Geografie economică – Lect.univ.dr.

Smaranda TOMA

6. GEOGRAFIA TRANSPORTURILOR
6.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE. CLASIFICĂRI
Transporturile asigură circulaţia persoanelor, mărfurilor şi informaţiei, contribuind astfel la
dezvoltarea relaţiilor comerciale şi la creşterea nivelului de civilizaţie. Transporturile sunt o componentă
indispensabilă activităţilor economice, deoarece mijlocesc legăturile: materii prime – producţie – consum,
între reşedinţă şi locul de muncă, între generatorul de informaţie şi receptorul acesteia, între consumatorul
turistic şi produsul turistic. De asemenea, transporturile au participat şi participă la dezvoltarea economiei
mondiale, la ieşirea din izolare a comunităţilor umane, la explorarea unor noi teritorii, la integrarea în
sistemele generale informaţionale şi în general la creşterea nivelului de civilizaţie.
Geografia studiază transporturile din punct de vedere al repartiţiei fluxurilor şi infrastructurilor de
transport, tipurilor de căi de comunicaţie, rolului transporturilor şi comunicaţiilor în dezvoltarea economico-
socială şi impactului acestor activităţi asupra mediului (după Erdeli et al., 2000). Geografia încearcă să
explice relaţiile spaţiale ale sistemelor de transport, originea, destinaţia, tipul, amploarea şi scopul
transportului de pasageri şi mărfuri, precum şi relaţia dintre elementele cheie ale transporturilor: reţelele de
transport (organizarea şi structura spaţială a infrastructurii şi terminalelor), nodurile de căi de comunicaţie şi
cererea de servicii de transport (Rodrigue, 1998-2007).
Viteza de transport a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă: viteza automobilelor a crescut de la 20
km/h la 250-300 km/h; viteza trenurilor de la 60-80 km/h la 250 km/h şi peste 300 km/h pentru trenurile de
mare viteză; avioanele de pasageri ajung la 1000 km/h, iar aeronavele spaţiale ating 2000 km/h. Şi
capacitatea de transport a sporit: 6-40 tone pentru autocamioane, 75-100 tone pentru vagoanele de marfă,
400-500 locuri pentru marile avioane de pasageri, 150000-500000 tdw pentru marile nave maritime
(supertancuri).
Transporturile multimodale (intermodale sau combinate) utilizează mai multe modalităţi de transport
pentru dirijarea mărfurilor grupate pe unităţi de încărcare-descărcare. Una din cele mai importante tehnici
utilizate în transportul intermodal este transportul mărfurilor containerizate (recipiente închise). Acesta s-a
dezvoltat în ultimele decenii, asigurând o mai bună operativitate a procesului de încărcare-descărcare-
transbordare a mărfurilor, scăderea cheltuielilor de transport, creşterea eficienţei şi corelarea diferitelor tipuri
de transport (Mérenne, 1995; Neguţ et al., 2003).
Schimburile internaţionale sunt în prezent schimburi intermetropolitane. Marile oraşe ale lumii
reprezintă şi puncte de convergenţă a diferitelor axe de transport: mari gări, noduri rutiere, porturi,
aeroporturi. Şi nu puţine metropole s-au dezvoltat pe baza schimburilor comerciale asigurate de diferite tipuri
de transport (maritim, fluvial, feroviar, rutier).
După mediul în care sunt amplasate căile de comunicaţie şi tipul acestora, se deosebesc:
 transporturi terestre: feroviare şi rutiere;
 transporturi pe apă (navale): fluviale şi maritime (caracterizate prin viteză şi costuri reduse, destinate
în principal transportului de mărfuri grele);
 transporturi aeriene: aeronautice (cu viteză mare şi cost ridicat, destinate mai ales transportului de
persoane pe distanţe mari şi medii) şi aerospaţiale;
 transporturi speciale: transporturi urbane, conducte (oleoducte, gazoducte etc.), linii de înaltă
tensiune, transporturi poştale, telecomunicaţii (telegrafice, telefonice, radiofonice, video, televiziune,
internet) şi comunicaţii spaţiale.

