcătuirea garniturilor, repartizarea locurilor şi programelor de

mers se stabilesc anual în cadrul conferinţelor internaţionale pe baza prevederilor de trafic, care
include şi propunerile organizaţiilor de turism.

În compunerea garniturilor de trenuri regulate, pot intra şi vagoane suplimentare, pentru

satisfacerea cererii din anumite perioade de vârf (sfârşit de săptămână) la cererea organizatorilor
de acţiuni turistice.

Transporturile feroviare vin în ajutorul turiştilor care călătoresc cu auto proprie şi care întâmpină
greutăţi în circulaţie noaptea, în condiţii meteo nefavorabile sau pe drumuri grele, în acest sens
există în anumite ţări trenuri care dispun de platformă specială (Marea Britanie, Germania,
Austria, Elveţia etc.).

Trenurile speciale

Sunt puse în circulaţie în perioadele de sejur turistic atât de căile ferate interne, cât şi de celelalte
ţări emiţătoare de turişti. Ele circulă după un program special, transportul făcându-se în lanţ pe
toată durata sejurului, ocuparea fiind asigurată integral de grupuri de turişti.
De exemplu, C.F.R. pune în circulaţie în timpul sezonului estival un număr suplimentar de trenuri
accelerate, rapide, intercity, expres şi intercity expres pe ruta Bucureşti-Constanţa, sau pe timpul
sezonului de iarnă un număr suplimentar de trenuri accelerate, rapide, intercity, expres şi intercity
expres pe distanţa Bucureşti-Braşov.

Orarele trenurilor interne şi internaţionale sunt cuprinse în “Mersul trenurilor de călători” emis de
S.N.C.F.R., Direcţia Generală de Trafic. Orarele căilor ferate intercontinentale sunt publicate de
agenţia de Voiaj Thos Cook and Sohn Ltd. cu sediul în Londra şi prevăd nu numai cadranele
orare, ci şi legătura cu cele mai importante localităţi turistice din Europa şi din alte continente.

Folosirea mijloacelor de transport feroviar se face pe baza legitimaţiilor de călătorie, care

constituie contractul de transport, din care decurg drepturile şi obligaţiile părţilor angajate.
Călătorul are obligaţia să achite contravaloarea serviciului prestat şi să respecte condiţiile de
călătorie, iar căile ferate au obligaţia de a efectua transportul pe distanţa, cu clasa şi categoria de
tren, conform tarifului perceput.

Servicii oferite pe calea ferată

Serviciile oferite călătorilor de pe calea ferată sunt de două feluri:

servicii feroviare propriu-zise, care se referă numai la transportul persoanelor cu mijloacele căilor
ferate. În societatea modernă posibilităţile de satisfacere a trebuinţelor devin tot mai numeroase.
Dată fiind marea diversitate a producţiei materiale, aceeaşi trebuinţă oricât de precis ar fi
formulat caracterul ei – de exemplu de hrană, nevoia de a asculta muzică, nevoia de a viziona un
program tv, poate fi satisfăcută într-un infinit de modalităţi. Datorită acestui fapt majoritatea
transportatorilor feroviari au căutat să îmbunătăţească transportul de călători încă din secolul
trecut oferind o mare diversitate de servicii auxiliare;

servicii auxiliare, care au în vedere crearea unor condiţii favorabile de transport turiştilor care se
deplasează cu trenurile de mare viteză pe distanţe lungi. Aceste servicii auxiliare constau în
vagoane paturi, vagoane cuşete, vagoane salon, vagoane săli de cinematograf, vagoane de bagaje,
vagoane restaurant. Aceste servicii pot fi plătite împreună cu biletul de călătorie sau separat.
Facilităţi şi reduceri oferite de S.N.C.F.R.

Pentru creşterea numărului de călători, de orice vârstă, Societatea Naţională a Căilor Ferate
Române, oferă o serie de facilităţi cum ar fi:

copiii până la 5 ani împliniţi au transportul gratuit, dacă persoana însoţitoare nu cere loc pentru
aceştia;

copiii până la 10 ani împliniţi plătesc 50% din tariful pentru transportul cu trenuri de persoane şi
al suplimentului de viteză;

grupurile formate din cel puţin 20 de copii sau elevi, precum şi personalul didactic, medico-
sanitar şi administrativ care însoţeşte grupul în excursii, tabere sau colonii, beneficiază de 50%
reducere din tariful pentru transportul cu trenul de persoane şi al suplimentului de viteză clasa a
II-a;

pentru copiii până la 10 ani împliniţi nu se plăteşte supliment de pat (dacă nu se cere pat separat):

pentru doi copii până la 10 ani împliniţi care ocupă împreună un pat, se plăteşte tariful unui
singur supliment de pat;

fiecare vânător, echipat de vânătoare, are dreptul să ia cu sine în vagoanele de clasa a II-a, cel
mult 2 câini de vânătoare, din care unul se transportă gratuit iar pentru al doilea se plăteşte tariful
unei jumătăţi de bilet clasa a II-a tren persoane, emiţându-se recipisa de bagaje (acelaşi regim se
acordă şi pentru câinii de rasă însoţiţi, pentru participarea la concursurile şi expoziţiile
chinologice organizate în ţară;

se emit şi unele bilete speciale pentru salariaţii, elevii şi studenţii care se deplasează în contul
unităţilor unde îşi desfăşoară activitatea sau studiază.

În trafic internaţional, biletele de călătorie se procură de la Agenţiile de Voiaj şi staţiile C.F.R.

autorizate, astfel:

biletele CIV se pot procura cu două luni înainte de prima zi de valabilitate şi sunt deci valabile
două luni;
biletele SMPS nu se procură cu anticipaţie şi sunt valabile două sau patru luni de la data emiterii.

Tarifele internaţionale se determină în principiu ca o sumă a tarifelor naţionale. Fiecare ţară îşi
fixează propriile reduceri tarifare (pe interval de timp, categorii de trenuri, tarife de grup).
Agenţiile de voiaj obţin prin UIC, de la reţelele ţărilor membre, un comision de circa 10% pentru
promovarea aranjamentelor turistice feroviare.