Groza Georgiana

CĂI DE COMUNICAȚIE,DRUMURI,PODURI
ȘI CĂI FERATE
 CĂI DE COMUNICAȚIE
 Căile de comunicații sunt un sistem care alcătuiesc o rețea
realizată pentru înlesnirea circulației, deplasării de la un loc la
altul a vehiculelor destinate transportului oamenilor sau
bunurilor materiale. Aceste căi de comunicație pot să fie
terestre, aeriene sau navale. Căile terestre cuprind circulația
feroviară, sau transportul pe calea ferată, circulația rutieră unde
transportul se realizează pe diferite artere de circulație compusă
din șosele.
 DRUMURI
 Drum public
 Drumul public- orice cale de comunicatie terestra, destinata traficului rutier, daca este
deschisa circulatiei publice. Drumurile care sunt inchise circulatiei publice sunt
semnalizate la intrare cu inscriptii vizibile
 Partile constructive ale unui drum public
 “partea carosabila “se intelege elementul principal ,partea centrala deobicei consolidata a
drumului ,care serveste in mod normal pentru circulatia vehiculelor .
 “ acostamentele”sunt fisiile laterale ce  incadreaza partea carosabila si marginea
platformei .
 “santul sau rigola “ care are rol de colectare a apei care se scurge de pe partea carosabila.
 CLASIFICAREA DRUMURILOR
 Clasificarea drumurilor publice din punct de vedere administrativ
 drumuri de interes national , in aceasta categorie se incadreaza drumurile nationale si
autostrazile
 drumuri de interes local , in aceasta categorie se incadreaza drumurile judetene si
drumurile comunale.
 drumuri de exploatare ( miniera , forestiera , cariera etc ).
 Clasificarea drumurilor dupa inclinare
 - drumuri in rampa
 - drumuri in palier
 - drumuri in panta
 Clasificarea drumurilor publice dupa sinuozitate
 drumuri publice in aliniament sau drumuri drepte.
 drumuri publice in curba care fac legatura intre doua drumuri drepte sau aliniamente.
 SUBDIVIZIUNI ALE PARTII CAROSABILE
 Sensul de circulatie – este partea drumului public pe care toate vehiculele circula in
acelasi sens , fara sa fie necesara o semnalizare specifica sensurilor . Drumurile au doua
sensuri de circulatie , separate intre ele de axa drumului , care poate fi o linie imaginara
sau materializata prin marcaj longitudinal discontinuu sau continuu , simplu sau dublu.

 Axa drumului este deci linia care separa cele doua sensuri de circulatie indiferent daca
este materializata sau imaginara . Trebuie sa amintim faptul ca axa drumului nu se
confunda cu axa geometrica (de simetrie ) a drumului cu care este adevarat ca in
majoritatea cazurilor coincide , dar sint si cazuri cind sensurile de circulatie sint inegale
 Banda de circulatie – este oricare din subdiviziunile longitudinale ale
partii carosabile , materializate sau nu prin marcaje cu conditia sa aiba o latime suficienta
care sa permita circulatia cu usurinta a unui sir de vehicule altele decat vehiculele care se
deplaseaza pe doua roti .
CLASIFICAREA BENZILOR DE CIRCULATIE:
 a) benzi materializate cu ajutorul marcajelor rutiere
 b)     benzi imaginare (rinduri) nematerializate cu marcaje rutiere
 Cind benzile de circulatie sint materializate , drumul public are atitea benzi, cite sau
materializat (marcat ), iar cind benzile sint nematerializate (imaginare), un drum public oricit
de lat ar fi , nu are decit doua benzi in acelasi sens (in aceasta situatie pentru termenul
de banda se mai foloseste denumirea de rind) , deci circulatia se desfasoara pe maxim doua
rinduri sau doua benzi imaginare .
 Regulamentul precizeaza si locul de amplasare a rindurilor (benzior imaginare) pe sensul de
circulatie astfel: rindul din dreapta ( 1 ) va fi amplasat intotdeauna linga bordura din dreapta
sau acostament , iar rindul din stinga ( 2 ) va fi amplasat intotdeauna linga axa drumului.