6.2. TRANSPORTURILE FEROVIARE

Transporturile feroviare sunt importante pentru transportul materiilor prime voluminoase, dar şi al
călătorilor, mai ales în şi către marile oraşe (trenuri subterane-metrouri sau trenuri rapide de suprafaţă, ce
asigură transportul călătorilor către locul de muncă). Deşi concurate de alte tipuri de transport (rutiere,
aeriene, navale), prezintă totuşi avatanje în privinţa capacităţii de transport, vitezei, siguranţei de exploatare.
Transporturile feroviare asigură 20% din totalul transporturilor de mărfuri şi 15% din transportul de
persoane.
Căile ferate au început să se construiască încă de la începutul secolului al XIX-lea, iar în prezent
lungimea acestora pe glob este de 1,6 milioane km, cu o repartiţie neuniformă pe continente, ţări şi regiuni.
Cele mai mari concentrări ale reţelei feroviare sunt în America de Nord şi Centrală, Europa, CSI şi Asia, iar

1
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

pe ţări în S.U.A. (238 mii km), Canada (194 mii km), Rusia (87 mii km), Germania (42 mii km) şi Franţa (34
mii km). Cele mai mari noduri feroviare din lume sunt: Chicago, New York, San Francisco, Paris, Moscova,
Tokyo.
Cele mai importante căi ferate din lume, după lungimea lor şi intensitatea traficului de călători şi
mărfuri sunt cele intercontinentale şi internaţionale:
 Transsiberianul de 9302 km lungime, pe direcţia Moscova-Samara-Celeabinsk-Krasnoiarsk-Irkutsk-
Habarovsk-Vladivostok (cale ferată dublă şi electrificată); la acesta se adaugă şi alte magistrale cu traseu
paralel şi numeroase ramificaţii;
 New York- Indianapolis-St.Louis-Los Angeles de 6350 km lungime;
 Boston-Cleveland-Chicago-Minneapolis-Seattle de 6000 km lungime;
 magistrala de 5800 km lungime din sudul S.U.A.: Jacksonville-New Orleans-El Paso-Phoenix-Los
Angeles;
 magistralele canadiene de 6000 km lungime: Halifax-Montreal-Winnipeg-Vancouver şi Quebec-
Winnipeg-Edmonton-Prince Rupert;
 Transandinul de 1420 km lungime, pe ruta Buenos Aires-Mendoza-Valparaiso.
În Europa se remarcă numeroase magistrale pe direcţiile nord-sud şi vest-est, mai importante fiind:
Arhanghelsk-Moscova-Odessa şi Narvik-Atena (ce unesc nordul cu sudul continentului); Lisabona-Madrid-
Paris-Berlin-Varşovia-Moscova ce se continuă cu Transsiberianul; Bordeaux-Marsilia-Milano-Zagreb-
Belgrad-Timişoara-Bucureşti-Constanţa;Bucureşti-Budapesta-Berlin (Balt Orient Expres); Sofia-Bucureşti-
Chişinău-Moscova (Danubius Expres).
În Franţa, Japonia, Germania, Spania şi Coreea de Sud circulă cele mai rapide trenuri din lume, cu
viteze de 200-340 km/oră. Primul sistem feroviar de mare viteză a fost construit în Japonia în 1964 cu ocazia
Jocurilor Olimpice de la Tokyo (Shinkansen pe linia Tokaido, între Tokyo şi Osaka, pe o lungime de 515
km).
În prezent, trenuri de mare viteză sunt: TGV-urile din Franţa pe rutele Paris-Lyon-Marsilia-Nice
(270 km/h), Paris-Lille, Paris-Rouen; Shinkansen-Sanyo pe ruta Tokyo-Osaka-Hakata, Joetsu pe ruta Tokyo-
Niigata, Tohoku pe ruta Tokyo-Morioka-tunelul submarin Seikan de 54 km-Sapporo în Japonia; Hanovra-
Wurzburg şi Mannheim-Stuttgart în Germania; Londra-Edinburgh în Marea Britanie; Roma-Florenţa şi
Roma-Milano în Italia; Stockholm-Goteborg în Suedia; Boston-Washington în S.U.A.
Tunelurile feroviare sunt adevărate lucrări de artă inginerească, ce asigură construcţia de căi ferate în
zone cu relief accidentat. Cele mai numeroase sunt cele din Munţii Alpi, apoi cele din Japonia, S.U.A.,
Munţii Anzi. Cele mai lungi tuneluri feroviare din lume sunt: Seikan în Japonia de 53,8 km, un tunel
submarin ce leagă insulele Honshu şi Hokkaido; Eurotunelul lung de 50,5 km a fost inaugurat în 1994 şi face
legătura pe sub Marea Mânecii între Franţa şi Marea Britanie; Simplon de 19,8 km în Munţii Alpi, între
Elveţia şi Italia; Apenini de 18,5 km în Italia; Saint Gothard de 15 km în Elveţia.
6.3. TRANSPORTURILE RUTIERE
Transporturile rutiere prezintă o serie de avantaje (viteză, penetrare în locuri greu accesibile), fapt
pentru care ocupă primul loc în transportul de pasageri (mai ales pe distanţe mici şi medii).
Lungimea reţelei rutiere din lume depăşeşte 68 milioane km, iar cele mai lungi reţele rutiere sunt
construite în: S.U.A. (6,3 mil.km), India (2,2 mil.km), Brazilia (1,6 mil.km), China, Argentina, Japonia,
Canada, Rusia, Australia, Franţa şi Germania.
Cele mai lungi magistrale rutiere din lume sunt:
America de - Panamericana este cea mai lungă şosea din lume, cu 15000 km, pornind din Alaska şi
Nord şi Sud ajungând până în Chile;
- Transcanadianul între Sydney şi Vancouver;
- Transbraziliana între Belem şi Rio de Janeiro;
- Transamazoniana ce se continuă în Munţii Anzi, până la Lima.
Europa - autostrada Hamburg-Verona;
- Autostrada Rhinului: Basel-Rotterdam;
- autostrada Viena-Paris;
- autostrada Marsilia-Paris-Amsterdam;
- Autostrada da Fiori: Marsilia-Milano;
- Autostrada del Sole: Milano-Palermo.

