Capitolul 3: Reţele de transport

PROF. GALES CRISTINA

Noţiuni generale

 Transporturile au avut din totdeauna un rol major în viaţa oamenilor şi în

dezvoltarea civilizaţiilor umane. Toate activităţile implică deplasarea în
spaţiu a bunurilor create de aceştia. Oamenii au căutat continuu soluţii
pentru ca transportul să fie cât mai rapid şi sigur,indiferent în ce mediu se
desfăşoară (apă, aer, sau pe pământ).

 Fiecare dintre aceste 4 tipuri este structurat şi organizat astfel încât să

funcţioneze în cadrul unor reţele de transport.
CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR

În funcţie de natura căilor pe

care se desfăşoară
 Noţiuni generale

 În general, orice reţea de transpor este alcătuită din :

 Căi de transport: terestre (drumuri, străzi, autostrăzi), aeriene (rute de
zbor), pe apă ( mări, oceane, canale, navigabile, fluvii etc.)
 Noduri (gări, autogări, aeroporturi, porturi etc.)
 Terminale (locuri în care se termină căile de transport).
 Transportul între noduri şi terminale se realizează pe căile de transport prin
intermediul mijloacelor de transport (autovehicule, nave maritime, avioane,
trenuri etc.)
Reţele de transport terestru

 Transportul terestru este organizat, în funcţie de specificul căilor de

transport construite pe pământ în :
a) Transport rutier (auto)
b) Transport feroviar
 a) Reţele de transport rutier

 În funcţie de mărimea zonei în care este organizată reţeaua de

transport rutier poate fi:
 Locală (rurală sau urbană, adică organizată la nivelul de comună sau
oraş);
 Interurbană (la nivel de judeţ);
 Naţională (la nivel de ţară);
 Continentală (de ex.: reţeaua de drumuri europene).
 Indiferent de mărimea reţelei de transport rutier, aceasta este
constituită din căi, noduri şi terminale.
 1. Căile de transport rutier sunt drumurile.
 Drumul este o porţiune de teren îngustă şi continuă, amenajată, utilizată
pentru circulaţia autovehiculelor şi pietonilor. El poate fi: bătătorit, pietruit,
construit (pavat sau asfaltat).
 Drumul amenajat se numeste potecă, uliţă,Cărare etc.
 Drumul construit se realizează, în general, la nivel de oraş, judeţ sau
ţară.
 Autovehiculele circulă pe partea carosabilă, iar pietonii de-o parte şi
de alta a carosabilului, pe porţiuni special amenajate, numite trotuare.
 În funcţie de utilitatea lor, drumurile din România sunt de două feluri :
drumuri publice şi drumuri de exploatare.
 Drumurile publice se clasifică astfel:
- drumuri în localităţi: străzi, drumuri comunale (DC), şosele; ele sunt
construite şi întreţinute de autorităţile locale (Primării, Consilii Judeţene,
Municipale);
- drumuri între localităţi (rurale sau urbane), drumuri judeţene (DJ),
drumuri naţionale (DN), autostrăzi (A) sau drumuri europene (E).
 În oraşe, străzile pot fi denumite şi ca bulevarde, alei, căi, intrări etc. (de
exemplu: Bulevardul Basarabiei, Aleea Florilor, Calea Dorobanţilor,
Intrarea Cetăţii).
 Drumurile comunale (DC), sun drumuri publice, în majoritatea lor doar
amenajate (pietruite sau bătătorite), aflate în interiorul comunelor.
 Drumurile naţionale (DN) sunt drumuri publice de lungimi mari, care, în
general, fac legătura cu punctele de frontieră (de hotar) ale ţării şi
intersectează localităţi rurale şi urbane. Denumirea drumurilor naţionale
se face prin numere (de exemplu: DN1: Bucureşti-Braşov)
 Autostrada (A) este un drum public, care face legătura între oraşele
mari. Ea are 4 sau mai multe benzi de circulaţie. Sensurile de
circulaţie sunt despărţite de o bandă de mijloc constituită, de obicei,
din garduri metalice sau garduri vii.
 Autostrăzilenu sunt semaforizate, nu trec prin interiorul localităţilor şi
nu intersectează alte căi de transport (căi ferate, rutiere etc.). Exemple
de autostrăzi: Autostrada Soarelui (Bucureşti-Constanţa), Autostrada
Bucureşti Piteşti.
 Drumurile europene (E) sunt
drumuri naţionale care fac legătura
cu alte oraşe importante ale Europei.
 Drumurile de exploatare sunt
drumuri private şi aparţin unor
societăţi comerciale sau regii din
domeniul forestier, agricol sau
minier.
 2. Nodurile din reţelele de
transport rutier urban sunt staţiile.
Staţia este un loc amenajat special
unde pasagerii urcă sau coboară din
mijloacele de transport public.
Staţiile fac parte din traseele de
transport (numite şi linii). Liniile de
transport urban sunt individualizate
prin numere.
 În reţelele de transport rutier interurban, nodurile sunt reprezentate de
autogări. Autogările sunt spaţii care cuprind terenuri de parcare şi
clădiri în care se realizează activităţi coordonate a transportului:
stabilirea traseelor de transport, vânzarea biletelor de călătorie,
conceperea orarului de drum etc.
 3.Terminalele sunt capetele de linii de transport (urban sau
interurban). Liniile de transport interurban sunt denumite prin
precizarea terminalelor între care se fac legătura (de exemplu: linia
Bucureşti-Giurgiu).
 b) Reţele de transport