 PODURI
 Definitie
 Podul este o lucrare de arta, realizata de ingineri constructori, destinat sa treaca un obstacol (rau, o vale, cai de comunicatii) trecand
deasupra acestora.
 Istoric
 Cele mai importante materiale de constructii pentru poduri au fost pana in secolul al 19-
lea piatra si lemnul. Romanii stapaneau deja arta constructiei podurilor in arce din piatra
naturala sau beton special. Odata cu industrializarea a fost realizat in 1779 de catre Abraham Darby
III din noul material de constructie fonta, primul pod metalic din lume, Ironbridge, un pod cu arc cu
deschiderea de 30 m peste raul Severn la Coalbrookdale (Anglia). Dezvoltarea ce a urmat a noului
material de constructie intr-un material tenace si rezistent la tractiune, si anume fierul forjabil, a
permis construirea unor poduri cu lanturi suspendate cu lungimi mari. Al doilea material modern de
constructie betonul a fost folosit din 1860 la poduri in arce. Podurile din fier beton cu deschideri
mari au fost construite in special la inceputul secolului 20. Odata cu dezvoltarea betonului
precomprimat dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial a fost posibila constructia de poduri zvelte.
Paralel cu podurile din beton precomprimat s-a dezvoltat si constructia de poduri hobanate.
IMAGINI PODURI
 CĂI FERATE
 Calea ferată
Calea ferată- este .o cale de comunicație și reprezintă mijlocul de transport 
terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau cabluri.[1]
 Aceasta constă dintr-un ansamblu de construcții și instalații cu ajutorul cărora
se asigură circulația materialului rulant (tren, vagoane) în vederea efectuării 
transporturilor de călători și bunuri materiale. Calea ferată este una din cele
mai complexe lucrări inginerești, avându-se în vedere caracterul extrem de
variat al construcțiilor și instalațiilor ce o compun pe de o parte, volumul și
răspândirea lor pe de altă parte. O cale ferată care leagă două sau mai multe
localități împreună este numită uzual, linie (de cale ferată). Între două
localități (stații, gări) o cale ferată poate fi simplă sau dublă, cea din urmă
permițând trafic simultan de trenuri în ambele sensuri, fără a necesita
„încrucișări” în gări. În România, ecartamentul căii ferate standard este de
1.435 mm.
 ALCĂTUIRE
 Calea ferată se compune din linia propriu-zisă de rulare a trenurilor, lucrări funcționale cum ar fi poduri, podețe, viaducte, tuneluri, ș.a., construcții pentru deservirea
călătorilor și a traficului de mărfuri (clădiri de călători, peroane, magazii, triaje ș.a.), instalații de automatizare, centralizare și bloc, cât și instalații de telecomunicații și
construcții necesare reparării, întreținerii, echipării și alimentării  materialului rulant.
Clasificare
 Ecartament[modificare | modificare sursă]
 Articol principal: Ecartament.
 cu ecartament normal, de 1.435 mm;
 cu ecartament larg, mai mare de 1.435 mm;
 cu ecartament îngust, sub 1.435 mm;
 În România ecartamentul adoptat este cel de 1.435 mm, însă există și căi ferate istorice cu ecartament îngust.
 Importanța economică[modificare | modificare sursă]
 Lungimea rețelei de căi ferate în România: total: 11385 km din care electrificată: 3888 km.
 linii principale: liniile care leagă marile orașe;
 linii magistrale: linii de o importanță deosebită pe traseul cărora trenurile de marfă sau de călători au trasee directe.
 În România există următoarele magistrale: București - Timișoara; Brașov - Arad; București - Oradea; Brașov - Satu Mare; București - 
Vicșani, Făurei - Iași; București - Galați; București - Mangalia;
 linii secundare
 linii de interes local
 linii turistice
 După relief[modificare | modificare sursă]
 linii muntoase
 linii în zone deluroase
 linii de șes
CĂI FERATE-IMAGINI