2
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Asia - Istanbul-Teheran-Kabul-Lahore-Delhi-Calcutta;
- Autostrada „Tomei” în Japonia: Tokyo-Osaka-Kobe.
Africa - Transsaharianul de 3000 km, între Algeria şi Mali;
- Magistrala Ecuatorială Lagos-Mombasa.
Australia - Sydney-Canberra-Melbourne-Perth.
Pentru Europa, o mare importanţă prezintă magistralele transeuropene, statuate în 1950 la Convenţia
de la Geneva: magistralele ce unesc vestul cu estul continentului E30 (Rotterdam-Moscova), E50 (Brest-
Doneţk), E60 (Brest-Constanţa), E70 (La Coruna-Bucureşti-Varna) şi magistralele pe direcţie nord-sud E15
(Edinburgh-Marsilia), E35 (Amsterdam-Roma), E75 (Gdansk-Atena). Cele mai mari densităţi ale reţelei
rutiere sunt înregistrate de ţările europene (Germania, Franţa, Marea Britanie), unde numeroase sectoare sunt
amenajate în regim de autostradă.
Acolo unde relieful este accidentat, au fost construite tuneluri rutiere, cele mai mari din lume fiind:
St.Gothard de 16,8 km în Elveţia; Tirol de 14 km, între Austria şi Elveţia; Frejus de 12,8 km între Franţa şi
Italia; Mont Blanc de 11,6 km între Franţa şi Italia; Transandinul de 8 km în Chile. Se adaugă podurile (de
exemplu podul rutier şi feroviar Oresund Bridge de 16km lungime, ce face legătura dintre Copenhaga şi
Mälmo). Căile rutiere ajung până la altitudini de 5000m în Tibet, 4800m în Munţii Anzi şi 2700m în Munţii
Alpi.