 Reţeaua de transport feroviar asigură deplasarea în spaţiu a persoanelor şi mărfurilor, pe trasee

fixe de căi de transport, cu ajutorul trenurilor.
 1. Calea de transport
Calea ferată se poate clasifica după următoarele criterii:
După numărul liniilor
a. simple
b. duble
2. După ecartament
a. cu ecartament normal (1435mm)
b. cu ecartament larg (1524mm)
c. cu ecartament îngust (600-1000 mm)
3. După poziţia faţă de suprafaţa terenului
a. linii de suprafaţă
b. linii subterane (metrou)
c. linii supraterane
 Calea ferată este alcătuită din două şine de oţel, fixate pe traverse din
lemn sau beton la aceeaşi distanţă una de cealaltă. Această distanţă se
numeşte encartament.
 Ecartamentul (simbolizat prin litera e) nu este acelaşi în toate ţările; mai
mult de jumătate din reţeaua feroviară mondială are ecartamentul 1435
mm (normal). Căile ferate care folosesc un ecartament mai mare decât
cel normal se numesc căi ferate largi, iar cele cu ecartament mai mic, se
numesc căi ferate înguste.
 2. Nodurile unei reşele feroviare se numesc gări sau triaje.
 Gările sunt staţii ăn care se opresc trenurile şi sunt amplasate la
marginea căilor ferate.
 Triajele sunt staţii în care opresc trenurile pentru verificări tehnice ale
instalaţiilor şi pentru formarea garniturilor de tren care merg spre diferite
destinaţii.
3. Terminalele din reţeaua feroviară se numesc gări terminale şi ele
cuprind clădiri administrative, locuri de depozitare a coletelor poştale, a
bagajelor etc.
 Gara-terminal este locul de unde încep sau unde se termină căile ferate;
numărul acestori gări fiind foarte mic (de exemplu: Gara de Nord din
Bucureşti).
 Un tip special de terminal al reţelei feroviale este portul; trenurile
transportă, în vagoane speciale, diverse mărfuri până în porturi, iar aici
mărfurile sunt încărcate pe nave, pentru alte destinaţii.
 Căile de transport (drumul, calea ferată) pot avea porţiuni de construcţii
speciale, numite poduri şi tunele, care fac parte integrantă din căile
respective.
 Podurile susţin greutatea drumurilor rutiere sau a căilor ferate,iar în unele
cazuri pe amândouă (poduri combinate, ce asigură atât transportul rutier
cât şi pe cel feroviar).
 Principalele tipuri de poduri sunt:
- suspendate pe cabluri;
- în arc;
- din grinzi metalice.
 Tunelul este o galerie subterană
ce străbate munţi, dealuri sau poate
trece pe sub o apă. Tunelele pot fi rutiere sau feroviare.
 Trenuri moderne

TGV- 525km pe oră

Monorai

Trenuri suspendate
Bibliografie:

Educaţie tehnologică:
Manual pentru clasa a VII- a,
Gabriela Lichiardopol,
Cristian Galin