6.4. TRANSPORTURILE NAVALE

Navigaţia interioară se realizează pe fluvii, lacuri şi canale. Cele mai importante sisteme de navigaţie
fluvială sunt Volga, Mississippi, Sena, Rhin, Dunăre, Tamisa, Oder-Elba, Marile Lacuri – fluviul Sf.
Laurenţiu, Columbia, Amazon, Parana, Orinoco, Zambezi, Nil, Congo, Chang Jiang, Mekong, Gange,
Murray-Darling. O importanţă deosebită o au canalele de legătură între diferitele fluvii şi/sau mări: Dunăre-
Main-Rhin sau Dunăre-Marea Neagră.
Transporturile maritime asigură cea mai mare parte a transportului internaţional de mărfuri. În totalul
mărfurilor transportate pe mare predomină petrolul, produsele petroliere, cărbunii, minereurile şi cerealele.
Fluxurile comerciale cele mai importante se realizează între 3 mari spaţii economice: America de Nord,
Asia-Pacific şi Uniunea Europeană, care totalizează 80% din schimburile internaţionale. O importanţă
deosebită în dezvoltarea transporturilor maritime a avut-o construirea Canalului Suez în 1869 şi a Canalului
Panama în 1914.
Sistemul maritim mondial poate fi rezumat la 4 oceane (sau mări) ce reprezintă puncte de gravitaţie:
Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, Oceanul Indian şi Marea Mediterană. Acestea sunt conectate prin 8
legături (pasaje), ce reprezintă situri strategice ale spaţiului maritim: Strâmtoarea Gibraltar, Canalul Suez,
Canalul Panama, Strâmtoarea Magellan, Capul Bunei Speranţe, Strâmtoarea Sunda, Strâmtoarea Malacca,
strâmtorile din nordul Canadei (Rodrigue, 1998-2007).
Flota maritimă mondială este alcătuită din 60% nave comerciale, apoi nave tehnice, nave militare,
pescadoare şi submarine. Navele comerciale au diferite capacităţi şi s-au specializat într-un anumit tip de
transport: cargouri, tancuri de toate tipurile, vrachiere uscate, pacheboturi, barje, containiere (pentru LNG
gaz natural lichefiat), nave RoRo (Roll on – Roll off sau varianta modernă a feriboturilor, utilizate pentru
transportul autoturismelor, autocamioanelor sau trenurilor). Se adaugă navele pentru pasageri (inclusiv
navele de croazieră ce au transportat în anul 2005 circa 11 milioane turişti).
Capacitatea navelor a crescut: tancurile au în general o capacitate de 250000-350000 tdw, însă cele
mai mari tancuri ajung până la 500000 tdw; vrachierele uscate sunt de 100000-150000 tdw, dar ajung până la
350000 tdw. Cu cât navele sunt mai mari, cu atât sunt mai rentabile, reducându-se costurile legate de
combustibil, echipaj, ancorare, asigurări, întreţinere. Dezavatajele se referă la capacitatea porturilor şi
canalelor de a le găzdui (Rodrigue, 1998-2007).
Cele mai mari flote maritime aparţin: Greciei, Japoniei, Norvegiei, S.U.A., Chinei, Rusiei,
Germaniei, Coreei de Sud, Hong Kong, Marii Britanii. S-a extins şi practica înregistrării navelor sub pavilion
străin: Liberia, Panama, Bahamas, Malta.
Cele mai mari 10 porturi ale lumii, cu un trafic ce depăşeşte 50 mil.tone mărfuri pe an sunt:
Singapore, Shanghai (China), Hong Kong, Shenzhen (China), Busan (Coreea de Sud), Ningbo (China),
Guangzhou (China), Dubai (EAU), Qingdao (China) și Rotterdam (Olanda). Mult timp Rotterdam s-a
menținut pe primul loc în acest clasament. Alte mari porturi după traficul de mărfuri și importanța lor în

3
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

comerțul internațional sunt: Chiba, Nagoya, Yokohama, New York, Houston, New Orleans, Rio de Janeiro,
Vancouver, Hamburg, Bordeaux, Marsilia, Barcelona, Alexandria, Dampier, Dunkerque, Calais, Nantes.

6.5. TRANSPORTURILE AERIENE

Transporturile aeriene au revoluţionat legăturile la mari distanţe, făcând posibilă apropierea dintre
oraşe, ţări şi continente. Pe lângă pasageri, se transportă şi mărfuri uşoare (metale preţioase, medicamente,
alimente, presă, coletărie, poştă). Rutele aeriene sunt practic nelimitate, însă au densitate mai mare deasupra
Atlanticului de Nord, Americii de Nord, Europei şi Pacificului de Nord.
Marile companii aeriene asigură rute interne şi internaţionale: United Airways Delta (SUA), Air
France (Franţa), Aeroflot (Rusia), British Airways (U.K.), Iberia (Spania), Lufthansa (Germania), J.A.L.
(Japonia), Alitalia (Italia), KLM (Olanda). Multe companii de transport aerian internaţional au format
alianţe, pentru a-şi consolida competitivitatea reciproc: KLM şi Northwest Airlines în 1989, Star Alliance
între Lufthansa şi United Airlines în 1993, sau British Airlines şi American Airlines în 1996. Aceste mari
alianţe acoperă aproape toate pieţele importante ale lumii, dominate de altfel de companii europene sau
americane (S.U.A). Marile aeroporturi ale lumii depăşesc 50 milioane pasageri anual şi sunt afișate în tabelul
următor. Aceste 20 de aeroporturi dețin împreună 18% din traficul mondial de pasageri (1,4 mld.pasageri în
anul 2017).
Tabel 32. Marile aeroporturi ale lumii după traficul de pasageri, în anul 2017
Nr. Milioane
Aeroportul
crt. pasageri
1 Hartsfield- Jackson Atlanta International Airport 104,17
2 Beijing Capital International Airport 94,39
3 Dubai International Airport 83,65
4 Los Angeles International Airport 80,92
5 Tokyo International Airport (Haneda) 79,69
6 O’Hara International Airport (Chicago) 77,96
7 London Heathrow Airport 75,71
8 Hong Kong International Airport 70,30
9 Shanghai Pudong International Airport 66,00
10 Paris Charles de Gaulle Airport 65,93
11 Dallas-Forth Worth International Airport 65,67
12 Amsterdam Schiphol 63,62
13 Frankfurt International Airport 60,78
14 Istanbul Atatürk Airport 60,11
15 Guangzhou Baiyun International Airport 59,73
16 New York JFK International Airport (Kennedy Airport) 58,87
17 Singapore Changi Airport 58,69
18 Denver International Airport 58,26
19 Seoul–Incheon International Airport 57,84
20 Bangkok (Racha Thewa, Thailanda) 55,89
Sursa: Airport Council International, ACI, 2019, http://www.aci.aero

6.6. TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA

România deţine o reţea diversificată de căi de comunicaţie (feroviare, rutiere, fluviale, maritime,
speciale, multimodale). Transporturile rutiere şi feroviare sunt dominante, atât în privinţa transportului de
persoane, cât şi a celui de mărfuri. Principalul nod feroviar, rutier şi aerian este Bucureştiul, de unde pornesc
radiar magistrale către toate zonele ţării. În general, căile ferate şi şoselele dublează cursul reţelei
hidrografice.
Transporturile feroviare s-au dezvoltat în România încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, odată
cu construirea primelor căi ferate (Oraviţa-Baziaş în 1854, Cernavodă-Constanţa în 1860 şi Bucureşti-
Giurgiu în 1869). Lungimea totală a reţelei de căi ferate este în prezent de peste 11300 km, din care peste
3000 km sunt căi ferate electrificate.
Magistralele feroviare leagă capitala cu marile oraşe ale ţării şi se continuă peste graniţă, încadrându-
se în coridoarele feroviare europene: Bucureşti-Craiova-Timişoara-Moraviţa sau Jimbolia (mai departe spre
Belgrad), Bucureşti-Braşov-Teiuş-Arad-Curtici, Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Teiuş-Cluj-Napoca-Oradea-

4
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Episcopia Bihorului şi Bucureşti-Braşov-Ciceu-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Halmeu (mai departe spre

Budapesta-Paris sau Berlin), Bucureşti-Ploieşti-Suceava-Vicşani (mai departe spre Cernăuţi şi Varşovia),
Bucureşti-Iaşi-Ungheni (mai departe spre Chişinău-Kiev-Moscova), Bucureşti-Galaţi-Reni, Bucureşti-
Constanţa-Mangalia-Vama Veche, Bucureşti-Giurgiu (mai departe spre Sofia-Istanbul). Din aceste linii
principale se desprind altele secundare, ce fac legătura cu diverse regiuni ale ţării. Principalele noduri
feroviare sunt: Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Timişoara, Oradea, Făurei, Roşiori de Vede, apoi Teiuş, Dej,
Simeria, Arad, Feteşti, Braşov, Suceava, Satu Mare, Oradea.
Transporturile rutiere România are o reţea rutieră de peste 74000km şi două autostrăzi: Autostrada
A1 București-Nădlac (din care funționează umătoarele segmente: autostrada Bucureşti-Piteşti de 114km a
construită în perioada 1967-1972, refăcută în anul 2000, având segmente noi adăugate în perioada 2007-
2013; Sibiu-Deva de 123km lungime; Lugoj-Timișoara-Arad-Nădlac de 83km) şi Autostrada Soarelui sau
A2 Bucureşti - Constanţa, cu o lungime de 203km (a cărei construcție s-a desfășurat în perioada 1987-2012),
cu prelungirea A4 By-Pass Constanța de 22km. Alte autostrăzi aflate în stadiul de construcție sau de proiect
sunt: Autostrada A3 București-Borș, Autostrada A6 Lugoj-Calafat, Autostrada A10 Sebeș-Turda, Autostrada
A11 Arad-Oradea,
Din Bucureşti se desprind principalele drumuri care străbat întreg teritoriul României, îndreptându-se
spre: Suceava cu ramificaţii spre Iaşi şi Botoşani, Oradea prin Braşov-Sibiu-Cluj-Napoca, Timişoara prin
Craiova-Drobeta-Turnu Severin-Lugoj, Arad prin Piteşti-Râmnicu-Vâlcea-Sibiu-Deva, Constanţa-Mangalia,
Giurgiu. Acestea se continuă şi în afara graniţelor ţării, încadrându-se în magistralele europene E60, E70,
E85.
Transporturile fluviale se realizează pe Dunăre şi canalul Dunăre-Marea Neagră, mai puţin pe
unele râuri interioare (Bega şi Prut). Prin construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier
(cu duble ecluze), a canalului Dunăre-Marea Neagră (de 64 km lungime, dat în folosinţă în 1984) şi prin
canalizarea braţului Sulina, Dunărea a devenit una din cele mai importante artere europene navigabile, prin
canalul Rhin-Main-Dunăre realizându-se legătura Marea Neagră-Marea Nordului. Cele mai mari porturi la
Dunăre sunt Galaţi, Brăila şi Tulcea, cu instalaţii de încărcare şi descărcare a minereurilor, mari spaţii de
înmagazinare, şantiere navale etc. Alte porturi fluviale de dimensiuni mai mici sunt: Moldova Veche,
Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Bechet, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa,
Călăraşi, Hârşova, Măcin, Isaccea.
Transporturile maritime se realizează mai ales prin portul Constanţa (inclusiv Midia-Năvodari).
Acesta are o capacitate de 40-50 mil.t anual şi asigură legăturile comerciale ale României cu multe state ale
globului. De asemenea, Constanţa este principalul şantier naval maritim unde se construiesc mineraliere şi
petroliere de mare tonaj. Se adaugă porturile Mangalia şi Sulina (port fluvio-maritim).
Transporturile aeriene sunt deservite de un aeroport internaţional (Bucureşti-Otopeni), 6
aeroporturi mixte (Bucureşti-Băneasa, Timişoara, Cluj-Napoca, Arad, M.Kogălniceanu-Constanţa, Satu
Mare) şi 10 aeroporturi ce asigură traficul intern. Dintre acestea, aeroportul internațional Henri Coandă
Bucureşti-Otopeni este cel mai mare, în privinţa capacităţii (14,7 mil.pasageri în anul 2019 și jumătate din
această valoare în anul 2020, datorită impactului pandemie Covid-19) şi al rutelor internaţionale (asigură
legătura cu peste 50 de oraşe mari ale lumii). Compania de zbor de prestigiu românească este TAROM.
Dintre marile companii internaționale ce operează pe aeroportul internațional Henri Coandă menționăm
Wizz Air, Ryanair, Lufthansa, Turkish Airline, Austrian Airlines, Air France, Fly Dubai, KLM, iar dintre
companiile low-cost prezente pe piața românească menționăm Blue Air.

5
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR
Exemple de subiecte pentru examinări

1. Transporturile feroviare pe glob

2. Transporturile rutiere pe glob
3. Transporturile navale pe glob şi marile porturi ale lumii
4. Transporturile aeriene, marile companii de zbor şi marile aeroporturi ale lumii
5. Transporturile în România

Exemple de întrebări tip grilă

Înconjuraţi litera corespunzătoare răspunsului corect. Din cele 4 variante de răspuns, doar una este corectă.

1. Transporturile sunt o componentă indispensabilă activităţilor economice deoarece:

a) asigură subzistenţa şi unele materii prime pentru diferite ramuri industriale;
b) asigură circulaţia persoanelor, mărfurilor şi informaţiei;
c) mijlocesc legăturile dintre reşedinţă şi locul de muncă;
d) se referă la repartiţia fluxurilor şi infrastructurilor de transport.

2. După mediul în care sunt amplasate căile de comunicaţie şi tipul acestora, se deosebesc:
a) transporturi rutiere, feroviare, fluviale şi maritime;
b) transporturi aeronautice, aerospaţiale, navale şi speciale;
c) transporturi terestre, navale, aeriene şi speciale;
d) transporturi urbane, rutiere, feroviare şi maritime.

3. Cea mai lungă cale ferată din lume (peste 9000 km) este:
a) magistrala transafricană (Lagos - Mombasa); c) Transandinul (Buenos Aires - Valparaiso);
b) Transaustralianul (Perth - Sydney); d) Transsiberianul (Moscova - Vladivostok).

4. Tunelurile feroviare sunt adevărate lucrări de artă inginerească în zone cu relief accidentat, iar cel mai lung din lume
(53,8 km) este:
a) Eurotunelul între Franţa şi Marea Britanie; c) Simplon între Elveţia şi Italia;
b) Seikan în Japonia; d) Apenini în Italia.

5. Cele mai rapide trenuri din lume (cu viteze de 200-340 km/oră) circulă în:
a) Franţa, Japonia, Germania, Spania şi Coreea de Sud;
b) Japonia, China, Coreea de Sud, India şi Filipine;
c) S.U.A., Federaţia Rusă, Japonia, Marea Britanie, Polonia;
d) S.U.A., China, Japonia, Germania, Cehia.

6. Cea mai lungă magistrală rutieră din lume (15000 km) este:
a) Panamericana; b) Transcanadianul; c) Transamazonianul; d) Transsaharianul.

7. Flota maritimă mondială este alcătuită în proporţie de 60% din:

a) nave militare; b) nave comerciale; c) pescadoare; d) submarine.

8. Cele mai mari porturi ale lumii sunt:

a) Shanghai şi Yokohama; c) Singapore și Shanghai;
b) New York şi Hong Kong; d) Bordeaux şi Hamburg.

9. Cele mai mari aeroporturi după traficul de pasageri (peste 80 milioane anual) sunt:
a) Atlanta (Hartsfield) şi Beijing; c) Amsterdam (Schiphol) şi Tokyo (Haneda);
b) Londra (Heathrow) şi Paris (Charles de Gaulle); d) Dallas (Fort Worth) şi Madrid (Barajas).

10. Mari companii europene de zbor sunt:

a) American Airlines şi Alitalia; c) Iberia şi J.A.L.;
b) Lufthansa şi United Airways Delta; d) Air France şi British Airways.

11. Cel mai mare port al României, ce asigură legături comerciale internaţionale este:
a) Midia-Năvodari; b) Constanţa; c) Mangalia; d) Sulina.

12. Care sunt cele două autostrăzi în exploatare din România?

6
Geografie economică – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

a) Autostrada A1 București- Nădlac și Autostrada A2 București-Constanța (Autostrada Soarelui);

b) Galaţi-Brăila și Constanţa-Mangalia;
c) Iași-București și București-Brașov;
d) Timișoara-Oradea și Brașov-Sibiu.

13. Dunărea a devenit una din cele mai importante artere europene navigabile, deoarece prin canalul Rhin-Main-Dunăre
s-a realizat legătura dintre:
a) Marea Albă şi Marea Neagră; c) Marea Baltică şi Marea Neagră;
b) Marea Neagră şi Marea Caspică; d) Marea Nordului şi Marea Neagră.

14. Cele mai mari porturi româneşti la Dunăre sunt:

a) Turnu Măgurele, Olteniţa şi Călăraşi ; c) Giurgiu, Tulcea şi Sulina;
b) Orşova, Drobeta Turnu-Severin şi Calafat; d) Galaţi, Brăila şi Tulcea.

15. Principalul nod feroviar, rutier şi aerian al României este:

a) Timişoara; b) Constanţa; c) Bucureşti; d) Cluj-Napoca.